(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

De ce nu-si fac persoanele publice bloguri anonime?

Posted by Arca lui Goe pe Mai 8, 2010

Veţi fi remarcat desigur ca orice persoana (cat de cat) publica ce se resecta, manifesta o vadita fobie pentru anonimi si anonimat   (pe care s-a-nteles de mai inainte sa le critice-n cuvinte). Daca am ignora avantajele directe sau indirecte de care beneficiaza persoanele publice de pe urma anonimatului si a anonimilor (le vom insira indata adica altadata) precum si unele escapade ale „publicilor” in zona crepusculara, am putea considera ca „da”, fobia respectiva este fireasca. Persoanele cu o anumita notorietate (uneori trista faima), cu taria propriilor convingeri si cu o anumita istorie, este normal sa prefere asumarea responsabilitatii celor afirmate (chiar si pe bloguri) prin afisarea la vedere a identitatii personale (insotita de poza). Procedand astfel anumite lucruri se pierd (iremediabil) dar desigur altele se castiga (le vom insira indata adica altadata).  Pana una alta as aminti (in preambulul unei eventuale discutii pe aceasta tema) despre experimentul curajos al unui reprezentat de frunte al castei notoriilor care a renuntat provizoriu la insemnele notorietatii pentru a trai o ora in pielea unui cersetor anonim.  Experimentul a urmarit demonstrarea unor concluzii anticipate (prestabilite ?)  dar rezultatele obtinute in final sugereaza mai multe interpretari posibile. Cea pe care o vizez aici ar putea fi un raspuns la intrebarea din titlul acestui post.

„Statia metro L’ENFANT PLAZA d in Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.
On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,
majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

 

4 minute mai tarziu:
 
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
 

6 minute:

10 minute:

Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist
dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:

Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.
Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:

El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…
 
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese
scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor $100.
 
Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social
asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?
 
Povestea completa la:
AICI

Problemele care s-au pus:

     *Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
     *Ne oprim s-o admiram?
     *Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?
O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata
pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, If we do not have a moment to stop and listen to one of the best musicians in the world, playing some of the finest music ever written, with one of the most beautiful instruments ever made.

12 răspunsuri to “De ce nu-si fac persoanele publice bloguri anonime?”

  1. florina said

    Aş dori, dacă nu e cu banat (sic!), o adresă de e-mail, dle Goe, la care să vă trimit niscai ecouri la ecourile dvs. tîrzii în ce mă priveşte.
    Pînă atunci, toate cele bune 🙂 .

    • arcaluigoe said

      Banatul ne este departe. Pot citi mesajele care ajung la Sidonia_Melescan@yahoo.com. Asta in cazul in care cel intentionat contine urme de secret etern pe oricare dintre palierele sale. Daca nu exista nici urma de secret etern in mesajul intentionat ci cel mult o provizorie dorinta de a ramane departe de privirile indiscrete ale unui public potential ostil atunci imi puteti scrie chiar aici, pe santier. Arca este in constructie si ca urmare accesul este foarte limitat inainte de inaugurare. „Topic”-ul urmator (o schela provizorie) va fi dedicat Dilemei (Cazul sau ne/cazul Dilema), iar rubrica de comentarii va putea sa gazduiasca inclusiv mesajele refuzate pe forumul Dilemei. Cele bune.

  2. Terente said

    Nu stiu daca fapta povestita in continut raspunde la intrebarea din titlu. Publicul de la metrou era eminamente ignar, dar asta nu era “vina“ artistului, in timp ce este posibil ca publicul obisnuit din salile de spectacol pomenite sa fie eminamente snob, fara ca asta sa fie “meritul” artistului.

  3. Vizitator said

    Povestea nu e noua. Mie mi se pare, in esenta, foarte asemanatoare cu povestea lui Costel Busuioc, iar aceea n-a fost doar o punere in scena.

    • arcaluigoe said

      Desi cazul lui Costel Busuioc pare sa fie cumva invers (nu? un anonim care joaca rolul consacratului si se consacra astfel, in contra-partida cu un consacrat care joaca rolul anonimului si nu se neantizeaza astfel, ba dimpotriva) este posibil sa aveti dreptate. In fond este vorba despre incapacitatea de a recunoaste valoarea in absenta unei etichete corespunzatoare, dupa cum in multe cazuri non-valoarea triumfa si persista cu ajutorul unei etichete bine aplicate. Totusi tâlcul intentionat a fi ilustrat aici era altul. Daca nu se vede inseamna ca nu este semnalizat corespunzator si se pierde printre alte tâlcuri.

  4. florina said

    Iată unul dintre mesajele care mi-au fost banate de Dilema veche zilele trecute şi care vă aveau ca destinatar principal.

    Sper că nu vă aşteptaţi să continui să vă atenţionez privind scăpările, intenţionate sau involuntare :), dle Goe. Vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-aţi adresat în lipsă şi pe care abia acum le-am citit. M-aţi copleşit, trebuie s-o recunosc. Sînteţi printre foarte puţinii oameni pe care i-am întîlnit şi care ştiu să aprecieze/să-şi asume/să nu ia în nume de rău o critică în genul celei pe care v-am făcut-o :). Am revenit pe forum cu mesaje în chip de „sanitar al limbii, dar ele nu mi-au fost postate, motiv pentru care mi-am promis că voi renunţa să mai intru aici. De regulă, sînt intransigentă cu cei care scriu pentru noi, boborul, fiindcă nu de la forumişti, ci de la elitele noastre într-ale scrisului/rostirii româneşti am cele mai mari aşteptări legate de reabilitarea limbii române, limbă care a fost terfelită non-stop de douăzeci de ani încoace în mass-media, dar nu numai. Se pare însă că ele, criticile mele şi ale altora asemenea mie, dăunează grav mîndriei/orgoliului unora dintre semnatarii articolelor în subsolul cărora se postează comentarii off topic. Culmea e că forumiştii sînt numiţi la grămadă gregari şi agramaţi, dar, atunci cînd noi, forumiştii, semnalăm greşelile/abaterile de la norma literară, Ei ne răspund bagatelizînd importanţa normelor gramaticale/lexicale şi ne explică, aşa cum se poate vedea mai jos, cum devine treaba cu evoluţia lexicului, avînd în vedere că uzul creează norma bla-bla-bla-bla. Păi, dacă uzul agramat predomină, atunci sigur că el va crea normă. Or, tocmai de aceea e nevoie de „instanţe” care să vegheze la corectitudinea limbii şi doar în acest mod cele care vor predomina vor fi tocmai formele corecte de exprimare. (Eu bănuiesc că nick-name-ul @kostea este al autorului materialului sau al unui apropiat al acestuia ori, ceea ce nu e deloc exclus, al cuiva de la Dilema veche care a vrut să repereze onoarea revistei. Vorba-aceea, corb la corb nu scoate ochii, dimpotrivă.) Este vorba de articolul dlui Bogdan Iancu, Marea trăncăneală:

    • arcaluigoe said

      Cred ca vom mai avea ocazia sa „discutam” despre sau in jurul interactiunii dintre limba romana si limbajul forum-urilor, blog-urilor si ziarelor. Ar fi pacat sa abandonati cu atata usurinta aceasta „pista” pentru care aveti reale aptitudini si competente. In chiar mesajul de mai sus este consemnata de trei ori „lepadarea” de „boala”, ca dovada a faptului ca renuntarea la fumat este cat se poate de simpla. Numai eu m-am lasat de vreo 15 ori. Nu? Eu zic sa nu disperati. Nu sunt acestea cele de pe urma ministere. Ma refer desigur la dl.Goe, la elevii din invatamantul liceal si in cele din urma la editorialistii si forumistii de la Dilema Veche. Continui sa cred ca la Dilema Veche aiurelile care se intampla in legatura cu moderarea (intarzieri si respingeri nejustificate) sunt legate de fâstâcelile inerente perioadelor de tranzitie. Au trecut de curand la un nou format, au moderatori putini si neexperimentati (acel „kostea” este unul dintre ei) si va mai dura o vreme pana la stabilizare. Abia atunci cred ca reprosurile legate de o „politica” asumata vor putea fi consistente. Deocamdata cautarile lor in materie de strategie aplicabila forumului se arata a fi blocate. Aparent, cel putin, niciun fel de commentariu nu mai este acceptat. Probabil ca Baltazar se gandeste si se gandeste. Sa vedem ce va descoperi sau va inventa. Apoi vom putea medita la raspunsul potrivit. Pentru mine „problema” semnalata de d-voastra este doar instantierea particulara a unei forme generale de discriminare si de incalcare a unor norme deontologice si morale (care indeobste se presupun a fi subintelese). Nu-mi propun, desigur, sa rezolv sau sa remediez „problema” ci sa ofer anumite compensatii (morale) „victimelor” si oprobiul cuvenit „agresorilor”. Nici asta nu stiu sigur daca voi reusi, dar macar voi putea spune ca am incercat. In interiorul comunicarii pe falia care separa mediile publice de mediile virtuale, problema exista si loc de mai bine se afla. Lasat la voia intamplarii orice sistem evolueaza entropic, de la rau la mai rau, in timp ce interventiile din exterior ar putea forta (r)evolutii in contra-naturii. Tot din interior ar trebui facut ceva. Proasta utilizare a limbii romane este doar una dintre dimensiunile raului care afecteaza comunicarea si meta-comunicarea (in forma de gâlcevi virtuale) intre diversi „onanimi”, „nanonimi” si „compoziti”. Daca cineva din interior poate actiona competent (chiar si numai sporadic dar cu o anumita constanta de revenire) impotriva relaxarii spontane, firesti sub aspect psihologic, care le ingaduie vorbitorilor de limba romana (anonimi sau nu) sa fie neglijenti cu felul in care vorbesc/scriu in spatiile virtuale (mai neglijenti decat in mod normal) atunci nu numai ca se va obtine o imbunatatire imediata rezultata prin concentrare si atentie, dar se va obtine si un progres durabil, prin aceea ca multi dintre participantii constanti la meta-comunicarea virtuala (printre care se gasesc si destui neindolenti) vor inceta sa-si refuze evolutia (continua formare, sic) in materie de utilizare a limbii romane. Fara niste sanitari sufletisti nimic din toate astea nu se va intampla. Eu zic sa le mai dati o sansa celor de la Dilema Veche („autoritati” si „bobor”) si, in masura posibilitatilor (timp si dorinta) sa mai vizitati si alte spatii in care sa intreprindeti (experimental cel putin) campanii similare. Si daca cineva va refuza participarea atunci puteti sa consemnati fapta aici, pe „Arca lui Goe”, special proiectata in acest scop. Fiecare forum sau blog vizavi de care vor exista „plangeri” in legatura cu „agresiuni” sau „nedreptati” la adresa anonimilor vizitatori, va avea aici o rubrica permanenta in lista cu „categorii”. Dupa „Cazul sau ne/cazul Dilema” (el insusi in asteptare) vor urma si altele. O vreme, aproape nimeni nu va stii ca lucrurile respective au fost consemnate undeva, intr-o „locatie” de pe o (b)arca (barcaz) in constructie, si putini vor stii ca astfel de lucruri sunt consemnabile. Cu vremea insa intamplari se pot intampla. Acumularile cantitative pot duce ori la… scufundarea arcei (Epava lui Goe) ori la… saltul calitativ. Care poate insemna multe si felurite lucruri. Nu va pot promite niciun rezultat (nici macar ca vor exista acele acumulari) dar va invit sa veniti pe arca. Cu mana goala sau cu „corectii”. Cele bune.

  5. florina said

    Pentru că aţi invocat niscai neajunsuri tehnice drept cauză a neapariţiei pe forum a unor mesaje critice postate de subsemnata, dle Goe, iată încă o „mostră” pe care m-am deranjat să o scriu, dar care a fost banată de cei de la D.v. Asta aşa, ca să vedeţi că nu hazardul/hibele tehnice ar putea fi la mijloc, ci o „politică” asumată, dar păguboasă, în stilul neaoşei zicale care li se potriveşte a naibii de bine: capra rîioasă coada sus şi-o ţine 🙂

    Ce mare scofală lipsa unei litere?, s-ar putea întreba (sau ne-ar putea întreba), cu nonşalanţă, dl Vică, că doar e clar ce-a vrut să spună dl S. V.
    Nu e nicio scofală, cînd însă la mijloc e articolul posesiv-genitival, amănunt important al gramaticii limbii române de care se împiedică, hélas, cam prea mulţi condeieri din mass-media (dar nu numai), nu e chiar un detaliu insignifiant. Dimpotrivă.
    Îl citez, ad litteram, pe dl Voinescu şi subliniez neglijenţa Domniei Sale:
    ‘Cum de nu cunoştea măcar superficial produsele intelectuale faimoase AL timpului său?’

    Totuşi, dl Voinescu, sînt convinsă, s-a grăbit, dar corectorul ce-a păzit? (Acelaşi corector care ar fi putut sesiza şi acea faute de langue française commise par le même monsieur Voinescu, lucru pe care nu l-aş mai pune pe seama grabei cu care a scris textul, ci, mai degrabă, pe seama necunoaşterii limbii franceze decît superficial. Altminteri ar fi ştiut din prima care e deosebirea dintre forma verbală „l’ennuie” (îl/o plictiseşte) şi substantivul „l’ennui”, plictisul.).

    […]

  6. Tony said

    Semnat: Jucatorul de Noroc Anonim // cat mister poti gasi 🙂

  7. "brindusa" said

    „o tata cu pretentii” se intreaba daca ar recunoaste-o intr-o statie de metrou pe ciocciolina ,cea care i-a luat locul PREASFINTEI FECIOARE, ajungand sa-i determine sa se inchine la organele ei genitale toti cimpanzeii de pe Tera, inclusiv , din cate am auzit , d-l goe…
    asta asa, pt reciprocitate…

    • Arcaluigoe said

      @”brândusa” – Ai un nume foarte frumos dar vorbesti cifrat, ca din botanica, oricum din alt regn. Exista si „plante politice”? N-am inteles ce ai vrut sa spui dar, cat suntem inca pe pace, eu iti zic bine-ai venit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: