(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 11 iulie 2011

Mineriada postacilor?

Posted by Arca lui Goe pe iulie 11, 2011

Am aflat de pân gazete (aici) ca postatorul anonim ar fi fost „prins” cu alta si mai boacănă. Cica existenta postatorilor platiti pentru a presta servicii pe forumuri, bloguri… etc ar fi un fenomen de masa sau cat de cat semnificativ. Ceea ce eu (Dl.Goe) nu pot crede nici in ruptul capului. Cred ca stirea asta este o intoxicatie ordinara care are alte scopuri decat a informa prin infierare.

Iata un citat din aceasta stire de presa despre care cred sincer ca este pur si simplu o dezinformare:

„Nu exista fenomen mai relevant pentru starea politicii actuale decat acela al postacilor naimiti sa spurce orice tendinta pozitiva. Sunt intretinuti de catre mahari bolnavi de putere. Rolul lor este sa-i tina departe pe cititorii educati, mai ales pe cititoarele ingretosate de termeni grobieni. Se incearca descurajarea oricarui demers spre normalitate prin bestelirea opiniilor diferite de ale jupanului.

Postacii speculeaza legea. Fenomenul este ingaduit de forumuri si site-uri in virtutea libertatii cuvantului si a dreptului la opinie. Nenorocirea e ca, tolerand porcoseniile lexicale, restrictionam accesul oamenilor bine crescuti, dornici de socializare manierata si informatii corecte. Ceea ce mass-media occidentale au rezolvat de la inceput.”

1. Pot discutiile anonime de pe forumuri, bloguri etc sa aiba efecte concrete asupra „mahărilor bolnavi de putere” (care au bani in lumea reala)? Pot fi aceste efecte atat de categorice incat sa necesite cheltuieli „de protocol” pentru combaterea lor? Am putea sa fim o clipa seriosi? Ce anume i-ar fi putut speria in asa hal pe marii mahări pâna la a-i face sa duca mana la portofel? Observarea directa a forumurilor? Studii sociologice profesioniste care vor fi masurat efectele discutiilor de pe net in cifra lor de afaceri ori in procentele electorale? Despre ce vorbim noi aici?

2. Exista in Romania oameni dispusi sa plateasca bani (complet aiurea) pentru a perturba, ameliora, deturna, altera, inflenta, infecta, infesta, discutiile pe net? Serios? Destul de multi incat sa vorbim de un fenomen?

3. Si daca intr-adevar ar exista o asemenea „cerere” bizara, cum ar decurge cuplarea cu „oferta”? Cum s-ar face plata? In acord global? In regie? Cum s-ar masura rezultatele „muncii” depuse? Cum s-ar asigura platitorii ca nu arunca banii in vant?

4. Si daca (in situatia putin probabila in care) s-ar rezolva si detaliile tehnice ale armonizarii relatiei „client”, „prestator”, care ar fi problema? Adica doar „ziaristii profesionisti” au voie sa practice „prostitutia de placere pe bani”? Amatorii nu? Pai cum? Iar discriminare? Din articole nu rezulta in niciun fel ca cei care au propus stirea ar fi in vreun fel deranjati de singurul aspect care ar merita deranjul si atentia in fata unui asemenea presupus fenomen: evaziunea fiscala, faptul ca unii ar putea catiga bani care nu sunt impozitati. Asta ar fi in fond singura problema reala: munca la negru. Plus ambiguitatea in legatura cu drepturile de autor. In rest, stirea ofera aceeasi predica, plina de aceleasi prostii repetate de catre toti „negationistii” libertatii de exprimare (vizând niste fenomene care se intampla oricum mult mai substantial si mai grosier in mass media oficiala, aceea care conteaza).

5. Si-apoi odata ajunsi aici in 4 pasi improbabili, ar mai trebui pusa o intrebare. Chiar ar putea un numar oarecare de oameni platiti (cam cat de multi, cam cat de mult, cam cat de cum?) sa deturneze semnificativ opinia publica? Pai atunci ce opinie publica ar mai fi aceea?

6. Personal cred ca singurele insertii oarecum artificiale in zgomotul de fond facut pe net (sub anonimat, cvasi-anonimat, pseudo-anonimat) sunt pălmaşii de la partide care la sugestia sefilor lor pot face mai cu zel ceea ce fac oricum din pura placere/convingere, pe gratis.

7. Si tot personal cred ca este de preferat sa citim porcarii si obscenitati care reflecta destul de exact starea societatii, aferenta exprimarii libere, in locul protectionismului oferit unor potentiali vorbitori, sensibili si defavorizati (o minoritate), despre care ar trebui presupus ca sunt multi, culti, bineintentionati si si capabili de vorbire si socializare manierata, informare corecta, si, mai ales, este de preferat o dezbatere chiar inţesată de obscenitati si de mult mai deranjantele discursuri obsesive si ilogice, in locul unei taceri nefiresti rezultata prin suprimarea totala (totalitara) a zgomotului. Pentru cei sensibili ar  trebui infiintate rezervatii, cluburi care sa asigure accesul exclusiv membrilor. Ceea ce s-ar si intampla daca ar fi cerere.  Dar nu e. Pentru ca fiecare vrea, in fond, sa fie el liber (cat mai liber), in timp ce ceilalti ar trebui sa fie cat mai constransi unor standarde oricat de… constrangatoare.

Posted in Arcaluigoeologie | 24 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: