(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Enigma – It’s a small world

Posted by Arca lui Goe pe August 10, 2010

Acum cateva zile, un coleg din blogosfera (pe care il vom numi „A”) a re-publicat pe blogul sau un text mai vechi, de o sensibilitate aparte, despre care declara ca l-ar fi gasit, intamplator, in niste e-mailuri uitate.

Textul respectiv (pe care vi-l recomand cu caldura spre lectura) era despre mama sa si era insotit de o fotgrafie misterioasa in care se ghicea un personaj de demult avand multe trasaturi de fizionomie foarte asemanatoare cu cele ale bloggerului, ceea ce se justifica desigur, prin ascendenta mama-fiu. Inca de la inceput fotografia mi-a atras atentia dandu-mi acut senzatia ca-mi este cunoscuta, ca am mai vazut-o undeva.

Domnule, am auzit în tinereţe o ghicitoare și i-am uitat răspunsul.

Tengheliţa,

Mengheliţa,

De cârcee,

Tomboliţa.

Ghici ce e?

De vreo patruzeci de ani mă tot chinui s-o dezleg, sau să-mi aduc aminte răspunsul. M-am dus în satul în care-am auzit-o. Am întrebat din om în om: Nimeni nu știa. O ghicitoare care-a dispărut.

Maica Mare, Maria Radulescu Fălcoianu, numită maica Rica, din comuna Redea, Romanaţi, i-a spus în 1919 lui neica lonescu, din Redea, ghicitoarea asta. Când și-a dat el seama c-a uitat răspunsul, maica Rica murise. Şi de-atunci îl tot chinuie. Dacă ar fi ca în povesti, ar fi trebuit sa i se taie capul, ca nu poate dezlega enigma. Dar nici ghicitoarea nu se mai poate dezlega singura și se foloseste de el, ca să-si aducă aminte răspunsul.

Tengheliţa,

Mengheliţa,

De cârcee

Tomboliţa.

Ghici ce e?

Toate au avut un sens pe vremuri, și au disparut, fie sensul, fie cuvintele acestui sens.

Nu cred c-o să ghicesc până mor, spune bătranul, și la colţul ochilor i se încreţeste un zâmbet al ochilor, subţire. Da, uite ţi-o spun și eu dumitale. Vezi dumneata că și zicerile astea, sunt ca niște fântâni, care, dacă nu mai sunt sleite, se înfunda, cad ghizdurile și crește rogoz și ardeilul broaștei în ele.

Am văzut odata niște oameni. Se uitau la o fântâna, care se cam învechise. Cumpana se cam ușurase. Unul a zis:

– De coinace trebuie să mai punem un fier de plug, să atarne bine. Să se cumpanească bine, așa.

Fierul vechi de plug, atârnând de cumpene, arând prin aer de câte ori se afunda găleata. Şi iarași coborând cu brazda lui de cer…

Dacă mă-ntrebi unde s-au dus, toate, cum de-au dispărut nu știu ce să-ti raspund. Ca „Tengheliţa, mengheliţa” aceea. Ghici ce e?

La inceput n-am reusit deloc sa-mi amintesc unde am mai vazut fotografia aceea si faptul in sine a fost destul de sâcaitor pana cand, deodata, nu stiu cum, mi-am amintit de unde o stiam. Acum cativa ani, un prieten de-al meu m-a invitat sa petrecem cateva zile de vacanta la el la tara, intr-o comuna din Dolj, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Casa bunicilor lui nu era foarte mare. In prima npapte am impartit patul cu prietenul meu in “odaia cea buna” de la linie, dar patul era cam ingust si cam scurt asa ca somnul a fost un chin. Sensibili la plangerile baiatului de la oras, bunicii au aranjat sa dorm noptile urmatoare peste drum la o ruda, o nepoata de var de-a lor care era vaduva si locuia singura. Am primit tot camera de la strada, in care era o dormeza de mare valoare pe care am dormit (aproape) o saptamana imparateste. Pe pereti erau sumedenie de poze inramate care aruncau priviri indiferente, de peste timp, strainului care eram. In mod retrospectiv uluitor, una dintre poze era tocmai fotografia vazuta pe blogul coloegului nostru, pe care am convenit sa-l numim „A”. In fiecare seara, inainte de a ma vâri in pat ma mai uitam cu luare aminte la fotografiile de pe pereti. Amintindu-mi cu usurare de unde stiam fotografia am pus mana pe telefon si l-am sunt pe prietenul meu incercand sa-l descos in legatura cu rudele lui. Am aflat cu strangere de inima ca matusa lui de var, in casa careia fusesem oaspete, s-a prapadit acum doi ani si ca in casa ei nu mai locuieste practic nimeni. Gradina e aproape in paragina, insa vara fiul ei mai vine pe acolo cu familia, de la Craiova, si petrec cate o saptamana la culesul prunelor si alta saptamana ca sa faca tzuica la cazan. I-am marturisit prietenului meu ca m-ar interesa sa stiu daca mai sunt pozele din camera de la strada la locul lor si daca poate afla mai multe despre ele. I-am trimis amicului meu, pe e-mail, poza copiata de blogul colegului „A”, si l-lam rugat, daca are drum pe acolo sa le compare si sa-mi spuna, pentru linistea mea, daca sunt una si aceeasi. Norocul a facut ca duminica asta omul chiar sa aiba drum pe acolo si sa-l gaseasca pe varul lui de-al doilea facand tzuica de pruna. Pozele sunt toate acolo, iar bunul meu prieten a fotografiat fotografia si mi-a trimis-o la pachet cu un mare mister: nimeni din neam nu stia cine e in poza cu pricina ca si in multe altele pastrate acolo. Nu stiu daca se va dezlega enigma dar uite v-o spun si voua si poate din vorba-n vorba se face lumina in comuna Redea din Romanati, vorba varului lui Shakespeare. Sau poate macar ma ajuta cineva cu ghicitoarea:

Tengheliţa,

Mengheliţa,

De cârcee,

Tomboliţa.

Ghici ce e?

10 răspunsuri to “Enigma – It’s a small world”

  1. raduhumor said

    Pe mine m-a surprins cel mai mult faptul ca acest pui de Abalar n-a gasit o poza mai de Doamne-Ajuta a scumpei lui mame , pe care s-o puna pe blog.
    Nu ca as avea sa reprosez ceva tinerei femei din poza (chiar are ceva trasaturi de la ea), pe care si eu am impresia ca am mai vazut-o undeva (cred ca prin vreun album ceva cu femei de demult, parca era vorba de un costum specific, mi se pare unei zone de aromani, sau vreo alta Ecaterina Teodoroiu), dar m-a surprins neplacut ca o femeie atat de draga cum este mama, sa apara in acea poza deteriorata, ca si cum n-ar mai fi avut nimeni din familie, daca el sa zicem ca nu are alta(dar asta spune multe !).
    Pana la urma nu ma intereseaza acest aspect din moment ce omul, ca orice creator de geniu ce se viseaza, desi pana si cei cu care-a avut de a face afirma intr-un raport oficial :
    „Padina are simptomele unui om bolnav psihic”, poate fabula (:lol: ) pe orice tema, de ce nu si pe asta 🙄
    Ce nu ma poate lasa indiferent este apelul pe care i-l face de atata timp Domnului Goe de a se delimita de mine si tizul meu (de fapt pun pariu ca daca voi fi banat eu se rezolva toate problemele :mrgreen:), fapt ce ma determina sa fiu primul care cedez si sa continui sa-i spun ce am de spus doar pe blogul lui, fara a produce atata deranj simpaticului Goe, ce s-a comportat aproape fara cusur pana la acest iminent sfarsit !
    Daca ma gandesc ca puteam sa ne certam inca de la vorbele grele pe care i le-a aruncat @Roxanei Iordache, o mare Doamna la care tin foarte mult, ma gandesc ca acum daca ne despartim prieteni, va fi in folosul ambilor (Goe si AVP).
    Cand un om are cutezanta de a afirma cu tarie si convingere despre el ca :
    :AVP este un Mesia al intelectualilor, deoarece simte, intuieste ca el este predestinat sa fie un geniu „, inseamna ca unul din noi trebuie sa plece la culcare/odihna !
    Si decat sa-mi reproseze nepotul ca i-am scurtat zilele unui asemenea geniu, adica „i-am taiat mustiucul „, ne mai putand sa-si desfasoare din cauza mea colecta pe blog, mai bine cedez eu in favoarea domnului Goe , caruia ii multumesc si cu aceasta ocazie pentru sarm si umor deosebit, dar mai ales pentru curajul de a se infrunta cu un asemenea titan al celor stabilimente, care ce-i drept inca nu-l gazduiesc, dar il asteapta cu siguranta!

    P.S. Eu am avut de tras mult mai multe ca Abalaru din cauza securitatii, dar niciodata nu mi-a pus nimeni diagonosticul de sarit de pe fix 🙄

  2. raduhumor said

    Cu securitatea lui, de care nu s-a despartit niciodata, @AVP sunt sigur ca stie si cine-i Domnul Goe, dar mai ales stie cu siguranta si cine-s eu, asa ca pretentia de a ne afisa identitatile reale , face parte din arsenalul sau de a se eschiva de la niste raspunsuri pe care ar trebui sa le dea, la niste intrebari e drept incomode pentru un individ atat de controversat, specializat in cersetoria pe Internet (poate-i sugereaza cineva lui Iliesiu sa prevada si interzicerea ei , dupa ce termina cu Apelul de amenintare al PD-L , de care nu mai sufla o vorba „marele” dizident :roll:)

    Mai mult, cand le-am cerut inca de pe blogul lui @Thor sa ne dam adresele si sa conversam , dar sa ne si vedem pe Skype au dat toti din colt in colt, nici unul nefiind de acord !
    Si vorba aia , eu sunt de abia de 2 ani si juma pe bloguri, in timp ce Abalaru a bantuit vreo 5-6 ani dupa cum singur se lauda blogosfera sub zeci de nikuri, pana cand , trecand la cersit, n-a mai avut ce face si a trebuit sa-si decline identitatea ( vorba aia : eu am fost, tu ai fost (securist ca mine ?!), el,ea, a fost sigur activista,si tot asa pana la ei, ele au fost si sunt fii de politruci rusi,care ne-au bagat comunsmul in casa , dar tot ei sunt pusi sa-l faca de rusine, ca-n bancul cu mosul care aduce vaca la targ doar ca s-o faca de ras ca nu da lapte si nu ramane gestanta 🙄 ) ca oricum i-o faceau cunoscuta cei care s-au simtit inselati.
    Asa ca uite inca un motiv de facut si scos bule muzicale, pe care a uitat sa o prelucreze ( e drept ca asa tzepe cum a dat el inca nu le-au imaginat din Aesop cu ai lui fabulisti , dar uite ca lui Bula al nostru nu i-a fost greu s-o inventeze.

    P.S.
    Ar trebui sa le multumesca , si nu sa-i injure pe cei care nu l-au scos primar la Corabia, ca dupa cat e de ahtiat dupa bani (” Onoare si bani !”- sloganul lui 😆 , numai ca dupa ce s-a vazut cu banii, a ratacit onoarea, e drept ca nu ca primar, ci ca biet- poet :mrgreen: ) , dadea niste tunuri de le facea uitate pe cele de la Navarone si azi poate ca tasta din alta parte, si fara plete 🙄

  3. raduhumor said

    De la un timp vad ca si pe dvs. nu va scoate din „sociopat” , o expresie draga lui , dar care habar n-are ca are si conotatii pozitive uneori (cum ar fi in cazul a ceea ce reprezinta el in societate, pe care nu toti , ci dimpotriva, nu-l pot accepta , mai ales din pdv moral !)
    Pe mine m-a mai stantat si cu „antisemit” ca asta-i, vorba lui Paul Goma, ultima gaselnita atunci cand nu poti sa raspunzi altfel unor controverse.
    De parca eu as avea alte pareri despre unul ca Tismaneanu, Patapievici, Berceanu, Frunzaverde sau Grebu, daca ar fi romani sau turci sau ar fi oameni integri moral.
    Si Petre Roman si Radu Feldman Alexandru sunt evrei, ca sa nu mai vorbesc de Steinhart, Bichler Sand, Zinn s.c.a., dar nu am nimic cu ei,si-i respect tocmai pentru ca se comporta in anumite limite unanim acceptabile
    Mergand mai departe cu asemenea judecati s-ar putea sa spuna ca daca am ce am cu el (Abalaru), inseamna ca am aceeasi parere despre toti juristii sau handicapatii din Romania 🙄 !
    Cat priveste enigma, impresia cu poza mi s-a confirmat, asa ca e greu sa mai tii coada sus cand esti plin de mizerii pe dedesubt!
    Caracter infect , pacat de talentul de a versifica in proza oarecum agreabil 😆
    Cat despre „dizidenta” sa, a pierdut-o si pe aia putina si greu confectionata, pentru a nu-i lasa pe adevaratii Dizidenti : Doina Cornea , Paul Goma, Radu Filipescu, Dan Petrescu si ceilalti o multime de anonimi, dar mai ales cei din rezistenta din munti, sa se bucure de respectul cuvenit pentru jertfele lor, din partea unui popor inca mintit si dezinformat cu o insistenta revoltatoare !
    De observat cati din cei amintiti (dar mai sunt o multime) s-au facut presh la picioarele unei puteri, de la care au sperat sa se aleaga cu ceva oscioare aruncate de la ospatul de sfasiere si distrugere a tarii, cum a facut acest individ lipsit de demnitate si scrupule, doar pentru a-si vedea publicate niste compilatii , sau aiureli ce dau (se-aud!) frumos din coada (la fel ca stapanul 😉 ) ?!

    • Dl.Goe said

      @Raduhumor – Utilizarea unor „epitete” sau „adjective calificative” este intotdeauna o sabie cu doua taiusuri. Astfel de „calificative” pot spune „ceva” despre „obiectul” calificat astfel, dar de obicei spun foarte mult despre „subiectul” calificator. Alocarea unor astfel de „epitete” porneste din dorinta unora de a cataloga, de a-i introduce pe cei vizati intr-o categorie anume, in moduri care le vor fi parând (chiar celor ce atribuie calificativele) naturale, firesti, adica constatative, sau dimpotriva, artificiale, fortate adica interesate. Totusi nimeni nu e aprioric intr-un fel anume (sa zicem tâmpit), membru din oficiu al unei categorii anume (categoria tâmpitilor, bunaoara) ci este sau nu asa pe baza unor manifestari exterioare. Ca sa treci de tâmpit una dintre conditii (dar nu singura) este ca trebuie sa faci (in mod repetat) lucruri tâmpite. Acum intervine cel care este dispus sa lipeasca eticheta. El trebuie mai intai (a) sa fie capabil sa identifice corect un lucru, o fapta, o atitudine ca fiind tâmpita si in al doilea rand (b) (si atentie, asta e foarte important) ca el insusi sa creada despre sine insusi ca daca ar face acel lucru, acea fapta sau ar proba acea atitudine, atunci aceea ar fi o tampenie, pe care ar face-o pentru ca ar fi, nu-i asa?, tampit. Cand ii spui cuiva care tocmai a facut ceva anume ca e tampit (si esti sincer facand afirmatia respectiva, cand nu esti e alta discutie (c)) asta inseamna ca tu evaluezi pe baza cunostintelor si abilitatilor tale intelectuale ca fapta este o tampenie si ca tu insuti n-ai putea s-o comiti decat fiind tâmpit (alminteri nu). Aventura atribuirii epitetului se sfarseste aici. Efectele vin mai apoi. Daca esti (bunoara) redus mintal sau ratat in raport cu aria in care se petrece fapta evaluata ca tâmpenie, de cele mai multe ori evaluarea ta este gresita (in fapt ar putea fi corecta numai la noroc, printr-o intamplare, ca la loz in plic). Iar daca ai noroc si e corecta tot nu-i suficint pentru ca, ceea ce tu insuti n-ai putea face decat sub presiunea propriei tampenii, este posibil sa fie facut de catre altii dintr-o infinitate de alte meta-motiivatii. Cand ii spui unuia ce face o afirmatie pe care n-o intelegi (uneori chiar fara sa-ti dai seama ca n-ai inteles-o) ca e tampit (de exemplu) este de fapt foarte, foarte posibil ca tâmpitul sa fii tu insuti. Sau sociopatul.

      P.S. Traim intr-o lume eminamente optimista si ingaduitoare, in general, populata insa, in particular, cu indivizi obtuzi si intoleranti. In general ca sa fii considerat geniu este suficient sa faci o singura data ceva genial, iar ca sa fii considerat tâmpit este nevoie sa faci multe (destul de multe si destul de dese) lucruri care sa vadeasca tampenie. Asta in general. Pentru ca in particular, indivizii optuzi si intoleranti vor accepta pe cineva ca fiind geniu numai si numai daca produce genialitati multime, iar tampit va deveni brusc daca face o singura prostie sau compromis. Este modul cel mai simplu de a face neimportant faptul ca noi insine comitem tampenii zilnic iar lucruri cu adevarat geniale nu ne-au prea iesit (la socoteala). Iata ce asmanatori suntem cu totii in ceea ce priveste intoleranta, si d-voastra, si AVP-ul, si cu voia d-voastra , ultimul pe lista dl.Goe.

      P.P.S. In legatura cu lista lui Schindler a evreilor rai si a evreilor buni oferaita cu insistenta specifica de catre anonimul RaduHumor, voi reveni intr-o alta pauza.

  4. Imi imaginez ca Abalaru incepe tot mai mult sa semene cu Eminescu, in ultimele luni ale vietii lui. Nu stiu daca sunt aceleasi cauze. Desigur, asemanarea se opreste aici, restu sunt deosebiri.

  5. raduhumor said

    „Ca sa treci de tâmpit una dintre conditii (dar nu singura) este ca trebuie sa faci (in mod repetat) lucruri tâmpite. ”

    Parerea mea , ca sa inteleaga orice tampit (cum am inmteles eu de ex 😉 ) trebuia formulat mai altfel :
    ” Ca sa fi luat de tampit, sau sa fi considerat tampit, una din conditii…”
    Ca sa treci de tampiti se dovedeste incaodata ca nu-i asa usor de trecut cum pare unora 🙄
    Se lasa cu urme fizice, dar mai ales psihice, iar uneori se poate sa ramai fara a-ti da seama, chiar in mijlocul lor si sa te simti chiar bine, nu tampit (a).
    Nu mai dau exemple ca se stiu 🙄

    P.S.
    Astept si eu, cu aceeasi nerabdare, pauza 😉

  6. raduhumor said

    „avp reply : goe, n-am de ce sa multumesc, fiindca facatura e horribila, ca si povestuca ta, cica ingenioasa ca drea ; daca un pictor de gang ar schimba, cu ocazia egzecutarii copiei sale ieftine, macar un micron din zambetul Giocondei, belissima Mona Lisa ar deveni o Muia Lisa, o tzoapa, o caricatura… ”
    Credeti ca „multumirea ” primita in schimbul reconstituirii dezinteresate a pozei ( cred ca prin tehnica „in oglinda”) unice ramasa in colectia de amintiri a lui Abalaru, se poate incadra la pertinenta analiza a unor atitudini precum cele de la postarea dvs. de mai sus ?!
    Ca eu cred ca daca Abalaru ar fi ramas si el macar cu jumatate de obraz, curat, nepatat, poate ar fi putut fi si el salvat/reconditionat inapoi la conditia de Om. 🙄
    Asa , slabe sperante….

    • raduhumor said

      Mai ales ca el se multumeste sa se priveasca in oglinda pe care i-o arata (contra cost, ca altfel nu-mi explic lipsa totala de demnitate si imunitate in fata jignirilor de tot felul pe care le suporta cea care a sarit direct din bratele UTC, in bratele portocalii de vanjoase ale stapanului de blog 🙄 )
      Incontinuu, ca-n bancul cu Ceausescu, cand, la o vizita, vazand ca are obiceiul sa scuipe des si mai ales pe jos, a fost trimis unul cu o scuipatoare, sa-i stea la indemana 🙄
      Numai ca nea Nicu (al batran care urma s-o ia de nora, nu ala tanaru’ care a luat-o de buna , pana s-a dovedit ca-i rea :oops:) , a mai scuipat de cateva ori alaturi, dupa care exasperat i-a spus translatorului :
      – Spune-i sa lase dracia aia deoparte, ca pana la urma ma enervez si scuip in ea !

      Asa si cu „maestrul” @AVP, care poate sa aiba in jurul lui numai scuipatori , ca el tot in fata celor carora le-a fost mila de el, si l-au ajutat – scuipa :mrgreen:

      • Mirela Rogoz said

        Radule cine de la UTC a sarit in bratele poetului? Si de ce zici ca sunt brate portocalii? Dupa cate stiu si eu poetul n-are nici o functie in PDL?

        • raduhumor said

          @Mirela Rogoz
          Nu pierzi nimic daca nu afli cine-i tipa, dar ca sa te ajut intr-un fel ca sa afli singura, e cea ramasa doar cu ciclul electoral 🙄
          Despre brate :
          Vinete , portocalii, tot un drac !
          Tu-i zici poet ?! 🙄
          Mie imi vine sa-i spun altfel,
          ca pana la urma caracterul bate talentul :mrgreen:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: