(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ca-n Cannes

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 23, 2011

O tempora. Cand, cum si mai ales de ce (de ce Doame, de ce?) au imbatranit artistii? Ii stii. Nici macar nu stiu de cine sa-mi para mai rau si mai rau:

Mai multe, altele AICI.

Poemo-ghicitoare:

Se face toamna scumpo
In toata viata noastra
Ramanem cei din urma,
Din toti care eram
Se face toamna scumpo
Si sufletul se uita
Indurereat pe gem.

Pe unde-o fi, tii minte?
Aveam o cana-nalta
Ce sta aici alaturi
Cuminte si privea…
Vezi? Nu stim cand a luat-o
Pe semne-n lipsa noastra
Pe drumurile lumii
Sa aiba din ce bea.

Si masa de la mijloc
Si scrinul si bufetul
Pe care alta data
Cu drag le-am adunat…
Cand o fi tras caruta
In poarta noastra veche
Si cand, in care vreme
Din preajma ni le-a luat.

Lipsesc doua-trei strofe, gasitorului recompensa.

Blogul zilei: Taciuni in spuza unei vieti – si altele – AICI.

Intrebare pentru Medusa: Gurile rele afirma ca acum, in prag de listare la bursa, FaceBook a pierdut milioane de useri. Sociologii sustin ca asta este din cauza faptului ca utilizatoarii au descoperit (mult le-a luat) ca socializarea virtuala nu are nicio finalitate.  Credeti ca e adevarat?

17 răspunsuri to “Ca-n Cannes”

  1. Polichinelle said

    lui Goe, o ciosvârtă de crepuscul…

    seară

    mai nou, în toate-i câte-un drac
    sentimental ca o cucoană
    ce îşi suspină pe zodiac
    absintul serii de pomană

    şi mai sunt zmei şi cavaleri
    mototoliţi în reci soboare
    iar peste ei lihnesc – apteri
    îngeri din ultima ninsoare…

    e ULTIM tot în labirint
    dricarii mulg hernii solare
    şi-n ochii EI bălteşte-argint
    pentru alcovuri osuare.

    Polichinelle

    • Dl.Goe said

      Satumâna boierule !

    • Dl.Goe said

      @Polichinelle – Revin cu o precizare-n-anulare. Daca-i dai omului un peste se bucura o zi, daca-l inveti sa pescuiasca se bucura cat are balta peste, iar daca-i daruiesti o poezie se bucura o clipa. Dar ceea ce e mare lucru e ca se poate bucura de acea clipa oricand „hotaraste” el ca a venit… clipa. Cand are mai multa si mai multa nevoie si alt balsam nu gaseste, poezia functionad ca un soi de Jolly Joker 🙂 pe orice vreme. Pentru ca acuma n-am timp asadar sa ne bucuram de respectiva ciosvârta de crepuscul, am pus-o la pastrare. Da’ stii, la loc sigur. Vad ca are termenul de valabilitate eternitatea. Nu ma tem deci de expirare.

  2. Medusa said

    Recunosc ca am avut o mica jubilatie la aflarea vestii dar nu am o explicatie pentru retragerea (brusca?) a celor sase milioane de utilizatori. Nu pot nici sa intrevad in asta un semn de „trezire” a celor afectati de “sindrom”, pentru ca, daca aceasta ar fi explicatia (lipsa de finalitate a contactului virtual), n-ar insemna ca au inteles cat de paguboasa este in termeni sufletesti aceasta “activitate”, ci ca au dat dovada de pragmatism, realizand ca este pur si simplu ineficient in termeni de rezultate vs resurse de timp alocate. Or, pe mine nu ineficienta ma preocupa in aceasta chestiune, ci alienarea pe care o aduce fuga de propria interioritate (tipica vremurilor pe care le traim) si, in acest caz, refugiul in mediul virtual unde, teoretic, esti ferit de confruntarea cu tine insuti si, implicit, de esec. Iar daca nu e vorba de transferul vietii in virtual ci de marketing pur si simplu (al propriei persoane sau al produselor pe care le ai de oferit) este, din punctul meu de vedere, tot o forma de alienare.
    Ceea ce mi se pare ca merita analizat, cu Facebook sau fara, este cauza acestei socializari excesive (lucrative sau nu) la care suntem impinsi si la care aderam fara rezerve.

    • Dl.Goe said

      Impotriva oricarei plictiseli cioraniene, pe lume, este faptul, extrem de palpitant, ca pentru oricare doua entitati aflate, dintr-o anumita perspectiva, in opozitie/contradictie, se gaseste (usor) o alta din care cele doua nu numai ca nu mai sunt in opozitie ci aproape ca se confunda (fara sa fie vorba de confuzie) afisand privitorului cel mult nuante usor diferite ale unei aceleiasi esente. Bunoara un indian cu un pachistanez. Sau viceversa. Ori nazismul cu comunismul. Sau comunismul cu capitalismul. Desigur ca din perspectiva unor mase mari de… oameni (luati la intamplare) nu exista diferente notabile intre socializarea pe Facebook si cea din Blogosfera (…). Intamplator locul in care ma aflu acum imi releva diferente ca de la cer la pamant intre Blogosfera (incluzand aici si forumurile volatile ale ziarelor si revistelor) si nenorocenia de Facebook.

  3. Medusa said

    Intr-o cu totul alta ordine de idei, avem si o veste buna azi: traim intr-o tara de monarhisti. Ce pacat ca acum douazeci de ani eram o tara de iliescieni! Si ce pacat ca, paradoxal, am ramas la fel.
    Suntem previzibili in lichelismul nostru pana la ultima centima.

    • Dl.Goe said

      Foarte sugestiva ideea ca lichelismul s-ar masuara in centime… exprimand o relatie directa cu „moneda” si cu „cursul” (valutar).

      P.S. Tot nu v-ati imunizat si tot puneti la suflet?

      • Medusa said

        Cu cat mai vad ce se intampla, va admir tot mai mult taria (nu imunitatea :-))

        • Dl.Goe said

          Ah!… Ati vazut, care va sa zica, gingasa fiinta, cum a fost tulburat pana in adancurile insondabile ale fiintei (sale) conul Dorin de zicerile satanice ale lui Basescu si Tismaneanu…. Ordinea insasi a universului tremura imperceptibil in fata infamiei. Ma stimulati asadar sa fiu nemuritor si rece. Cum si sunt de altfel. Ca sa tin in echilibru Universul in raport cu sporul d-voastra de emotie si sensibilitate in fata miseliei si netrebniciei umane.

          P.S. Pe firul respectiv un domn cu o inima rea, ignorand suveran crima de lezmajestate, a propus in schimb o balada foarte draguta (in forma de anti-oda) despre greci, criza, sistem. O s-o import chit ca n-a fost refuzata la export. Ca e sic. Si George nu mai vine. Iar noi pe langa (b)Arca stand de mult uitaram jocul. Apropo, ati auzit ca George Cosbuc ar fi fost un poet nedreptatit?

        • Medusa said

          Ca sa fiu rautacioasa, se pare ca conul nu a inteles ca aventurile ne sunt date cu un scop si ca ar trebui sa ne faca sa ne gandim unde am gresit… Nu-i singurul, de altfel. Nu ma pot lauda nici eu ca as fi reusit, dar zic :-(.
          Cat despre Cosbuc, nu stiu la ce va referiti dar mie mi se pare un mare poet (nu am zis un poet mare). Suntem in dezacord? Nu ca mi-ar displacea :-).

        • Dl.Goe said

          Desigur ca nu suntem in dezacord in legatura cu George Cosbuc. 😉

  4. Medusa said

    Nu m-am imunizat. Nici nu stiu daca vreau cu-adevarat, nu prea-mi plac imunizatii, au ceva ne-omenesc in ei :-). Sau poate, dimpotriva, ceva egoist, prea-omenesc…

  5. Medusa said

    Si care ar fi acele diferente „ca de la cer la pamant” intre blogosfera si Facebook? Inca nu ati precizat (sau n-am vazut eu) de ce Facebook este o nenorocenie :-).

  6. ma doare-n pix ca au imbatrinit actorii, ma uit in oglinda si-mi vine sa pling!

    • Dl.Goe said

      Inseamna ca in ciuda varstei aveti inca o vedere buna. 🙂

      Nu va ingrijorati. O sa vina o vreme in care privind oglinda o sa va vina sa radeti. Apoi n-o sa va mai vina nimic. Loc de emotii ar mai fi deci. Care va sa zica ca sunteti inca tanar. Am remarcat si la d-voatra, ca si la dl.Culai, aceste simptome ale adolescenţei batraneţii. Cei cu adevarat batrani (aflati la batranetea senectuţii, pentru ca batranetea are si ea copilarie, pubertate, adolescenta, maturitate si senectute) nu se plang de batranete, convietuiesc cu ea, fara nelinisti adolescentine. Vivat sexagenarii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: