Invăţaturile lui nea „Goe” Tudoran către foştii săi compatrioţi!

A.

„Aşa e. Mai spun ceva: toată lumea crede că România este ţara cea mai coruptă. Eu cred că Washingtonul este mai corupt politic decât Bucureştiul. Ce face insuportabilă corupţia în România este stratul de jeg de pe ea – de la ce se vorbeşte până la ce iese pe piaţă. Nicăieri, când răbufnesc aranjamentele politice, nu o fac la rigolă, la canal. Aici toată mizeria iese afară.

B.

Uitaţi-vă pe forumuri, în presă sau pe bloguri. Omul nu te mai citeşte ca să vadă dacă e de acord cu tine sau nu, o face doar pentru a-ţi transmite că pentru el tu nu reprezinţi nimic. Îşi satisface două necesităţi: de a spune, de sub pseudonim, că el există şi de a-ţi transmite că tu, deşi semnezi cu numele tău, nu exişti.” – Dorin Tudoran, in trecere prin Romania.

Update 1.

Echipajul (b)Arcei lui Goe protesteaza vehement pe aceasta cale impotriva:

a) Hartuielilor la care este supus Julian Assange.

b) Inchiderii abuzive a studiourilor Al Jazeera din Cairo.

Consideram ca libertatea de expresie este in suferinta din cauza acestor abuzuri.  Julian Assange si Al Jazeera pot conta oricand pe gazduire si refugiu pe Arca lui Goe, alaturi de Radu Humor si alti cativa.

Update 2.

Punctul A. din invataturile lui nea „Goe” Tudoran abunda in paradoxuri. Conul Dorin accepta sa populeze o tara,  in care, d-lui, ca cetatean plateste taxe, mai corupta chiar decat Romania. Nu numai ca accepta, dar nu se remarca prin niciun fel de dizidenta, cat de mica. Nu e asta un paradox? Poate ca nu. Stai sa vezi ca ne spune chiar el mai departe. Ca nimeni n-are dreptul a manca de la discretie. In Romania coruptia e insuportabila pentru ca totul (sau aproape totul) iese la iveala. Pai daca se perpetua regimul Nastase, conul Dorin dadea cu tifla coruptului sistem american si ar fi fost bine mersi, consilier (de consilier) in dulcea limba romneasca. Plus gazetar la si la si tra-la-la. Asa insa… nicio branza. Nu mai poate omul sa consilieze ca se murdareste pe pantofii de lac de la mizeria care iese afara din canal. Problema Romaniei este care va sa zica drenajul. De aici vine deranjul: de la drenaj. Vinovat este „Basescu”, omul care a zapacit momentan sistemul, incalcand conventiile tacerii curate. Singurul care a accept sa lase gunoiul sa iasa la vedere sperand (poate) ca asta-i va ajuta la he-he-he, progres si reforma. Vede romnul mizeria, realizeza ca exista o problema si atunci va sprijini rezolvarea ei. Aiurea… Strategia a fost buna dar s-a gripat… Vorbim alta data pe tema asta. Romanul adora mizeria (nu ca finul Dorin), nu este o problema. Si uite asa ni se sperie consilierii valorosi fortati sa se complaca silentiosi sub regimuri inca si mai corupte dar mai curate si mai uscate. Si-i mai cer cate unii sa zambeasca cand ajunge la televizor. Pai cum sa zambeasca. Omul lucid n-are motive de zambet.

Punctul B. Eeee la B. (ma scuzati) chiar avem o problema. Adica nu chiar noi (anonimii) ci chiar el, Omul recent, decent, recte conul Dorin. De cand cu dosarele, cu batranetea, cu des-consilierea, cu eu-bastardul-lor, lui conul Dorin i s-a subrezit de tot identitatea. Omul sufera in mod evident de o carenta de identitate acuta, fiind insa Om care si-o ia foarte in serios si o trateaza cum poate cu… adjuvante si argila. Uitati-va pe blogul sau. Nu cred sa mai existe altul care sa abunde in atatea marci simbolice ale identitatii. Numele, semantura (olografa), caricatura,  poza, adaugate engros, prezente, ai zice narcisist, la fiecare comentariu, sunt simptome clare ale unei carente existentiale grave. Omul nu mai stie cine e si atunci incearca sa-si lipeasca etichete care sa-i aduca aminte lui si celor care-l viziteaza. Ii e teama ca ar putea fi luat drept un altul. Chiar e altul. Blogul sau aduce astfel cu blogul unui mort pe care-l intretine altcineva, gest facut in memoria marelui disparut, fost dizident, fost poet, fost roman.  Si in aceasta oaza sanatoriala care se doreste un balsam pe rana existentiala a regretatului Dorin Tudoran (om de cultura) ce se intampla? Drame. Omul aude voci. In cap. Voci cavernoase. Din neant. Care-i spun ca el, el care semneaza fiecare lucrusor, el nu exista, in timp ce neantul exista. Iata ce-l necajeste foarte tare pe conul Dorin. Mai ales ca el are convingerea ferma ca semnand si punadu-si poza ingandurata pe orice replica adresata lui Radu Humor, exista astfel (si numai astfel) mai abitir decat un anonim care  se pretinde numai a fi. Nebunie si trista si goala. Urechea te minte si ochiul te-nseala. Iar vocile insista si insista: Tudoran nu existi, tu Dora nu existi, tu nu existi, nu existi, nuuu… Cine? Cine frate?  In disperarea sa omul ii baneaza tocmai pe cei care i-ar putea da consistenta existentiala negandu-l, iar disperarea sa este un balsam si un drog pentru cei care, anonimi fiind, nici ei nu exista. Da’ ba n-oi exista io, dar uite ca nici Tudoran nu (mai) exista. Nici Eminescu n-a existat.

In pofida aprentelor care-l marcheaza pe Dorin Tudoran, consistenta existentiala nu depinde deloc de marcile simbolice ale identitatii formale, administrative.  Cu sau fara semnatura, vorbitorii (nu) exista exact la fel. Conul Dorin bate campii. Si la A. si la B.