(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 12 octombrie 2010

Simfonia Ratarii se intoarce! A câta oara?

Posted by Arca lui Goe pe octombrie 12, 2010

In data de 6 August anul acesta (2010) am postat pe Arca lui Goe doua articole: Simfonia Ratarii si Bloggeri vi se pregateste ceva: Legea Iliesiu/Padina.

In primul („Simfonia Ratarii”) era vorba despre felul in care hyper-spatiul virtual (incluzand forumurile, blogosfera si spatiile destinate comentariilor din subsolul editiilor online ale publicatiilor “reale”) a devenit mediul ideal de manifestare-plenara al ratarilor-partiale sau vagi, spatiu care confera iluzia contestarii, anularii sau macar amânarii sine-die a ratarilor, in felurite domenii conexe “exprimarii prin CUVANT”.  Acest spatiu a fost acaparat (de fapt ocuapat in mod natural) de doua tipuri de ratati: Ratatul “Anonim” si Ratatul “Identitate” care-si disputa intâietatea si indreptatirea in a utiliza acest hyper-spatiu. Articolul, scris la prima (si ultima) mâna, intr-o maniera dezlânata si lipsita de concizie nu a (mai) stârnit printre citotorii sai actuali necesara efervescenta pentru finalizarea discutiei si concluzii. (Poate alta data!)

In al doilea articol al zilei de 6 August a.c. („Bloggeri vi se pregateste ceva: Legea Iliesiu/Padina”) era vorba despre supararea lui Viorel Padina legata de faptul ca numeroase entitatii virtuale (forumuri, ziare, etc) ce-i gazduisera productiile, se inchisesera (relativ) brusc trimitand in neant toate vorbele care se stransesera in acele pungi ca niste „capcane” de vorbe. In felul visatorilor si al poetilor cuplul Padina-Iliesiu propuneau un proiect de lege care sa impiedice asemenea accidente nefericite cu efecte atat de nefaste asupra pshicului ratatului ce-si vede zadarnicite eforurile de a-si rata ratarea sau macar de a o pacali. Propunerea respectivului proiect de lege mi-a dat ocazia sa formulez o intrebare pe care mai incercasem ocazional si tot fara succes s-o promovez in atentia ratatilor (anonimi, nanonimi, onanimi si nu numai):

Cui apartin drepturile (he-he) intelectuale,  asupra textelor postate ca-comentarii, pe forumuri, pe bloguri sau in subsolurile (insalubre) ale ziarelor si revistelor? Aceasta-i intrebarea!

N-a urmat niciun ecou. Nicio lamurire. Nicio injuratura. Doar un slientium lugubru. Ratatii n-au timp de pierdut cu „prostii” si „vicii de procedura”. Am lasat-o(-n) balta.

Totusi problema ramame. Si se adanceste. Proprietatea intelectuala asupra creatiilor ratatilor din hyperspatiu poate pluti indefinit in ambiguitate atata timp cand nimeni nu scoate bani din aceste productii. Direct sau indirect. Ma rog este greu de presupus ca s-ar putea face prea curand tranzactii cu gunoiul de grajd (precum face Peru cu guano)… Dar chiar si asa discutia poate fi interesanta fie si doar in legatura cu cine si cum poate reproduce si utiliza, in general, sub aspect legal sau moral (ca ingrasamant) textele din lumea „noastra” virtuala. Arca lui Goe n-a devenit inca locul in care asemenea discutii pot fi amorsate eficient asa ca, pe moment, ma multumesc sa „antamez” discutia pentru alta data. Acest articol este o simpla „ancora” spre unui eveniment din viitor.

Iata cateva amamunte „neimportante” care m–au determinat sa va plictisesc (ma refer la cititorii guralivi dar mai ales la cei silentiosi)  cu acesta „pre-meditare”.

(a) Pe 14 August a.c., o fosta si foarte controversata ziarista, Nicoleta Savin, a preluat (dupa cum reiese din explicatia partiala pe care mi-a oferit-o pe blogul sau) comentariul unui domn ne-anonim Mircea Bozan, care contine o mare parte din articolul „Simfonia Ratarii” si pe care a inclus-o, fara sa mentioneze sursa, intr-un articol publicat pe blogul sau: Mircea Bozan – Simfonia Ratarii ca tema de blog, dand aparenta ca este un material original.

Dar asta nu e totul. Temerea d-lui Viorel Padina in legatura cu faptul ca textele care nu mai sunt accesibile autorilor (ratatii anonimi, nanonimi, onanimi etc) n-au disparut in neant ci se afla undeva, in posesia cuiva care le poate utiliza liber si fara greturi mi-a fost confirmata de o a doua intamplare recenta. Despre ce ar fi vorba? Hm! Trebuie sa fac putina istorie. In momentul postarii „Simfoniei Ratarii” pe Arca lui Goe pe 6 August a.c., in afara catorva motive frivole (unele usor de ghicit altele nu) am avut si cateva motive mai serioase pentru a trece sub tacere faptul ca articolul n-a fost scris in preajma acelei date, ci cu trei ani mai devreme. L-am postat initial in Septembrie 2007, sub semnatura „Stefy” pe forumul Jurnalului National si (in aceeasi zi) in subsolul articolului lui Ion Cristoiu intitulat „Cinematograful satesc”. Postarea mea s-a „bucurat” de o atentie destul de consistenta din partea unora dintre cei vizati, majoritatea ratati anonimi. (Paranteza – Intr-un moment ulterior, sub o alta „identitate”, intr-o discutie cu AVP, „anonim” pe atunci, i-am recomandat spre lectura „Simfonia Ratarii” de pe forumul JN. Omul a citit-o si mi-a adus la cunostiinta ca nu impartaseste opinia ca „a te da pe net” ar fi un semn de ratare (…) Intre timp omul a schimbat categoria trecand de la „ratati anonimi” la „ratati identitate” si a uitat poate discutia de atunci. Incheiat paranteza).

Dupa o vreme Forumul JN a fost inchis (o-ho-ho) si toate „simfoniile” interioare au disparut de pe fata net-pamantului. (O sa va povestesc odata, cate ceva, despre acele „dramatice” evenimente). Din cand in cand insa unele fosile ies brusc la iveala.

(b) Recent, Jurnalul.ro a reluat articolul lui Ion Cristoiu „Cinematograful Satesc” pe care l-a data primei aparitii, in noianul de comentarii din subsol, nimeni nu l-a pomenit, ocupati fiind cu totii de comentarea „simfoniei ratarii”. Intamplator sau nu, reluarea articolului in editia din 11 Octombrie 2010, include si comentariile de odinioara, in cap cu postarea lui „stefy”. Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se… „pastreaza”. Din pacate in varianta actualizata din Jurnalul.ro (vezi AICI, la Caminul cultural) s-a utilizat o formatare diferita a comentariilor care face sa nu se mai intelege cine cui a dat replica. Am pastrat o copie a formatarilor originale care este disponibila AICI, pe Arca lui Goe.

Cu mici si notabile exceptii cititorii si comentatorii disertatiei despre ratarea virtuala s-au suparat. (Unii s-au suparat recent si in tacere AICI, la PoliMedia). Asta se datoreaza cu siguranta doar superficialitatii cu care au parcurs darea de seama despre ratati. In mod normal cei despre care se face in mod implicit vorbire acolo, pot sa se simta mândrii iar nu ofensati. La urma urmei sunt bagati in aceeasi oala cu Dorin Tudoran, de ex. Nu insa si cu indolentii Plesu, Patapievici, Liiceanu etc. ce nu catadicsesc „domne” sa-si faca „bloguri”. Nu disperati, ma pregatesc sa scriu si disertatii mai „cuprinzatoare”. Salvarea pe Arca lui Goe nu inseamna doar colectarea mesajelor refuzate de la aparitie… inaintea disparitiei, ci-mult-mai-mult.

Posted in Arcaluigoeologie | 64 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: