(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Mobila si Durere

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 30, 2011

Suferind, ca noi toti, de “mobila si durere”, d-na Medusa, o anonima responsabila, pe cat de simpatica pe atât de fina observatoare a activitatii de pe (b)Arca, ferma si lucida in interventii, mi-a facut o imputare: ca as fi prea liber schimbist si prea ultra progresist. Dupa cum i-am promis, incerc dupa puteri, sa raspund, puncual, comentariului sau. Celor 1% dintre cititorii care vizitandu-ma au obiceiul sa citeasca de buna voie ceea ce postez, le cer scuze pentru faptul ca n-am avut timpul si dispozitia necesare pentru a-mi scurta raspunsul. Se putea scurta. Foarte mult. Ramane desigur la laltitudinea fiecaruie daca sa-l scurteze de tot sau nu. In fond ii este adresat Medusei ca raspuns la comentariul sau (no.4) pe firul „sugestiv” intitulat Razboiul invizibil.

Raspunsul prelung al d-lui Goe pentru Medusa se gaseste AICI

UPDATE: Recapitulare – (b)Arca lui Goe s-a nascut din ideea ca in universul virtual si „inutil” al vorbelor de dragul vorbei, care include blogosfera, forumurile si subsolurile ziarelor etc, un univers destul de bine izolat si cu un impact „material” asupra restului lumii tinzand spre zero, exprimarea poate fi cu atat mai libera cu cat este mai anonima (…) si ca aceasta stare trebuie incurajata si protejata impotriva unor constrangeri artificiale impuse in numele unor principii false. Din interiorul profund al acestei lumi si beneficiind de infrastructura si instrumentarul (b)Arcii lui Goe, si de principiul libertatii de exprimare fara frontiere, anonima Medusa a propus ca tema filosofica o teorie care incerca sa argumenteze ca idea de (b)Arca a lui Goe este fundamental gresita.

Dupa lupte seculare care au durat zi de vara pana-n seara,  epuizand lista de pseudo-argumente, purtatoarea glorioasa a nickname-ului Medusa, fiind mai inteligenta, a cedat, prima, incheind lupta printr-o retragere aureliana precedata de o concluzie ambigua: argumentele decisive, altele decat cele expuse de catre domnia sa, secrete asadar, s-ar gasi in cateva carti a caror lectura ar asigura auto-anularea ideii de (b)Arca a lui Ego. Pana atunci insa faptul existentei acestui mic razboi  fara constrangeri a consolidat, cred eu, idea ca in lumea neoficiala in care ne aflam, anonimatul este de preferat neanonimatului si auto-reglarea preferabila constrangerilor (de aproape orice fel) si cenzurii, atata vreme cat lucrurile spuse nu forteaza efecte in afara acestei lumi. Daca Medusa nu va mai posta pe (b)Arca, in urma acestei polemici cordiale, purtata sub anonimat si fara constrangeri, asta va fi fiind prin libera sa alegere/decizie nu prin banarea sa de catre vreo autoritate crispata/constipata (cum se intampla pe alte bloguri). Daca va continua sa posteze atunci inseamna ca va fi gasit in interior solutia (banala de altfel) pentru a coexista pasnic cu  contradictia vorbe si fapte, sau, in varianta extrema, va hotarî sa se sinucizå (ca Medusa) prin iesire din anonimat , facîndu-si cunoscute numele, locatia, biografia si CV-ul, urmand apoi sa fie banata pe (b)Arca lui Goe, intru deplina impacare intre una si alta. Nu?

Pentru a o incuraja in aceasta a treia varianta ii ofer o sugestiva dedicatie:

18 răspunsuri to “Mobila si Durere”

  1. Dl.Goe said

    Dintre comentariile postate pana acum pe ultimele trei topic-uri, cel mai elocvent mi se pare mesajul d-lui Polichinelle.

  2. Dl.Goe said

    „Pe câmpul de lupta era atata linste incat se auzeau gemetele si vaietele mortilor si ranitilor” – 😯

    P.S. Partea cu adevarat interesanta vizavi de acest post despre „Mobila si Durere” ar putea rezulta din aceea ca, cei care au decis in mod oficial sa-l voteze, afirmand ca „le place” sunt navigatori care prin optiune libera, de buna voie si nesiliti de nimeni, au ales sa-si eticheteze semnele prezentei in universul virtual cu datele „reale”, din buletinul de IDENTITATE. Ceea ce desigur nu contravine cu nimic ideii de (b)Arca a lui Goe.

  3. arcaluigoe said

    Dedicatie pentru Medusa:

  4. Medusa said

    Domnule Goe, mi-ar fi placut sa apuc sa va dau macar replica la raspunsul dumneavoastra prelung daca nu ar fi aparut accidente de parcurs care m-au demotivat. Vazusem deja si erorile pe care le-ati facut in acel raspuns, si pe cele din raspunsul catre Contele si chiar mi-ar fi placut sa-mi incep raspunsul plecand de la spusele dumneavoastra cum ca „nimic mai firesc decat ca Andrei Plesu sa devina nea Plesu” (sper ca Dl. Polichinelle sa aiba ceva de spus macar despre asta).
    Am realizat insa ca, data fiind usurinta cu care renuntati la rigoarea intelectuala pe care o presupune o dezbatere de acest tip (in care discutam de idei, si ne folosim si de ale altora care ne par interesante, combatandu-le desigur, dar nu cautand in spatele lor motivatii ascunse), as avea nevoie de foarte mult timp pentru ca macar sa va pun pe ganduri (caci de convins asupra punctului meu de vedere nici nu mi-am pus problema). Asa ca am considerat ca va pot recomanda niste carti care m-au pus pe mine pe ganduri si care, va asigur, fac sistem cu tema noastra, ea nefiind abordata in acele carti doar din cauza faptului ca au fost scrise inainte ca Blogosfera/Internetul sa fie o tema de dezbatere. Si am specificat ca sunt dispusa sa continuam aceasta discutie, si sunt in continuare, pentru ca tema ei este una care ma preocupa, daca veti gasi macar interesante aceste carti daca veti avea vreodata timpul si disponibilitatea pentru ele. Daca nu, in conditiile date, este lipsit de sens din partea mea sa pierd ore intregi intr-o asemenea discutie, avand din plin si vocatia si viciul risipirii :-), dar neavand-o deloc pe aceea a vorbelor de dragul vorbelor.
    Atat si nimic mai mult despre asta.

    • Dl.Goe said

      Intamplarea a facut sa particip la Paris la lansarea volumului „Omul recent” de catre autorul nostru favorit Horia-Roman Patapievici. Acesta si-a inceput „prelegerea” spunand ca in zilele noastre (si zilele alea erau atunci cam prin 2001, adica in urma cu vreo 10 ani care au trecut precum cateva zile) nu se mai scriu scrisori ci se trimit e-mailuri cvasi-instantanee si ca expeditorul primeste automat un mesaj prin care i se spune: „Nu stiu daca destinatarul a inteles mesajul dar va asigur ca l-a primit”. Vad ca nimic nu s-a schimbat intre timp. Nu-i nimic. Ne lamurim noi pana la urma.

      • Medusa said

        Ce-mi pasa mie de mesaje, domnule Goe, cand m-ati tradat deja de vreo trei ori? 😦

        • Dl.Goe said

          Nu eu serpuiesc, zice sarpele, ci drumul. Greu de spus cine pe cine a tradat sau mai degraba cine pe sine s-a tradat.

          P.S. Cred ca domnia voastra ati refuza sa interpretati pe scena rolul unui personaj care ar avea de zis (printre alte replici) „Fii-re-al dracului Doamne Dumnezeule, cu ninsoarea ta pe care o cerni din cer si care-mi blocheaza drumul”. Si a cetii care ne astupa vederea…

          @Medusa – Pe genul de orbire care va domnia pe domnia voastra se bazeaza tor raul lumii reale. Faptul ca reverberatii ale fenomenului Plesu din lumea oficiala spre subteranele imaginarului colectiv, vecin gard in gard cu irealul, pot crea, acolo in catacombe, un context local potrivit pentru un „Ah, – nea Plesu – zise unul” va trezezc agnoase existentiale este de rau augur. Vazand un abandon al rigorii intelectuale in faptul de a accepta firescul formulei, „nea Plesu”, in contextul unui subsol, al vreunei mahalale a spiritului are cateva consecinte logice dramatice. Cand un „nea Griguta” a zis din neuronul sau mare „nea Plesu”, d-voastra grav vi se pare ca formula a fost acceptata, ca n-a fost cenzurata, nu faptul ca a fost posibila gandirea si rostirea ei. D-voastra ati dori ascunderea ei, blocarea ei in creierul celui care a gandit-o, al unuia existand intr-o lume in care a ajuns spontan la faptul gandirii ei. Ar trebui sa simpta dl.Plesu sau admiratorii sai vreo apasare din cauza vreunui „nea Plesu” gandit si eventual aruncat intr-un subsol de forum? Serios? Amårnicia cu care sunt tratati asemenea indivizi si vorbele lor le dau legitimitate (in fata lor si a celor de teapa lor) si putere (puterea de a produce efecte). Odata legitimati ca faptuitori conestabili ei devin un precedent periculos, devin o norma. Pot fi citati in „ziar” sau la „televiziune” cu formule ca „se spune ca”, „blogosfera anunta ca”… iar persoane oficiale de rau, la umbra normei si a precedentului, o propaga sub forma de marsavie in realitate, acolo unde conteaza. Atitudinea nepotrivita, total nepotrivita fata de anonimi si interpretarea mesajelor lor intr-o cheie gresita a fost cauza pentru care de ex. Crin & Ponta (persoane oficiale) se pot exprima similar, constant si obsedant, pe canale oficiale la adresa presedintelui (persoana oficiala). Un lant al slabiciunilor nesfarsit: Daca dl.Plesu n-a fost in stare in lume (in lumea asta care e) sa degaje o anvergura si o prestanta absoluta care sa inhibe asemenea neaplesisme in preajma sa sau macar sa evite zonele de risc, asta e. Nu trebuie ucis sau blamat prea tare pentru asta. Daca cineva ivit din neant a gandit in termenii „nea Plesu”, iarasi asta e. Sunt 7 miliarde de de humani pe lumea asta. Dintre ei cei mai multi n-au auzit de plesu. Statistic vorbind e un anoNimeni. Din cei care au auzit, putini sunt persoane care se exprima in mod oficial despre dl.Plesu. Altii nu se exprima decat in gand, altii doar in cercuri particulare ori in „forumuri”. Asta e. Blasfemia incepe in momentul in care, intr-un articol oficial, cineva oficial, blamand cu manie proletara moravurile si abjectia anonimatului, adica pe Nimeni, anunta oficial ca dl. Plesu a fost apelat cu „nea Plesu”. Prin citare formula este apoi repetata si propagata pana cand devine autonoma in raport cu sursa ei. Acest lucru este posibil (printre altele) prin aceea ca s-a acreditat ideea ca vorbitorii anonimi ar trebui tratati prin prisma resmonsabilitatii si a dontologiei comunicarii in acelasi fel ca si cei oficiali. Odata strecurata ideea acestei egalitati ea a fost pusa in practica dar nu in sus ci in jos, oficialii capatand dreptul egal la i/responsabilitate ca si producatorii zgomotului de fond. O ignorare literalmente stupida a granitei dintre entitatile anonime si persoanele oficiale, incurajata de prezenta haitelor flamande a fostilor consacrati, decazuti in postura de bloggeri, de a extrage in beneficiul propriu persoanei un spor pozitiv de imagine din lumea anonimatului, a generat aceasta stare de confuzie si minciuna. Autorii cu semnatura, poza, sigla, foste glorii ale notorietatii, venetici acum intr-o lume a anonimilor, construindu-si bloguri sau scriind inca la gazeta, daca ar fi rezonabili si fair-play, ar trebui sa aleaga UNA, ORICARE dintre aceste variante:

          a) Acolo unde-si expun ideile, opiniile, formatarile de opinie, arta, gandul, graiul ca PERSOANE, cunoscute, cu nume, prenume, renume sa nu accepte niciun fel de comentarii. Cine are de comentat sa comenteze prin articole scrise la ziar sau la bloguri oficiale.

          b) Sa accepte comentarii numai de la membrii autentificati, logati si identificati, cu nume, prenume, resume caee se inscriu de buna voie ca „simpatizanti” la publicatia / blogul respectiv.

          c) Sa accepte toate comentariile de la toti viziatorii anonimi sau nu, fara discriminare.

          Orice combinatie intre aceste variante ori vreo versiune incompleta denota in mod categoric meschinarie, germeni totalitaristi si incalcare flagranta a deontologiei comunicarii.

          P.P.S. Admiratia mea pentru dl.Plesu nu este umbrita in niciun fel de faptul ca este injurat grosolan pe forumuri, nici de faptul ca i se spune „nea plesu” si nici macar pentru faptul ca ultimele doua articole publicate in Dilema denota o jalnicie ce ma intristeaza. Nu ma sileste nimeni sa i le contabilizez in capod-opera pe care o admir.

          Si inca ceava. Insistenta cu care faceti asocieri intre Dl.Plesu si anonimul Polichinelle care comenteaza din cand in cand pe (b)Arca lui Goe mi se pare deplasata. D-voastra nu?

  5. Medusa said

    Va raspund doar la “inca ceva”, pentru ca, e tot mai clar, polemica cu dumneavoastra nu ma atrage deloc (si nu ca n-as avea argumente, cum poate v-ar placea sa credeti).
    Nu domnule Goe, am facut asocierea intre Polichinelle si Andrei Plesu o singura data, cand a spus ceva foarte frumos despre iertarea absoluta si care suna foarte ca Andrei Plesu (nu mai caut acum, dar stiti sigur despre ce vorbesc).
    Apoi, din scurtul dialog pe care l-am avut cu el am stiut sigur ca nu e Andrei Plesu. Vazusem undeva ca cineva facuse o aluzie (fara sa fi remarcat pana la acel moment ca avusese loc pe b(arca) o intreaga discutie despre asta; va marturisesc ca n-am citit nici jumatate din ce s-a scris aici), apoi din graba mi s-a parut ca faceti dumneavoastra insiva aceasta aluzie. Avand certitudinea ca nu este, m-am grabit sa v-o spun. Invocarea lui acum nu avea legatura cu vreo aluzie, ci pur si simplu cred ca afirmatia dumneavoastra e de natura sa-l frapeze pe personajul Polichinelle de pe b(arca).

    Vad ca nu va puteti abtine sa nu faceti diverse ironii si referiri la persoana/personajul meu. Eu am incercat sa nu fac asta si cred ca am reusit, desi tentatia e mare iar observatiile pe care as fi putut sa le fac, destule. Este, pentru mine, mica mea victorie. Sper ca macar asta sa va puna pe ganduri.

    In rest, haideti sa consideram ca unul dintre noi e de pe Venus iar celalalt de pe Marte. Mi se mare mult mai elegant decat ce faceti dumneavoastra.
    Medusa nu ma intereseaza, domnule Goe. Ce ma interesa, era Dl. Goe, dar…

    • pentru iubitorii domnului plesu un link util aicia

    • Dl.Goe said

      @Medusa – a) Sunt fatalmente flatat de intetresul d-voastra pentru Dl.Goe la cote inca si mai inalte acum cand i-ati anuntat falimentul. Merci.

      b) Marturisesc ca ma tot framanta faptul misterului risipirii in cazul cuiva care trimite in derizoriu „vorbele de dragul vorbelor”. Oare ce (altceva) urmariti, risipindu-va? Risipindu-va-fi-fost voi fi vrut pentru ca sa zic. Si nu stiu gândirea-mi in ce o sa o sting. Sa rad ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plang? La ce? Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta inger, de ce fu sa fie…

      c) Ideea de a afirma, repetand, ca dl.Polichinelle nu e dl.Plesu este echivalent de grava cu cea prin care ati afirma ca cei doi sunt unul si acelasi. Poate chiar mai grava. Mai intai pentru ca este incarcata de conotatii inverse. Apoi, chiar si in absenta oricaror conotatii inverse preocuparea (obsesiva) pentru cine (nu)este dl.Polichinelle tot neavenita ramane. In sfarsit, ca ne(mai)fiind dl.Plesu, d-lui Polichinelle i se restrange dramatic aria de ascundere. Nefiind unul dintre cei doar cativa care ar putea scrie cum o face domnia sa inseamna ca este, asadar unul dintre ceilalti. Urmeza sa ne spuneti maine, tam-nisam, invocand nu stiu ce guri rele, ca dl. Polichinelle nu e nici… nici… nici. Simt in domnia voastra potentialitatea unei satisfactii demascatoare care contravine unor norme subintelese pe (b)Arca, (neobligatorii desigur) despre care am avut impresia ca le veti fi acceptat in mod implicit.

      d) Cine sa fie Venus si cine sa fie Marte? Si mai ales cine sa fie Phobos si Deimos? Nu cred sa fi facut vreo ironie la adresa persoanei d-voastra. Nici macar nu vad cum ar fi posibil asa ceva. Sunt convins ca ati fi avut ce (alte) observatii (acide) sa-i faceti d-lui Goe. Este intr-adevar mica d-voastra victorie ce nu reuseste insa sa ma puna pe (alte) ganduri. M-am nascut insensibil. Asta e.

    • Mirela Rogoz said

      „Iubirea nu domina, ea educa,
      iar aceasta inseamna mai mult”.

      Goethe – „Basmul despre sarpele cel verde”

      Domnul nostru Goe incurajeaza libera exprimarea asa incat sa fie sigur ca e singurul care se bucura de ea. Ma intreb de ce mai are nevoie de blog.

  6. rongo said

    NeaGoe, dai în Medusa, dai în vorba pescarului: la peştele cailor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: