(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Doi semna-tari

Posted by Arca lui Goe pe iulie 5, 2011

Cu ceva vreme in urma (o mica eternitate) am propus un triptic

Stânga: Pe blog ca-n viata,

Centru: Locuri sub soare: artistii

Dreapta: Umbrele soarelui

nici pana astazi terminat… Incercasem atunci (fara niciun succes…) sa-i provoc pe cititorii-scriitori-si-critici de baza si de vaza ai comentariilor postate de ei insisi pe (b)Arca, la o discutie despre dihotomia ins-blogger (sau cand dihotomia degenereaza in dihonie), utilizand spre ilustrare doua cazuri (aproape) oarecare din blogosfera, doi anonimi cu identitatea la vedere: Gabriela Savitsky din Resita si Viorel Abalaru din Corabia, doi candidati la nemurire care facusera intamplator, cam in aceeasi perioada, anumite alegatii referitaore la relatia dintre ei insisi ca persoane si  bloggerii care sunt (vezi link-ul Pe blog ca-n viata): pe de-o parte persoana (umana, identificabila, privata) pe de alta artistul-blogger (divin, anonim, public). Cum-ne-cum amandoi lasau sa se inteleaga din vorbe cateva lucruri pe care le consider discutabile. Unul dintre ele se referea la o granita stricta, de netrecut fara viza de sus, intre persoana privata si artistul public, ca entitati „disjuncte” care ar trebui sa ramna aparte, intrucat in atingere sau punere in comun criteriile de evaluare specifice fiecarei ramuri, total diferite, ar starni confizie, dezamagire, dezastru. Artisti mari, persoane mici. Care va sa zica. O alta idee discutabila sustinuta implicit, aflata (in opinia mea, sic) in vadita contradictie cu cea discutabila mentiunata mai sus, era aceea a „obligativitatii” asumarii oricarui enunt al „artistului” prin indicarea explicita a „persoanei” (sursa biologica a seraficului artist), astfel incat zicerea (orice zicere) sa poata fi considerata si eventual valorizata. Cu alte cuvinte ar rezulta ca „persoana” este un „apendice/accesoriu-indispensabil” 🙂 oricarui „artist” (fie el si artist de blog). N-am ajuns insa la niciun rezultat. Presupun ca asta s-a intamplat in primul rand din cauza inabilitatii mele de a provoca discutii (…) dar si din cauza ca cele „doua orfeline” alaturate spre ilustrare, sunt ele insele precum si siajele domnilor lor completamente nemiscibile. Privind superficial aceasta nemiscibilitate (un fapt incontestabil) s-ar putea afirma ca cele doua „personaje” sunt fenomene foarte diferite, opuse chiar. Ceea ce este cat se poate de fals. Am fost uimit sa constat cat de multe lucruri importante partajeaza cei doi bloggeri: Gabriela si Viorel. In fapt, in afara de optiunile lor politice net diferite dar neimportante, au aproape totul in comun. Spicuiesc:

1) Amandoi considera ca sunt mari artisti (in literatura) dotati cu talent iesit din comun. (Unii dintre ei considera chiar ca ar avea si talente in…  grafica 😯 )

2) Amânadoi cred sincer ca in postura mentionata la punctul (1) lumea, societatea, semenii, statul,  guvernul, clasa politica, elitele etc le sunt datori moral si material. Ca ar fi trebuit „sa li se dea”. Si nu li s-a dat.

3) Amandoi considera ca ratarea lor ca artisti (scriitori) (de care sunt semi-constienti) s-ar datora conditiilor istorice, sociale si politice vitrege (din comunism si din tranzitie), natiei, saraciei, invidiei etc. påråsirii si abandonarii lor (nedrepte) de catre cei mai norocosi decat ei. (Si un micut (3.1) , amandoi poseda „Stele” si sunt vizitati cu mila si trista mirare, din cand in cand de catre vreun „soriniliesiu”, „volotis” ori „corinecretze”). In rest nu.

4) Amandoi si-au gasit refugiul in fata  „neimplinirilor” (literare) in sterile si mai ales bizare activisme politice pe bloguri. (Ce-ar putea oare fi mai bizara decat idolatria simultana pentru Iliescu si Putin? 😯 de ex).

5)  Amandoi au false dileme, platind tribut greu gândirii deziderative si distorsiunlor cognitive. Asta ii predispune la comportament „dictatorial” in mica lor lume. Cine nu e cu ei sub ei e impotriva lor si merita orice pedeapsa, interdictii, excludere, injurii, banari, amenintari etc.

Caci vorba ‘ceea (citîtnd un citat) orice om viseaza sa fie Dumnezeu.

Mai realisti, altii se multumesc sa visese ca sunt diavolul. Avantajul fiind ca in aceasta postura se gasesc intotdeauna mai multi dispusi sa-i si creada. Apropo de asta ar mai fi de mentionat si alte doua detalii (existente printre multe altele) care-i apropie pe cei doi:

6) Amandoi au acceptat bani necuveniti de la „necunoscutii” intalniti pe net (persoanele nu artistii)  si amandoi au avut de infruntat umiliri si scandaluri cu unii dintre „binefacatorii” lor.

7) Amandoi au avut in timp o atitudine variabila in raport cu prezenta „subsemnatului” 🙄  pe  blogurile lor publice „Dl.Goe” fiind cand tolerat si acceptat ca vorbitor, cand banat, exclus, afurisit, anatemizat etc.

In sfarsit, de blamat sunt doar cei care sub protectia abjectului anonimat  se exprima prea liber la adresa celor consacrati prin semnatura. Am discutat deja despre asta cu prietena mea Medusa.

Din ne/fericire pentru vreun (alt) vizitator care va fi citit „Doi semna-tari” pana in acest punct am doua vesti: una buna si una rea. Cu care sa incep? Incep cu oricare. Ceea ce e scris mai sus este doar introducerea mai lunga deact cuprinsul. Cei doi semna-tari vizati in titlul curentului post nu sunt Gabriela si Viorel ci cu totul si cu totul altii. Vestea buna este ca acum n-am timp sa-i pomemenesc pe acestia si faptele lor de vitejie urmand sa corectez aceasta lipsa printr-un update-ulterior. Va dezvalui insa (pentru ca nu sunt sadic) numele lor: Serban Foarta si Zaharia Robert – intr-un duplex de zile (a)mari.  In curand, dar numai pe (b)Arca lui Goe. 😉

40 răspunsuri sa “Doi semna-tari”

  1. Dl.Goe said

    “Intr-o balta neagra
    Patru ochi luceste
    Ce sa fie oare?
    Cred ca e doi peste.”

    “Trece lebedele-n zare
    Eu ma uit
    Ele dispare”

    Apreciază

  2. Medusa said

    Pierdut e totu-n zarea tinereții
    Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,
    Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!

    Apreciază

  3. Polichinelle said

    de-ar fi să pleci
    mulgi şobolani
    în bronz de beci
    pentru vlăjgani
    cercopiteci…

    adio… clei
    marş! hepatită
    sub dumnezei
    care iau mită…

    figuri de jar
    precoce vină
    şopteşte-mi iar
    amfetamină…

    şi de voi bea
    conaic de cioclu
    de la cişmea
    să-mi trageţi soclu…

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Si
      Ca gânganie beau şampanie
      De la gin sunt misogin

      Caci
      Când beau votkă trag o polkă
      Si idei de geniu-mi vin
      Doar cu un pahar de vin

      Deci
      Cand servesc un triple sec
      Eu atunci am capul… plin
      Si din plin teze disec

      Sorb din brandy „so” sunt trendy
      Din cocktail cand beau avid
      Hegel il gasesc stupid

      Iara
      Cu pinacolada
      Iti produc pe loc butatda.

      Dar
      Cu spirt din barabula
      Iti compun pe loc o oda.

      Si, atentie
      Cu vermut sau Manhattan
      Sunt
      Pur si simplu. Nimfo-man.

      Apreciază

  4. Dl.Goe said

    cu voia dv.

    o varianta

    de-ar fi să stai
    comun galos
    cu mers de rac
    si cam barbos
    ca un macac…
    ar fi frumos

    deci… vino, hei
    mergand pe cuie
    sub dumnezei
    care dau mită…

    figuri de jad
    precoce sperma
    care decad
    incet pe perna

    şi de vei bea
    lichior de muze
    la telemea
    vei da din buze

    Apreciază

  5. Mitzaa Biciclista said

    Am recunoscut întotdeauna că sunt loază în ale politicii. Nu doar că nu am afinităţi de nici o culoare, dar nu se lipeşte chestiunea de mine nici dacă o ungi cu Picătura. Că e stânga, sau e dreapta, sau e centru pur şi simplu, totul îmi converge în acelaşi loc: pe insula plictiselii absolute.
    Ceea ce mă şochează totuşi este că-mi găsesc(habar nu am de unde) să citesc buche cu buche tot ce se întâmplă pe aici şi încerc să mă pricep cumva, pe mine însumi, cum naiba de nu am descoperit mai devreme acest loc.
    Dar încă nu-s dumirită dacă să mă minunez sau să las râsul să-mi rupă zăgazurile gurii şi hohotele să ţâşnească libere la vale.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Politica… o alta mare escrocherie… inevitabila, pana una alta… merita luata in râs (si desigur ca nu vorbim despre hazul de necaz), dar in râs serios de tot. Asa ca o masura pre-revolutionara…

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      Daca stau sa ma gandesc mai bine cred ca nu politica v-a atras pe acest topic ci comentariile in versuri. Ati venit in inspectie sau in schimb de experienta? Va rog sa nu-i judecati prea aspru pe poetii amatori de mai sus.. Adica din susul paginii 😉

      Apreciază

      • Mitzaa Biciclista said

        Aci m-aţi prins taman cum îmi prind io mâţa când îşi vâră boticul pe sub uşa cuhniei ademenită de miresmele perverse ce-o atrag ca pe-o gurmandă bezmetică.

        Apreciază

  6. rebeliunea minerală said

    Bibicicletă se zice, coană Mitzo, c-are două roţi. (Ce vorbe are Bibiciclista-n ea, coane Goe!) Bibicu n-avea decât două prostituţii goale-n cap: el şi Miţa.

    Apreciază

    • Mitzaa Biciclista said

      Dacă nu m-aţi priceput în cele ce am vrut să zic nu încercaţi să vă prefaceţi. N-ar fi onorant pentru nimeni.
      Eu măcar recunosc acolo unde nu înţeleg şi dacă simt nevoia, cer şi lămuriri, dacă nu, nu. Altminteri, ce rost ar avea atâta pierdere de vreme şi bătaie de cap?
      Oricum, afecţiunea pe care mi-o arătaţi dedându-vă la un limbaj familiar, mă face să cred că sunteţi un om mare şi puternic în etate şi că mă gratulaţi când vă aruncaţi atât de sus privirea către mine.

      Apreciază

    • Dl.Goe said

      Re-beliune sa fie. Bine ati re-venit. Cred ca ati ales tocmai acest topic cu doi semna-tari pentru ca, galant fiind, sa n-o lasati pe tanti Mitza sa iscaleasca singura anonima. Acum ca ne-am facut trei (cu dl.Goe pe post de copil din flori) si cu minerala – 10, as dori sa va atrag atentia (atentie la neatentie) ca incurcati mitzele (ca si nenea Iancu asta n-a avut alta treaba decat sa incurce lumea cu un singur d.Goe si cu atate mitze). Ar merita si Mache Telemah sa afle ca asta nu-i Mitza aia cu vitrionul (ploiesteanca) ci aia care mananca gogosi in gara la Titu, cu sefu. Mitza, de…, care circula exclusiv cu trenul 163, (al mai bun pentru noi, tragi perdelutele si poti sa dormi pana dincolo de Filiasi). Acuma mi-e si teama de tradare. Poate ca tanti Mitza a coborat pe furis la Craiova, iar sefu’ s-a trezit singur la Severin, consolandu-se cu un cognac Drobeta. Daca o mai exista.

      Apreciază

  7. rebeliunea minerală said

    SĂRBĂTORI FERICITE !
    http://www.crestinortodox.ro/colinde/colinde-corale/

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Multumesc, si d-voastra asemenea. Sper sa am ocazia sa va fac urarile cuvenite si mai in preajma sarbatorilor. Colindele insa pot sa inceapa. Si sa ninga… Ca sa intram in atmosfera mai senini si mai usori…

      Apreciază

      • rebeliunea minerală said

        O gagică din Adelaide, (AU) zice că, de.ai 40 ani, de când e pe-acolo, n-a văzut iarna floc de ninsoare. Şi că, de secetă, plătesc la contor apa din puţurile făcute acasă. Umblă şi la noi zvonul c-or să ne contorizeze încălzirea globală.

        Apreciază

        • Dl.Goe said

          Da domnule ce intamplare, sa ne tot minunam, e ceva de ingheata putzul! Mai putin putzurile din gheata oceanului Artic, care topita nitzel mai mult decat de obicei, de la incerta incalzire globala, elibereaza accelerat in atmosfera metanul acumulat sub calota in milioane de ani. Ceea ce poate sa ne aduca incalzire nu doar globala ci si totala, pe gratis. Asta daca nu cumva mint unii de ingheata apele; v. pag. cu Media barometru.

          Apreciază

        • Mitzaa Biciclista said

          Io am auzit că domnii canadezi nu mai vor să plătească pentru încălzirea globală a altora, că ei oricum nu au parte de ea. Cică. Ce zgârciţi sunt unii domne’, ce zgârciţi.

          Apreciază

        • Radu Humor said

          „Umblă şi la noi zvonul c-or să ne contorizeze încălzirea globală.”

          Pana atunci deja se plateste apa pe care o scoti din propria fantana, din curtea (inca a) ta !
          Cu arteziana cum stati, adica mai merge ?!

          Apreciază

  8. rebeliunea minerală said

    Fenometanul ăsta explica minunatele naufragii din Triunghiul Bermudelor; l-au dat mai aproape de ruşi?

    Apreciază

  9. Nu mai stiu daca la vremea cand acest articol a fost scris si publicat, l-oi fi citit. Pur si simplu nu-mi amintesc. Dar citit acum, dupa ce „zorii bloggingului” s-au risipit, dupa ce am inteles ca n-am nicio inclinatie in-spre politica, dupa ce s-au facut si desfacut amicitii virtuale prin aglutinari succesive functie de interese sau amagiri, acum l-am citit si m-a amuzat. Probabil ca eram grozav de ridicola. :))) N-am niciodata rabdare sa recitesc ce-am scris mai demult. Aproape fara exceptie imi par prostii naive. Unele poeme rezista la timp, unele. Literatura, ea rezista la timp. Dar toata desfasurarea inutila (utila, in mica masura) de verbe, de energii, de spatiu virtual de mai demult cel mult ma induioseaza un pic. Poate din cauza lui Heraclit. 🙂
    Multumesc. Mereu m-am intrebat cum ma vad ceilalti. Nimeni n-are curaj sa-mi spuna adevarul. :))

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      @Gabriela – Dupa cum bine spunea recuperatorul din Filantropica, viata este complicata si are multe aspecte. Un articol „stiintific” (de blog) n-are cum sa se ocupe de intreaga complexitate fenomenologica, fiind fortat sa se opreasca la „un singur aspect”, care de obicei nu este nici esential si nici (macar) printre cele mai importante din realitatea analizata. Intotdeauna (cel putin in cazul blogurilor serioase, coerente si consecvente cu ele insele) acel aspect ales este esential sau macar foarte important in contextul (general sau momentan) al blogului „cu pricina”. Incolo nu. Cred ca orice lectura (sau re-lectura) a articolelor de pe (orice) blog ar trebui facuta in aceasta cheie. In plus nu trebuie ignorat faptul ca prin natura sa blogul (un jurnal, da, da, cu toate conotatiile jurnalistice si nejurnalistice ale termenului) conseneaza articole consumabile pe moment, desinate din fabricatie sa fie valabile o zi, o singura zi. Pentru orice „extensie de valabilitate”, fiind necesara confirmarea expresa via sinergia faptelor. Este greu de spus in ce masura articolul de fata (pe care l-am recitit si eu cu o curiozitate starnita de comentariul tau) s-ar califica pentru „sine-die-zare”.

      P.S. Eh, daca adevarul ar fi doar o simpla problema de curaj, s-ar gasi ei pana la urma, eroii aceia care-l sa-l promoveze consistent cu inconstienta specifica.:)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
<span>%d</span> blogeri au apreciat: