(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Asimetria, intr-un unives dizarmonic

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 28, 2010

Asimetria, intr-un unives dizarmonic, pare sa fie una din problemele cu care m-am confruntat (justificat sau nu) in multe perioade ale trecutului mai apropiat sau mai indepartat. Bunaoara in liceu pe vremea in care eram un promitator “poet”. Eu asa credeam. Sincer. Mi se parea doar o problema de timp sa depasesc perioada de “poezele” pe care inevitabil eram obligat sa o parcurg. Odata, printr-a XII-a, profesoara de limba romana m-a chemat la cancerlarie sa-mi inapoieze un carnetel cu poezii pe care i-l inmanasem spre “evaluare critica”, hat tocmai printr-a X-a, si de care amandoi, din motive si in circumstante deosebite, uitasem cu desavarsire. Spre evaluare critica dar mai ales spre “uite doamna ce facui”. Il gasise facand curatenie in sertarul dumneaei, rezervat in cancelarie. Niciodata n-am apreciat indeajuns faptul ca mi l-a inapoiat (cand i-ar fi fost mult mai simplu sa-l arunce la gunoi odata cu cealalta maculatura). Erau poemele mele de debut in manuscris (“opera de capodopera”), intr-o perioada in care pentru a avea copii era necesar indigoul sau transcrierea, pe care dealtfel nu le foloseam pentru ca, nu-i asa? eram creator de unicate. Nu mi-a trecut prin cap (atunci) sa ma indignez ca nu le citise, ca nici macar nu-si aducea aminte cum ajunsesera la ea si ca nici vorba de vreo apreciere fie ea critica sau nu. Imi facuse favoarea sa primeasca carnetelul (pe cand avea si asa de citit o multime de teze cu comentarii pre-memorate despre poezile patriotice ale timpului), il pastrase 2 ani si iata, mi-l inapoia (pentru ca adrisantul era cunoscut) ca pe ceva care ajunsese la ea din greseala (din greseala, asta era cruda realitate, de ce realitatea o fi mereu cruda?). Imi amintesc ca i-am spus, din mandrie fata de mult mai recentele mele creatii, ca nu trebuia sa se ingrijoreze de soarta acelui carnetel care contine doar niste incercari nerusite dintr-o etapa depasita de mult, pe care nu mi-as ingadui sa le citesc (nici macar) la cenaclul bibliotecii din cartier asa cum faceam cu adevaratele mele capodopere. In replica, mi-a servit o formula standard despre valoarea pe care o au elanurile tineretii. (Paranteza: profesoara mea de romana din liceu era nevasta de „cadru”, profesional OK, si cam atat. Nu era dintre profesorii aceia care usor, ca din cutie, scoteau lumile din haos. Am avut parte si de cativa dintre acestia carora le port o luminoasa amintire si pe care-i includ totdeauna in legendele mele personale). Din motive independente de vointa mea nu am ajuns poet. Brusc si misterios am incetat sa scriu poezele si doar rareori imi amintesc de epoaca poetica a vietii mele cand ma gandeam, cu speranta, la ce poezii bune voi scrie eu in viitor. Viitor pe care trebuia sa-l pregatesc inca de pe atunci scriind-mi primele poeme. Toate manuscrisele din acea era apusa au ramas intr-un apartament din urbea natala. Intre timp apartamentul a devenit locuit, … ceea ce imi produce o oarecare ingrijorare in legatura cu soarta tuturor acelor notite care, in fapt sunt “cea mai buna literatura” pe care am reusit sa o produc (in casa, ca pe vin, pentru consum propriu si pentru prieteni). Pentru ca aproape intotdeauna repetitia generala este de fapt chiar premiera cu care o confundam adesea din cauza lipsei de spectatori. Ingrijorarea pentru pierderea acelor notite (…) ma face adesea sa cotrobai prin memorie pentru a mai salva cate ceva. Din fericire, unele inca mi le mai amintesc pentru ca in perioada nasterii lor aveam obiceiul sa le recitesc si recit de nenumarate ori, nu atat din cauza unei note de narcisism (de altfel necesara orcarui creator de arta), cat mai ales din convingerea ca numai acest gen de reluare indefinita imi ofera calea de a le corecta si ameliora pentru a le aduce mai aproape de “perfectiune”. Cum am ajuns cu discutia aici? Simplu. Asimetria cu care simt ca ne raportam la realitatea viruala, mi-a amintit ca una dintre poezelele mele chiar asa se si numea: “ASIMETRIE”

Asimetriede mine (sic)

In lume nu se nasc decat duali.

Viata se oglindeste-n moarte,

Teama in neputinta.

Lumina si haos,

Intuneric si oglinda,

Dragoste si disperare,

Ura si ura intoarsa pe dos in iubiere.

Eu singur stric echilibrul universului,

Pentru ca fata de nici un pol, fata de nici o axa, fata de nici o lume,

Eu nu am simetric.

Anti-eul meu nu exista.

De aceea te rog pe tine iubita mea,

Sa fi, provizoriu,

numai pana la moartea noastra,

Simetricul meu.

Ca sa fie ordine in acest Univers infinit,

Pe care altfel nu-l putem umple cu sufletele noastre.

… Un fapt interesant (imi amintesc) ar putea fi acela ca pe vremea in care scriam aceste versuri, chiar daca oftam dupa “vreo trandafirie si salbatica Clotilda”, nu aveam paractic (nu avusesem inca) nici o iubita care sa ma fi pus in postura de a-i cere favorurile invocand pentru asta (chiar) echilibrul universului. Dar se vede treaba ca ma pregateam serios pentru un astfel de eveniment cosmic. Cu spirit de anticipare. An-ti-ci-pa-re. La capitolul asta am stat intotdeauna fooaarte bine. Dar cum anticipare fara premeditare (se pare ca) nu exista, a aparut, mai mult sau mai putin intamplator, persoana careia sa-i recit poemul si sa-i spun ca ea (da, ea si numai ea) a fost sursa inspiratiei divine care « cu cateva zile » in urma transformase in arta, gandurile-mi ce-i erau dedicate. O mica minciuna? Nici vorba! Doar o simpla re-ordonare a cronologiei pentru punerea in acord a prea impetuosului meu spirit de anticipare cu realitatea (adesea cruda, nu intotdeauna poetica). Intr-una din scenele (pentru mine) memorabile din « Actorul si salbaticii », el (« Caratase/Caragiu ») se plimba prin parc, de mana cu o « ea », o mult, mult mai tanara cucerire (din lista celor contabilizate prin « Costica te cauta amanta ») si ii recita « Atat de frageda ». Ea asculta extaziata si apoi intreaba « Tu ai scris-o ? ». El ii raspunde contrariat: « Nu draga. Eminescu. » cu un ton care vrea sa sugereze nu atat surpriza intrebarii cat faptul ca el nu-i recita asa « orisice » ci din marele Eminescu. Dar nu e suficient, pentru ca « nimfa » cade instant in tristetea constatarii ca nu ea (si numai ea) a fost sursa si modelul poeziei. El, tardiv, intuieste catastrofa si incearca o corectie de ultim moment: « Dar daca Eminescu te-ar fi cunoscut personal ar fi scris un poem de o mie de ori mai frumos. » Repararea erorii nu este totala dar situatia e salvata pentru ca ea raspunde concesiv « Ei lasa, ca si asta e destul de draguta. » Spiritul meu de anticipare m-a ajutat intotdeauna sa nu fac astfel de greseli. Poezia ca fascinatie (ramanand in acelasi timp fondul conversatiei) era o poarta potrivita pentru intrarea (atingerea / sugerarea) in alte (altor) teme care (in acord cu arta seductiei) nu ingaduiau o abordare directa, din simplul motiv ca acea dorita abordare nu urmarea transmiterea vreunei informatii (care desi subinteleasa ramanea neexprimata) sau dovedirea vreunei eruditii ci (doar!) crarea unor stari si senzatii. Marea loveste digul. Evident. Ce sa faca si ea (marea). Asa ca din intamplare constatam si eu banal, cu voce tare ca da: « Marea loveste digul. » Un inceput de conversatie ? Nu nici vorba. Mai degraba o mica provocare. « Marea loveste digul. Pe care in seara aceea nu am avut curajul sa mergem pana la capat ». Luminitele se aprind brusc. Despre ce seara e vorba? Care capat ? Ce vrea sa spuna? « Piatra umeda luneca si la un pas de noi era rupta. Daca eram neatenti ne puteam prabusi in apa care fierbea dedesupt. Dar am fost atenti. Ca totdeauna.” Aha, recita o poezie. Atentia acordata “vorbitorului” isi schimba culoarea. “Atat de atenti, incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig. Ne vom multumi sa ne aducem aminte de el. Pana cand, in cele din urma, il vom uita. Vom uita ca in seara aceea eram poate hotarati sa mergem pana la capat.” (Digul, O.Paler). Toti avem poeti favoriti si poezii favorite. O poezie poate aminti o alta poezie sau poet si tot asa. Intrarea in subiect se face prin poeti consacrati (nu neaparat clasici) dar cu poezii mai putin cunoscute, inedite daca se poate, alternand cu poezii foarte cunoscute care sa o asigure pe interlocutoare ca e in tema, ca ne aflam pe aceeasi lungime de unda, si ca nu trebuie sa asculte siderata lucruri pe care le aude prima oara si despre care e greu sa spui ceva. « Nu e pacat ca sa se lepede, Clipa cea repede ce ni s-a dat ? » Ambiguitatea intre « hai sa-ti mai spun o poezie » si exprimarea unei sincere pareri de rau ca seara asta minunata se va sfarsi… este tot ce poate fi mai potrivit pentru adormirea vigilentei… « O stii pe asta ? » « Da, Eminescu ». Ok, un raspuns corect. Putem asadar alterna cu o intrebare cu risc mare (ce risc ? certitudine) de raspuns gresit. « In lume nu se nasc decat duali… pam-pam-pam… In acest univers infinit pe care altfel nu-l putem umple cu sufletele noastre ». Cateva secunde de tacere care sa sublineze acordul dintre « modestul » recitator si « marele poet inca (nu necunoscut ci doar) neidentificat ». Apoi cu maxima degajare in glas o intrebare banala : « O stiai ? » ca si cum nimic n-ar putea fi mai firesc decat sa fii la curent cu o poezie/poet care cu siguranta trebuie sa fie foarte cunoscut sau macar foarte la moda… « Mda, cred ca am mai auzit-o… Cine a scris-o ? ». Acest gen de raspuns este atat de usor de anticipat incat o mirare fugara trebuie sa fie la indemna (in jocul fetei) incat sa sugereze foarte moale « Cum nu stii? ». (Evident ca daca talentul iti ingaduie ca in timp ce-ti joci rolul sa mai poti fi si sectatorul spectatorilor tai, poti citi pe fata interlocutoarei o la fel de fugara expresie care spune « Nuuuu… Care-i problema ? » ca intr-o scena tipica intre Tipatescu si Catavencu dar mult indulcita si metamorfozata de o cu totul alta miza, evident nepolitica). Dar sa nu devim. « Uite te las sa ghicesti din trei incercari… » Cele trei tentative « …escu », sau « …ovia » sau « …sky » de la caz la caz, se epuizeaza fara succes. Urmeaza momentul (magic) in care se dovedeste ca acesta poezie care cu cateva secunde in urma putea sa fie a lui « …escu » sau a lui « …ovia » sau « …sky » (de la caz la caz) este de fapt a modestului recitator. Si nu numai atat. Este o coproductie pentru ca a fost scrisa «cu cateva zile in urma» pentru a transforma in arta gandurile-i ce-i erau dedicate, iar meritul indiscutabil este (nu-i asa ?) al muzei. Ehei « ale tineretii valuri » (Ce mare poet si filozof ramane nemuritorul Caragiale). Spiritul meu de anticipare a functionat mai intotdeauna foarte corect in ceea ce priveste evenimentele (din realitatea imediata sau din «realitatea-fictiva» a «operelor» imaginate (scrise sau numai gandite si pierdute in stil Alexandru Dragomir). Nu a functionat intotdeauna corect in ceea ce priveste momentele si actorii evenimentelor anticipate motiv pentru care au fost operate adesea corectii si reluari. «Calea» a devenit uneori un mic scop, paralel… ca act artistic in sine. Ce nu face un biet actor pentru niste aplauze sincere, pentru un hohot de ras sau pentru o lacrima discreta (si rolurile negative se vand foarte bine). Poezelele rezultate timpuriu sub presiunea anticipativa a sufletului de poet in devenire, au capatat incet incet, independenta si statut de universalitate in raport cu eternele-efemere muze cooptate provizoriu in grupul de creatie colectiva care detinea proprietatea intelectuala a capodoperelor in discutie. In rarele situatii in care muza chiar se gasea intr-o succesiune cauzala cu capodopera, atunci «grupul» co-proprietarilor era inextensibil si incremenit la cifra 2, pentru ca niciodata, dar niciodata o astfel de creatie nu a avut decat cel mult un spectator (o spectatoare)… si uneori chiar mai putin… fapt care a dus inevitabil la pierderea irecuperabila a multora dintre ele prin caderea in uitare (de care celelalte au fost salvate prin perpetua reluare si reintegrare in scenarii din ce in ce mai abstracte si mai seducatoare). Poate ca va plictiseste/nedumereste aceasta mixtura don quijotesco-juanistica, dar daca veti avea rabdarea/curiozitatea sa o parcurgi pana la capat este foarte posibil ca nedumerirea sa fie oarecum compensata. Cat priveste plictiseala, nu am nici o garantie asa ca daca doriti sa continuati lectura o faceti pe riscul vostru. O alta poezea care imi vine in minte (pentru ca se refera tot la asimetrie si anticipare) si care a avut un oarecare succes, nu atat in randul co-proprietarelor cat mai ales in randul spectatorilor neutri, se cheama (sugestiv): “Acea femeie”. Scrisa cu mult, dar mult inainte de a avea dimensiunea reala a ce vrea sa fie “barbatul si femeia intr-o inclestare fara de sfarsit”, poezeaua s-a bucurat de un succes nu tocmai artistic (trista faima) mai ales prin faptul ca, invariabil, ascultatorii (de prin cenacluri) veneau cu aceleasi comentarii si presupuneri standard legate

a) de persoana care ar fi putut inspira asemenea versuri si care nu putea fi decat una foarte reala si

b) de asa zisa influenta bacoviana din “Barbar canta femeia aceea” (si pe care am combatut-o intotdeauna ca fiind nefondata).

Acea femeie – (tot) de mine

Venea adesea nechemata si restul lumii disparea.

Parea un vis.

Dar nu era,

Acea femeie blestemata.

Era adesea vinovata

De nebunia ei si-a mea.

Eu o uram.

Dar nu stia,

Acea femeie blestemata. …

Este acum demult uitata.

Ce-a fost nu pot sa mai ghicesc,

De ce-am iubit.

De ce iubesc,

Acea faptura blestemata.

Faptul ca mi-o reamintesc aproape integral nu are nici o relevanta pentru ca, asa cum spuneam, am tot citit-o pe la “sezatori”. As fi putut sa fiu poet? Nu. Pentru ca nu sunt. Nici macar poetul garii de nord. Si chiar daca incheierea carierei mele de poet nu a fost consemnata la o data oficiala, tot este un fapt evident. M-am lasat. Dar, din cand in cand, foarte rar, mai fumez cate una, la cafea. Din pacate ultima creatie de acest gen (dintr-o perioada tardiva) nu a avut niciodata spectatori si s-a pierdut. Nu a existat niciodata momentul potrivit al premierei in fata unei sali pline… cu o singura persoana… Sunt doar in posesia unor sumare ramasite:

Dragonii …

Dragonii dominanti ai casei mele

Mi-au spus prin vis

Sa te gasesc.

…????

Te vad prin abur de cafea,

De dimineata pana seara.

Si te gasesc neverosimil de… frumoasa.

…????

Dragonii protectori ai fiintei mele

Imi spun prin vis sa-nu-te-cred.

Receptorul nu a fost asezat corect in furca. Fara intentie. Dar l-am observat destul de repede. Nu stiu daca, la capatul celalalt al firului, cineva mai asculta sau nu. Mi-am imaginat ca da si asta a anulat partial inocenta alunecarii libere printre ganduri fara corp si fara inertie. Apoi nici eu insumi nu mi-l mai amintesc prea bine pe poetul dintr-a-XII-a B (si cu siguranta nu l-as recunoaste daca l-as intalni). Verosimil, real, imaginar, in ce proportii? O evaluare imposibila. Dar, am purtat cu el acest dialog (poate “spionat” poate nu) din cateva motive care mi s-au relevat chiar in timpul dialogului.

a) pentru a schimba vorba (cred ca era cazul)

b) pentru a lamuri faptul ca nu m-am despartit niciodata de tentatia ludica a cuvintelor si ca orice evaluare a “cuvintelor” mele trebuie facuta luand in considerare acest fapt, ceea ce ar trebui sa anuleze (sau macar sa atenueze) unele dintre efectele nocive care l-ar putea atinge pe un cititor neavizat (neliniste, stupoare, tristete profunda si alte spaime). Daca, acum dupa ce ti-am facut cunostinta cu un fost viitor poet, vei tine seama ca, odata cu trecerea timpului, calitatile se estompeaza, iar defectele se accentueaza, vei putea extrapola si vei putea gasi mai usor cheia iesirii din asimetrie.

c) asa, pentru ca nu m-am putut abtine.

Cu drag – un fost poet

34 răspunsuri to “Asimetria, intr-un unives dizarmonic”

  1. ghelme said

    Mie mi-a zis un prieten bun acum multi ani ca cei mai mari poeti nu scriu poezii, ci se ascund printre noi.

    • Dl.Goe said

      Foarte subtil metaforicul prieten, vizandu-va pe d-voastra, tintindu-se pe el. Ca trebuie sa fii poet, ascuns (bine) in codidian, ca sa produci spontan un astfel de aforism. Am si eu un prieten asemanator, preocupat insa mai degraba de estetica trupului decat de cea a sufletului. Prietenul asta al meu zicea ca toti barbatii au chelie. Doar ca unii au par pe ea. 🙄

      • ghelme said

        da, asa e, ati remarcat cu o surprinzatoare perspicacitate* niste chestii absolut corecte, dragul meu prieten ma viza pe mine, dar de fapt se descria pe el fara ca vreodata sa fi putut a intelege chiar el insusi cat de reflexiva e observatia lui.
        ce sa zic, sunt mirat si incep sa ma intreb neincrezator daca intr-adevar intelegeti si chiar si simtiti un pic, pentru ca de cand a murit prietenul de care zic mai sus, nu mi s-a mai intamplat.

        *surprinzatoare pentru ca adevarul este foarte ascuns, nu pentru ca lampa e mica

  2. Radu Humor said

    Da!
    N-as vrea sa fiu femeie-n preajma ta 😉
    Ai un stil atat de lin curgator , incat de-abia la sfarsit de trezesti ca urci,in loc sa cobori asemeni acelei ape, se zice unice in lume, care-si schimba astfel cursul 🙄
    Ai ramas acelasi talentat poet numai ca acum scrii in proza .
    Uneori mi-as dori sa aflu cine esti, dar imediat imi reprim curiozitatea cu speranta ca poate sunt chiar eu, aflat le celalalt capat al telefonului pus neglijent in furca si de aici impresia ca tot ce aud pleaca de la mine spre tine si nu invers 😉

    • Dl.Goe said

      Nu mai stiu cine zicea ca in orice barbat doarme un poet ce asteapta femeia care sa-l trezeasca. / Exceptand neesentiala biologie orice coincidente sunt posibile. Este asadar foarte probabil ca dl.Goe sa fiti chiar d-voastra. Sau (si) invers. Oricum de scris scriem cu toti sub presiunea unei aceeasi entitati unice care migreaza rapid de la unul la altul in cautarea cuvantului… ce exprima adevarul.

  3. Mirela Rogoz said

    Sa nu uitati sa ne spuneti cum v-ati „recuperat” Arca. 😉 Vad ca ati reorganizat-o in stilul blogurilor clasice cu pretentii literare. Deci n-ar trebui sa se supere nimeni pe dv , indiferent ce spuneti, pentru ca in fond sunteti doar un poet ludic ce se joaca cu cuvintele . Interesanta explicatie. Dragonii protectori ai fiintei mele imi spun prin vis sa nu va cred. Sa scoateti lebedele din peisaj ca cu se potrivesc de nici-o culoare. Poate nu va dati seama

    • Dl.Goe said

      @Mirela Rogoz – Nu uit. Momentan am cu totul alte prioritati asa incat sunt fortat sa pastrez Arca la cote de avarie. Nu e vorba de reorganizare ci de o asteptare a timpului liber necesar pentru continuarea proietului. Cand mai trec in inspectie prin santier, imi cade de prin buzunare cate un text mai vechi pe care il lipesc pe cate un colt de fereastra (hublou?) fara geam, ca sa se vada ca e locuita sau mai bine zis sa nu para ca e parasita de tot si sa ii tenteze pe pirati ori pe alti naufragiati sa si-o insuseasca. Din pacate in legatura cu subiectul „pierderii si regasirii” am ratat momentul emotional optim. O sa redau faptele dar am depasit deja emotia momentului si nu stiu cum as putea s-o recuperez pentru a popula cu ea textul care va veni. Nu e nici prima, nici ultima si nici cea mai importanta ratare de pe santier. Cele bune.

    • arcaluigoe said

      Am scos lebedele! 🙄

      „Trece lebedele-n zare
      Eu ma uit
      Ele dispare”

      „Intr-o balta neagra
      Patru ochi luceste
      Ce sa fie oare?
      Cred ca e doi peste.”

  4. ma-ta mare said

    vezi ca pe blogu poietului esti la ordinea zilei. esti citat si din stinga si din dreapta ti s-a copiat comentu asta si asta. daca nu crezi du-te si vezi aici. 😉

    • Dl.Goe said

      Nu mai spuneti! Si nu mai puneti atatea linkuri ca ramaneti in spam.

    • Dl.Goe said

      Tot e bine. Sunt banat dar sunt citat. Daca n-as fi banat si auto-exilat mi-as fi exprimat acolo:

      a) Mirarea. Mirarea ca unii paradoxali (minti optuze si in acelasi timp inguste 😯 ) gasesc ca cele doua citate din mine are fi contradictorii. Ambele afirma (1) ca apreciez in mod deosebit abilitatea cu care Ingerul Furtuna poate manui uneori cuvintele, (2) ca gasesc protestul respectiv inutil, exagerat, patetic, arogant si disperat si (3) ca mi-ar placea totusi ca problema Ingerului Furtuna sa-si gaseasca o rezolvare pozitiva, alta decat cea solicitata explicit prin respectivul protest, sau macar sa mai aud si alte pareri daca nu mai avizate macar cu alta perspectiva precum cea a prea taciturnului Plesu. Cum or reusi cele doua citate sa dovedeasca indubitabil superficialitatea si inconsistenta de care m-as face vinovat poetul stie. Eu in ambele am spus acelasi lucru: ca d-na Furtuna sa lase dracu contzopismul la stat si mai bine sa scrie la Dilema. Veche. Pe bani.

      b) Curiozitatea/Admiratia. Pentru felul spectaculos in care poetul este capabil sa stie cu mare precizie cat de valoros, competent, silitor si indispensabil este la locul sau de munca orice tovaras de-al sau, din orice colt al tarii, doar analizandu-i sumar prestatia ca blogger prieten si cu blogroll pe masura. Poate ca Ingerul Furtuna pierdea vremea pe bloguri (in timpul serviciului) si-si neglisa si asa dispensabila treaba. Poate ca. Poti sa stii?

      c) Induiosarea. Induiosatoare scrupulele AVP-ului care-si justifica faptul ca ar fi reprodus un comentariu al altuia facut pe alt „blog” prin faptul ca stie el bine (vezi punctul b) ca in mare secret ma si bucur pentru reclama gratuita pe care mi-o face. Vorba lui Dorin Tudoran, „Textele publicate in blogosfera pot fi reproduse — parţial sau integral — fără acordul prealabil al autorului dar cu indicarea sursei”. Daca sursa a fost indicata totul e ok. Cand citarea e facut fara indicarea sursei sau cu trunchieri, modificari, atunci normele morale si deontologice sufera dar nu in asa masura incat sa nu mai fie ok in virtual. Nici macar dl. Tudoran nu spune ce va pati cineva care-l citeaza fara sa mentioneze sursa. Ce-ar putea sa pateasaca? Ce-ar trebui sa pateasca? Nimic. Sa fie dat de rusine cand e prins si cam asta.

  5. raduhumor said

    @AVP :
    „@rongo, daca ar fi sa judecam dupa cinicile tale criterii, obraznicatura amorala @Goe si antisemitu sociopat @raduhumor sunt deja niste clasici ai originalitatii creatoare in viata, in timp ce io, care inca imi mai fac niste amarate de scrupule, sunt un provincial oarecare…
    Nu e suficient sa fii un mare nerusinat, ca sa fii mare creator… Chestia cu “un geniu al raului” e o contradictie in termeni, mey… ; ca sa fii foarte rau e suficient sa fii doar desfranat, adicatelea un sociopat, caruia ii face placere sa faca rau… ; din contra, marele artist creator isi sfichiueste propria-i personalitate, nu pe a altora… Etc.”

    Induiosator si nemilos, asa cum ii sta bine oricarui individ plecat in cautarea gloriei literare, dar nimerit in haznaua politica din care incearca sa scoata si de-acolo ceva ce-ar mai putea fi reciclat !
    Ramas singur, pe cap cu cele doua nesatule maidaneze in stare sa rupa orice lantz spre a se repezi intre picioarele rarilor vizitatori cu intentii si ganduri din cele mai neasteptate (ele 😳 )specimenul rezultat din Poemul cu Oua de otel, ameninta si minte cu usurinta celui care n-a stiut sa faca altceva in viata.
    Aproape ca nu exista postare in care sa nu aminteasca ceva de mine, dar ma atentioneaza parsiv ca va relua seria de delatiuni de care speram sa se fi plictisit si sa fi renuntat la ele ( mai ales ca le poarta cam de mult dupa el ) si in loc sa mai prelucreze ceva din cartile si caietele valoroase ce i-au picat in mana, continua sa-si exerseze micimea de caracter, sub privirile admirative a unor gonflabile ideologice, umplute cu aere de specialiste in asezarea protectorului prezervativ cu gust de portocale oricarui incearca sa-si vare capul in spatele gardului pedelist, nu cumva sa arunce ceva samanta de scandal sau de indoieli in randul celor aproape 30-40 de cititori ai acestui cimitir al elefantilor politici :mrgreen:

    • Dl.Goe said

      Iar cititorii aceea trebuie sa mai suporte o veste proasta: d-na Furtuna ramane contzopista ls stat. Si isi asteata linistita pensia.

      • radu said

        Poate chiar merita sa fie contopista la stat.Poate chiar face treaba.
        Si pe deasupra se pare ca stie ce face.
        Problema este alta.
        Dansa face parte din pletora de intelectuali numiti ca sa zic asa ”ai nostrii” si in consecinta considera ca daca tot e din grup ce i sa intamplat nu trebuia sa i se intample si nicidecum ca ar fi fost normal sa nu i se intaple pentru ca e competenta
        PS
        Dansa il cosidera pe Devis Grebu egalul lui Brancusi.
        Cam exagerat ca su nu zic cam grtos

        • raduhumor said

          Postat si neaparut la un Boboc de fata :
          (era un raspuns pentru @Radu )

          „Tizule,
          Asta oricat de „mare” ar fi tot de sus primeste ordinele, ca deh, dupa ce-ai intrat in h(ora)
          trebuie sa joci dupa partitura.
          Acu cica schimba countrele alea instalate de baietii din hyperspatz, pentru a ne bruia pe cei care l-am mirosit ca-i pute gura si la figurat, de la atata mancat :mrgreen:

          P.S.
          Apropos de schimbat, asta procedeaza la fel si cu bordelul lui blogeristic:
          schimba paturile, dar nici in ruptul capului
          cele doua prestatoare, cu fustele pana la pamant, care i-au mai ramas, si-apoi se plange ca n-are clienti ( abia acum ii arata blogul ca o oglinda: mizerabil ! ), fiind nevoit sa le recicleze (nu mai au de mult alt ciclu decat electoral 😳 )pe post de maidaneze, care se arunca intre picioarele oricui nu-l ridica in slavi pe amaratul asta, care ar trebui cel putin amendat pentru cersetorie pe blouri 🙄 „

      • raduhumor said

        Nu numai ca va fi rebagata-n scaunul de la biblioteca, in urma unei greve ce-a cutremurat toaleta culturalnicei institutii bucovinene, dar a reusit sa mai agatze un venerabil (77 de cotolani) care in urma unor poze de tinerete ale ingenuei (postate pe blogul nasului AVP) a reusit sa paraseasca baia publica (haznaua avpista) asa cum a venit pe lume (si cum va ramane probabil in urma acestui „coupe de foudre”) uitand sa-si mai traga macar pantalonii pe el, sarind in stil de mare cavaler (lasandu-si in urma si calul si ultima caricatura inca neterminata) in ajutorul grevistei cu foamea avansarii in gat !
        Iata ca dupa nesperatul cuplu Udrea-Baconschi,care ne-a trantit pe ecrane , pe langa telegenica cuplare si brandul de tara, aflat ca si ei, precum frunza in vant, apare si pe blogguri un cuplu la fel de insolit, care daca batranul amorez va reusi sa treaca cu bine de luna de miere (cand se hotaraste daca cei care au dat-o afara pe Angela, au avut sau nu motive intemeiate ), s-ar putea sa reziste si pana la adancile ei batranete (egalandu-le pe ale lui din prezent 😉 )

  6. radu said

    Ia priviti ce patiti daca intrati pe blogul poetului cosmogonic

    http://ceasulraupisicaneagra.wordpress.com/2010/08/03/probleme/

    E cam naspa

    Domn Goe ,
    Stiati de porcaria asta?
    E la misto sau e pe bune?

    • Dl.Goe said

      E pe bune dar nu (prea) conteaza. E dreptul lui sa fie interesat de cei care ii viziteaza blogul si de numarul acestor (chit ca declara sus si tare ca nu-l intereseaza traficul). In cazul lui 😉 este normal si ca pentru asta sa foloseasca solutii gratuite care prezinta riscuri, pentru el si pentru vizitatori. Oricum fiecare navigator este responsabil pentru propria sa securitate atunci cand bântuie pe net, fie la Padina fie in alta parte. Atat vreme cat Padina nu foloseste in mod ilegal informatiile obtinute (in principal adresele IP ale vizitatorilor si nici nu le instraineaza catre terte entitati care le-ar putea exploata in vreun fel ilegal, totul e ok. La cate bube are pe cap bloggerul Padina, faptul ca i-a iesit un cos pe nas e doar un „zbenghi” de floare.

    • Dl.Goe said

      Vad ca v-a raspuns pe larg pe blogul sau (intr-o pauza de conversatie cu trollul Stelly). A cam sarit ca ars si nu stiu de ce. Intretine, in mod voit am impresia, confuzia legata de faptul ca platforma WordPress ar oferi gratuit adresele IP ale vizitatorilor, ceea ce nu este adevarat. WordPress ofera adresele IP ale celor care se incumeta sa lase comentarii, nu pe cele ale vizitatorilor tacuti. Pentru asta mos Teaca Padina se joaca cu niste sculisoare pe gratis (fara sa stie ca nimic nu e gratis pe lumea asta) care-l ajuta sa realizeze si numeric ceea ce se vede si cu ochiul liber: ca are un trafic de rahat si o colectie de vizitatori (agreati si agreabili cu sine) de toata jena pe care-i cultiva doar pentru ca sunt uniti in cuget si-n simtiri si pentru ca-si face impresia ca toti sunt mai prosti decat el. Felul in care a imbatranit tzaranul Padina de la Corabia este o sursa de frisoane suplimentare pentru oricine sta sa se gandeasca la batranete. Doamne fereste!

      • raduhumor said

        Da !
        Explicabil pentru latura urata a celui care numai vazandu-i poza (se intelege c-a pus-o pe cea la care tine cel mai mult 😉 ) pricepi in ce cloaca morala satanica traieste inconjurat de nori de pucioasa sufocanti, in care nu s-au putut perfect adapta decat doua profesioniste venite de pe centura comunismului, pe care l-au slujit cu aceeasi abnegatie si inconstienta.
        In ce ma priveste acum , cu ajutorul tau (pentru care-ti multumesc!) nu mai am nici un dubiu vis-a-vis de greutatile pe care le intampin aparent inexplicabil atunci cand vreau sa postez pe anumite bloguri :mrgreen:
        Unii detinatori de bloguri, de a caror (co)rectitudine nu ma puteam indoi, la intrebarile mele nedumerite ca nu-mi apar deloc postarile, sau apar doar uneori, aparent cand vor ele 🙄 , imi spuneau ca nu pot pricepe ce se intampla ( si unii erau bloggeri cu experienta !).
        Acum e cat se poate de clar !
        Aceasta postare profesionista cu explicatii clare si logice pune punct unei mizerii de care stiau doar cativa initiati in ale facutului de rau prin orice mijloace !
        Acestui mizerabil nu i-a fost suficient sa ma reclame peste tot :
        Romtelecom, Politie si Procuratura, dar si-a amintit sa ceara ajutorul unor profesionisti ai distrugerii pentru a scapa de cei care-i pun in fata, cum faci tu, oglinda din care razbate hidosenia fizica si morala a unui monstru intelectual , care pentru un timp a reusit sa pacaleasca nu numai moral , dar si material niste oameni de inalt prestigiu intelectual , carora li s-a facut mila de dracul (la propriu!), pentru ca apoi , la demascarea uratei creaturi sa se simta inselati, nu atat material, dar mai ales moral !
        Ce-i pasa insa specimenului ?, care continua sa cerseasca fara pic de rusine, sperand, si uneori iata reusind sa mai prosteasca pe cate unii naivi, care n-au aflat cu ce se ocupa „maestrul” (in a tapa naivi, intradevar nu-l intrece nimeni :mrgreen: )
        Culmea ca n-am putut posta nici macar la blogul care face lumina in intunecimea sufleteasca a unui cazut in patima betiei de cuvinte, pe care nu se lasa pana nu le baga-n troaca-i plina de mizerii, ce are in varf chiar caracterul sau :mrgreen:

        • Dl.Goe said

          @RaduHumor – Ceea ce pareti d-voastra a nu realiza este tocmai faptul ca bloggeri precum AVP traiesc din/cu injuraturi. Se pare ca nici macar el nu realizeaza (dincolo subconstient, la nivel de instinct indistinct) ca fara ploaia de injuraturi, sicane, ironii, satire si alte condimente virtuale de care are parte, ar fi mult mai mic decat este, atat de mic (microscopic) incat pana si fidela devotata, trollul Stelly, l-ar iubi mai putin sau l-ar abandona plictisita. Este trist ca bloggerul nu constientizeaza cat de mult va datoreaza vizavi de lucrusoarele-nimicuri, necesare ca aerul psihicului sau precar, pentru a nu sucomba brusc si deoadata in timp ce munceste la cazan sa faca o tuica slaba, olteneasca, de corcoduse, din lipsa acuta a respectului de sine. Detestandu-l il iubiti. Sa fie un paradox? (n.b. nu e!)

      • radu said

        Insul e complet iesit de pe fix.
        Securistul din el nu-i da pace.
        S-a zbatut ca o musca beata pe blogul Domnului Dorin Tudoran sa demonstreze ceva dar nu i-a reusit.
        Vad ca a venit pe aici si turnatoarea biolog Stely Ionescu
        Mai raspanditi baieti si fete!

    • Dl.Goe said

      Am adaugat in blogroll pe prima pozitie, un blog despre legislatia internetului in ROmania. Poate se vor gasi unii interesati sa afle… Era pe vremuri o rubrica „Aflam de la militie…” in emisiunea „Reflector”.

  7. stely said

    Acum cind stiu cine este tipul care le-a scris, pot sa va spun ca bietul de el s-a chinuit in zadar sa-i capteze atentia lui AVP si sa-l bage in seama ..Numai ca AVP l-a “mirosit”si si-a dat seama ce-i poate pielea ..Desigur ca nu l-a bagat in seama ,ba dimpotriva l-a “plesnit “cu prima ocazie pe libidinos..
    Asta este cauza ptru care “libidinosul”il uraste pe AVP si-l birfeste pe unde apuca si unde gaseste ascultatori dornici de birfe ieftine ..
    Asta este caza ptru care „arcaluigoe „a devenit „troaca luigoe” si asta este cauza ptru care, goe a sfirsit a se naclai ,alaturi de cei doi prosti ca noaptea , in mocirla invidiei si prostiei si ptru care nici macar in troaca nu vor mai incape ,drept ptru care va fi nevoie de un containar pe care sa scrie „pericol de contaminare „.

  8. stely said

    Un prost ca tine, rar mi-a fost dat sa intilnesc la viata mea..
    Daca nici acum n-ai priceput cum s-a produs”defectiunea tehnica „si cine fost “unchiul Vania” si nici ce scop a a avut ,ce naiba trebuie sa mai astepte de la tine ,bloggerul -admin ?
    Du-te ,bai, sa te spinzuri, intrucit timpul tau este iremediabil pierdut, deoarece inteligenta ta este nula iar imaginatia ta este bolnava !
    Chiar vrei sa te ineci in propriile fecale ,urit mirositare ,sau sa traiesti ca musca verde pe o gramada de balega ?
    Pleaca ,bai,in lumea ta cretinoida ,de analfabeti notorii..
    Am sa-ti spun crudul adevar ..Mi-am batut joc de tine si de alti fraieri ca tine care mi-ati picat in capcana ..
    Ati pierdut fraierilor!

  9. stely said

    AVP Says:
    12 iunie 2010 la 11:29
    Mey, nea Goe, tu, macar, intelegi ce spui ? Vezi ca te pierzi in fite de jemanfishist amoralo-zmecheros, cica, iar in fond penibilissim de gaunos. Trolii de pe blogu tau, cu care iti tot pierzi vremea la taclale – fara sa observi ca aia sunt pur si simplu niste gunoaie, nici macar pitoresti – vor sfarsi prin a te prosti definitiv…

    De altfel, presimt ca nu mai e mult pana cand tu insuti vei deveni un trol pe my blog, aloo…

    Baga-ti mintile-n cap si maturizeaza-te, pleease…

  10. stely said

    pPSays:
    11 iunie 2010 la 23:10
    @Dl.Goe
    conceptul dumneavoastra&+ (adica CONCEPTUL ARCA+°°°)
    ESTE PROST !chiar foarte PROSTI.
    va asigur ca NU VA DECOLA JAMAIS.

  11. stely said

    D-lGoe Says:
    iunie 2010 la 00:41
    Daca ma tot recomanzi si invoci atata, atunci ai putea, de dragul vectorului progres al sanitatii in blogosfera, sa ma pui in blogroll. Ce-ar merge mai bine decat Arca Lui Goe in locul de “Romania lui Blue”, care tine locul ocupat degeaba. Nimic. Nu ma grabesc.

    AVP Says
    10 iunie 2010 la 12:58
    @dl Goe – tu singur spui ca esti un fel de gheena pt toate gunoaiele ejectate de alte asezari din hyperspatz, si-atunci cum dreq sa te pun pe banderola mea de onoare… ? Ca pe un simplu cetatean, te informez ca acolo figureaza toti cei care m-au inrolat, ei, mai intai, pe mine (acesta fiind singurul criteriu de intrare in my blogroll, aloo…) ; tu, e adevarat, esti singura exceptie de la acest printzip, dar asta numai pentru ca nu te sfiiesti a sta la taclale cu neste ferentaristi ordinari, ceea ce mi se pare impardonabil de neserios… Atata tot.

    • Dl.Goe said

      Ce brusca si bizara tacere pe doamna Stelly, dupa ce toata noaptea a vorbit singura (ca sa n-o deranjeze nimeni, presupun). O fi obosita si se afla in refacere (dormindu-si somnul de infrumusetare) sau o mustra-o constiinta (sau sefu) pentru ca a cedat tentatiei de a se da in troaca lui Goe sau poate ca tace sugestiv vizavi de precedenta mea interventie despre frisonl rece. Poti sa stii ce-i in mintea doamnelor? Ca nu poti. Dar poti specula…

  12. stely said

    AVP Says:
    7 iunie 2010 la 15:36
    Buna ziua.

    Cand in loc sa scrie poesii or subtilissime filosofii, creatoru e nevoit sa coseasca pe campii ori sa pliveasca in gradinite proprii ca sa nu moara de foame precum muritorii de rand din orisice somalii, inseamna ca am ajuns acolo unde ne e locu: in fundu lumii…oops

    De-aici incolo incepe infernu.

    • Dl.Goe said

      Ma incearca un frison rece. Data trecuta, cand in toilul noptii cineva (trolul negru) a bantuit pe Arca, s-a intamplat drama evacuarii mele (asa putin) din interiorul meu si umplerea locului gol cu spaima. Cineva mi-a ghicit parola si s-a dedat la ghidusii. Ma intreb si azi cat de mult regreta „persoana in cauza” (caci e o persoana la mijloc, nu un personaj) ca mi-a inapoiat Arca la cheie, fara alte daune decat stergerea definitiva a catorva comentarii minore. Ei dar se pare ca noua parola e mai greu de ghicit. 🙂 Nu?

      P.S. Doamna Stely ati venit sa faceti curatenie pe Arca (prin munca voluntara) sau v-a atras mirosul greu de ghena, la troaca? Oricum veti fi venit eu va zic bine-ati venit (scuzati, asa vine rima). Numai de nu v-ar certa seful pentru o escapada nocturna incheiata pe deasupra si fara niciun rezultat notabil. Sau va pomeniti ca vreti sa va extindeti business-ul de troll si prin alte parti. Daca va veti dovedi persoana serioasa va pot spune unde tin cheia de la pivnita si puteti sa serviti vizitatorii cu vin negru si pelin, noaptea pe fulgeratura. Atuncea blogul se fura.

      • raduhumor said

        Domnule,
        Ar trebui sa explicati mai clar ce s-a intamplat atunci cu disparitia Arcei ( de altfel ati si promis ca veti face-o ), ca sa pricepem si noi enigma 🙄

        Cat despre cea strecurata in miez de noapte pe aici ( o fi avut si ea vreun rol atunci, precum da de inteles ?!), ii datorati aceaste vizite tocmai lui Avp, exasperat si el de ranile( de fapt pierderile ) pe care i le provoaca in partea dorsala limbile acestei prostituate (si-)in ale laudatului, formata pe vremea lui nea Nicu (caruia vroia sa-i devina si nora, dar ala micu era zburdalnic rau si dupa ce s-a facut ziua si-a dat seama ca nu ea era, cea care trebuia 🙄 ) ), asa ca a scos-o inapoi pe centura de unde a venit, ca orice caine(maidaneza) pripasit :mrgreen:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: