(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

RECALIBRARE

Posted by Arca lui Goe pe Mai 27, 2011

„Nu am lansat acest blog pentru a deschide un război anti-Cutare sau o campanie pro-Cutare. Nu am un cal în această cursă în care abjecţia este vocea politicului, iar politicul abjecţia tuturor. Mă interesează mai mult mentalităţi decât oameni. Numai că unii oameni ţin să ilustreze, cu asupra de măsură, mentalităţi nefericite, de teamă că fără ei acestea din urmă ar rămâne vorbă-n vânt.

Nu cred că rolul meu pe acest blog este să particip, 24 din 24 de ore, la toate discuţiile declanşate de textele pe care le semnez. Profitând de două săptămâni mai libere, am fost prezent în comentarii mai mult decât s-ar fi cuvenit. A fost, probabil, şi un exces de zel declanşat de datoria de gazdă. Numai că un asemenea exces pare să conducă la altele. Fie şi născut din bună intenţie, un exces rămâne un exces. Nu sunt răspunzător decât pentru ce scriu eu, nu şi pentru ce spun alţii.

Nu doresc să-mi asum rolul unui poliţist electronic sau al unui monitor al clasei. Nu cred că rolul meu este să spun de zece ori acelaşi lucru, doar pentru că unul sau altul dintre cei care îmi fac onoarea să citească blogul acesta ţine morţiş să-şi impună un punct de vedere. Nu mă sufoc – cum au prevăzut unii dintre dumneavoastră, nu dau bir cu fugiţii – cum mă vor acuza alţii. Tot ce fac este să recalibrez prezenţa mea în discuţii.

Înaintea postării unui text nou, voi extrage câteva ideii din comentariile dumneavoastră şi le voi comenta/răspunde. Asta nu înseamnă că discuţia în jurul unui text mai vechi este închisă pentru dumneavoastră. Înseamnă doar că nu voi continua să revin, la infinit, asupra unor lucruri deja discutate. Nu închid uşa unei discuţii la care v-am invitat lansând acest blog. Dar, când sunt prea multe uşi şi ferestre deschise în acelaşi timp, riscăm să ne trezim toţi luaţi pe sus de curent. Una este să stai la aer curat şi alta este să stai în curent. Una este polifonia şi alta – cacofonia. M-aş bucura să acceptaţi această invitaţie la polifonie cu o bună credinţă egală celei pe care o pun în acest mesaj.”

***

Textul de mai sus ii apartine lui Dorin Tudoran. A fost postat initial AICI, pe unul dintre blogurile sale anterioare si reflecta strict si punctual vremelnica parere a domniei sale (…) in contextul fluid al relatiei blogger-vizitator, oglindind partial si problema responsabilitatii nascute odata cu dihotomia Blog-Moderat / Blog-Nemoderat precum si a dihoniei Proprietar-de-Blog / Troll. Multe dintre interesantele comentarii si polemici nascute acolo nu si-au pierdut actualitatea. Am adus in atentie acest text din motive conexe cu unele teme care au ramas in suspensie pe (b)Arca lui Goe si a caror finalizare necesita unele pregatiri preliminare.  Se dedica aceasta pluta Meduzei. 

P.S. Celor care survoleaza din intuneric (b)Arca (asta in cazul in care nu toate dintre cele aproape 500 de vizite de azi ii apartin lui Radu Humor), veniti sa vada care mai e treaba si care nu rezoneaza cu acest subiect confuz le-as recomanda alte lecturi interesante:

a) Ultimele 4 postari de pe blogul ACESTA

sau acest ARTICOL cu legatura.

 


38 răspunsuri to “RECALIBRARE”

  1. stiri said

    Interesant articolul !

  2. neamtu tiganu said

    nea Goe, am primit pe blogu meu o reclamatie din partea d-lui Radu Humor, care pretinde ca l-ati cenzurat. nu-mi pot imagina ca e adevarat, presupun ca a cazut vrun server, sau cine stie ce problema tehnica. Oricum eu protestez!

    On Topic! Privind postarea d-voastra actuala, cred ca va rasfatati, m-ar surprinde sa cred ca ati ajuns sa va luati in asa masura in serios!

    Domnule, totu este o joaca, joaca prin definitie nu trebe luata in serios, extingind, VIATA e o joaca.

    Cum zice neamtu:
    Das Ganze Leben Ist Ein Quiz
    Das ganze Leben ist ein Quiz
    und wir sind nur die Kandidaten
    das ganze Leben ist ein Quiz
    ja und wir raten, raten, raten.

    Es ist acht Uhr, wir sitzen da,
    die Stimmung ist famos.
    Denn gleich geht in der Glotze
    das Raten wieder los.
    Wir holen uns zwei Lexikons
    und noch ein schlaues Buch.
    Unser Omma weiß zwar ziemlich viel
    doch das ist nicht genug.

    Omma, wie heißt eigentlich der Storch in der Fabelwelt?
    Reinickenfuchs, wieso ist das wichtig?
    Ja, weil…
    *************

    hai bre nea Goe, te rog io nu ma dezamagi!

    • Dl.Goe said

      Nem tudom, hogyan kell beszélni németül… dar dupa cate pot deduce citind printre randuri imi pare ca promovati o filosofie foarte asemanatoare celei din Planeta (mb)Ou. Probabil ca exista o explicatie. Ce ziceti? N-ati vrea sa sponzorizati cu un bilet de tren prezenta agricultorului Padina la Ateneu, pentru luni seara?

      • neamtu tiganu said

        nea Goe, eu am o relatie tare rapsodica cu banii, uneori sunt exagerat de galanton, alteori exagerat de zgircit. Sunt gata sa sponzorizez lucruri in care cred.

        va rog sa-mi spuneti de ce intilnire la Ateneu e vorba?

        P.S Am o anumita nostalgie privind Ateneuu, are legatura cu felu in care am cunoscut nefasta.
        PPS da acum pa bune, l-ai banat sau nu pa Radu Humor? In cazu in care l-ai banat eu nu voi mai comenta pa blogu asta. Stiu ca nu ar fi o pierdere prea grea, da asta-i!

        • Dl.Goe said

          a) Este vorba de o conferinta in care, luni seara la orele 19 trecute fix, vor discuta despre normalitatea pierduta Niky Manolescu si conul Dorin. Ma gandeam ca un exemplu viu in sala, cunoscut bine de ambii vorbitori, ar putea face discutia mai interesanta. Nu?

          b) nu l-am banat pe dl. Radu Humor. Toate mesajele sale sunt bine merci la locul lor. A se verifica. Cat priveste masurile de retorsiune si boicotul… gand la gand cu bucurie. Sunteti invitatul meu sa luati o pauza… cu geometrie variabila. Buna d-voastra credinta e anulata de o superficialitate care ma dezarmeaza. Vorba ‘ceea multi vad, putin intelg. Deci da: ciocu mic si joc de glezne. Pa.

  3. Dl.Goe said

    a) Ceeeee? L-am cenzurat pe Radu Humor? Dar cum as fi putut face asa ceva. Nu este nimic adevarat, iar adevarul cel adevarat va iesi ca undelemnul la suprafata. Nu va ingrijorati. Protestati liber. Protestul d-voastra va fi luat in considerare ca plângere. Voi lua masuri. Radu Humor nu este cenzurat. Este rasfatat. (b)Arca lui Goe va fi mereu locul unde se va putea pripasi linistit.

    b) „On Topic! Privind postarea d-voastra actuala, cred ca va rasfatati, m-ar surprinde sa cred ca ati ajuns sa va luati in asa masura in serios!” – Ca si la punctul a) va grabiti foarte tare. Ca fata mare la maritis. Ce dracu’ domne… Vreti sa ma fortati la anticipari nepotrivite sau si mai rau, sa va bag la aceeasi categorie cu Radu Humor? Sper ca nu… 🙄 Rabdare va rog.

    • neamtu tiganu said

      Nea Goe, s-ar putea sa ma-nsel da miros o urma de amenintare, amenintarile astea ma infurie peste masura, te rog sa-mi comfirmi ca ma-nsel.

      P.S Mi-e absolut perpendicular in ce categorie vreti sau nu vreti sa ma bagati! faptu ca incercati sa creati categorii, dosare, insectare, clase, subclase imi sugereaza faptu ca v-ati timpit, sau poate ca deja erati, fara ca eu sa observ.

      Banuiam ca am de a face cu cineva care pricepe ca fiecare din nou e ceva unic.

      • Dl.Goe said

        Pai asta va invitam si eu Herr Tiganu, sa ramaneti unic!

        P.S. Ce amenintare frate??? Suntem noi intre noi virtualii in virtual. Nu stiu care dintre noi s-a, vorba ‘ceea, tâmpit.

        P.P.S. Am observat si eu ca in ultima vreme va incadrati la furiosi peste masura… 😯 Asta din cauza ca v-ati neglijat tratamentul pe (b)Arca. Personalizat in mod unic. Ia va rog!

      • Radu Humor said

        Datorita promptei dvs interventii s-a rezolvat !
        Impreuna am reusit sa anulam pentru moment actiunea de evadare de la principiile santoase sub care isi incepuse (b)Arca plutirea in virtual !
        Tocmai am urmarit acum un sfarsit de etapa din Giro in care Contador a dat dovada asemanatoare de generozitate , lasandu-l vizibil pe Teralongo de la Astana sa castige etapa !
        Va multumesc mult atat pentru interventie, dar mai ales pentru ca nu mi-ati inselat asteptarile !
        Alles gutes !

        • Dl.Goe said

          Presupun ca d-lui Neamtzu Tziganu i-a fost rusine sa gazduiasca oda asta in forma de perie pentru iapå pe blogul sau refuzandu-i gazduirea. Motiv pentru care ati adus-o aci. Nu e rau.

          P.S. Plutirea? Cand va spun eu ca traiti pe alta lume…

  4. Dl.Goe said

    Interesant. Foarte interesant. Domnul Radu Humoroid s-a plans d-lui Neamtu Tiganu c-ar fi cenzurat (!!!) pe (b)Arca lui Goe. Iar domnul Neamtu Tziganu a sarit fara sine,fara preget, sa-i ia apararea persecutatului. Tţţţţ! Zice dânsul ca daca nu-l primesc inapoi pe dl. Radu ma abandoneaza si domnia sa. Santaj in toata regula. Ma iubeste femeile si e moarte dupe mine, toate ma place, toate ma vrea. Zice ca le place dick-stinctia mea. Eu pacatele mele n-am cenzurat pe nimeni. Eu am incurajat si incurajez libera exprimare. Desi este evident ca dl. Radu Humor se exprima mult mai bine liber, tacând. Ca acum cand tace ca porcu-n papusoi. O face intentionat ca sa creada lumea ca-l cenzurez. Ca l-am dat afara din casa… Si eu care nu voiam decat sa-l fidelizez, ca se apucase sa ma ameninte ca pleaca de pe (b)Arca si-mi tot facea aluzii de adio. Si cand e la o adica, musiu Raducu ma tradeaza cu cel mai bun prieten al meu virtual (dupa Padina), recte Neamtu Tiganu. ‘Te-n cur mam’mare un ce gasca m-ai bagat.

    Radu Humor – Locul d-voastra este aici, pe (b)Arca lui Goe. Se va dovedi candva utilitatea prezentei d-voastra, ca ilustrare a problemei dezbatute. Va rog sa nu ma dezamagiti si sa nu va mai ganditi la dezertare. Mai devreme sau mai tarziu tot aici veti reveni.

    • Serafina Dafinescu said

      Bine că nu s-a plîns la AVP sau la Dorin Tudoran. 😉

      • Dl.Goe said

        Slava Domnului (Radu) ca m-as fi facut naibi de râs de tot si mi-as fi pierdut si bruma de credibiltate, dovedindu-se ca nu ma tin de cuvant. 😯 Dar si mai bine e ca nu s-a dus cu jalba-n protzap la Gabrilela Savitsky ori la Copacul din Padure. 😉

        • Radu Humor said

          Din nou nu mi-a intrat comentariul !
          Acuma pe bune :
          Ce se-ntampla ?!

        • Dl.Goe said

          Se intampla Radule ca esti un catzel asa de umil ca te cuprinde dracului si mila. Si, ca bonus, mai sunt si profund dezamagit remarcand ca n-ai reusit sa vibrezi nici macar vag la idea artistica-ca ai putea fi-fiinta care reuseste sa gripeze (b)Arca. Din pacate nu luciditatea te-a impiedicat sa vibrezi ci… Na acuma. Pana la urma se vede treaba ca te-a ghicit „matahaloasa” Stely. Matahaloasa in gândire fireste.

          P.S. Mesajele tale emotional-caduce au probat ca n-ai inteles (nici) „principiile” care guverneaza (b)Arca pe care stai. Ca de obicei vezi ce vrei sa vezi nu ce se vede. Ti-as fi dator in privinta asta cu o explicatie pe care n-o vrei dar pe care o s-o primesti (totusi) cand va fi momentul. Momentan n-am timp de dåri de seama pentru orbi. Zburdå si vei fi zburdat.

        • Radu Humor said

          Domnule, numai specialist in vibratoare si mata-hale nu te credeam 😉
          Si-apoi de unde stii ca-s emotional-caduce mesajele mele, daca te lauzi cu o luciditate ca lama de otel ?
          Nu trage concluzii emotionale si logice, decat atunci cand lamurim ce (mi) s-a intamplat pe acest blog.
          Dintr-o data, asa dupa cum se vede in mesajele pe care le-am repostat imi aparea inscriptia cu „mesajul la moderare”,dar aparea, mai apoi insa nu mai aparea deloc, ceea ce dupa putinele mele cunostinte nu putea porni decat de la proprietarul de blog ( ca doar nu si-o fi bagat si aici oule stapanaul Mata- Harei 🙄 ).
          Dupa un timp unele mesaje apareau, altele nu au mai aparut niciodata !
          Am spus toate acestea pentru cei care nu cunosc ce s-a intamplat, si chiar as fi curios sa aflu cum ar fi procedat ei in locul meu ?!
          Care am apelat la domnul Calomfirescu, deoarece intre timp am inceput sa cunosc diferite caractere din blogosfera, care desi-i rotunda, daca stii de/pe unde s-o apuci, te-alegi cu ceva prietenii virtuale ( in compensatie la dusmaniile inerente unei lumi in care ideile se ciocnesc de ies scantei, sau ajung sa se si sparga, unele chiar in capul tau ).
          Eu nu umblu cu para, ci am cerut sa fiu ajutat intr-o problema ce n-o puteam rezolva fara ajutorul cuiva, iar faptul ca Cineva din Germania sau Cineva ce-si face din frumos arteziana, bucurandu-i si pe altii cu scanteierile ei, ma onoreaza si ma bucura nespus de mult !
          Faptul ca cineva nu trece nepasator pe langa un impas al unui necunoscut, riscand la randul lui sa cada prada dezlantuirii celorlalti, inseamna pentru mine enorm de mult 🙄
          Mai ales ca eu nu cersesc si nu ma inrolez niciunei puteri spre a-mi primi recompense de nici un fel, ma bucur atunci cand primesc, cu emotie nedisimulata, vreun semn de intelegere si prietenie, cum s-a intamplat acum ! Pentru ca la randul meu stiu ca sunt sincere si se datoreaza doar potrivirii de caracter, cel putin in/pe anumite probleme, cum a fost si asta, si mai ales pentru ca mai stiu ca, aproape sigur, cei care-mi dau dreptate, sunt constienti ca vor avea de suferit niste repercusiuni in plan amical general 🙄
          Nu-i usor sa fii in opozitie, nici macar atunci cand ai dreptatea de partea ta 💡
          Iar acest:
          ” Zburdå si vei fi zburdat.” nu-l pot citi decat asa cum mi l-a dat de inteles :
          „Zburda si vei fi zburat !”

          – Nu-i bai, mi s-a mai intamplat 😉

        • Vizitatorul said

          bre nea radule bine ti-a mai zis cine ti-a zis ca esti o javra de catel .cind latri ,cind schiauni, cind te lingi la p***

        • Radu Humor said

          N-ajung mai @umblaretule !
          N-ai vrea sa faci tu serviciul asta ?! 😳

        • Vizitatorul said

          javra ramolita ti-ai pierdut toata elasticitatea. asta e ,ghinion. dar ia spune bre radule e adevarat ca n-ai urmasi

        • Radu Humor said

          Ce va obsedeaza asta cu javrele 🙄
          Mai ales de cand ati aflat ca aveti si voi una : Ordinara :mrgreen:

          Am mai , dar din pacate aveti si voi 😉
          Si sunteti multi :mrgreen:
          Si prosti 😉

        • Dl.Goe said

          @Vizitatorul – Orice execes de demonstratie devine contra-productiv. Ce-i drept e drept ca si dl.Radu va ajuta cum poate, implinind imediat ce pierdeti prin exces de demonstratie. Situatia imi aminteste de bancul ala cu doi militieni care gasesc o mogaldeatza cu motz, galben-maronie in poteca si incep sa dezbata despre ce-ar putea fi. Il stiti?

    • rongo said

      Bloguri erau şi înainte de era Internetului. Că se numeau organizaţii de copii sau tineret – iniţiatice, ne preluau dintr-o vărstă şi mentalitate, pentru a ne trece în alta, evitând crizele identitare, vacarmul şi măcelul induse de spaima în faţa necunoscutului organizatoric înfruntat. Obligatoriu, serviciul militar impunea disciplina socială majorităţii „indisciplinate” tribal, înlocuind spiritul de clan cu cel de trupă, de echipă – liant specific integrării şi construcţiei sociale.
      Când schimbarea de climat provocată de vântul istoriei impune regenerarea identitară, (o „sinucidere” de statut), confuzia primului impuls activează, prin comanda subminării vetustelor relaţii colective, necesar de distrus, agresivitatea inter-individuală, ura generală. Al doilea impuls ne face să ridicăm centrale eoliene, care să exploateze energia stihiei. Forumurile şi blogurile ar putea fi acestea, căci, pe aripile lor LIBERE putem învăţa să zburăm în tării cu mult mai înalte decât identitatea de clan sau de naţie ne-au permis. Nu ştiu dacă însuşi Neagoe Basarab şi-a scris învăţăturile; cu sclipitorul simţ al umorului dovedit, RH şi NŢ, alături de Nea Goe ar putea da cu subsemnatul.

      • Dl.Goe said

        Cred ca teoria „antropologica” propusa, seducatoare in felul ei, sufera de „simplism”. O fi as cum spuneti, dar mai e si altfel. 🙂

  5. Medusa said

    Ce dragut, multumesc!
    Dar, m-ati facut curioasa: de ce eu?

    P.S. Vad ca ma alintati Meduza; sper sa-mi dati ocazia sa va arat ca sunt Medusa 🙂

    • Dl.Goe said

      @Medusa – Am un motiv si un pretext. Motivul nu vi-l spun (a se ghici, azi, mâine). Pretextul este legat de precedentele d-voastra interventii, clarificatoare in legatura cu paternitatea ambiugua a unor texte cu autor confuz, care au fost postate in trecut pe (b)Arca. A fost asadar o dedicatie facuta unui specialist.

      P.S. Alintarea a fost circumstantiala pentru a „rima” cu „pluta” pe (b)Arca. Totusi daca stau sa ma gândesc aveti ceva din gratia si trans-luciditatea (stravezime inselatoare) a meduzei.

  6. Medusa said

    Nimic nu-i fara schepsis la dumneavoastra… 🙂

  7. arcaluigoe said

    Pe defunctul blog al conului Dorin intâiul, de sub un provizoriu anonimat, posta comentarii un „oarecare” „Pro DOC”, un agreabil partener de discutii inutile. Nu mai stiu ce s-a ales din promisiunea sa, facuta fara constrangeri, ca va renunta la anonimat de indata ce-si va rezolva niste „daraveli” din realitate, urmand sa-si asume retroactiv toate textele postate „incognito”. Precum acesta de mai jos:

    Pro DOC Says: august 14, 2009 at 17:37

    „Salut “recalibrarea” blogului. Sunt adeptul polifoniei.

    Referitor la dilema Anonimat sau Identitate, n-as vrea sa fiu banuit de cine stie ce tristeste de recurenta dar, cu orice risc, revin cu cateva note asupra conditiei de anonim in blogosfera, mai exact asupra vulnerabilitatilor la care te expui optand pentru anionimat.

    Acuma, se stie, exista anonimi si anonimi ori, cel mult, categorii de anonimi, generalizarea fiind si aici la fel de contrapoductiva ca oriunde altundeva. De vreo doi ani mi-am asumat o identitate virtuala, fara sa fi avut, initial, nicio idee despre aventura in care urma sa m-avant..
    Am exclus din capul locului postura anonimului kamikaze, care-si arde nick-ul dupa prima petarda ori odata cu primul parjol calomnios. Am optat pentru un anonimat de cursa lunga, pentru o identitate eterica in stare sa exprime, cu buna-credinta, opiniile mele reale – cel putin atata timp cat, potrivit contractului de munca, as fi avut doar “the right to remain silent”.
    Am ales constient “lasitatea anonimatului” in locul curajului de-a posta sub nume real, ceea ce, in cazul meu, ar fi echivalat cu inconstienta. In fond, vorba Julietei, mi-am spus: “”What’s in a name? That which we call a rose / By any other name would smell as sweet.”
    Ce m-a manat in lupta virtuala si ce mi-a alimentat perseverenta? Nici nu mai stiu; cred ca totul a pornit dintr-o reactie de enervare fireasca in fata imposturii, a abjectiei amorfe sau cu staif, a siluirii repetate a logicii si a triumfului perfid al sofisticii. Oricat de patetic ar suna, la mijloc a fost si-o doza de disperare provocata de abulia (de atunci) a “fortelor de salubrizare” a spatiului public.
    Ei, dar nici vorba ca, in “virtual”, lucrurile sa fi decurs cum mi le-am imaginat (cu naivitate). In cele mai multe cazuri, pe forumuri, la argumentele mele s-a raspuns cu un bombardament de invective. De la invective s-a trecut la injurii si, apoi, printr-un pas, la cele mai imbecile alegatii privind posibila mea identitate reala. Intrasem intr-o provocare la care nu stiam cum sa raspund, lipsit fiind de acest gen de experiente in viata reala. In “real”, unde-mi port identitate si-mi asum statutul (si rolul cu suficienta transparenta, nimeni nu m-a facut si nici nu ar avea motivele sau tupeul de-a ma face “extremist”, “idiot”, “securist” , “frustrat”, “refulat – defulat”, “obsedat” , “comunist”, “ratat”, “petro-liberal” s.a.m.d. In “real”, ma protejeaza de atacurile de acest gen biografia mea, impresiile pe care le-am lasat si le las celor din jur etc. In “virtual”, nu ma mai protejeaza nimic. Alone and unshielded! M-am obisnuit. In definitiv, intr-un dialog adevarat (ca la carte!) conteaza ceea ce spui, nu ceea ce esti. Noua insa ne cam lipseste cultura dialogului – de unde , voila!, repedea alunecare in cacofonie.
    Mi se intampla insa ca, sub violenta atacurilor la anonimul care sunt pe internet, sa reactionez , tot “in virtual”, mult mai agresiv decat am facut-o ori cred ca as face-o vreodata in real. Ego-ul meu blogosferic se adapteaza intr-un fel care “nu-i sta in caracter” eu-lui meu real, fapt ce – recunosc – uneori ma surprinde si pe mine in mod neplacut. Dar cine spune ca viata de “anonim”e usoara? Alone and unshielded!
    Si, apropo de ceea ce-a zis @Tony, referitor la evitarea anonimatului dintr-un deficit de personalitate. Valabila e si reciproca, ba poate chiar cu ceva mai mult temei.”

    P.S. Mai stie cineva ceva despre entitatea „Pro DOC” si/sau daca intre timp si-a asumat sub alt nume literatura din urma? De curiozitate! 🙂

    • Dl.Goe said

      Ce intreb eu si ce mi se raspunde! 😉 (Apropo de replicile RH-Vizitatorul)…

      In fine se pare ca lumea e mica dar cu toate ca lumea e mica tot avem parte de disparitii. La disparitia lui Pro DOC se adauga o alta la fel de misterioasa: Marcelina Popa, retrasa in realitate. Si ce frumos vorbea (culmea tot cu AVP si culmea tot la conu-n blog):

      Marcelina Popa Says: august 15, 2009 at 16:59

      @AVP
      Esti unul dintre putinii oamenii care au auzit de Marcelina Popa, fiindca pe acest nume am cumparat de la dumneata, acum 4 ani, versiunea electronica a ” Poemului de Otzel”. Pe vremea aceea il aparam cu indarjire pe Traian Basescu, iar dumneata ne luai pe toti simpatizantii lui la misto, ca pe niste pustani naivi care se lasa pacaliti de oricine.
      Mai tarziu a fost invers: dumneata il aparai pe TB, iar eu te acuzam de naivitate si aparam cu indarjire o bucatica din PNL, o bucatica din care facea parte si Crin Antonescu.
      Acum nu mai apar cu indarjire pe nimeni. Pro Doc a zis foarte bine: Crin nu se mai identifica nici cu sine si cu atat mai putin cu postura de candidat la presedintie.
      Ma astept sa fie la fel de rau, indiferent cine va castiga prezidentialele, insa exista mai multe tipuri de rau si dintre acestea, calitativ vorbind, s-ar putea sa prefer unul anume.
      In fond, cred ca-l voi vota pe acela dintre candidati a carui “domnie” mi se va parea in mai mare masura compatibila cu ceea ce Popper numea “open society”.
      P.S. Nu-i nimic in neregula sa-si precizeze oamenii deschis simpatiile politice, dupa cum nu-i nimic in neregula sa si le treaca sub tacere. E insa total neplacut sa deturneze in mod continuu subiectele generale catre pasiunile lor politice.

  8. Mulţumesc pentru recomandare, domnule Goe. Recunosc : şi eu survolez acest blog aproape zinic, în tăcere. Cunoaşteţi motivele.

    p.s. L-am văzut azi la Bookfest pe DT braţ la braţ cu Florin Iaru.
    DT mi-a stîrnit cum să vă spun ? un soi de compasiune ? Nu părea a fi chiar un om fericit…

    • Dl.Goe said

      Cunosc motivele si (cred ca) inteleg atitudinea adoptata (chiar daca nu consider ca este 100% potrivita). Consider insa ca pe viitor anumite schimbari si/sau nuantari in atitudini (in diverse puncte din Univers) pot converge catre efecte diferite de cele actuale.

      P.S. Da, da, da. D-lui Tudoran ii sade foarte bine cu dl. Iaru dupa cum si d-lui Iaru ii sade bine cu dl. Tudoran si nu-i mai sade bine cu dl. Cartarescu (de ex). Tot asa cu d-lui Padina i se asorteaza perfect d-na Steli si dl.Merfu (…).

      Acuma d-lui Padina i se mai potriveste si urmatoarea povestire repovestita (taman la pont, dar usor aiurea-n tramvai) de catre chiar dl. Iaru la chiar topicul „RECALIBRARE” cel original. Ca si conu Dorin a tot calibrat si recalibrat si pana la urma tot la 7,62 a ajuns. L-a tras ata pe sfoara. Dar sa nu divaghez. Poveste (repovestire in reluare):

      Florin Iaru Says: august 14, 2009 at 09:00

      Foarte bine, Dorin,
      dar punem pariu că doar ai aruncat sămînţa vrajbei crezînd că ai îngropat securea războiului? Spune-mi, de ce se umflă păsatul în oameni? Cine sîntem, de unde venim, încotro ne ducem?
      Am o idee: mai ţii cumva minte povestioara lui Şukşin “I-a băgat în cofă”? (Sper că a lui era. Dacă nu, am să-mi pun memoria pe coji de nucă). Cică într-un sat (rusesc) se întorc fiii rătăcitori, un el şi o ea, acum oameni de ştiinţă la nu ştiu ce institut. Primiţi de comunitate cu entuziasm, mîndrie, dar şi cu mefienţă, sînt imediat luaţi la refec de “înţeleptul” satului, cel care le ştie pe toate şi care îi plimbă de la originea speciilor pînă la fizica cuantică, de la astrologie la paleoastronautică… Nu-i nevoie să spun că tot inventarul întrebărilor lui, care uimeşte satul, e un haloimăs de frînturi de lecturi de popularizare, combinate cu prejudecăţi şi panseuri de-a gata. Deşi, amabili, cei doi încearcă să facă lumină în molozul întrebărilor, încearcă să separe informaţia de zvon, iar acolo unde nu se pricep, să se arate chiar neştiutori, ei nu izbutesc să facă faţă tirului. Cînd îi vede tăcînd dezorientaţi, “înţeleptul” se dezlănţuie într-o diatribă la adresa parveniţilor, a ştiinţei mondiale şi a lumii întoarse cu fundul în sus.
      În urma lui, sătenii, impresionaţi, îi privesc cu condescendanţă pe cei doi înstrăinaţi. I-a băgat moşul în cofă.
      Concluzia scriitorului, însă, nu e tot atît de veselă cum e povestea. Înţeleptul satului e, de fapt, de o singurătate înfiorătoare, de o tristeţe nesfîrşită. E un trouble fête de profesie. Însă lucrează vîrtos la propria condiţie şi n-are nici îndoieli, nici remuşcări.

      Citind Dialogurile de la Corabia nu se poate sa nu-l remarcam in personajul AVP pe inteleptul „satului”. Ma rog, al „comunei” Corabia, daca n-o fi devenit intre timp „municipiu”.

      De altfel domnul Iaru dialoga foarte frumos cu domnul Padina (ca de la pseudonim literar la pseudonim literar) in ograda conului Dorin, pana cand s-a aratat cribda si a intrat dihonia in fostii dizidenti, fostii poeti, actualmente bloggeri. Ma rog, dl.Iaru n-are blogul lui (si nici cine stie ce dizi n-a fost), dar comenteaza in stilul caracteristic (la limita coerentei, pe exterior) pe unde apuca si dansul.

      • Domnule Goe,

        cu tot respectul vă spun că vă invidiez sincer pentru disponibitatea dumneavoastră de a ne atrage permanent atenţia despre înconsistenţa celor pe care îi amintiţi pe acest blog cu insistenţă, şi vă admir pentru tăria cu care toleraţi tot felul de indivizi care pe alte bloguri, nu prea mai sunt – toleraţi.
        Tot cu respect ţin să vă spun că mie nu mi se pare că tolerarea întolerabililor ţine de libertatea de expresie ci, mie mi se pare că eliminarea unor dăunători ţine de o igienă strict necesară unui dialog normal.
        Poate greşesc dar, eu nu cred că putem confunda cenzura cu deratizarea, dar ce ştiu eu ?
        Vă respect opiniile, respect regulile blogului dumneavoastră, şi cu asta, am spus tot.

        • Dl.Goe said

          @Tiberiu Orasanu – Cred ca Realitatea Virtuala e suficient de complexa incat sa ingaduie „adevaruri” contradictorii. Presupun ca inteleg destul de corect perspectiva din care priviti d-voastra lucrurile si nu pot sa nu fiu de acord cu d-voastra, imaginadu-va in acea perspectiva. La oras (adica in civilizatie) este cat se poate de firesc sa nu fie lasati rahatii de caine pe trotuar sau sobolanii sa misune pe langa restaurante. In padure (adica in natura) n-are rost sa aduni fecalele de prin tufisuri sau sa stârapesti veveritele ori alte rozatoare (decat in cazul in care se inmultesc peste masura si ameninta echilibrul ecosistemului). Oricum le papa vulpea. Aceste deosebiri intre logica padurii si logica orasului nu-i impiedica pe oamenii care locuiesc la oras sa se duca duminica la padure si sa revina apoi fara sechele acasa, chiar si daca uneori vor fi calcat din neatentie in ceva, la padure, dupa fragi si dupa mure. Apoi ar fi de amintit ca intre oras si padure exista intotdeauna un tzinut al nimanui, o zona de trecere in care coexita tendinte contradictorii. Orasul tinde sa se extinda spre padure, iar padurea incearca sa cucereasca orasul. Vorba ‘ceea panta rei… Timpul este acela care dovedeste intotdeauna ca lucrurile care pareau la un moment dat contradictorii sub aspect logic, pâna la a fi mutual exclusive, nu sunt esential contradictorii si ca pot foarte bine sa coexiste. D-voastra nu mergeti niciodata cu cortul la munte, in padure? Sarpele si rahatul din poteca nu musca decât atunci cand sunt calcati. Din neatentie. Incolo nu.

          Departe de mine gandul de a incerca sa va conving ca ar trebui sa adoptati schimbari artificiale in departamentul „public relations” al blogul d-voastra. Ceea ce vreau sa sugerez este ca in pofida riscurilor inerente, uneori, pe vreme buna, duminicile in padure pot fi foarte agreabile.

          P.S. In legatura cu limitele pana la care se intinde ca pelteaua libertatea de exprimare am de gand sa revin cu unele precizari clarificatoare intrucat am constata (si eu) ca unii (nu spui cine) si-au bazat „intelegerea” filosofiei (b)Arcei pe informatii vagi interpretate dupa ureche, ajungand la concluzii ridicole si rizibile. Recunosc „spasit” ca siguranta unora, cladita pe proasta intelegere a arhitecturii (b)Arcei nu m-a deranjat. Ba dimpotiva. M-a amuzat. Din pacate au fost putini cei care s-au amuzat impreuna cu mine. Putini dar importanti. Aspectul cel mai nefericit al problemei este acela ca intutia ticalosiei i-a informat prompt pe limbrici in legatura cu faptul ca ceea ce nu reuseste sa ma deranjeze pe mine (asa sunt eu mai nesimtitor, noroc, ghinion, cine stie) ii deranjeaza pe altii la care tin si al caror deranj ma intristeaza. Prin urmare limbricii si-au fortat norocul si au plusat in directia asta. Imi pare desigur rau si pentru faptul ca in aparenta li s-a facut astfel jocul. Dar, pot ei oare limbricii sa stie ca nu mi-am regizat tristetea? Aceasta-i intrebarea! Continuarea in episoadele viitoare.

  9. Am înţeles argumentele dumneavoastră domnule Goe, şi vă mulţumesc pentru acest răspuns amplu.

    Ce pot să vă spun ? Că suntem de acord în plin dezacord ? Mi se pare normal, să. NU?

    Habar nu am ce pot face ‘limbricii’, habar nu am şi nici nu mă interesează ce nu pot face dumnealor de acum înainte, dar ştiu precis că aceşti îndivizi ar putea dispărea din peisaj dacă nu li s-ar mai acorda atenţie (sau găzduire).

    Şi pentru că vă spuneam mai deunăzi că sunt contradictoriu, tocmai am lăsat să zburde pe blogul meu, două comentarii extrem de injurioase ale humoralului, la adresa mea. Ca test.
    Dacă acele injurii ar fi fost adresate indiferent cui altcuiva, ar fi fost categorisite ca spam şi tratate ca atare.

    În rest, vă urez toate cele bune şi aştept cu viu interes, episoadele promise.

    • Dl.Goe said

      @Tiberiu Orasanu: „…dar ştiu precis că aceşti îndivizi ar putea dispărea din peisaj dacă nu li s-ar mai acorda atenţie (sau găzduire)…

      De acord. Un acord aproape perfect. Si asta nu in dauna ci in spiritul libertaii SAU-ului logic din enuntul d-voastra: atentie SAU gazduire. Intr-un enunt logic construit in jurul „conjunctiei” logice „sau”, valoarea de adevar a ansamblului astfel alcatuit este 1 (adica „adevarat”) daca cel putin unul (oricare) dintre termeni este adevarat. Precizarea d-voastra este prin urmare adevarata pentru ca (asa cred si eu) retragerea atentiei acordate „acelor indivizi” ar duce la disparitia lor din peisaj. Daca acest enunt s-ar dovedi adevarat asta ar fi suficient pentru ca intreaga fraza sa fie adevarata. Partea a doua mi se pare insa mai putin riguroasa in formulare. Negazduirea (refuzul gazduirii mesajelor) n-ar fi echivalent cu disparitia prin stingere a mesajelor si mesagerilor ci cu invizibilizarea lor. Ceea ce nu-i acelasi lucru. Ceva invizibil poate continua sa existe „in peisaj”. Prin urmare problema cea mai grea nu este refuzul gazduirii (care altminteri, in scopuri felurite de la cele caritabile pana la altele mai ludice sau mai absconse ori in vederea unor anumite ajustari estetice sau de optimizare si fluidizare a comunicarii libere a altora, trebuie fireste sa fie luata in calcul, cu conditia sa nu devina strategie si panaceu/universal intru alinarea neputintelor). Problema dificila este aceea a ignorarii zgomotului de fond. Asta ne e cel mai greu, sa ignoram vacarmul. Dar cum sa invatam asta daca ne retragem imediat din calea lui? Eu cred ca ar trebui sa-l infruntam, chiar nefiind siguri ca vom reusi sa ne imunizam si chiar nefiind 100% siguri ca odata ajunsi la abilitatea de a-l ignora asta ar garanta evacuarea sa din peisaj. Probabilistic vorbind sansele sunt favorabile acestei alternative fericite. Deci merita incercat.

      P.S. As vrea sa va asigur ca indiferent ce mesaje ar fi postate pe blogul d-voastra la adresa mea (adica a d-lui Goe) nu voi considera in niciun fel ca responsabilitatea in legatura cu continutul lor v-ar putea reveni d-voastra sau ca emotiile negative pe care eventual ar putea sa mi le produca s-ar putea reflecta in vreun fel asupra d-voastra. Si asta chiar si in cazul in care veti modera alte mesaje pe care le considerati nepotrivite la adresa d-voastra insiva ori la adresa altora. Cu alte cuvinte vreau sa spun ca-l puteti include liber, fara teama, pe dl.Goe in experimentul pe care-l incercati, cata vreme considerati necesar acest experiment.

      PPS. Problema ignorarii si/sau a gazduiri este mult mai dificila decat pare la prima vedere pentru ca anonime ori ba, entitatile din hiperspatiu sunt eminamente sociale, conectate unele cu altele. Pentru a fi consecvent in a-l ignora pe unul ar trebui sa-i ignor si pe toti cei care nu-l ignora (sa-mi extind aria de ignorare spre grupuri din ce in ce mai largi) sau sa-i fac pe cei care nu-l ignora inca sa-l ignore. Acesta fiind pana la urma drama sindromului „Patima lui Padina” care si-a pierdut aproape toti prietenii incercand sa-i convinga sa-l baneze pe Uciga-l Toaca. Ceea ce este foarte dificil si cu rezultate incerte. De aceea cred ca poate fi mai simpla „ignorarea” individuala, la bucata. Se ia individul si se ignora. Daca trebuie. Nu ca acuma cind vorbim despre el de rasuna valea.

      • neamtu tiganu said

        Intervin si eu inginereste:
        1. Definitia termenului de „limbrici” e f. grea. Sa nu uitam ca insusi marele Goe, e considerat pe anumite bloguri limbric, chestie inexplicabila.
        2. Nu de putine ori, nu stii care-i cauza si care-i efectu, de multe ori se cenzureaza doar la banuiala unei rautati, din pacate cenzurarea enerveaza si produce chiar acea rautate care nici macar nu a fost voita in prima instanta.
        3. O anumita cenzura poate ar fi necesara da nu pe IP sau pe suprafata. Mi s-a intimplat si mie sa-mi convina ca am fost cenzurat, din pacate mai imi pierd controlu si scap chestii de care imi pare mai tirziu rau. Misto ar fi daca am putea edita propriile comenturi.
        4. Eu am fost forumist de la inceput, p-atunci se cenzura f. putin si totusi nivelu era mult mai ridicat.
        5. cenzurarea excesiva duce la formarea unor bisericute, secte, lipsite de varietate, plictisitoare, ex. blogu lu Tiberiu, pline de salutari, condescendenta. Marii cenzori o fac din nesiguranta si din dorinta meschina de a-si manifesta niste porniri dictatoriale.
        6. Eu, daca as avea un blog de dezbateri, as cenzura numa prostia, repet as cenzura postari nu IPuri, evident ca ar fi o hotarire subiectiva, da mi-ar place si mie sa fiu un mic dictator :).

        Daca analizam blogu LIBER al domnului Goe si-l comparam cu altele, cenzurate la singe, vom constata ca e mult mai civilizat cel putin in privinta limbajului, extrem de putine injuraturi neaose.

  10. Medusa said

    Hellooo?
    Mai e cineva care nu s-a dus sa-l vada pe DT? 🙂
    Sper sa avem niste povesti aici pe blog. Ca n-am chef sa ma iau dupa ce vor spune jurnalistii culturali ai lui Crin.

  11. Medusa said

    Nu va mai lasati (a)dusi de la Conul? 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: