(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 5 ianuarie 2011

Domnilor, hai sa fim cucoane serioase! (I)

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 5, 2011

„Dracu când n-are ce face îşi cântareşte coaiele” – Aforism popular

Intelectualul când n-are ce face (şi asta se întâmplă des) îşi cântreşte cuvintele cu care apoi ori compune ode (in metru feudal), apeluri, proteste, adeziune, scrisori deschise şi alte asemenea minuni florale ori combate odele, apelurile, protestele, adeziunile, scrisorile deschise ale altora. In majoritatea cazurilor gesturile de acest fel ale intelectualului sunt inutile sau chiar daunatoare, adesea producand exact efectul opus celui declarat solemn in textul propus, compus din cuvinte cântarite cu precizie farmaceutică in jurul vreunei corectitudini politice.

Sper să nu mă intelegi exagerat de greşit. Exista situaţii (rare) in care se impune solidarizarea expresa a unui grup de inelectuali notorii in jurul unui document compus in forma de apel, protest, adeziune etc in vederea amplificarii importantei acelui text si pentru a-i forţa aducerea in atenţia opiniunei publice (obişnuita mai degraba sa caşte gura la oameni mari decat la cuvinte potrivite) atunci cand se impun actiuni colective ce necesita coordonare. Dar care sunt acele situatii?

In mod firesc, ceva care presupune indignare si/sau indreptare, necesita apelul la mijloacele administrative aflate in recuzita sistemului in care s-a produs pocinogul. Indignatii se pot duce la tribunal, bunaoara, sau in instanta(e), in general, pentru a contesta/combate/compatimi. Impreuna. Daca asta nu se poate (…) atunci este de ales intre doua variante: (a) resemnarea (eventual provizorie) si (b) luarea armei in mână. Intelectualul nu ia arma în mâna ci pixul. Pixul nu este arma per se dar mânuit cu indemanare ii poate face pe altii sa ia arma in mana si sa puna de o revolutie, revolta, rascoala, razmerita etc, care sa rastoarne „regimul banditesc” (care nu ingaduie indreptarea unei situatii de belea pe cale administrativa) ori macar sa-l sileasca (pe el pe regim) la compromisuri rezonabile si repliere. Asadar amice ca sa n-o mai lungim (ci s-o facem lata) singurele situatii in care intelectualul  (cel ce prin definitie gândeste singur, nu in grup, si scormone lumina) trebuie sa-si iasa din sine si sa treaca de la actiuni individuale la actiuni de grup presupun:

(a) Exitenta unei fapte ilegale, imorale sau inumane (ca nu-i totuna)
(b) Cu un impact social (cat de cat) considerabil
(c) Care presupune imperativ corectie, corectare, recuperare, revenire, restabilire, compensatii, concesii
(d) A caror obtinere a esuat pe cai administrative
(e) Dar care sunt susceptibile de a fi obtinute chiar de la faptuitor (fortat la reconsiderare) asupra caruia se actioneaza emotional, direct, prin impresionarea acestuia in fata anvergurii intelectuale a sematarilor unui protest bine scris,
(f) Ori prin presiunea aplicata faptuitorului de catre opiniunea publica, trezita la viata de catre un protest bine scris, asezonat cu semnaturi grele.

Un caz tipic care a indeplinit aceste conditii a fost celebrul apel al celor 50 de intelectuali (remarcabili cu totii) care au semnat petitia de sustinere a presedintelui Romaniei cu prilejul suspendarii acestuia din functie de catre parlamentul Romaniei. A existat o fapta (suspendarea), a existat un scop (reinstalarea presedintelui) si a exista o actiune de restabilire (votarea la referendum) incurajata de protestul sincer si preocupat de problema in sine, a celor 50.

Inflatia de proteste, adeziuni, apeluri semnate de Greuceanu et Co, in cazuri minore, banale, care nu vizeaza nimic altceva decat eventual consolarea vreunui amic nedreptatit accidental sau iritarea unui inamic iertat pe nedrept pentru cine stie ce ciubuc, nu face decat sa devalorizeze institutia „solidarizarii” intelectuale.

O astfel de situatie aberanta se petrece in legatura cu sanctiunea aplicata d-nei Eugenia Voda de catre CNA. Sustinuta de catre intelectualitate de doua ori si ceva mai abitir decat suspendatul (vezi apelul en gros celor 100 de intelectuali dimpreuna cu cel en detail, sublimat spre esentializare al celor 10 si cu Manolescu 11 care-i si intrece) doamna Voda se trezeste martor si mar al discordiei in razboaie care nu sunt ale sale. Desigur ca subiectul in sine, desi pare cumva adiacent libertatii de exprimare, nu este de competenta Arcei lui Goe, in primul rând pentru ca majoritatea celor implicati nu sunt anonimi ci nanonimi. Totusi ecourile noii gâlceve a intelectualilor (care n-au ce face, ca dracu) au ajuns si in zona anonimitatilor notorii si astfel in atingere cu Arca lui Goe.

va urma!

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 39 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: