(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Nasterea si moartea sunt la fel. Sexul e ceva diferit.

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 15, 2010

Nu te teme. Exista ultima zi. Exista ultima ora. Exista ultima clipa…

…dar totusi nu-ţi poţi trăi moartea. Sfârşitul nu există. Exită doar o prabuşire perpetuă, în interiorul ultimei clipe, spre un alt ritm de viaţă. In fapt plonjînd către moarte în înteriorul ultimei nano-secunde nu facem decât să aşteptăm şi iar să aşteptăm. Să-i aşteptăm pe toţi ceilalţi. Judecata de apoi va veni simultan pentru toate fiinţele din univers. Sfârşitul lumii este exact atunci când mori TU. Nicio pico-secundă mai târziu…

Particip la Concursul de proză arhiscurtă ortodoxă (PAO)

7 răspunsuri to “Nasterea si moartea sunt la fel. Sexul e ceva diferit.”

  1. Dacă suntem deja doi care gândim la fel, probabil că avem dreptate!!!

    „Toată lumea îşi face socoteli pe un sfârşit de lume colectiv şi îndepărtat, fără să priceapă că de fapt, sfârşitul lumii este individual, personal şi la pândă, colea după primul colţ. Că te mai păsuieşte un an sau încă zece, douăzeci de ani, o fi! Dar, dacă socoţi pe timpul Lumii, timpul Pământului, viaţa omului este cât un foc de artificii. Vechii înţelepţi ai lumii au creat o diversiune extraordinară: Apocalipsa! Sfârşitul Lumii! Eterna poveste! Să te gândeşti ca la ceva îndepărtat… Ceva de care se vorbeşte mereu… Un basm… Demonetizat de miile de ani în care se tot discută… Să nu-ţi baţi prea tare capul, că tot ne mai rabdă pământul! Ce s-ar face lumea, dacă toţi am înţelege, dureros, necruţător, că fiecare pas, fiecare secundă, ne apropie de moarte? O deznădejde şi un sentiment de zădărnicie, ne-ar cuprinde pe toţi. Nu ne-am mai construi case, nu am mai face copii, nu am mai progresa în niciun fel. Şi atunci, s-a găsit leacul-leacurilor: Apocalipsa. Să nu mai vezi pădurea, din cauza copacilor! De fapt, sfârşitul lumii nu este al tuturor, ci al fiecăruia, pe rând. Când mori, ţi se sfârşeşte o lume întreagă! Câte bucurii, câte zâmbete, câte răsărituri, câte flori ai putea avea! Dar mori şi toate astea se termină pentru tine. Sfârşitul lumii, nimeni nu îl împarte cu nimeni, Corvine! E al meu, al tău, al fiecăruia dintre noi. Singurele noastre certitudini în viaţă sunt Moartea şi Răutatea Lumii. Şi când mă refer la Răutatea Lumii, mă gândesc şi la cea planificată, determinată de o sumă de acţiuni bine concertate, dar şi la nesfârşita răutate, generată de nepăsare şi indiferenţă.”
    (fragment din Povestea Răducanului, romanul Comisia ZÜRICH, editura Torent Press, 2009)
    http://doinapopescu.wordpress.com/2009/12/20/povestea-raducanului/

    • Dl.Goe said

      Ooo, dar nu suntem doar noi doi… Einstein e si el de partea noastra (chit ca acum se afla in sala de asteptare) dar si (multi) altii… L-as aminti pe Gerard Klein (ca sa ma pastrez in gama accesibilului universal). Sunt convins ca Aa va dori sa mute discutia in zone mai inalte.

      P.S. De cand v-am descoperit scrierile, si ne fiind in vacanta, ma bate gandul sa urmez (din nou) un curs de citire rapida. Multumesc pentru ca-mi schimbati ritmul vieatii.

  2. Dar se pare că Bisericii i-au trebuit 2000 de ani de studii şi polemici ca să accepte această evidenţă.

    Cât despre ritm, cu cât mai alert, cu atât mai palpitant, nu?

    • Dl.Goe said

      Desigur. Ador ritmul palpitant dar numai atunci cand alterneaza (intocmai si la timp) cu perioade de repaos si lene… binemeritata.

      SUPLIMET:

      Nu te teme. Exista ultima zi. Exista ultima ora. Exista ultima clipa. Dar totusi nu exista un sfarsit.

      In interiorul ultimei clipe exista o ultima mili-secunda in interiorul careia se afla o ultima nano-secunda, o pico-secinda… si asa mai departe la infinit. Martorul interior al călatoriei catre ipoteticul sfarsit nu poate atinge niciodata acel sfarsit, chiar daca asa le pare marorilor sai din afara. Ritmul vietii se schimba mereu… in viata. In interiorul ultimei decade, in interiorul ultimului an, in interiorul ultimei zile, ore, in interiorul ultimei secunde, ritmul vietii se schimba. Ajungem sa traim pe rand, intr-o clipa, nu anii ci mili-secundele. Avem timp atunci sa traim in mili-secunde. Pana la ultima. Apoi, grabindu-ne din ce in ce mai incet, incepem sa traim pe rand nano-secundele ultimei mili-secunde, pana la ultima. Si asa mai departe. Ritmul vietii e altul mereu. Ritmul vietii e viata. Singurele evenimente ingaduite istoriei si memoriei unei vietăţi sunt cele la care poate participa direct, existand, fiind vie, ca instantire a matricei sale originare. A-si atinge sfarsitul, a strapunge si strabate pelicula subtire care o desparte de nefiinta, de non-existenta, este tot un „a face” pe care nu l-ar putea infaptui decat fiind. Nimeni nu-si poate TRAI MOARTEA, chiar daca din afara asa se vede. Sfarsitul nu exista. E doar o prabusire perpetua, in interiorul ultimei clipe, in interiorul ultimei mili-secunde, in interiorul ultimei nano-secunde si asa mai departe, in asteptarea unui sfarsit despre care martorii (avand provizoriu alt ritm de viata) ar putea consemna ca a fost atins. In fapt plonjand catre moarte in interiorul ultimei nano-secunde nu facem decat sa asteptam. Sa asteptam si iar sa asteptam. Sa-i asteptam pe toti ceilalti. Sfarsitul lumii se va petrece simultan pentru toate fiintele din Univers. Sfarsitul lumii va fi exact atunci cand mori TU. Nici o pico-secunda mai tarziu.

      ***

      Un corp care se prabuseste spre o gaura neagra va fi accelerat astfel incat viteza lui creste neliniar dar continuu pana la valori relativiste, apropiate de viteza luminii. Si cu cat viteza sa creste mai mult cu atat timpul sau se scurge mai incet (dupa o formula foarte cunoscuta). Atunci cand corpul atinge universul evenimentelor (suprafata gaurii negre) viteza sa atinge viteza luminii, iar timpul sau ingheata: t=0 conform formulei. Din afara, corpul se vede prabusindu-se in gaura neagra, insa pentru un observator plasat chiar pe acel corp, prabusirea nu se produce niciodata. Mereu in cadere ”catre”, el nu va intra niciodata in interiorul gaurii negre. Timpul lui a inghetat in imediata vecinatate a suprafetei gaurii negre si nici un alt eveniment nu-i mai este posibil. Se afla intr-o perpetua asteptare. Va astepta pana cand intregul univers va atinge acelasi stagiu, aceelasi ritm al timpului t=0, cel din ziua judecatii de apoi, care, se va face pe pilot automat. Si in sine impacate, reincep eterna pace. Univers reloaded.

  3. […] voi nu sunteti nici dead nici alive. desi sex faceti. spor la pupincultura s-aveti. « Cine-mi face oare noaptea-n pat cu ochiul, de cand mi-a facut popa abonament la E.A. (Electronic Arts)? Staccato Goe Leta » LikeBe the first to like this post. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: