(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Mesaje refuzate la import – Spicuiri

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 25, 2010

Scriu prost si rau si ca urmare, in mod firesc, mesajle-mi sunt refuzate pe bloguri si pe forumuri. Pe anumite bloguri si forumuri. Cele pe care scriu. Probabil ca din cauza felului in care scriu (vezi mai sus) n-am reusit sa obtin niciun refuz de la publicare pe blogurile d-lor Nastase si Ponta. Ce-i drept nici nu m-am straduit prea tare.  Cam ce mesaje mi-au fost refuzate puteti vedea mai jos si cat de jos am cazut… si imonderabilitatea continua. Era un banc pe care nu-l pot reproduce aici si care se incheia apoteotic cu o replica „Le mai dau o sansa” si cu un gest teribil. Ma multumesc sa repet replica: le mai dau o sansa la judecata de apoi in instanta arcei:

Locul si fapta:

http://morar.catavencu.ro/2010/09/10/zgomotul-si-furia/

D-le Biju, nu cred ca aveti calitatile si pregatirea necesare pentru a fi consul, ceea ce insa, fireste, nu va poate impiedica sa „aspirati” si sa sperati (cu ochii deschisi/inchisi) ca vi se va implini visul de veacuri de a va petrece batranetea in sudul Frantei, pe banii altora. E posibil sa va fi nascut sub o stea norocoasa si sa vi se arate. Configuratia de pana acum a astrelor a dovedit enorme posibilitati. Totusi ar trebui sa meditati mai profund inainte de a va oferi serviciile in favoarea patriei si diplomatiei. S-ar putea ca (si) eu sa ma insel alturi de (sic) Dorin Tudoran, Adrian Nastase si altii, si ca in fapt sa va dovediti un consul minunat cu talente diplomatic-organizatoric-administrative innascute sau macar comparabil cu altii mai obscuri care sunt deja sau vor fi consuli (sinecurali sau nu). Dar chiar si in aceste conditii ar trebui sa fiti constient ca numirea d-voastra ar face foarte mult rau cauzei pe care o slujiti (deocamdata neremunerat, din pura convingere si idealism) si in final d-voastra insiva. In logica lucrurilor ar fi sa nu fiti ofetat si sa nu acceptati mai mult decat conducerea consulatului din Noua Caledonie (nu si altele). TRU era mult mai potrivit ca ambasador la Londra decat d-voastra ca (pardon) consul la Marsilia dar contextul si ratiunile superioare au decis varianta corecta intr-un cadru mai general. Cuminte ar fi sa refuzati cu detasare si luciditate propunerea. Din cate va stiu eu nu prea va cred in stare de un asemenea gest.  Va urez inspiratie sau succes.

P.S. „v-ati antrenat la petanque?” Excelenta intrebare!

**************************************************************************************************************************************************

http://www.dorintudoran.com/2010/09/12/post-scriptum/comment-page-1/

Coane Dorine, as vrea sa va adresez o intrebare, dar sa nu ma tratati cu refuz. Intrebarea este, cu toata considertia, daca d-voastra insiva va considerati, acum, retroactiv, ca fiind un fost dizident. Cu toata sinceritatea interioara de care sunteti in stare, considerati ca, strict ceea ce  ati facut d-voastra in anii de dinainte de emigrare, ceva anume din faptele, actiunile, declaratiile d-voastra pot fi considerate dizidenta in raport cu sistemul socialist per se? Ar fi grozav daca incercand sa raspundeti acestei intrebari simple ati ignora re-actile d-voastra in raport cu „hartuirea” practicata „abuziv” de catre securitate asupra d-voastra. Sa ramanem la actiuni, nu le re-actiuni. Sau si mai simplu: Cine a inceput? D-voastra sau ei?

Cred ca intrebarea de mai sus este formulata destul de clar, fair si fara soparle. Un raspuns sincer, chiar nespontan, ar intregi oarecum si asa incompletul interviu acordat EVZ-ului. Nu credeti?

**************************************************************************************************************************************************

http://www.dorintudoran.com/2010/09/10/clarificare/comment-page-1/

Coane Dorine faptul ca oamenilor li se nazare intotdeauna sa vada exact ceea ce vor sa vada, in dauna a ceea ce se vede, clar ca lumina zilei, si le este proiectat pe retina si transmis la creier (intr-o imagine mica si rasturnata) ar fi extrem de ciudat daca n-ar fi extrem de normal. Fenomenul este cat se poate de normal atata vreme cat nu ne doare nimic(a). Multe lucruri nu dor. Din povestile amuzante oferite publicului larg, inca inainte de a plonja in dosarul de 1 m, si in care va mândreati cu compania si simpatia lui Mihai Botez (un om admirabil de altfel) se vedea de la o posta ca ati fi avut toate informatiile din lume pentru a fi banuitor in privinta sa. Ati ales (involuntar 😉 ) sa nu fiti. Fericiti cei fericiti.

**************************************************************************************************************************************************http://

morar.catavencu.ro/2010/09/14/o-cugetare/comment-page-1/

Eu am un prieten care n-are niciun prieten. Si am si dusmani care n-au dusmani. Sa insemne oare asta ca nu sunt marcant?

P.S. Ce i se potriveste lu Dl.Goe i se potriveste si lu dl. Biju?

P.P.S. D-le Biju ca moralmente si pragmatic nu se face sa acceptati postul de consul (ca si orice alt post in administratia controlata de un anumit partid, nici nu conteaza care, care post sa nu presupuna accedera la el prin alegeri libere), presupun ca stiti si d-voastra. Motiv pentru care si cenzurati anumite mesaje. N-ar fi nimic prea complicat insa sa vina cineva care sa (va) explice atat de clar de ce nu se face incat sa fiti fortat sa acceptati formal demonstratia. D-voastra insa nu va place sa fiti fortat de aceea folositi abuziv dreptul de veto. Totusi unii au reusit sa va forteze sa abandonati mediul privat si competitiv pentru a acepta o pozitie platita din bani publici. Stanjenitor. Oare se va schimba ceva din atitudinea d-lui Biju relativ la aceasta schimbare de paradigma intelectual-volitiva? Sau nu? Nu aceasta-i intrebarea. Aceasta-i ce a mai ramas din intrebare. Iar raspunsul…

**************************************************************************************************************************************************

http://morar.catavencu.ro/2010/09/20/hai-ca-mai-scriu/comment-page-1/

Felul in care va iluzionati inviziblizand realitatile indezirabile induce un hilar irepresibil.

Se pare ca au apus vremurile in care erati in stare sa aveti haz fara sa va faceti de râs.

**************************************************************************************************************************************************

http://www.dorintudoran.com/2010/09/21/alte-intrebari/

@Marian Codrut zice: „@ Traim din ce in ce mai bine!

Vor muri sau/si vor pleca toti cei care nu vor rezista la dura selectie naturala favorizata de politica acestor descreierati. Care vor sa acopere uriasele gauri din cascaval, facute de ei insisi, saracindu-ne in ultimul hal pe noi, cei deja foarte saraci.”

Este o mostra superba a dimensiunilor confuziei (pe care onor conul Dorin o intretine pe blogul sau cu o, hi, hi, perseverenta demna de o cauza mai buna) si a rezultatelor spectaculare ale manipularii opiniei publice. Daca un individ cu o oarecare anvergura intelectuala (dar bugetar) precum doamna Codrut emite cu naduf asemenea enormitati atunci sansa de a fi iluminati de luminita unei „candela” de un „lumen” perceputa ca un „lux” (toate in Sistemul International, stiu poetii despre ce e vorba aici) scade dramatic, cu viteza luminii. In vid. Partea grava este ca am remarcat, cu o tristete vecina cu panica, indivizi in aceeasi stare de confuzie avansata, precum bugetarii si pensionarii, printre reprezentantii demni ai augustei si ingustei  clase de mijloc: mici intreprinzatori sau lucratori cu pozitii si salarii bune din mediul privat, din companii multi-nationale, care cocheteaza cu aceeasi confuzie generalizata. Asta este. Nu? Sau nu.

Sunteti minor coane Dorine. Va tineti de cioace, smenuri, barfe, susanele, complezente si formalitati cu cumintii vizitatori alesi pe spranceana maiastra precum cobilita noastra. Aveti alternativa? Se zice „lentile maritoare” nu „amplificatoare”. Oricum ceea ce faceti, d-voastra fara ochelari, pare mai degraba o operatiune gen „Micul Print in stil Goe”.  Stand odata de vorba cu o persoana importanta care avea venerabila varsta  de 5 ani si jumatate,  am incercat sa-i explic la ce sunt bune un microscop si un telescop. Simplificand i-am spus ca telescopul face lucrurile indepartate sa apara apropiate in timp ce microscopul face lucrurile mici sa para mari. Dupa un moment de meditatie „micului print” i s-a luminat fata si mi-a zis: „Stiu cum se poate afla daca exista viata pe Marte: trebuie sa te uiti cu microscopul prin telescop si atunci o sa se poata vedea microbii de pe Marte.”  Cam asta faceti si d-voastra coane Dorine, va uitati la Romania de pe Luna printr-un blog-luneta-cu-microscop si trageti concluzii. Veti fi fiind si d-voastra un mic print cårunt care confunda memoria cu imaginatia si imaginatia cu realitatea. Vai de steaua care n-a mai rasarit.

**************************************************************************************************************************************************

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/ce-lume-traim/articol/tiganii-mei#comment-6138

Bip, bip, bip…

…[Mesaj auto-cenzurat.]…

P.S. Dilema, sau macar moderatorii sai, trebuie sa fie in mare… deriva deontologica. Adica mesajul adaugat de catre ruxi1960 cu o vaga tenta rasista, categoric politically incorret, are liber la exprimare (cinste moderatorilor), iar nefericita mea remarca neutra in raport cu problema „tziganeasca” dar usor ironica la adresa autorului este cenzurata din spirtit gregar de solidaritate, sau cum? Domnilor de la Dilema veche, fiti romnule realisti si realizati ca trebuie sa acordati libertatea de expriare cititorilor cu orice risc, chiar si cu riscul de a constata ca felul in care sunt scrise articolele (si nimic altceva) atrage alt soi de cititori-comentatori decat cei pe care vi i-ati dori sau decat cei pe care va imaginati ca i-ati merita. Astia suntem, cu noi defilati. Alternativa e si mai sumbra. Desteptarea.

**************************************************************************************************************************************************

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/nou-mihail-manoilescu#comment-6139

Este interesanta toata meta-morala ce decurge din intamplarile marunte ale forumului. Am postat un comentariu, a aparut, am corectat o greseala de ortografie si n-a mai aparut. Prin urmare Dilema incurajeaza agramatismul. Despre ce vorbeste Mihai Manoilescu in citate bine alese? Pai, pe alocuri si pastrand proportia in paharul cu apa, vorbeste chiar despre moderatorii Dilemei, care vor fi fiind dânsii.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/razboiul-sexe-incepe-copilarie#comment-6142

<I>”Maria Iordănescu este psiholog.”</I> – Ha, ha, ha. Maria Iordănescu este femeie. Dl.Goe este manifer. Naste pui vii si-i hraneste cu lapte. Daca ar avea chiar domnia sa acasa si fata si baiat, d-na Maria Iordanescu (studiindå a copilor altora) ar putea constata ca, indiferent cat de asemanatori ar fi sub aspect „genetic” si indiferent cat de asemanator ar fi tratamentul care le este aplicat, fetitele si baietii au apucaturi di-fe-ri-te. Experimentele unilterale (baietii sa fie pusi sa coase) sugerate de catre d-na psiholog sunt in cel mai bun caz inutile.

P.S. Dl. Goe este un fin psiholog. Amator.

**************************************************************************************************************************************************

http://morar.catavencu.ro/2010/09/23/in-fine-mai-inving-si-valorile/comment-page-1/

Previzibil pana la transparenta toatala (inclusiv in materie de „pe aici nu se trece”, blogul de la Marasesti), dl. Biju a reactionat exemplar la aflarea vestii ca ar putea fi nominalizat la premiile Oscar consulare:

Dupa ce „Am baut apa din lacul cu cianuri din Noua Zeelanda”

m-a cuprins „Zgomotul si furia”.

Apoi am cugetat „O cugetare”

Si am zis „Hai ca mai scriu!”

Dar totusi „Situatia e trista. Si nu se mai poate face nimic”

În fine, mai înving si valorile!

**************************************************************************************************************************************************

http://www.qmagazine.ro/Blog/FlorianaJucan/art/5835/intrebari-la-care-nu-se-poate-raspunde.html

„Intrebari la care nu se poate raspunde…”? Nu exista asa ceva. O intrebare la care nu s-ar putea raspunde ar fi pur si simplu o scamatorie, o mistificare, un soi de „perpetum mobile de speta a doua”, in fine un nonsens.

Sa iau bunaoara exemplele furnizate de catre d-voastra (mi-o amintiti cumva pe tanti Mitza ca si dansa tot cu metafizica se framanta).

Care este sensul vietii? – Sensul vietii este sa cauti intrebari fara raspus si sa raspunzi la ele.

Exista Dumnezeu? – Ei asta-i buna acuma! Fireste ca exista . De vreme ce-l pomeniti. E si in dictionar.

Care este cea mai buna dieta? – Cea mai buna dieta este dieta echilibrata. O dieta echilibrata inseamna sa ai cate o prajitura in fiecare mana.

Exista extraterestri? – Fireste. D-voastra n-ati vazut Alien vs. Predator?

Care este cea mai celebra persoana din lume? – Cristofor Columb.

Ce este iubirea? – Bineinteles ca stiu ce este iubirea  dar as vrea sa va las sa aflati singura. N-as dori sa va stric placerea. Dimpotriva.

Care este secretul fericirii? – Secretul fericirii este chiar fericirea dupa cum secretul focului este chiar focul.

Cat voi trai? – Pana cand veti muri. Adica pana cand veti accepta sa muriti. Poate nu stiati dar nimeni nu moare fara sa accepte contractul cu moartea, cu alte cuvinte nu putem muri altfel decat prin sinucidere (pasiva sau activa).

Deci nu exista intrebari la care sa nu se poata raspunde. Vointa politica sa fie. Mai greu e sa alegi din multele feluri in care se poate raspunde la o intrebare, care o fi ea acolo. Am pierdut mii de milisecunde pana sa aleg dintre variantele corecte de raspuns care mi-au venit in cap la intrebarile d-voastra. Mai aveti si altele?

**************************************************************************************************************************************************

7 răspunsuri to “Mesaje refuzate la import – Spicuiri”

  1. Şi-acum pe 25 septembrie care în Romînia a fost aleasă ca ‚Zi Naţională a curăţeniei’, la ora 19.00 seara tocmai ce-am terminat de cusut ciorapii mei albaştri grosuţi de toamnă. După ce înainte, îmi spălasem părul.
    Şi, înainte de acestea, udasem brăduţii de la fereastră şi îi curăţasem iar, înainte, terminasem de şters praful în fiecare ungher al camerei mele.
    Şi, ca să reuşesc aceasta, am scos absolut toate cărţile, hîrtiile şi hainele, am dat jos de pe dulap cutiile şi genţile şi am ales între lucrurile de vară şi acelea de toamnă-iarnă. Pe primele dîndu-le imediat afară.
    Şi pentru că mă pregătesc de facultate şi încă permanent de-acum încolo şi primii doi ani în faimoasa Academie Naţională de Studii Economice din Capitală, mi-am rearanjat cărţile şi stilourile în cameră. Şi n-am părăsit camera, nici astăzi..
    Dar cui naibii să-i pese? Cui să îi pese că am muncit o viaţă întreagă şi am ajuns la 31 ani să fiu bătaia de joc a rîmelor asexuate? Cui să îi pese că anul acesta am continuat ce începusem şi anul precedent cînd nu aveam informaţii despre examen şi nu am ştiut ce să îmi pregătesc la teste ?!
    Anul acesta începînd cu luna februarie-martie am luat date aproape complete despre examenul de master, în lipsa unui profesor pentru meditaţii mi-am cheltuit absolut toţi banii pe xeroxuri şi, la data de 1 Aprilie am început să învăţ pentru examenul anunţat pentru luna iulie. Şi, ca de obicei, tocmai în clipa în care îăncepusem să cred că îmi pot clădi relaţii, m-am pus pe treabă. Astfel încît în fiecare dimineaţă a primăverii şi apoi a verii însorite, cînd lumea era la servici, se iubea şi apoi pleca în vacanţă, eu îmi beam rapid cafeaua şi îmi luam pilula zilnică din cutia cu vitamine pentru ca să stau pînă aproape de sfîrşitul după amiezei cu paginile xeroxate din cele 6 cărţi din bibliografia pentru examen şi un caiet tip studenţesc format A4, în faţă.
    Am strîns mereu din dinţi de cîte ori i-am auzit pe ceilalţi bucurîndu-se că primesc bani sau pur şi simplu îi cheltuiesc şi pleacă , ca în fiecare an de cînd eu nu plec nicăieri, dar rămîn aceeaşi săracă şi singură şi îngrijorată. Nu am zis însă nimic de data asta, dar pur şi simplu m-am pus cu burta pe carte, fără oprire. Şi am făcut-o din simplul motiv că mi-am urmat visul din perioada tinereţii mele. Anume, aela de a mă angaja cu acte-în sfîrşit-în Relaţiile şiAfacerile Externe ale ţării ăsteia. Din simplul motiv că eu am fost întotdeauna precum 2 dintre personajele lui Kafka: întîi funcţionarul metamorfozat în gînganie iar apoi K din ‚Procesul’.
    Şi voi munci pînă în ultimaa clipă a vieţii ca să ating toate unghiurile piscului, din simplul motiv că aşa m-am născut şi aşa sunt eu, în planul genei mele umane: o prinţesă luptătoare. Cu toate că am mucit înverşunat încă o jumătate de an al existenţei mele de femeie intelectuală care a avut întotdeauna cele mai bune note, pînă la urmă nu s-a mai dat examenul iar eu sunt nevoită acum să plătesc din nimicul pe care îl am, ca să îmi continui studiile şi, poate, să ajung numai datorită unor forme clare de birocraşie, accolo unde mi-am dorit să fiu, încă de mică. Ca să-mi continui ceea ce începusem în adolescenţă..

  2. Dl.Goe said

    Dupa cum spuneam am putut constata (nu fara o oarecare mirare) ca dl. Nastase-bolggerul este mult mai liberal si mai tolerant fata de libeara exprimare a altora pe blogul sau (a facut progrese mari in timp) decat altii mai… democrati sau mai… altfel. Este cat se poate de adevarat ca ii este mai usor sa fie asa (mult mai usor, explic altadata), decat le este, in context, celor cu care-l compar, dar totusi, faptul in sine ramane si merita aplaudat. Aplauze prelungite.

    Si pentru ca de regula (sic) exista exceptii care confirma sau infirma 😉 regula (sic, sic) vin cu un ex. Am incercat sa postatez cateva comentarii la unele articole de pe blogul fostului premier. Majoritatea au trecut de moderare intr-un interval de timp rezonabil (nu ca la Dilema) ceea ce iarasi este un punct bun pentru dl. Nastase tinand seama la cat de ocupat este domnia sa. Unul insa n-a trecut. Sa vedem daca veti ghici care din doua nu s-a calificat in categoria celor care-l lasa rece pe bloggerul cu pricina.

    Aici dl. Nastase expune masurile partidului pentru scaoterea societatii din criza:
    Societatea povara sau esenta unui stat

    1) Mesaj de Goe: Dl. Nastase reuseste o foarte interesanta traducere (intre doua dialecte, romana de lemn de plop versus romana de lemn de mazare) a Programului Partidului De Faurire a Societatii Capitaliste Multilateral Dezvoltate si de Inaintare a Romaniei spre Comunism. Sa mai zica cineva ca poeziile nu se pot traduce fara riscul de a pierde farmecul si savoarea initala. Dl. Nastase nu pare deloc „lost in translation”. Traduce bine, abitir. Un singur lucru ii scapa. Faptul ca acum exista sectorul bugetar si sectorul privat (fara corespondent in poemul de tradus) incarca varianta propusa de catre blogger cu o usoara confuzie nascuta din aceasta lipsa. In buna traditie a gandirii sale social-democrate (curat asa) dl. Nastase vizeaza prin masurile propuse cand sectorul bugetar, cand sectorul privat, niciodata pe amandoua. Doar ca nu spune care masura cui se aplica.

    Iar aici dl Nastase ne invita sa-l urmarim la TV: Realitatea-tv ora 20:30

    2) Mesaj de Goe: Am remarcat si eu predilectia d-lui Nastase de a fi pe „sticla” si prin asta in atentia publicului. Asta insa il face sa accepte cu mare usurinta postura de „mascota” in emisiuni cu „papagali”. Urmaresc rar asemenea emisiuni. Mi-o amintesc pe aceea in care alaturi de golanasul Victor Ciutacu si de dl. „Razvan”, dezbateau cu convingere episodul in care Basescu l-ar fi palmuit pe avocatul X(?) si dânsul prezent in emisiune. Cu o voiosie suspecta se intreceau in a fractura logica, abia ascunzandu-si satisfactia de gospodine de cartier carora „betivul de la 7” le-a dat iarasi prilej de bârfa. Acum despre ce o sa se mai dezbata in emisiune?

    Deci, care credeti ca l-a suparat mai tare pe dl. Adrian N. blogger. (1) sau (2)? Gasitorului buna recompensa.

  3. Kibby said

    ma indoiesc sa-l fi deranjat 1 mai mult ca 2 (ar fi un progres??). anyway – tot naspa a ramas

    • Dl.Goe said

      Culmea a fost ca mesajul (2) a aparut pe blog, iar mesajul (1) n-a vazut lumina de la captul tunelului. Cred ca explicatia nu rezida in faptul ca dl. Nastase ar iubi mai mult economia sa politica decat imaginea sa publica. Pur si simplu isi cunoaste oamenii. Si ii protejeaza de ceea ce ar putea suna mai credbil in urechile din prelungirea mintilor lor. Iar oamenii d-lui Nastase il iubesc pe Victor Ciutacu. Deci nu risca nimic, dar nimic, acceptand acel mesaj numarul (2). Nici cu primul nu risca nimic. Nu stiu ce i-o fi venit. A fi fost de la aschimodie sau askimet cum ii zice.

  4. Kibby said

    dle Goe eu am alta intrebare, mi-aduc aminte de dvs „in disputa cu Marino n-am putut fi de-acord cu el” (despre A Plesu)
    as vrea sa stiu daca ACEA disputa este una a rectitudinii morale (cum transpare din presa) sau doar una a egourilor, dintr-o parte sau alta (cum banuiesc).
    in fine, peste tot mixul asta, ce credeti dvs, ca principiu, despre colaborarea unui intelectual cu securitatea (admitind ca este sau a fost reala)

    • Dl.Goe said

      @Kibby – 😉 aveti darul asta de a pune intrebari simple. Simple pe dracu… Praca ati fi regele Louie din Cartea Junglei cand ii cere lui Mowgli sa-i spuna secretul focului. Va amintiti scena? Nu pot sa va raspund alceva decat ce i-a raspuns Mowgli regelui Louie.

      ***

      P.S. Sa va pun si eu o intrebare simpla: Ce intelegeti d-voastra prin „colaborare”?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: