(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for noiembrie 2010

The Berevoiesti

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 29, 2010

WASHINGTON – Secretarul de stat Hillary Clinton a condamnat publicarea a mai mult de 250.000 documente clasificate ale Departamentul de Stat, declarând că SUA va lua măsuri agresive pentru tragerea la răspundere a celor carcei care au „furat” informaţii.

Clinton a declarat ca Wikileaks online a acţionat ilegal acceptand postarea materialului. Ea a spus ca administratia Obama ii urmareste „agresiv ” pe cei responsabili de scurgerea informatiilor.

Publicarea materialelor de duminică a amplificat zvonurile de alarmă pe scară largă, la nivel mondial cu privire la ambitiile nucleare ale Iranului şi a prezentat tactici ocazionale de presiune ale SUA care vizează puncte fierbinţi în Afganistan, Pakistan şi Coreea de Nord. Scurgerile de informaţii prezinta, de asemenea, fără menajamente, impresii sincere ale unor diplomaţi şi altor lideri mondiali despre aliaţii Americii şi despre duşmani.

Potrivit acestora, Regele Abdullah al Arabiei Saudite a cerut în mod repetat în Statelor Unite sa atace programul nuclear al Iranului şi sa contracareze atacurile cibernetice regizate de China asupra Statelor Unite.

Oare? Oare? – Atunci cand se doreste restrangerea unor drepturi, unul dintre scenariile pregatitoare inceaca sa acrediteze ideea ca existenta acelor drepturi este periculoasa. Cred ca in fond se urmareste inchiderea (b)Arcei lui Goe si chiar a catorva dintre blogurile si holdingurile de bloguri mentionate pe Arca lui Goe. 😉

…si abia acum si numai astfel se deslusesc eforturile de sincronizare cu Departamentul de Stat ale washingtonianului Dorin Tudoran, care sugereaza masuri similare pe blogul sau numai putin important. Sau nu mai… Ma rog, cine sta sa se mai uite la nuante in fata globalismului si a amenintarilor globale? In acest ras-timp exista unii care fac altfel de gesturi ce au rostul de a crea mituri, mey! Nu de altceva. E simplu.

P.S. Sursa imaginilor se gaseste la distanta unui simplu click

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

Poemul de Goethit – Puterea si neputintele cuvintelor

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 28, 2010

… mesaj aflat in curs…-==-=-=(para-n-teza: Saptamana asta recomand: Blogul lui Franck Melen(*))

„Dl. Serban Mihailescu (…) pronuntå cu voce tare cateva din cuvintele pe care le avea in minte, acumulate cam spre zona de iesire. Cuvintele isi facura imediat efectul. Dl. Mihailescu se mira, ca intotdeauna, in fata acestei succesiuni aparent logice intre cauza si efect, intrebandu-se iarasi (retoric, pe un fir paralel) cum Dumnezeu nu reusesc cuvintele nerostite sa-si faca efectul, devreme ce sunt deja articulate in mintea sa. Dl. Mihailescu este imbracat intr-un costum (probabil Armani), care-i vine perfect, (si asta pentru ca domnia sa cunoaste foarte exact puterea vorbelor care spun ca (nu) haina face pe om), cu cravata caramizie ornata cu fleur de lis si cu alte doua motive masonice. Pe dedesupt poarta o camasa pal-purpurie (foarte pal) cu reflexe matasoase, care face ape atunci cand este proaspat calcata si nu esti transpirat. In mod oarecum bizar, in picioare, dl. Serban Mihailescu poarta ghete. Niste ghete foarte robuste pline de noroi. Dl. Mihailescu nu se gandeste in mod explicit la toate aceste lucruri (care coezista simbiotic cu toate celelalte procese mentale in care este implicat in paralel) decât atunci cand nu are incotro. D. Mihailescu constata ca efectele cuvintelor pronuntate (caci mai mai intai a fost cuvantul si apoi efectele) se intind pe o arie extrem de limitata: pe o raza de doar cativa centimetri in jurul capului sau, destul de mare ce-i drept. Nefiind un novice in ale comunicarii dl. Mihailescu puse mana pe telefonul celular pentru a extinde zona de manifestare a efectelor vorbelor sale in toata aria de acoperire. Surprins si apoi intrigat (indignat?) dl. Mihailescu observa ca nu are semnal, aflandu-se in ghete, in afara ariei de acoperire civila. Fara graba  isi dadu jos costumul (probabil Armani), cravata masonica si camasa uda de transpiratie (care nu mai face ape) si se imbraca cu echipamentul militar de campanie pe care-l scoate din rucsacul diplomat. In momentul in care chipiul fu asezat pe cap semnalul pe telefonul celular reveni la cote normale astfel incat dl. general Serban Mihailescu (de profesie regizor de filme, in civilie) putu sa-si sune sotia pe celular. Din motive necunoscute d-na Mihailescu nu raspunse. Utilizand principiul acumularii de semnal dl. Mihailescu ii lasa un scurt mesaj, aspru si imperativ.”

Intrucat toate cuvintele cunoscute  (si incluse cuminte in dictionarele explicative ale limbilor romana, maghiara, armena, rusa, portugheza si ale altor limbi ) au la origine interjectii (si va rog foarte mult sa nu va prefaceti mirati in fata acestei evidente pre-istorice) nu este deloc straniu faptul ca sensurile cuprinse in cuvinte sunt inrudite logic, in masura in care cuvintele suna asemanator. In cvasi-majoritatea cazurilor (pentru economie de spatiu) fiecare cuvant inmagazineaza mai multe sensuri dar care nu se pot indeparta prea tare intre ele pentru ca sunt legate la baza, prin semnificatia interjectiei primordiale din era necuvantatoare a ante-vorbiri articulate. De aceea, in mod  inevitabil,  noe, ego, goe, goebels, goethe si goethit, de exemplu, au semnificatii destul de apropiate intr-un anumit  plan, al eufoniei (care intersectaeza oblic planurile logic, semantic, afectiv, psihologic, fiziologic si religios)…

Dupa cum se stie (prin puterea diatezei pasive) Arca lui Goe nu este un b-log. Nu este nici anti-blog. Nu este pro-blog. Este insa, nitelus, para-blog si meta-blog. In insiruirea vag descriptiva de mai sus, accentul cade, in mod firesc, pe cuvantul „nitelus”. Asadar o constructie firava sub aspectul ontologiei aparente. Termenii vehiculati, ideobste haotic, pre-biotic, oparian, pe Arca lui Goe sunt in speta binecunoscuti: libertate de expresie, libertate de exprimare, drept la replica, meta-comunicare, blogging, trolling, trolling-loco, trolling distant, anonimat,  anonimitate, ego, n-anonimi, onanimi, clonare, identitate, virtual-imaginar, persoana, personaj, multiplicitate, forum, forumism, ratare, abuz, sens, deficit identitar, deceptie identitara, spatiu public, spatiu privat, trollingul ludic si recreational, ludens, distinctie, aka, ad-hoc, uni-vers, vers, versus, public-versus-privat si mai ales multe alte versus-uri care fac intrarea in universul relatiilor care guverneaza ideea de Arca a lui Goe pe baza raporturilor contradictoriu-complementare si de congruenta relationar caduca intre blogger si troll sau intre „public/nepublic” si „privat/neprivat” sau intre „anonimat/anonimitate” si „notorietate/consacrare”. Asadar avvem un nume (descriptiv): Arca lui Goe (clar, destul de clar oricat de eliptic) si o semnificatie (vaga:  nitelus para-blog, nitelusi meta-blog si in rest mister sau nimica) aflata in curs de clarificare. Pentru fiinte meta-inteligente descriptivul „(b)Arca lui Goe” ar trebui sa spuna totul deoadata. Dar pentru placerea conversatiei cu oameni inteligenti (doar inteligenti) ne aflam aici pe cursul de convergenta (d)intre concept si implementarea sa. Conceptia si proiectul aferent sunt pre-finalizate. Santierul e pus la punct, schela e afisata la vedere… Blestemul mesterului Manole (si mai ales al Anei, da, da Ana) n-ar trebui sa  afecteze prea mult reactiile publicului spectator fata de lentoarea cu care masinistii monteaza decorul, intre acte, la vedere, si nici penuria de materiale (vorbesc despre materialele pentru schela caci cele pentru Arca lui Goe se gasesc pretutindeni din belsug, din blogary si din alte surse de materii prime, cum ar fi din mine. Si putzuri).

Semnnifiactia secreta (in forma de curcubeu) a nitelus para-blogului si meta-blogului b-arc-a-lui-goe  se ascunde, oarecum, in semi-cuvintele care s-au adunat (de prin diverse interjectii originire) sub pre-fixarile meta-si-para. Tot ceea ce excede (prin sonoritate) sensul semi-cuvintelor de dupa cratima, subliniind discret dihotomia intre prefix si corpul cuvantului, formeaza prin combinari si acumulari o imagine operationala a semnificatiei momentane a para-meta-blogului. Rezultanta acestora dar si fiecare in parte desemneaza destul de exact si semnificativ (b)Arca lui Goe, daca mai era nevoie:

Para-trasnet, para-bola, para-lela, para-pluie, para-militar, para-van, para-normal, para-graf, para-psihologie, para-dox, para-nteze, para-ntetic, para-zit, para-pet, para-zitar, para-lizie, para-fa, para-da, para-suta, para-digmatic, para-diziac, para-dis, para-fina, para-geneza, para-laxa, para-logism, para-lelogram, para-lelipiped, para-meci, para-noia, para-goe, para-metru, para-selenă, para-simpatic, para-sintetic, para-sinoptic, para-taxa, para-re, para-, para-vant, para-zapada, para-scantei, para-solar, para-xial, para-digma, para-frazare, para-fraza si mai ales PARA-GON (n.b. lb.\ eng. in text)

Meta-, meta-n, meta-l, meta-loid, meta-lurgist, meta-fora, meta-fizica, meta-bolism, meta-carpian, meta-centru, meta-geneza, meta-limbaj, meta-comunicare, meta-mer, meta-morfic, meta-morfoza, meta-morfism, meta-fosfat, meta-frază, meta-plasma, meta-staza, meta-tarsian, meta-teza, meta-nol, meta-fonie, meta-lizare.

Fu confuzie? Genune? Fu noian intins de ape? N-a fost lume priceputa…

Efectul existentei spatiului virtual ca „urlatoare” la liber si la discretie a avut si are inca multiple efecte bizare asupra participantilor la trafic.  Putini au fost cei capabili de progres constant intru intampinarea libertatii de exprimare sub auspicii, daca nu democratice (caci democratiea e o arta dificila) atunci macar morale si in spiritul minimal al fair-play-ului si sportivitatii. Cei mai multi au atins foarte rapid limitele suportabile ale libertatii si s-au intors in micro-dictaturile ferme si datatoare de iluzorie siguranta. Unii s-au conglomerat in tipice Ferme de Animale, cedand cu mare usurinta tentatiei gregarismului si segregationismului (cazul sindicatului blogurilor de stanga din Romania: SBS Romania), altii au decazut in anonimat chiar daca semneaza inca sonor (cazul DT de ex) in timp ce pe altii au fost scosi din anonimitate (mai rar din anonimat), iar altora li s-a exacerbat fondul frustrarilor inalienabile… in fine multe nenorociri despre care s-ar pute scrie tratate si teze de doctorat. Behaviorismul ar putea cunoaste o noua perioada de inflorire. Fiecare caz in parte vine la pachet cu legenda si anecdota lui.

Un caz clasic de embolie gazoasa, de betie a adancurilor se manifesta la un grup auto-intitulat  „Madame Blogary”. Initial niste bloggeri independenti de succes (cine n-a auzit de Bleen?) indivizii s-au inhaitat si au decazut moral. Prima nenorocire care li s-a intamplat (fara sa-si dea seama) a fost aceea ca au fost scosi din anonimitate (nu si din anonimat. Who the fuck are these guys: Florin Cojocaru, Mirel Axinte?) si impinsi sa ilustreze exemplar Principiul lui Peter. Emblematica va ramane sectiunea in care sunt propuse Regulile comentariilor. Este foarte amuzant ca acolo au ajuns nu numai sa blocheze comentarii care nu incalca niciuna dintre regulile propuse oficial ci chiar sa retraga mesaje pe care initial le-au acceptat si le-au postat pe blog, impreuna cu propriile replici alocate acelor mesaje. Comic nu? Si asta nu e totul! Oamenii de sub poala madamei Blogary au un potential comic de invidiat.

… meta-mesaj aflat in curs… flux-reflux… A se completa dupa citire/

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 8 Comments »

Curba periculoasa

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 25, 2010

Sunt suparat. Ar fi trebuit sa zic ceva azi dar n-am chef (ma scuzati). Daca tot ati trecut pe aici poate cititi blogul asta:

Blogul doamnei Ioana

Mai vorbim noi mâine. Da’ sa-l cititi cu temei ca sa avem o baza de discutie.

Posted in Arcaluigoeologie | 5 Comments »

Nici în ruptul capului – Secretul lui Polichinelle

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 22, 2010

Niste imprejurari ca acestea ma determina s-o mai aman inca o data (a opta oara !!! Si garda Nationala s-a desfiintat) pe Madame Blogary (cea cu naturelul simtitor), in favoarea unui subiect care de la prima si pana la a opta impresie, n-ar avea nici in clin, nici in mâneca cu nobila misiune a Arcei lui Goe. Se va vedea ca are. La a noua impresie. Este vorba iarasi despre a saptea Arta si de a opta Minune a lumii: Filmul.

Filme bune, filme bune… Toata lumea buna (sic) a adus filme bune la Dilema veche – Filme de care nu ne despartim – AICI dar si direct pe Arca (AICI), numai bune de depus intr-o arhiva exclusivista pentru a fi salvate impreuna cu specia si cu speciile. Ceea ce impune revenirea pe subiect nu este doar disconfortul personal al d-lui Goe legat de faptul ca lista deschisa ratase destule filme memorabile ci si (mai ales) un fapt al meta-comunicarii. In Dilema Veche exista propunerile „oficiale” ale unor personalitati de la Dilema, alaturi de care si-au inaintat curajos optiunile (doar) doi anonimi, cu pseudonime notorii: Dl. Goe si Dl.Polichinelle. Redau mai jos lista filmelor propuse (in mod disciplinat, 5 bucati, fix) de catre cunoscutul domn Polichinelle, listå postata in original sub titlul: Nici în ruptul capului. … … …

…vezi tot articolul…

Dl. Polichinelle este departe de a ceda in fata unei asemenea tentatii pe care insa sunt convins ca o resimte in mod cronic. Probail ca nici n-o va face (din slabiciune) dar chiar si asa, timidele exercitii pe care si le ingaduie uneori sunt ceva. Un inefabil „ceva”. Celor care au astfel de agnoase si intrebari, dar nu au destule ca sa starneasca ceva (orice) le recomand sa (re)citeasca romanul lui Luigi Pirandello: „Unul, niciunul, o suta de mii” si eventual sa viziteze doua „case” pe care le-am adaugat recent in blogroll:  Obsesii…AICI si Depresii… AICI. … …

 

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

O carte care (ne) vine la (ne) timp

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 20, 2010

Ieri 19 Noiembrie Monica Lovinescu ar fi implinit 87 de ani…

Vasile Gogea: Stă să iasă de sub tipar, printr-o conjuncţie fericită a mai multor inefabile, tocmai în proximitatea datei de 19 noiembrie zi în care, în anul 1923 s-a născut Monica Lovinescu – un mic volum care recuperează şi arhivează un interviu pe care Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca mi l-au acordat în aprilie 1990, la Bucureşti. Am găsit suficiente argumente (de actualitate neerodată, de valoare, de “utilitate publică” şi altele, încă), pentru a convinge un editor  – pe domnul Vasile G. Dâncu, director al Editurii Eikon -să se angajeze într-un proiect editorial nu tocmai simplu (uneori e mai complicat să faci o carte mică decît un op masiv!), un intelectual – este vorba de domnulciteste mai departe AICI

Vasile Gogea: VOCI ÎN VACARM. Un dialog cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. Fragmente în avanpremieră

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

Madame Blogary – Mica deceptie sau entropia progresului

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 20, 2010

Madame Blogary este p(m)atroana  libertatii si imaginatiei care guverneaza ziarul (!) bogerilor de dreapta.

Voi reveni cu amanunte!

Vezi AICI

Posted in Arcaluigoeologie | 3 Comments »

Zoon geo-politikon si Planeta Cinema

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 18, 2010

De fiecare când se intoarce acasa de la câte vreo sindrofie cu staif intelectual, petrecuta pe malul stang al Potomacului (sau chiar in amonte), coplesit de impresii, dl. Tudoran scrie repede… „în esență, poți conta oricând pe americani că vor face ce trebuie, dar abia după ce vor epuiza toate abordările greșite”… Doar ca abordarile gresite nu se epuizeaza niciodata, din greseala in greseala spre victoria finala… Iar Dorin Tudoran este si dânsul (si) american. Nu get-beget ci doar… get… dar get-ul conteaza, nu-i asa? Cat de cât.

…iar Tanti Mitza iubeste:

(1) Pace noului venit (Mir vkhodyashchemu)  – 1963 / Aleksandr Alov, Vladimir Naumov

(2) Dupa-amiaza de caine (Dog Day Afternoon) – 1975/ Sidney Lumet / Al Pacino … …

Astept Provincia

…vezi tot articolul…

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce este GRESIT pe „forumurile virtuale” si nu poate fi reparat

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 17, 2010

Sau CUM VA PLACE?

Răi, cu adevarat răi, sunt cei care fac lucruri pe care ceilalţi, cei buni, se multumesc să le gândească. Cam asa suna definiţia “răilor” în concepţia unui mare filozof antic, prin raportare la linia subţire (fină, firavă) de demarcaţie între lucrurile facute în realitate si cele facute în imaginaţie. Scurgerea, vai atat de rapidă, pe panta rei, a peste 2000 de ani, de la producerea enuntului respectiv, si a aproximativ 2 milioane de ani de când oamenii se impart in “răi” si “buni” sau, dupa unii autori printre care mă numar (pentru a evidentia o nuanţa posibila care nu face obiectul prezentei intervenţii) în “răi” si “timizi”, ma rog, impune (trecerea anilor de…) sau macar accepta, o reformulare. Iata cum ar suna azi un enunt „clonat” dupa cel antic:

“Răi, cu adevarat răi, sunt cei care fac, in realitate, ceea ce ceilalti, cei buni, se multumesc sa faca pe forumuri anonime.”  Cum vă place?

…vezi tot articolul…

Citeste si:
a) Gata cu anonimatul bai bloggeri
b) Gata cu anonimitatea pe bloguri

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Mesajul lui Paul Goma adresat (ne)braşovenilor în 15 noiembrie 1990

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 15, 2010

Mesajul lui Paul Goma adresat (ne)braşovenilor în 15 noiembrie 1990
noiembrie 15, 2010  – vasilegogea / Anamnesis

Să vorbească alţii despre eroismul răscoalei braşovene.Eu nu pot vorbi decât despre tragismul nerăscoalei nebraşovenilor.Nu pot depune mărturie decât despre singurătatea în care s-au aprins , au pâlpâit, apoi au agonizat şi s-au stins – în indiferenţă, când nu a fost de-a dreptul ostilitate, a întregii comunităţi – toate răzvrătirile individuale sau de grup din spaţiul doar geografic, doar lingvistic numit România. Să vorbească alţii despre ce s-a întâmplat atunci la Braşov… Citeste mai departe

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 6 Comments »

Despre democraţie și integrare europeană – o metaforă

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 13, 2010

“băsescu”. Semnificaţia unei bătălii pierdute. Ceva între poezea și epopee

Rezumat(e):

Intr-o vară departe. Odată demult, într-o vară departe, m-am întâlnit (pentru prima oară!) cu spiritul magic al câmpiei, infinite pe atunci, la vremea toridă a unei amiezi. Sunt senzaţii pe care cuvintele nu le pot transmite deplin cuiva care n-a auzit niciodata, pe viu, cântecul miriştei sub invazia invizibilă a milioane de gâze cuprinse de febra creaţiei și a muzicii…

Invinşii. Greşeli neprovocate. “băsescu” este doar o bucăţică de var nestins, prea mică, ce a plonjat cu curajul inconştienţei într-un mare rahat ce-l va copleşi. Nu va rămane din el decât o biată bucată de cretă îmbibată cu fecale care nu va putea fi folosită pentru a scrie sau rescrie istoria și care va fi mereu vizitată de muşte ce vor produce larve și vor atrage păienjeni întru gloria lanţului trofic…

…vezi tot articolul…

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat: