(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for martie 2011

Sunt un om viu

Posted by Arca lui Goe pe martie 31, 2011

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt. 

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.

Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

***
Întunecând întunericul,
iată porţile luminii.

 

Istoricul Zilei 

 


Nod 1


Nod 2


Nod 3


Nod 4


Nod 5

31 Martie 1596 – S-a nascut Rene Descartes.
31 Martie 1727 – A murit Isaac Newton.
31 Martie 1732 – S-a nascut Joseph Haydn.
31 Martie 1855 – A murit Charlotte Bronte.
31 Martie 1914 – S-a nascut Octavio Paz.
31 Martie 1917 – A murit Emil von Behring.
31 Martie 1933 – S-a nascut Nichita Stanescu.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , | 4 Comments »

A innebunit domnul Adrian!

Posted by Arca lui Goe pe martie 30, 2011

Adrian, Adrian Nastase (de la Mizil nu de la Severin), ministru-prim-ministru-blogger, face un abuz teribil de libera exprimare. Posteaza pe blogul sau politic si personal cu o frenezie suspecta. Pare-se ca atingerea cu duhul lui Julian Assange l-a destabilizat emotional foarte tare. In ultimele 3 zile a postat 9 articole, adica in medie cam(!) trei pe zi, dupa calculele mele, inclusiv documente din arhiva personala. Daca mai punem la socoteala accelerarea precipitata cu care participa la dezbateri pe text, cu precizari, explicatii si scatoalce aplicate in direct vizitatorilor, dar mai ales cu cenzurari bine alese, constatam ca ceva se intampla cu dânsul. Nici macar Biju Morar pe vremea cand nu era asa de ocupat ca consul la Marsilia si avea timp berechet, lucrand in mediul privat, nu reusea o asemenea productivitate stahanovista. Faptul ca domnul Nastase are atat de mult timp liber imi da de gandit. Si ma ingrijoreaza. Nu, nu la activitatile de la parlament sau de la universitate ma gandesc (unde oricum se pierde timpul). Ma gandesc in primul rand la managementul fermei de gaini de la Cornu. Mi-ar parea rau ca ferma de pasari sa fie lasata de izbeliste dintr-un elan literar si asa neinteles, practicat la ferma de animale. Va dati seama? Gainile ar putea ajunge sa nu mai oua in cuibare, ci aiurea-n batatura. Blestemul numararii oualor ar capata astfel dimensiuni apocaliptice care ar intrece cu mult coruptia din gura. Si din sura. Si am mai auzit ca dl.  Adrian mai pierde timpul si prin tribunale cu tot felul de procesomani care-l hartzuiesc pentru pixuri si termopane. Nu, nu… Nu-i a buna. S-a-ntors lumea cu curul in sus si se scufunda pamantul, bå…

Revenind insa la blogul d-lui vice de camera ar fi de remarcat ca frenezia sa maladiva este intrecuta doar de zelul celor care prididesc in mod magic sa se tina cu comentariile dupa dânsul. Este un fenomen de observat. Serios vorbesc. Treceti cu curaj pe AICI


Dupa cum ii si spuneam D-lui Nimeni, intr-un mesaj cenzurat abuziv, intre noi fie vorba (ca suntem amandoi niste domni) blogul d-lui Nastase (alt domn) este un imens monolog, caruia Nimeni n-ar putea sa-i perturbe vârtejul. Dl. Goe cu atat mai putin.

Dl.Goe spune:
martie 29, 2011 la 11:23 pm

Pardon de impresie, dar… a disparut ceva pentru nimeni degeaba. Vin si intreb: de ce? Pe cine? Pe tanti Aglaia!

Redau mai jos unele cateva dintre mesajele prin care am incercat zadarnic sa tin pasul  cu lumea virtual zambacciana in norii de la cornul caprii. Unele au aparut cu o intarziere bine calculata (si oricum mai mica decat cea cu care apar comentariile la Dilema Veche), altele n-au aparut deloc.  Stiu, stiu ca nu e vorba de cenzura ci de moderare si de conditii tehnice precare pe fluxul de stiri al blogului. Le adaug aici doar din narcisism si ca sa vada lumea cat de mult munceste d-na Manuela, moderatoarea blogului cu acord global intelectual si ca sa ia aminte Ducele de Vasilescu care este ritmul si volumul de munca asteptat de la un moderator care se respecta. Pe sine si pe comentatori.

Dl.Goe spune: Comentariul tău e în așteptare.
martie 30, 2011 la 5:20 pm

Printre atatea mesaje odioase adica in forma de “odå”, nevinovatele mele insolente ar fi putut trece drept semne de lovire (adica de “love”, neologism in original), atingere florala. Ma intreb ingrozit ce sensibilitati exacerbate au determinat cenzurarea nemiloasa a micilor mele mirari vegetale. In ce scop tovarasi? In ce scop? Si cu ce (d)efecte? Adica incurajati oamenii sa iasa in strada ca sa-si spuna parerea dar cand o fac pe blogul d-voastra de fost viitor lider de mase o interziceti.  E paradox sau nu?

***

L-am auzit pe domnul blogger Nastase ca presedintele Basescu se tine de diversiuni ca sa distraga atentia poporului de la problemele esentiale. Eu cred ca are dreptate. Sunt in acelasi timp uluit de prolificitatea fluviala a bloggerului. Pe langa domnia sa Marcus insusi e mic copil. Se pare ca domnia sa si cei care prididesc sa-i comenteze productiile literare n-au altceva de facut decat sa duca o dolce vitta care aduce a „ca traim bine”.

***

Constat ca in afara de intoarcerea terapeuticei Aya s-a mai petrecut o schimbare reconfortatnta. A fost promovat Vasile. Avansat in grad de la „anti-blogi”, la „anti-hara”. Felicitari si la mai mare. Desi nici Hara nu mai e ce a fost. In fine important e ca functia bate gradu si face organu. De presa.

P.S. Continuui sa nu inteleg logica dupa care-mi sunt admise/respinse mesajele. Ca ezoteristi mai suntem unii dintre noi. Doi.

***

Dl.Goe spune: Comentariul tău e în așteptare.
martie 30, 2011 la 8:51 pm

Frenezie, frenezie… Si flow-ul postarilor continuaaaa. Insa foarte putin. Dosarele, dosarele. Prespun ca dl. Nastase nu se mai poate opri. Desi stie bine ca-cvasi-majoritatea cititorilor acestul blog politic “stiu” ca dosarele domniei sale sunt curat-politice si ca dansul este curat ca lacrima. Totusi insista, aici, aici, aici sa-si pledeze nevinovatia. Imi da si mie lacrima.

Iata dau in scris: Adrian Nastase nu este corupt nici un pic si ar merita sa conduca Romania si pe romani (tigani, maghiari, evrei si alte nationalitati conlocuitoare) pana la adanci batraneti. Chiar si pe tatari.

P.S. Acum nu stiu chiar sigur daca domnul blogger då asa de des cu postari in populatie din frenezie sau din plictiseala, dar eu unul ma resimt. Adica dansul posteaza pe foc automat, iar mie d-na Manuela (ca altfel nu pot sa-i zic) imi cenzureaza replicile foc cu foc, manual. Rezulta o incoerenta in fluxul comunicarii. Noroc cu ceilalti comentatori.


In  final as dori sa remarc faptul ca printr-o fericita coincidenta, conul Dorin (un virtual prieten de-al meu,  nu-l stiti voi, de pe o falie temporala dintr-un univers paralel si neintâmplat), a postat un pamflet excelent la adresa celuilat fost presedinte de partid PSD, fost ministru de externe si fost (contra)candidat la presedentie, simpaticul domn numaru unu, unu Mircea. Mircea Geoana. Va recomand pamfletul. E scris foarte bine. Mi-l aminteste pe conul Dorin cel tanar si ferice. AICI: Deschideri de primavara!

Posted in Adrian Nastase, Poetul GreFo | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Idei intepenite

Posted by Arca lui Goe pe martie 21, 2011

…caci vorba poetului (care poet?) „o noua primavara pe aceleasi vechi dureri”…

In urma cu exact un an, s-a nascut, dupa o lunga si grea gestatie, (b)Arca lui Goe, din nisip (bancuri de nisip… si de pesti zburatori) si spuma de mare. Spuma de bere a cuvintelor inecate in mare. Marea virtuala si anonima a noului folclor tehnologic. Dar Despre acel debut si Salutul aferent adresat lumilor precum si despre Intentiile primordiale nu sunt prea multe de adaugat. In afara unor satisfactii colaterale, neasteptate si neneglijabile, dar care n-au reusit sa schimbe scopurile in drumul catre scop, restul a fost esec pe toata linia. Toate tintele au fost ratate. Acum ca ziua este iarasi egala cu noaptea, ca e Echinox si Primavara, ar putea fi un bun prilej aniversar de a da conturele necesare acestor ratari.

 

va urma vineri…

Posted in Arcaluigoeologie | 15 Comments »

Despre prostitutia cu curve!

Posted by Arca lui Goe pe martie 17, 2011

De 8 martie un foarte cunoscut fost ministru al diplomatiei a scris in paginile unui prestigios hebdomadar, in semn de omagiu, un articol in care pledeaza clar impotriva legalizarii prostitutiei la femei, in Romania. Mergeti si cititi. Argumentele sunt mai mult de natura mistica, de natura „8 Martie” sau de resortul Ministerului Turismului. Nu s-a pus problema sub aspect constitutional, desi „profesia” respectiva tine cumva si de „constitutia” fiecaruia/fiecareia. Pana la urma e greu de spus daca o astfel de lege ar fi sau nu ar fi constitutionala si daca n-ar pune cumva parlamentarii la treaba (deputati, senatori, comisii, consilieri etc) degeaba (adica tot degeaba) pentru ca pana la urma Curtea Constitutionala sau de Conturi sa se opuna din contra si sa respinga legea cat colo. Plus Basescu care, de popular ce e, s-ar putea sa n-o promulge. Mai stii? De teama ca nu cumva… prostitutia si constitutia… sa dea ceva impreuna (precum sifonul cu piramidonul).

In fine nu despre aspectele legale, morale si religios-contabile voiam sa zic vreo doua vorbe ci despre vorbirea in sine vizavi de fenomen. Comentatorii de la fata locului ai articolului din contra legalizarii prostitutiei au fost in majoritate pro-contra-sau-nu-stiu-nu-ma-bag cu exceptia unuia singur si anume, care a stricat unanimitatea lui „sau” incercand sa fie simultan „si” pro-si-contra, precum Cosmin (Cosmin C. nu Cosmin O.), care voia sa fie si jucator si antrenor la o echipa cu mult violet (putin mov) in echipament. Daca n-ati inteles despre ce e vorba nu va nelinistiti, nici eu nu stiu ce-am vrut sa spun. Acum faptul d-lui Polichinelle (caci despre dansul este vorba) de a fi si pro si contra (in tara impartialilor) n-ar fi avut nimic aprioric nociv daca n-ar fi avut la baza o confuzie bazata pe un echivoc invocat adesea in asemenea discutii si anume asimilarea grosiera a notiunii de „curva” celei de „prostituata”. Sa avem pardon. Cele doua nu sunt nici pe departe echivalente. E drept ca exista unele ratiuni „lingvistice” intemeiate care pot explica aceasta confuzie prin simplificarea abrupta si absurda a terminologiei, prin extindere si respectiv restrangere si transfer de semnificatie  intre cuvinte (cam ca atunci cand se incearca la fel de gresit echivalarea notiunii de „penis” cu cea de „pula”, de ex, dar mult mai grav). In sfarsit, confuzia este alimentata si de faptul empiric dar nedemonstrat stiintific ca prostituatele ar proveni in mare majoritate din tagma curvelor. Domnilor, sa fim seriosi! Una-i una, alta-i alta. Aducerea legalizarii prostitutiei (atentie a legalizarii nu a prostitutiei per se) in derizoriu prin acreditarea ideii ca prostitutia ar fi curvasarie, adica ceva gigantesc si plurivalent, profund pana la neant, imposibil de normalizat prin slabele mijloace de care dispune umanitatea in lupta cu universul infinit intr-o infinitate de directii, este in fapt, amanuntul care-l plaseaza de facto pe dl. Polichinelle in aripa celor care militeaza subtil in contra operatiunii „Curve pentru toti” in sensul de „Prostituate ieftine si sigure pentru popor si electorat”. Dl. Polichinelle este contra ca nu e pro. Treaba dansului. Iarasi treaba dansului. Ceea ce nu mai este treaba dansului este felul marsav in care le nedreptateste pe prostituate, acele fiinte si asa nedreptatite de soarta si de semeni, numindu-le curve. Atragandu-i atentia in legatura cu aceasta nedreptate strigatoare la cer, dl. Polichinelle a invocat-o, strategic, pe mamitzica si pe mam’mare si spunandu-mi ca pentru dansul „mariner” sau „marinal” e tot una cu „marinaş”. Dar in fond yo no soi marinero, yo no soi marinero, yo soy capitan, soy capitan, los Lobos, La bamba etc. In final am fost somat sa vin la interval cu o flosofie clara si analitica in legatura cu distinctia dintre „curva” si „prostituata” dar in care sa nu cumva sa invoc „principiul placerii dezinteresate” ca norma de separare.

Chiar si fara asta, discutia este atat de vasta si de suculenta incat pur si simplu nu mi-o pot permite acum si aici, deodata, deocamdata. Voi incerca sa adaug, in timp, mici episoade care sa clarifice situatia, la un moment dat. Pentru azi as aminti ca exista multe alte lucruri care se pot confunda (daca exista vointa politica orice este posibil) din simplul fapt ca totul e intr-unul si unul e in toate. Fiind ambele „biologie” adesea confundam „zoologia” cu „botanica” si pe cale de consecinta „botanica” cu „politica” despre care se stie ca e „curva” si „zoofila” (pardon politikon), uneori chiar „necrofila”. Aceste confuzii antreneaza simbioze, combinari si decombinari genetice spectaculoase in biotopul dâmbovţean: crinul imperial din care a zburat musca cu motanul Felix(it), fufa cu boureanul si tamâia cu lămâia si cu sexul oral. Nimic mai natural, caci iata natura ne inspira. Ce vedeti in poza de mai jos? Ce va inspira? O parte de zoologie sau de botanica?

Tin sa mentionez ca denumirile in cuvinte lingvistice ale fragmentelor de biologie de mai sus nu au darul de a clarifica situatia. Dimpotriva. Intr-un mod intentionat generator de confuzie, „planta”  cu pricina (care nici nu face fotosinteza in biocenoza ci digestie, ca animalul) se numeste „Venus capcana mustelor”. De ce „Venus”? Ce treaba sa aiba astronomia aici? Bomba vine in denumirea latineasca pentru ca, in limba stramosilor nostri de ginta, capcana respectiva se numeste… ei bine n-o sa ma credeti: „Dionaea muscipula”. Cine naiba mai e si Dionaea? Si de ce se da a fi atat de „Perennial Carnivore” numai dl. Polichinelle poate sti.

Dar hadeti ca deja am divagat (ah sonoritatea cuvintelor in context) de la subiect cam prea tare. Cumva (ah). Deci confuziile sunt foarte posibile. Si acum sa revenim in forta la deosebirile esentiale dinte „prostitutie” si „curvasarie”.

In institutiea prostitutiei legalizate, in cazul in care asupra uneia dintre prestatoarele de servicii/delicii planeaza suspiciunea ca ar avea, bunoara SIDA, sifilis, gonorei etc, micuta este automat suspendata din functia de „albina lucratoare” pe durata efectuarii probelor de laborator. Din respect fata de clienti si pentru onoarea si blazonul casei. In cazul negativ in care probele ies pozitiv si se constata ca din cauza fetei abia atunci este internata si concediata. Daca probele ies bine fata este primita la lucru si nimeni nu considera ca prin vacanta platita i-ar fi fost incalcat vreun drept.

Ce se intampla  in cazul institutiei curvasariei legalizate? Pai ce sa se intample? Vine Boureanu si zice ca in virtutea prezumtiei de nevinovatie „curva” prestatoare de servicii catre populatie nu trebuie suspendata din partid in cazul in care are dosar la cremenal si ca poate sa reprezinte incontinuare casa in relatia sexuala cu cetateanul, iar ca feioara Monica e sovietica. De unde si grija pentru cetatean. Pica prost mustele, monele si anemonele.

Vedeti, asadar, d-le Polichinele in ce consata, in prima instanta (instanta !!!) deosebirea dintre „curvasarie” si „prostitutie”? E un exemplu mic pentru omul contra. Dar mare pentru.

Ei, ar mai fi multe altele dar pentru azi ajunge cat am prestat. Pana la episodul viitor ar trebui sa le fac cititorilor interesati de lectura anumite recomandari bibliografice pregatitoare. As incepe cu una siropos-languroasa: „11 Minute” a lui Paulo Cohelo (un soi de Sigmund Freud pe intelesul tuturor) si as continua cu Emanuelle (P. Kant, cea de la Electic Blue cu Critica Ratiunii Pudice) precum si Dilema Veche, colectia primavara-vara 1997-2001.

In plus, ca tema de casa, as vrea sa va ganditi la analogia dintre sexul cu prostituate (reci) si cel cu femei (gonflabile) sau mai bine zis la cat de lata (larga) este frontiera dintre sexul (cat se poate de) natural si masturbare, pe scala satisfactiilor sexuale in politica.

Update: N-as vrea sa ramana cineva cu impresia ca tematica prezentei disertatii poate fi considerata ca o abatere de la satautul arcei. Nu, nici vorba. Militarea in favoarea dreptul la libera exprimare,  desi nu apare explicit in context, se degaja implicit din subtext, prin aceea ca vorbirea nu poate fi libera fara gandire libera, iar gandirea nu poate fi libera in absenta accesului corect si a acceptarii consensuale la si a semnificatiilor si acceptiunilor atasate agregatelor fonemice folosite in discursuri si comentarii libere, libere, libere. Sau liberale. P.D.Liberale sau P.N.Liberale in egala masura. Onoare muncii.  Ca Boureanu si titanul CTP intelege de-a-n-boulea semnificatia prezumtiei de nevinovatie.

UPDATE – II – Continuarea se gaseste AICI.

Posted in Parerea lui Goe | Etichetat: , , , , , , | 59 Comments »

Sincere Recomandari

Posted by Arca lui Goe pe martie 16, 2011

Nu avem prea adesea sansa de a merge cu Nasul la psihiatru in blogo/sfera pentru ca psihiatrii, spre mare deosebire de psihologi, cu care ei sunt intr-un razboi total si secret, despre care putini dintre oamenii normali stiu, nu prea cred in puterea curativa a terapiei prin vorbire libera… exprimare libera, palavragela si pala-vrajeala libera, in spatii inchise special amenajate, precum bunaoara blogo/sfera. Ei cred in P.P (puterea pastilei). Avem privilegiul de a asista la o notabila exceptie pe un blog din blogo/sfera. Dincolo de informatia utila, interesanta, captivanta si cu multe alte valente colaterale,  exista si un alt motiv anume (pe care nu-l numesc deocamdata) pentru care as dori sa fac tuturor celor care vor intr-adevar sa dea noi dimensiuni libertatii lor interioare de exprimare, sincere recomandari pentru lectura atenta si detasata a catorva articole publicate la Andreanum Blog.

Celor din „fenomen”:


Despre barbati si bolile lor mintale – January 19, 2011 – 11:22 AM M-am gandit sa scriu un text despre pacientii mei barbati. Adica minoritatea. Fac asta pentru ca-mi doresc sa existe mai multi barbati care sa isi trateze bolile mintale. Stiu, si am argumente…


Post pin-up – February 3, 2011 – 9:22 AM Anamneza unei tentative de suicid nu e niciodata usoara. Vad oameni la intervale variabile de la momentul cand au incercat sa se omoare…ore, zile, saptamani. Unii au incercat sa se spanzure, altii sa se taie, au luat pastile de te intrebi unde au putut incapea, cu zecile, cu sutele. Intensitatea actului variaza, ca si intelegerea omului despre…


Nu vedeti ca nu are nimeni nevoie de noi? – February 11, 2011 – 10:53 AM As putea sa spun povestea asta intr-o mie de feluri. Totul pleaca de la o intrebare retorica a unei paciente pe care-am vazut-o ieri. Pantofareasa. Mi-a aratat si legitimatia de cand s-a incadrat in…


Despre mortii vii – February 21, 2011 – 10:57 AM Mi-a spus-o obstinat: vreau sa mor si nu pot. Sunt un mort viu. Apoi si-a inceput povestea. Povestea lui trece printr-o facultate, o prietena, un buchet de flori, un streang, o alta prietena, un copil, si-apoi o noua tentativa de omor a singurei persoane care nu-l poate parasi. El. …


Filiera legala – March 7, 2011 – 10:59 AM Sarcina de-a tine un blog imi parea, cu ani in urma cand am inceput, una fastidioasa. Prins in propriile mele angoase si indeosebi cea legata de actul vorbirii cu, despre, pentru si in fata altor persoane, imi imaginam diverse in timp ce scriam si putine erau…


Posted in Arcaluigoeologie | 5 Comments »

Protejat: Scrisoare deschisa…

Posted by Arca lui Goe pe martie 13, 2011

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Posted in Arcaluigoeologie | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Amintirea unei lecturi din amintirea unei duminici

Posted by Arca lui Goe pe martie 12, 2011

Pascal Quignard – Umbre ratacitoare
Ultimul regat I – Capitolul XI – (trad. Emanoil Marcu, Ed. Humanitas) :

„Zenchiku a scris: Ceea ce scapa uitarii, aceea este trecutul.
Altadata este primum tempus atunci cand revine.
Trecutul este creat in fiecare val al timpului care inainteaza. Trecutul contemporanilor nu e acelasi de fiecare data cand urca din regatul umbrei. Trecutul lui Mallarme nu e trecutul lui
Michelet; nici trecutul lui Rembrandt nu e trecutul lui Vermeer; nici trecutul lui Chuang-zi nu e trecutul lui Shakespeare.
Trecutul lui Emily Bronte nu e cel al surorii sale, Charlotte.
Trecutul traieste la fel de impetuos, la fel de imprevizibil ca si prezentul in care isi arata chipul.
Trecutul e plin de stereotipuri, dar si de dorinte ascuse in umbra.
Barca, edecarul, drumul ce insoteste raul, caii timpului, sariturile lor, vremea de-afara, foamea – toate transforma, de fiecare data, totalitatea timpului.
Timpul este jocul lasat in cadrul situatiei prezente intre tasnirile, tendintele, ritmurile si revarsarile trecutului. Menelaos ii spune furios lui Agamemnon:

– Niciodata nu stii ce vrei: azi, ieri, maine, de fiecare data altceva.

Nehotararea este o optiune mai profunda decat libertatea, hazardul o ordine mai subtila dacat tactica; uitarea, mania, speranta febrila, panda care explodeaza in salt nu sunt efecte ale fiintei, ci ale timpului.

Orice opera e comparabila cu o bucata de faleza care se naruie in apa; la fel orice anotimp; in ele se propaga cercuri; acestea se pierd in viitorul care se repeta in ele ca in trecutul pe care il creeaza; sunt pierdute, dar nu au disparut; nu au disparut, ca deja o alta piatra cade asa cum pamantul insusi e o piatra cazuta odata in spatiu, care-a trait acolo, putin cate putin, in lumina si apa, in flori, pasari si vise, in limbaj si in moarte, si tot acolo va diparea.”


«Nu vreau nici să mă cunosc, nici să-mi aduc aminte.
Prea abundenți devenim dacă privim spre
Ceea ce suntem. A ignora că trăim
Umple deja suficient o viață.

Câtă vreme trăim, trăiește ora în care
Trăim, și la rândul ei moare
Când trece o data cu noi
Care ne trecem o data cu ea.
***
Dacă de dragul de a ști la nimic nu servește să știi
(Căci lipsită de putere, ce poate să însemne cunoașterea?),
Cea mai bună este acea viațã care
Dureaza fără să măsoare. »
*
Fernando Pessoa (Ricardo Reis)

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 5 Comments »

10 lucruri care-mi plac

Posted by Arca lui Goe pe martie 9, 2011

Prietenul virtual Depresie m-a invitat AICI, la o leapsa intitulata „10 lucruri care imi plac”. Cum unul dintre lucrurile care imi plac foarte tare este chiar acela de a visa cu ochii deschisi la lucrurile care imi plac (la ce tin eu mai mult pe lume) n-am putut pentru ca sa-l tratez cu refuz pe amicul. Provocarea cea mare, dupa cum ma asteptatm, consta in stabilirea unei ierarhii si alegerea lucrurilor care sa ramana in top ten. Deocamdata n-am reusit mare branza. Am insirat dupa o scurta reverie primele 172 de lucruri placute care mi-au venit aleatoriu in minte. A fost o incantare. Dar cu asta partea agreabila s-a cam incheiat. Ar trebui sa renunt la 162 dintre ele (si dintre altele care desigur ca mi-au scapat). Le astern aici in ordine alfabetica (imi place si tehnica de calcul) si-i promit amicului Depresie ca ma voi stradui sa le aleg pe cele mai importante 10 cat voi putea de repede. S-ar putea sa sa nu se stie.
Actoria
Adolescenta
Adrian Cioroianu
Al Pacino
Albinele
Alchimistul
Aluziile
Ambiguitatea
Andrei Plesu
Anonimitatea
Arta culinara
Astronomia
Baia de aburi
Baile de namol la ghiol
Bancurile
Baschetul
Bebelusa Oana
Blogosfera
Budapesta
Cadourile
Cainii
Campari Orange
Caragiale
Cel mai iubit dintre pamanteni
Cerul instelat
Chaplin
Cimitirul Vesel de la Sapanta
Colibri
Constanta lui Plank
Contradictiile
Copiii
Copiii mei
Copilaria
Corbii
Cosmologia
Courvoisier
Craciunul
Craiova Maxima
Creta
Cronica Carcotasilor
Daniel Martin
Delfinii
Desenele animate
Dinozaurii
Drumetiile
Eckhart Tolle
Eforie Sud in Septembrie
Egiptul antic
Emil Brumaru
Eminescu
Enologia
Ernesto Sabato
Evanghelia dupa Ioan
Facerea lumii
Familia
Femeia
Femeile
Filantropica
Filmele
Filosofeala
Filosofia
Florile de camp pe camp
Focul de tabara
Fotbalul
Fotonii
Furnicile
Gabriel Garcia Marquez
Gaurile negre
Imponderabilitatea
Indragostirea prin atingere si scurt-circuit
Insula Pastelui
Intrerupatorul
Internetul
Ion Creanga
Jacques Brel
Joaca
Jocul
Lacul Valiug
Las Vegasul
Leurda
Libertatea de expresie
Literatura
Louis De Funes
Macaroanele cu branza si stafide
Macondo
Mama
Mamaliga cu branza, unt si smantana
Marea Neagra
Marin Sorescu
Masa Tacerii
Masajul
Matematica
Meryl Streep
Mesele festive
Mesele simple
Meta-comunicarea
Metoda Mote-Carlo
Mintea
Mintea de pe urma
Miristea
Mister Bin
Muntii Retezat
Neutrinii
Oceanul
Omleta facuta de mine
Pardoxurile
Parisul
Pastele
Pestera Comarnic
Picnikurile
Pisicile
Plaja
Plimbarea calare
Plimbarea pe jos
Poezia
Povestile
Povestile tatalui meu
Prieteniile
Principiul incertitudinii
Psihologia
Radu Cosasu
Regia
Rio de Janeiro
Robert De Niro
Roller Coaster
Roma
Romania pitoreasca
San Francisco
Sarbatorile
Sarmalele
Sauna
Scrisul
Seniorii Razboiului
SF-ul
Sinaia
Sistemul Metric
Snoavele
Sotia mea
Stan si Bran
Sucevita
Surprizele
Svarinele
Taclalele
Taina
Teatrul
Telechinezia
Telepatia
Teleportarea
Teoria catastrofelor
Teoria numerelor
Teoria probabilitatii
Teoria Relativitatii
Tequila Sunrise
Termodinamica
Tex Avery
Tismana
Toparceanu
Tudor Gheorghe
Tuica de pruna
Umorul
Untul pe paine
Usturoiul
Vacantele cu cortul
Vacantele exotice
Vacantele la tara
Vinul
Viorel Padina si Dorin Tudoran
Vorbitul
Vorbitul cu sensuri multiple
Vorbitul in dodii
Zborul
Zborul in cosmos
Actoria
Al Pacino
Albinele
Ambiguitatea
Andrei Plesu
Astronomia
Baile de namol la ghiol
Bancurile
Bebelusa Oana
Cadourile
Cainii
Caragiale
Cerul instelat
Colibri
Constanta lui Plank
Copiii mei
Copilaria
Cosmologia
Craciunul
Creta
Delfinii
Desenele animate
Drumetiile
Egiptul antic
Eminescu
Ernesto Sabato
Evanghelia dupa Ioan
Familia
Femeile
Filmele
Filosofia
Florile de camp pe camp
Fotbalul
Gabriel Garcia Marquez
Gaurile negre
Indragostirea prin atingere si scurt-circuit
Internetul
Ion Creanga
Jocul
Lacul Valiug
Libertatea de expresie
Literatura
Macaroanele cu branza si stafide
Mama
Marin Sorescu
Masajul
Matematica
Mesele simple
Meta-comunicarea
Mintea
Miristea
Neutrinii
Oceanul
Parisul
Pastele
Pisicile
Plaja
Poezia
Povestile
Prieteniile
Psihologia
Regia
Robert De Niro
Romania pitoreasca
Sarbatorile
Sarmalele
Scrisul
SF-ul
Sistemul Metric
Sotia mea
Surprizele
Taclalele
Teatrul
Telepatia
Teleportarea
Teoria numerelor
Teoria Relativitatii
Termodinamica
Toparceanu
Tudor Gheorghe
Umorul
Vacantele cu cortul
Vacantele exotice
Vinul
Vorbitul
Zborul
Zborul in cosmos
Actoria
Ambiguitatea
Astronomia
Bancurile
Cadourile
Caragiale
Cerul instelat
Copiii mei
Cosmologia
Craciunul
Desenele animate
Egiptul antic
Ernesto Sabato
Familia
Femeile
Florile de camp pe camp
Fotbalul
Indragostirea prin atingere si scurt-circuit
Internetul
Jocul
Literatura
Mama
Marin Sorescu
Matematica
Mintea
Neutrinii
Oceanul
Pastele
Plaja
Povestile
Psihologia
Romania pitoreasca
Sarbatorile
Scrisul
Sotia mea
Taclalele
Telepatia
Teleportarea
Teoria Relativitatii
Tudor Gheorghe
Umorul
Vinul
Vorbitul
Actoria
Astronomia
Caragiale
Copiii mei
Cosmologia
Desenele animate
Familia
Femeile
Fotbalul
Jocul
Mama
Matematica
Mintea
Oceanul
Povestile
Psihologia
Scrisul
Sotia mea
Telepatia
Teoria Relativitatii
Umorul
Vorbitul
Actoria
Copiii mei
Desenele animate
Familia
Jocul
Mama
Mintea
Psihologia
Sotia mea
Vorbitul

UPDATE. Ca era sa si uit sa dau leapsa mai departe. Mi-ar placea (inca un lucru care mi-ar placea) sa aflu ce zece lucruri placute ar putea propune din lista preferintelor lor urmatorii:
si cu Polichinelle 10.

Posted in Arcaluigoeologie | 36 Comments »

Ziua inegalitatii

Posted by Arca lui Goe pe martie 8, 2011

Profit de ocaziune pentru a le ura doamnelor si domnitelor care vor fi ajuns pe Arca, sa se bucure de aprecierea, respectul, dar mai ales de dragostea si intelegerea celor pe care Instante Superioare i-au creat nitel (dar destul de) diferiti.

***

Celorlalti, celor discriminati, pe care obisnuim sa-i numim barbati, pe care aceleasi Instante Superioare, in marinmia lor,  i-au dotat cu iluzii sublime, care sa le faca suportabile handicapurile, le urez sa aiba abilitatea de a sterge azi, de 8 Martie, impresia rea a pacatelor (facute sau nefacute) care s-au adunat peste an. Tuturor mult succes!

 

Update: Constat ca anuntul intitulat „Ziua Inegalitatii” este postarea cu numarul 100 pe Arca lui Goe. Google ma anunta ca azi Ziua Internationala (dar nu Mondiala) a Femeii aduna (tot) 100 de celebrari. Hm! Sa fie coincidenta?

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 5 Comments »

Debaraua lui Niku Elektriku

Posted by Arca lui Goe pe martie 7, 2011

Azi recomand un blog care exceleaza la capitolul luciditate (si) civica. Nu exista prea multe bloguri la aceasta categorie. Ceea ce face ca totul sa fie spectaculos este  superbul umor ardelenesc si consecventa pentru detectarea esentialului (ca si abilitatea de a-l gasi cel mai adesea) care mobileaza cu gust si rafinament debaraua cu pricina: O debara de lux... La mai mare! Va invit sa o vizitati. Sunt sigur ca va veti simti in largul d-voastra.

P.S. Ceea ce insa m-a convins cu adevarat sa-mi ies din lene si din alte maruntisuri devoratoare de vreme pentru a-l pomeni pe simpaticul domn Niku este rabdarea cu care descarca pe Youtube emisiunea de fiecare duminica de pe TVR, realizata de catre Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, care nu numai ca merita sa fie (re)vazuta dar care poate constitui oricand un punct valid de start pentru dezbateri anonime, altfel decat cele uzate deja. Potentialul exista si ar fi pacat sa se piarda.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 5 Comments »

Delimitari – fanatism si prostie

Posted by Arca lui Goe pe martie 7, 2011

„Unii suntem bantuiti de spiritul de turma, altii nu putem pune geana pe geana daca nu ne delimitam permanent de restul „turmei”. Ne ucide scarba fata de numitorul comun si ne sinucidem pe altarul diferentelor specifice. Predomina excesele belicoase.

Candva, daca nu erai structuralist, nu erai nimic. Putin conta ca in afara unei carti reper despre structuralism – datorata lui Virgil Nemoianu – si doxei catorva putini alti eruditi, majoritatea preopinentilor ciripea cam dupa ureche. Damblaua noului roman – daca nu scriai in linia Robbe-Grillet, Rebreanu sa fi fost si tot erai expediat la „si altii”, alaturi de Aurel Mihale. Ce sa mai spun de onirism? Nu dictai in somn, erai un conformist.

Demersul regretatului Laurentiu Ulici de a imparti debuturile literare carora le-a fost contemporan pe decenii a fost transformat cu timpul intr-o caricatura greu de imaginat de critic. Mai subtila – la inceput, grosolana – astazi, o frauda transforma intamplari biografice in criterii de valoare. Etichete ca „saizecisti”, „saptezecisti”, „optzecisti”, „nouazecisti”, „fracturisti” au inceput sa sune ca treptele unei scari de valori.

Azi nu mai conteaza prea mult nici macar daca esti… zecist. Ce importa, este in ce an, in ce luna si mai ales in care parte a zilei ai aparut (literar) pe lume. Daca te-ai nascut la rasaritul soarelui esti un adevarat Arnotean al zecismului. Aparut mai spre seara, nu poti fi decat un Gorica Pirgu al aceluiasi frison. Ploua cu excomunicari fratricide – Viorel Padina nu mai este un poet exceptional, caci, cam slobod la gura, s-a pus rau cu „centrul”.

Opera nu prea mai conteaza. Daca nu esti declarat postmodernist, ai pus-o de mamaliga. Asadar, „marunteii” ca Philippide, Emil Botta, Stamatu, Doinas, Stelaru, Caraion s-au chinuit degeaba. Inainte de a se cauta de talent, unii se duc la notarul de postmodernism si la felcerul de zecism. Cu patalamalele la mana, preiau fraiele armasarului literar.

Dupa ce unui zecism i s-a opus un si-mai-zecism, iata ca fracturismul pare sa ia caimacul. Ni se spune ca ar fi vorba de „o negatie neoavangardista a optzecismului”. Asa o fi, numai ca tristihul „Sint atent cu tine, Romania/ iti introduc penisul meu lung si negru in gura,/ Romania” parca e prea neo. Nimeni nu i-a mai pus in gura „Romaniei profunde” un asemenea calus. Asta zic si eu cenzura. Numai un poet, si inca unul dotat, ar fi fost capabil de asa ceva.

In toiul atator delimitari, randurile de fata constituie o declaratie de dragoste pentru o generatie care m-a ingaduit si pe mine. O generatie mai degraba afectiva decat una strict biologica, mult mai cuprinzatoare decat un leat literar. Prudent ar fi sa pomenesc doar de cei dusi, fiindca de uiti numele unui important poet in viata, esti mort. Dar cum poti fi prudent in dragoste? Ce noroc pentru literatura romana ca Ileana Malancioiu si Mircea Dinescu, Cezar Ivanescu si Angela Marinescu, Mazilescu si Robescu, Mihai Ursachi si Adrian Popescu, Prelipceanu si Flora, Gabriela Melinescu, Ion Muresan si Vasile Vlad, Constanta Buzea si Ioan Alexandru, Brumaru si Foarta n-au scris terorizati de a fi zecisti si postmodernisti. Nu spun ca sunt „mai mari” ca altii. Nu-i contrapun altora. Tot ce fac este sa le rostesc numele. E de ajuns.

Ma uit la o fotografie ingalbenita. Pitesti – o grupa de gradinta din anii ’50. Langa mine, fata unui inger. Avea sa devina un poet extraordinar, dar asta nu pentru ca Daniel Turcea a fost „listat” printre onirici, ci gratie harului sau tulburator.

O cultura nu poate fi suma unor nesfarsite delimitari fanatice, asa cum o civilizatie nu este niciodata suma tuturor excluderilor si excomunicarilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial si trebuie sa-mi cer iertare pentru tautologia pe care o contine, caci fanatismul este (si) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atatea zecisme si postmodernitati megalomanice, nu fracturismul ne pandeste, ci fripturismul – singurul „ism” integrator, aproape globalizant.” – de Dorin Tudoran, nu stiu cand si unde…

Posted in Poetul GreFo | 49 Comments »

Fara cuvinte

Posted by Arca lui Goe pe martie 6, 2011

http://www.youtube.com/watch?v=JDFLnHiviJ8&feature=player_embedded”>http://www.youtube.com/watch?v=JDFLnHiviJ8&

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

Ultrascurta da’ densa…

Posted by Arca lui Goe pe martie 3, 2011

Pe un blog cu toate etichetele la vedere dar despre care (culmea) nu s-ar putea afirma bagând mâna in foc ca e si kosher, un mare gânditor a strecurat urmatoarele propozitii:

„Contati pe mine, caci am de gand sa ma tin de cuvant. „

O fi vorbit serios… o fi glumit… Nu conteaza. Perla este sclipitoare. Motiv pentru care-i voi fi pastrator, etalator. Merge?

Update: P.S. In spiritul fair-play-ului ar trebui mentionat ca respectiva formulare a fost emisa in legitima aparare, dl. cu pricina fiind constrans sa faca o asa promisiune unei admiratoare care-i semnala un text al unei alte admiratoare in care despre domnia se spunea (textual) ca este „Cunoscut ca unul din cei mai imbatabili disidenţi ai Europei Răsăritene”. Daca n-o fi chiar cel mai imbatabil, la concurenta cu celalalt, cel mai lamentabil din sud-vestul Romaniei Rasaritene. In fine, ma opresc aici ca sa n-o diluez de tot.

 

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 12 Comments »

Protejat: Imperiul cuvintelor

Posted by Arca lui Goe pe martie 3, 2011

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Coropcarii absurdului

Posted by Arca lui Goe pe martie 1, 2011

„Suntem in Februarie 1946 (timp generos pentru idealuri, dar inca aspru pentru musuroaiele umane). E declinul iernii. In multe case suflarea abureste in asa masura, cu atita vizibilitate, incit ai spune ca oamenii acestui timp fumeaza aer. Hrana (cea stricta) devine din ce in ce mai paradoxala: in loc s-o mincam (noi pe ea ), ne maninca (ea pe noi).

Impozitele ne troienesc „cu drag”, cum spune Eminescu: despre aduceri-aminte.

De atita belsug (de probleme) fruntea omului e incordata. Trecatorul intilnit pe strazi (cu exceptia Caii Victoria care e vitrina pasilor pierduri), alearga dupa nevoi impins de griji, pirpiriu imbracat, fara galosi, prin gripele sfirsitului de iarna, acum cind aspirina (autentica) a devenit numele unui dor (farmaceutic).
Si totusi, odata cu apropierea lunii martie, iata ca pe toate strazile, oricit de marginase, rasar din loc in loc, cu miniaturi de hamuri matasos alb-rosii, ca pentru a caleasca trasa de carabusi, pieptarele de lemn sau de carton cu martisoare naiv zodiace, glumet zoologice, dind ochiului inviorat ca un acord de abtibilduri.
dar pe cine asteapta acesti coropcari ai absurdului? Cine oare sa mai cumpere astfel de fleacuri si nimicuri (scumpe) cind viata e atit de grea?

Uitati-va oameni!
Uitati-va Ingeri!

E un student care poarta inca iarna pe miinile fara manusi. Paltonul e un fel de ceata de palton, gata sa se destrame; pantofii abia isi mai aduc aminte ca au fost. Iata-l: vine. Linga un debit de tutun incetineste pasul. Adulmeca.Ofteaza. Trece mai departe. Face popas linga un cos cu covrigi. Prizeaza mirosul si ridica din umeri. Si iar porneste. Dar la taraba cu martisoare se opreste de-a binelea. Se uita, alege, intreaba, isi scotoceste buzunarele si cumpara. pentru aceea care… Aleluia! Aleluia! Aleluia!

Cel care vine acum e un fochist cu haina de negreata lucie si miinile ca lampile care fileaza. Vine greu, carbuniu, de la nesomn de locomotiva spre birlogul odihnei. Va trece oare? Ci iata-l ca vede intimpinarea cu martisoare. Se opreste, alege, si nu ia cu mina (neagra)delicata minune a vazului; cere sa i-o inveleasca in hirtie si sa i-o puie ca pe o nafura in buzunarul de la piept: din dreptul inimii. Pleaca zimbind, cu aur in carbune, caci duce acasa un martisor. Si portile raiului s-ar deschide singure in calea lui.

Apoi vin si altii…

Fluviul vietii se opreste o clipa, instelindu-si unda cenusie.

Cumparati martisoare toti cei care aveti femei si copii: adica absurd. Si cine n-are? Caci altminteri ati fi sinistri, o! fratii mei dragi.”

Coropcarii absurdului – Ionel Teodoreanu in volumul Masa Umbrelor.


Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 5 Comments »

Protejat: Yoga dupa Yoga. De vorba cu mine insumi.

Posted by Arca lui Goe pe martie 1, 2011

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

 
%d blogeri au apreciat: