(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Simfonia Ratarii

Posted by Arca lui Goe pe August 6, 2010

Anonima

Simfonia ratarii

Elegie pentru mine (de diamant)

Dragul meu Maximus Anonimus,

Toti cei care posteaza in mod sistematic pe net, pentru o perioada lunga de timp, sunt niste RATATI, asa dupa cum bine ati spus ca as fi zis eu candva. Ziaristi ratati, scriitori ratati, filozofi ratati, poeti ratati, analisti politici ratati, amorezi ratati, politicieni ratati. Daca n-ar fi ratati ar fi ziaristi, scriitori, filozofi, poeti, analisti, amanti, politicieni si ar practica aceste activitati in spatiul realitatii. N-ar avea nici timp, nici dispozitia necesara pentru a mima in mod sistematic aceste activitati aici. E drept ca se vine aici si pentru pura placere a conversatiei, un hoby destul de frecvent la ratatii vagi, incapabili de a-si defini planul ratarii, adica domeniul in care au esuat. Ratatii in stare avansata de confuzie, care nu sunt in stare sa numeasca cu precizie chemarea pe care au simtit-o si pe care n-au stiut sau n-au putut s-o urmeze, vin aici si incearca marea (salcie) cu degetul (mijlociu). Exista o legatura indisolubila, complexa, intre dimensiunea ratarii si insistenta cu care ratatii isi promoveaza talentele si eruditia pe net, ultimul refugiu inainte de a accepta ratarea in jurnalism, in literatura, in filozofie, in poezie, in analiza politica, in amor, in politica, si, in unele cazuri extreme, in viata. Fiecare individ care resimte aceasta ratare ca fiind nedreapta sau care considera ca este prematur sa o consemneze ca atare in propria biografie sau s-o ignore pur si simplu, se trezeste scriind pe net sau pe blog-uri (maximul snobism al ratarii).

Unii ratati, mai “norocosi” scriu chiar la ziar. Articole!  Pe bani. Dar, acestia, vorba autorilor seriosi, nu fac obiectul prezentei interventii. Deasemenea, nu fac obiectul acestei disertatii, indivizii care posteaza ocazional, pentru divertisment (falsii forumisti) si nici ratatii care, desi sunt ratati (in politica, jurnalistica, etc) sunt doar cititori (asidui) ai acestui gen de “literatura”, anumite complexe impiedicandu-i sa  se manifeste activ, in maniera ratatului clasic. Totusi acestora din urma, noi, ratatii veritabili, vizibili, trebuie sa le multumim de doua ori. Odata pentru ca abstinenta lor este benefica in pastrarea unui nivel acceptabil al inflatiei de pseudo-artisti in acest spatiu (minimizarea efectului babel) si, in al doilea rand pentru ca prezenta lor invizibila creste audienta contorizata a web-site-urilor, blog-urilor si editiilor on-line, facand existenta acestora, rentabila pentru proprietari si posibila pentru ratatii avizi de spatii de manifestare.

Dar sa revenim la ratatii-ratati, cei de toata ziua, cei cu care ne intalnim, de care ne frecam, cu care ne certam, injuram, cei cu care ne disputam spatiul in aceasta competitie aparent absurda si lipsita de o miza reala, pe scurt, la cei care suntem. Multi am fost si, si mai multi ne-am strans. Cu cat ratatul este mai constient de ratare, de dimensiunea ratarii si de caracterul profund derizoriu al compensatiei obtinute pe net, cu atat tine mai mult la anonimat, este mai “secretos” si mai evaziv, predispus la dedublari si autonegari si la negarea altora.  Acest tip va evita pe cat posibil, sa pomeneasca despre detalii care i-ar putea ajuta pe curiosi sa-i  construiasca un profil credibil in planul realitatii. Desi sunt bine izolati pe interfata reala/virtual tocmai ei sunt cei care se incapatatneaza sa nu accepte hyperspatiul virtual ca pe un univers inchis in care “valorile” trebuiesc evaluate relativ la acest spatiu, caruia i s-ar ingadui astfel o ierarhie relativa si o logica acceptabila a superlativelor. Ei ii vor introduce intotdeauna in ecuatie pe artistii / ziaristii / scriitorii / filozofii consacrati, se vor raporta la ei, vor face aluzii la acestia si la posibila lor prezenta pe forum, vor lasa cu buna stiinta sa se creada ca ei insisi sunt poate unul dintre acestia (si vor gasi destui alti ratati gata sa-i creada). Lor, ratatilor hiper-lucizi, “consacratii”, “notorii”, adica ratatii care si-au ratat ratarea, li se vor parea o parte naturala a lumii virtuale de pe net pentru ca (nu-i asa?) acestia oricum nu sunt parte a realitatii plate, monocrome, din care venim cu totii. Nu vor fi fiind, deosebiri de esenta intre povestile siropoase de amor lesinat postate gospodareste cu obstinatie de anumiti ratati polivalenti si povestile lui Cartarescu, intre gogomaniile filozofice debitate de ratatii filozofi si scrierile lui Patapievici sau Liiceanu, intre pamfletele tampe ale naturilor vesele de pe net si eseurile lui Plesu. Diferentele vor fi doar de calitate, dar rezultatele vor fi dezastruoase. De regula “individul” apartianad acestui tip de ratare are un coeficient de inteligenta peste medie ceea ce-l va predispune la aroganta chiar si atunci, sau mai ales atunci, cand are o educatie lacunara sau precara. Vom numi acest tip de ratat hiper-lucid, ratatul “ANONIM”.

La polul opus se afla ratatul inconstient (sau aproape inconstient) care vede in existenta forumului o confirmare a faptului ca n-ar fi intru-totul ratat (in ziaristica, literatura, politica, arta seductiei, etc) si ca acest spatiu este doar locul providential in care el poate sa demonstreze acest lucru. Acest tip este predispus sa-si spuna varsta, locul in care traieste, profesia, adresa de e-mail, telefonul sau blog-ul la care-si asteapta potentialii pseudo-admiratori dar care sunt la fel de buni ca si niste admiratorii veritabili pentru satisfacerea propriei vanitati. Pentru pastrarea unui grup cat mai mare de pseudo-admiratori, ei sunt gata oricand sa-si aduge in blogroll pe orice ratat care accepta reciprocitatea, gata oricand pentru un schimb reciproc avantajos de pseudo-flalatari cu alti … ratati, ca sa nu uitam cuvantul cheie al acestei dizertatii despre ratare. Pentru acestia netul este o prelungire a identitatii lor reale, iar uneori in cazuri extreme, grave, un inlocuitor al identitatii reale. Membrii acestui tip de ratati nu accepta nici macar o minima protectie pe interfata real/virtual. Pentru acestia realitatea cotidiana este parte integranta (de multe ori nesemnificativa) a spatiului virtual de pe forum, iar lumea celor realizati si nu ratati, nu-si are locul nici in spatiul virtual al internetului. Pur si simplu consacratii, ratatii care si-au rarat ratarea NU EXISTA, sunt doar plasmuiri, cel mult niste realitati fragile si neimportante ceea ce-i va face pe ratatii inconstienti sa-l perceapa cu mare usurinta de TRU ca fiind derbedeu, iar pe Patapievici ca fiind o nulitate. Vom numi acest tip de ratat inconstient ratatul-“IDENTITATE”. “Nulitatile” (celelalte nulitati), alunecatorii in evaluari dupa standarde acceptate in lumea reala, care vor indrazni sa inaclce regula pseudo-flatarilor si se vor deda la critica vor fi ignorati sau alungati (in masura in care se lasa alungati, iar masura in care se lasa alungati este, si in cazul acestora, evident in raport invers proportional cu vanitatea care ii mana).

Desigur ca tipul pur “ANONIM” si tipul pur “IDENTITATE” sunt cazuri ideale, extreme intre care se manifesta o gama larga de ratati intermediari, afectati, evident si de alte criterii de clasificare si in special de asa-zisa apartenenta politica. Caci pe forum (nu-i asa?) se face politica la greu. Politica-politica sau analiza politica. Dar si literatura. Si filozofie (prietenii stiu la cine ma refer). Mai nou, sunt unii care vor sa impuna criteriul localizarii geografice prin care sa imparta ratatii de pe forum in ratati patrioti (ramasi in tara) si ratati emigranti (tradatori-traitori aiurea in lumea larga). Din nefericire politica si geografia sunt complet inoperante, iar acestea sunt doar doua pseudo-criterii, calitatea ratatului nedepinzand in nici un fel de apartenenta politica si geografica. Este vorba doar de o gaselnita a ratatilor fara tarie de caracter care prefera sa-si ascunda lipsa de identitate in spatele unui grup, care musai e cel corect orientat.

 (1)  La prima vedere ar mai putea fi identificati ca facand parte din fauna virtuala, simpli palavragii, diversionisti ordinari sau mai stilati, activisti de partid – ratati, activisti pcr – ratati ca activisti dar nostalgici veritabili, vanatori in cautare de senzatii si afecte (marunte) sau furnizaori ai unor astfel  de “sentimente” de gata, gata in fiecare clipa sa culeaga satisfactiile derivate din jocuri facile sau chiar mai complicate, si fel de fel de alte soiuri de jucatori, botezate pompos homo ludens dar si prosti, prosti sadea care n-au fost vreodata nici macar in postura de a rata ceva, o perspectiva sau o sansa reala sau doar inchipuita si care isi rateaza doar cumintenia si bunul simt insistand sa spuna ceva pe net. Acesta adunatura pestrita pe post de amplifiactor de senzatii subzista doar la prima vedere pentru ca, dupa o analiza, fie si sumara, fiecare se va regasi intr-una sau alta dintre categoriile pe care le-am pomenit: RATATAUL ANONIM si RATATUL (cu deficit) IDENTITAR.  Cam astfel, dragul meu cititor, arata populatia hiperspatziului virtual. Dar (totusi) ce este acest spatiu? Containerul care ingaduie o astfel de populatie si de ce este el perceput atat de diferit de entitatile ce-l populeaza? Care sunt limitele, constrangerile pe care le accepta cei care intra aici de buna voie si nesiliti de nimeni? Care sunt gradele de libertate oferite cu asupra de masura? Pot ratatii sa-si nege ratatrea cu succes aici? Pe scurt, ce fel de sistem este acest hyperspatziu virtual, cat de observabil si controlabil este, ce legi termodinamice decelabile il guverneaza? Despre toate astea intr-un episod viitor.

 

 

10 răspunsuri to “Simfonia Ratarii”

  1. ghelme said

    oda dezlanata*

    singurul regret pe care il am, ca ratat schizofrenic osciland permanent intre „anonim” si „identitate”, dar tot mai identitar pe masura ce imbatranesc, ce-i drept, singurul regret ce-l am, zic, este ca se pare ca m-am nascut prea devreme si car dupa mine pe net atavisme deprinse in epoca in care vorbeam la telefon cu lumea. in plus, mai si impart minunata lume noua cu tot felul de indivizi inca si mai putin adaptati decat mine, care imi polueaza experienta internautica cu enervante deseuri de gandire arhaice.
    ce sa zic, ar merita explicat mai in detaliu ce vreau sa zic aici, dar vinul rosu pe caldura cauzeaza si oricum, daca nu s-a inteles, nu se va intelege.

    regret deci ca nu m-am nascut dupa ce revolutia se va fi sfarsit si oamenii de isprava ce te desfid doar pentru ca scrii mai mult de zece randuri pe net se vor fi transformat in praf. regret ca nu voi trai decat poate prea batran pentru a ma mai adapta cu adevarat vremurile glorioase cand vom scrie in gand si vom citi asisderi. voi rade si atunci de cei ce considera internetul un loc de joaca unde se dau pe tobogane ce nu-i mai sustin demult IRL, dar rasul imi va fi amar. oh, cuvant odios, IRL. as if such a monstrous thing as real life would have ever existed!!

    asteptand cu nerabdare mufa de conectare la mainframe si toate prefacerile evolutive ale creierului meu ce se va rescrie o data cu accesul la Informatie, imi pierd timpul (ratare, desigur, parca aud ciorile lui poe zicandu-mi din spatele umarului) galcevindu-ma cu unul si cu altul despre orice, in speranta ca timpul va trece mai repede si voi apuca macar cativa ani de evolutie.

    am stat si m-am intrebat de ce o fac, de ce nu ma duc la pescuit in loc sa ma contrazic aiurea cu tot felul de alteregouri improvizate ale unor personaje plicticoase in orice dimensiune a realitatii le-ai intalni. raspunsul e simplu. in primul rand, este prea cald pentru pescuit, pestele s-a ascuns sub straturi mari de apa in mijlocul baltilor unde tehnica mea nu imi permite sa lansez. mai apoi, sunt dependent de scandal, resimt un tremur la gandul ca cineva m-ar putea contrazice gresind si o bucurie nestavilita cand vad ca da, cineva chiar m-a contrazis gresind si inca cu o gresala atat de evidenta incat prea mult timp nu are sa treaca si prea multe randuri nu am sa scriu si se va vedea cine cunoaste adevarul. sau ma rog, cine il poate apara, pentru ca cel mai amuzant mi s-a parut intotdeauna sa tin pentru mine constatarea ca ei, bine, eu sustin ceea ce sustin pentru ca asa am chef si te enerveaza, dar sa fi sigur ca daca as sustine ce sustii tu, as face-o mai bine ca tine..

    sa fim bine intelesi, imi place scandalul si il practic pe net pentru ca este eminamente un scandal al vorbelor. eram cat pe ce sa zic al gandirii dar mi-am amintit niste chestii si m-am oprit. am inceput in carciuma, la podul hasdeu, acum ceva ani buni, alimentat cu bere hopfen si coniac sarmis, dar vremurile alea s-au dus si astazi ma scot din sarite betivanii galagiosi de bar (pana cand ma imbat si eu, desigur). azi insa imi este mai facil sa inot in oceanul netului, sa ma incordez nitel impotriva curentului pe blogul unei pustoaice, sa ma las apoi la vale pe un flux de stiri, sa fac pluta la soare intr-un golf linistit pe care mi l-am creat singur si, per ansamblu, sa fiu mai mult aici decat acolo, mai mult degete pe tastatura decat par pe sub maieu la terasa.

    ma eliberez treptat, treptat de fizic, saptamana trecuta am recunoscut in public ca sunt un maimutoi, sper ca asta sa imi aduca un pic de liniste sufleteasca pentru ca sufeream efectiv atat de tare cand ma gandeam ca dracului, la varsta mea arat ca de varsta mea plus 20 de ani de munca grea minus 8 ani de scoala.
    acum, odata ce am stabilit cum e cu fizicul si toata lumea a cazut de acord, ma pot concentra linistit in a fi frumos pe net, dar asa, un frumos prolix cum nu mai mie mi-ar placea de mine, cu wikipedia sub perna si verbul scos in fata…

    domnule goe, sa imi amintesti o data, te rog, sa iti povestesc de ce cred eu ca dragostea pe net este cea mai profunda si sofisticata forma de dragoste si cum am ajuns la concluzia asta…

    astea fiind zise, cred ca sunt chemat pe un blog unde cineva crede ca vorbesc prostii.

    * compendiu de ganduri ce mi-au trecut prin cap timp de o juma de ora si un pahar de vin, adica fix ce ati primi pe post de raspuns daca am fi toti conectati la retea si m-ati fi intrebat adineauri prin cablu ce mai fac..

    • Dl.Goe said

      Textele scrise cu sufletul nu pot face obiectul „eseului” despre ratare, dar lucrurile despre care vorbesc respectivele texte, da. Asadar ati ilustrat destul de bine, zic eu, idea ca trebuie sa fi nitel ratat intr-o dimensiune macar(secreta sau la vedere, nu conteaza) ca sa persisti in dialoguri si polemici virtuale in maniera indefinita. N-o sa uit sa va bat la cap sa veniti cu povestea aia despre dragostea cea profunda in lumea cea virtuala. Chiar are legatura cu episodul de acum dar mai ales cu cel care va veni, daca va veni. Pe moment va rog sa nu va faceti griji prea multe in legatura cu faptul ca nu va contrazic. Eu nu ma pun cu nebunii care recunosc ca le place scandalul pana nu-mi aranjez ploile.

  2. […] domnul goe zice, ghelme zice si el august 6, 2010 oda dezlanata pe arca lui goe […]

  3. ghelme said

    doamne, ce ne mai place crosslinku!

  4. adventure said

    Asa e. Transpunerea existentei in mediul virtual are ca motivatie frustrarile din cea reala.
    Tricotati cam prost in spatiul personal, probabil va lipseste provocarea dialogului.

    • Dl.Goe said

      Hm! Pai daca tricotez prost inseamna ca-mi lipseste talentul nu provocarea dialogului. Lipsa timpului si absenta provocarii ar putea justifica deficitul de „cantitate” nu de „calitate”. Indulgenta mesajului sugereaza insa ca va par promitator. Cu nitzica provocare si dialog urmand sa tes, crosetez si tricoteza din ce in ce mai frumos. Nu? Una peste alta, ce incercati? Marea cu degetul sau e vorba despre o provocare subtila (la dialog si/sau adventure)?

      P.S. Ah, in spatiul personal ati zis? Am crezut ca va referiti la blogul personal… Ei, despre spatiul meu personal n-o sa ghiciti mare lucru asa ca evaluarile vor fi dintre cele mai fanteziste… Va urez insa succes. 🙂

      • adventure said

        Deocamdata v-ati grabit dvs. sa faceti evaluari, dar nu vreau sa va stric mica placere perversa. Precizez insa doua chestiuni: 1. „dialog” in contextul primei mele postari inseamna posibilitatea de replica si interactiune pe care o aveti ca si comentator al textelor dilematice si 2. in temeiul a ceea ce am deslusit in spatele mai sus-pomenitelor comentarii, am speranta ca voi avea ce citi aici, cand vin sa va vizitez.

  5. raduhumor said

    Mi-a fost refuzata pe blogul lui Adrian Nastase si am venit cu ea aici, dar nu stiu unde s-o pun, ca lui nu i-as pune-o 🙄
    Dvs ce ziceti ?!
    Deocamdata o las aici :
    ” : @Goe !
    Iar ai luat-o razna si te uiti printre garduri , la cum se maimutaresc oamenii mari !
    Treci imediat acasa , si lasa flirturile pe aici, ca in primul rand n-ai cu cine, si dupa aia, inca n-ai cu ce 😳

    Vezi ca una ca aia iti papa banii de hotdog si inghetata , te pupa usor pe frunte ( ca sa te umple de ruj si de rusine) si te trimite acasa nemancat si nerezolvat decat la buzunare , nu si-n restul pantalonilor 😳 ) Daca nu vii singur il trimit pe tataie sa te ia, ca altfel o iei de la alde @Marcus, sau mai rau , si de la inca vreo doi fugiti/plecati de-acasa cu noaptea-n cap si ramasi asa si peste zi 🙄
    Nu-ti mai spun care-s, ca curios cum te stiu ai sta pana i-ai afla si deocamdata nici eu nu-i stiu bine , ca uneori par la locul lor 🙄
    Mamitzica , care te iubeste la fel de mult , nu ca astia de pe aici ! „

  6. […] al Asociaţiei 21 Dec…Radu Humor on Comunicat al Asociaţiei 21 Dec…Dl.Goe on Simfonia Ratariiraduhumor on Comunicat al Asociaţiei 21 […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: