(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 24 mai 2011

Intermezzo (II) – Fotbal a la Românica (I)

Posted by Arca lui Goe pe mai 24, 2011

Se dedica memoriei lui Fanus Neagu

Fotbalul este un fenomen extrem de bogat si interesant, pe alocuri fascinant, in jurul unui joc mai generos decat multe altele in ceea ce priveste potentialul de a genera spectacol, atitudine, empatie, explozii de bucurie pura, imaginatie, pe scurt emotie. Emotie artistica. Imi place si ciorba de fasole galbena. Contine proteine. Nu-mi place liga lui Mitica. Imi repugna. Ma desgusta. Ma arunca in agnoase si neagra disperare in legatura cu insasi specia umana.

Situatia a depasit cu mult orice limita a absurdului. Kafka joaca la juniori in compartie cu seniorii ciumei care bântuie fotbalul (asa zisul fotbal) românesc. Lumea in care ar trebui sa domine spiritul olimpic, sportivitatea, fair-play-ului, lumea jocului avand ca miza triumful talentului, al imaginatiei, al seriozitatii, a devenit avangarda coruptiei, grobianismului, a cinismului, a inumanului. Lumea fotbalului este fata nefardata, la vedere, a societatii in care traim, afisata fara frica, fara teama, fara rusine.

Slab de inger si visator cum ma aflu as accepta fara cracnire mijmasurile lui Corleone, imbogatirea trepadusilor care „manageriaza” fotbalul, nu m-ar deranja averile lui Dragomir, Sandu si ale verilor din frati cu cuscra ma-si Becali, l-as privi cu ingaduinta pe porcul Iancu sau pe pe tupeisti netemperati Lupescu vs Prunea, l-as iubi poate pe Porumboiu nu doar pentru ca a crescut in ograda un regizor valoros, l-as privi cu intelegere pe tata Jean si cu circumspectie pe Copos si Badea si m-ar amuza copios Don Pinalty sau Borcea, vazandu-i pe toti imbrcati in fracuri pe la serate de binefacere sau discutand afectati pe la televiziuni. As cotiza. As ierta… Daca, daca, daca…

Daca invarteala si imbogatirea lor ar fi doar colaterale, ciupeli de pe langa fotbal, o boala acceptabila, rezonabila, dar nu cancer. Ma feresc cat pot sa privesc dramele televizate in care este schingiuit sportul numit fotbal, in Romania. Nu reusesc intotdeauna sa ma sutrag ororii pe care am ajuns s-o privesc ca anesteziat. Este ceva bizar, neverosimil in fiecare meci din Liga I si in meciurile nationalei lui Lucescu cel mic de tot. Ma uit la meciurile de fotbal jucate in Europa si prin comparatie mi se pare ca ţurca de la noi nu e acelasi sport, ca nu mai este vorba acelasi sport. Cum s-a ajuns aici? Cum de s-a murit asa? Ajunsesem la un nivel onorabil, in pragul performantei. Jucam fotbal. Fotbal adevarat. Si? Jigodiile, sacalii, limbricii, ticalosii nascuti sau facuti au mirosit prada si au navalit.

Si? Vor spune unii. De fotbal ne arde noua acum cand noi nu ne putem căca de foame? Da domnilor, fotbalul ar fi un bun punct de plecare, la vedere, pentru sugrumarea monstrilor care s-au nascut din comunism si daciade. Faradelegea are cea mai mare densitate in mafia fotbalului, comparativ cu orice alt segment al societatii, iar aceasta mafie este protejata prin faptul ca fotbalul, domnilor, „e doar un joc”. Dar vai, mi-e teama ca nici n-ar avea cine sa inceapa curatirea, iar din interior, nicio speranta. A fost odata o sansa pentru un eventual inceput. S-a numit Gica Popescu. A fost ucisa in faşa. Omul „a fost devenit” chiar colaborator al Securitatii. Cooperativa a vibrat sincron si nu a admis „intruderi”. De altfel acest procedeu mafiot este utilizat in mod curent, la vedere, fara limite, fara jena, fara scrupule, fara complexe si mai ales fara riscuri, pentru ca toti cei aflati in contact cu sistemul au slabiciuni, au bube, au fost contaminati, sunt impuri si daca misca in front slabiciunile le sunt utilizate cu maxima eficienta ca pretexte „rezonabile” pentru a fi extirpati de catre nasii si corleonii oficiali ai forbalului-ca-ţurca-la-români.

Vi-l amintiti pe Simian? Patronul care a adus Sportul Studentesc in pragul castigarii campionatului? A fost dat de-a berbeleacul pana in „divizia Be” cu toate iluziile lui pentru vini care altora nu le-au dat batai de cap. Ai calcat pe bec si pe interesele tumorale ale abonatilor la limfe, te-ai ars, ai murit. Uite asa! Daca asa vrea dom’ Mitică. Al dracu’ dom’ Mitică, oracolul de la Balceşti.

Acum 6 ani au promovat cot la cot in Liga I miticiana, doua echipe: legendara Universitatea Craiova Maxima (a lui Mititelu) si viitoarea legenda Unirea Urziceni a boss-ului Bosânceanu. Doua pete de culoare peste pământiul malign al fostei Divizii A. Nebagata in seama de nimeni, inclusiv de sacali, becali si fecali, cu un parton tacut, retras, cu un antrenor tanar, talentat, determinat si mai ales lasat sa-si urmeze calea, Unirea Urziceni a dat lovitura cea mare si a castigat campionatul, a lua frisca si banii (ah banii) aferenti participarii in Liga Campionilor Europeni si a murit frumos pe puncte si victorii in Europa. Seriozitatea si profesionalismul „britanicului” Dan Petrescu in concubinaj cu libertatea (de exprimare) oferita de generosul modest Bosânceanu, au produs un fulger globular care a luminat scurt intunericul, in Baragan.

Acum, pe cale sa se stinga in departari albastre, metorica echipa a cătunului Ur-ziceni din Babilon se intoarce in neant, luînd cu ea, ca printr-un exces de zel al ironiei soartei, si „dragostea unei mari iubiri” – Universitatea Craiova a marelui Mititelu. Pacat. Mare pacat. Pacat si pentru faptul ca fenomenul Ur-ziceni nu ramane macar consemnat in cuvinte potrivite, intr-o carte de poveste care sa fixeze legenda si detaliile ei, extazul si agonia, sfasierea, drama. In scris.

Il astept acum pe ardeleanul Dorinel Munteanu sa repete partea glorioasa a istoriei Ur-ziceniului cu echipa moldovenescului sau Galati, cea care era numita,  pe vremuri, ABBA. Prietenii stiu de ce.

Dar macar Unirea Urziceni a murit singura, aproape neajutata, pe mana patronului care i-a ingaduit gloria, fara suporteri, fara bani, fara fani, fara unire, la fel ca si Sportul Studentesc care iata pica iarasi si iarasi in „B”. Se intampla. In schimb cealalta echipa promovata acum 6 ani in Liga I, cea numita odinioara Universitatea de Fotbal Craiova, o echipa cu istorie, cu traditie, cu glorie si cu glorii, cu suporteri multi (idioti dar multi) a fost ucisa, asasinata si de data asta. Cu sange rece. Cine sunt asasinii? Hm…

Mai sunt doua meciuri importante (cu titulaturi foarte asemanatoare) de urmarit in acest sezon: Finala Ligii Campionilor Europeni: Barcelona – Manchester si Finala Cupei Romaniei: Steaua – Dinamo. Unul de fotbal, celalalt de…

P.S. va urma: „Odăiţă lui Mititelu” (odăiţă = oda mica) si „Fotbalul unde si incotro – propunere de reforma”. Mai apoi „Umbrele Soarelui. Polka-n trei pasi” – in care paralela intamplatoare intre Gabriela Savitsky si Viorel Padina isi va gasi convergenta si odihna. Va multumesc anticipat pentru neatentie.

Puteti urmari AICI o faza de fotbal veritabil.

Bibliografie obligatorie AICI – Revizuirea în fotbal

Posted in Arcaluigoeologie | 46 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: