(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 3 februarie 2011

Dilema deficitului de libertate. Boala

Posted by Arca lui Goe pe februarie 3, 2011

In Dilema veche, nr. 363, 27 ianuarie – 2 februarie 2011 / rubrica „Cu ochii in 3 si 14” apare urmatoarea nota:

● Lui Dumitru Prunariu nu i s-au găsit documentele justificative pentru perioada din Cosmos, aşa că i s-a tăiat 70% din pensie. Întrebat despre această situaţie, omul a fost amărît, deşi a spus că nu-i face deloc plăcere să abordeze subiectul. Costi Rogozanu a comentat pe Facebook aşa: „Frate, ai fost în Cosmos, ce poate fi mai frumos? Cum se poate să te plîngi de pensie?“. Căci, nu-i aşa, o expediţie în Cosmos e un fel de drumeţie, şi nu presupune ani întregi de muncă: studiu, cercetare, teste, antrenamente; plus consumul de energie, presiunea psihologică, asumarea unor mari responsabilităţi, riscuri etc. O sinecură galactică, ce mai! (M. C.)

Dl. Goe (ce sa faca si dansul?) a comentat nota. Si (culmea?) comentariul sau (in/util si in/ofensiv) a aparut. Ziceam ceva despre faptul ca Ureseseul a luat in drumetie prin cosmos, pe gratis, astronauti amatori din tarile prietene si prietenoase, asa… de propaganda cu viteza luminii. Dar ca ulterior a luat cate o tura prin Cosmos si cetateni din tarile inimice (America, bunaoara) contra-cost, adica pe bani. Si ma intrebam cat de mult s-o fi antrenat, acasa, in particular, turistul american care si-a platit excursia la Agentia de Turism Rusa cu vreo 20 de milioane de dolari americani. Cati ani o fi petrecut saracul cu studiu, cercetare, teste, antrenamente? Adica si epuizat si cu banii luati. Asta apropo de eforurile zborului in Cosmos spre gloria regimului socialist. In fine, ceva de genul asta am zis. O parere, usurica si subiectiva. Ca orice parere. La fel de suspenabila ca si cea opusa.

Paranteza: As vrea sa nu ma intelegi exagerat de gresit. Dumitru Prunariu e un cetatean ok al RSR si ulterior al R. A fost validat de catre Securitate si KGB sa zboare in cosmos (era sanatos si cu origine sanatoasa) a muncit la antrenamente (nu chiar la fel de greu si cu aceleasi rezultate ca Nadia Comaneci, ori Ilie Nastase ori Gheorghe Hagi, care nici n-au pensie, dar orisicat) si chiar n-a facut politie politica, nici in cer asa si pre pamant. In fine, un cetatean. Onorabil. Nu un erou sau un caz atat de special incat sa merite un tratament special, privilegiat si o lege sau un amendament special. De altfel ma indoiesc in legatura cu faptul ca misteriosul mister M.C. chiar intentiona serios sa-l sprijine la gazeta pe Prunariu in a-si recupera pensia discutabil de mare. Mi se pare evident ca scopul său era sa-l (în)contreze/contrarieze si sa-l si bage in seama pe Rogozanu si… cam atat.

Pana aici n-am spus nimic. Asta e. Imi ia mult sa spun nimic. Acum insa urmeaza ceva. O stire. Dupa trei zile de prezenta in subsolul articolului, comentariul meu a disparut. A fost sters. Nu-i asta o stire importanta? N-o fi. Dar nedumerirea mea este imensa. Nu-mi pot imagina, nici macar pe departe, ce-i in capul ălora care se opcupa cu stersul mesajelor altora. Desigur ca nici predilectia unora, multora, tuturor, de a comenta orice, oricand, oriunde, n-o fi tocmai kosher, dar macar este o pornire usor de inteles, de diagnosticat, de explicat. Dar mecanismele secrete prin care un individ se gandeste sa invizibilizeze palavrele altuia, sunt misterioase si in cele din urma inspaimantatoare, ca orice lucru neinteles. Agnoase existentiale in fata necunoscutului, a abisului. Nu faptul ca amaratul meu de mesaj nu se vede si ca nu-l citeste nimeni ma deranjeaza, nici ca a disparut ca si cand n-ar fi fost (pot naste oricand altul la fel de usor, sic), nici macar faptul ca cineva a ajuns la concluzia ca trebuie sa-l stearga, sa-l blocheze (sa ma anihileze, sa ma reduca la tacere) nu ma atinge catusi de putin. Ma nedmereste si ma intriga modul in care cineva poate ajunge la concluzia ca stergerea unui mesaj ar putea avea vreo noima, vreo eficienta, ca ar putea obtine ceva, orice, prin asta. De aceea imi vine sa intreb ca prostu: „De ce nene Chifule? De ce?”.

 

 

Boala

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.

Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos…

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.

M.S.

Posted in Arcaluigoeologie, Dilema Plus - Dilema Minus | Etichetat: , , , , | 38 Comments »

Caz de in/toleranta in/ofensiva. Pe net.

Posted by Arca lui Goe pe februarie 3, 2011

Perpetuum mobile

Propuneti doua personaje care, desi nu se inghit, joaca drama fara de sfarsit ilustrata mai jos:

Posted in Parerea lui Goe | Etichetat: , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: