Euro-€-$cepticism si optimism national. Obiceiuri de integrare la samuraii danubiano-pontici. Sau cam asa ceva.
Sa consideram multimea nevida dar finita, a informatiilor pe care le detinem, ca indivizi, ca entitati indepndente. Faptul ca stim sa preparam un mic dejun, ca stim care e capitala Portugaliei, cat fac 7 ori 8, care este viteza sunetului in aer si a luminii in vid, ce este democratia, ce este rezonanta, cum se trateaza raceala, cum se fac copiii, ce este un sunet, un sonet, o sonata, ce este Dumnezeu, unde e ficatul si ce rol are, ce este fiscul si ce rol are, ficusul, ma rog, toate, toate lucrurile pe care le “stim” la un moment dat sau “consideram/credem ca le stim” (acelasi lucru adica), in sensul relativ al cunoasterii, sau la care putem avea acces intr-un timp scurt, comparabil cu rememorarea. Ne aflam asadar, fiecare dintre noi, in posesia unei colectii impresionate de date care alcatuiesc setul nostru de cunostiinte, exprimabile in cuvinte, si in legatura cu care putem emite opinii sau raspunde la intrebari vizavi de ele: Cate sticle de bere mai sunt in frigider? Trei! N-as vrea acum sa pun in discutie “gradul” in care le cunoastem sau vreun raport in care s-ar afla aceste cunostiinte cu vreo realitate si nici “importanta” lor relativa in economia vietii fiecaruia dintre noi, de la “indispensabil” pâna la “inutil” ci altceva, un alt criteriu prin care sa le putem cataloga, include in “clase”, “grupuri”, eventual organizate ierarhic: provenienta acestor informatii. Mai exact spus care dintre ele au fost achizitionate si/sau verificate direct si nemijlocit in contatct cu realitatea neverbala si care dintre ele sunt strict intermediate, preluate in procesul de comunicare, prin vorbe, de la alti indivizi (din spusele altora, din carti, ziare, televiziuni, internet etc), la a doua “mâna” sau a treia, a patra, a cinsprezecea, si pe care fara sa le fi (putut) verifica “personal”, le-am introdus in circuitul valorilor noastre personale, pe baza carora ne construim imaginea despre sine si despre (orice din) univers. In ce proportie credeti ca se afla aceste doua categorii de informatii detinute? Si in ce fel va imaginati ca vor conditiona ele (cele prezente) achizitionarea si acceptarea altor informatii intermediate (ca fiind seturi valide de cunostiinte) in sistemul personal de date?
Se dau “doua texte” (vezi mai jos). Cum ar trebui sa procedam pentru a extrage informatiile utile continute in multiplele lor mesaje etajate, pentru a le pune in relatie cu ceea ce “stim” deja?
Azilul planetar – Umanitatea penduleaza intre balamuc si azil – Andrei PlesuDeunăzi, mi-a căzut în mînă un document stupefiant. Dacă este autentic – şi după verificările pe care le-am făcut este – ne aflăm dinaintea unei probe dezesperantede sminteală instituţionalizată. E vorba de o listă de recomadări pe care membrii unui juriu al Comisiei Europene trebuie să le respecte, atunci cînd judecă şiselectează diferite proiecte de cercetare. Care va să zică, eşti invitat într-un board de experţi, capeţi spre analiză un set de dosare ale unor candidaţi care cer finanţare 1) Membrii juriului sînt nişte vietăţi rudimentare, necuviincioase, fără educaţie,porniţi, din plecare, să-şi căsăpească muşteriii şi 2) Candidaţii sînt o adunătură de semi-handicapaţi, în plină criză sufletească,bolînzi, vulnerabili pînă la leşin. Iată ce ţi se cere: A. Să fii politicos (nu cum eşti dumneata de obicei, o fiară sîngeroasă şi grobiană). B. Să te exprimi clar (nu să bălmăjeşti cuvinte fără sens, cum oi fi făcînd lacursurile dumitale). C. Să adopţi un ton rece, analitic, fără consideraţiuni negative privind candidatul sau tema lui de cercetare. (Chiar şi cînd respingi, trebuie să fii tandru, pozitiv,încurajator.) D. Să nu te declari incompetent şi nici neîncrezător faţă de proiectul pe careurmează să-l evaluezi. (Adică poţi fi incompetent, cu condiţia să n-ospui, iar dacăproiectul în discuţie ţi se pare bezmetic, e preferabil să-l declari promiţător. În niciun caz nul.) E. Să nu te referi la vîrsta sau naţionalitatea candidatului. (Să nu zici, de pildă, că„pentru vîrsta lui“, candidatul are o excelentă – sau lamentabilă – performanţă). F. Să eviţi orice remarcă întemeiată pe o experienţă personală (adică cum?).G) Să nu-ţi permiţi, în comentariul tău, aprecieri care să sugereze ierarhii nete(note, de exemplu). H. Să nu vorbeşti la persoana I („Cred că…“, „Sînt de părere că…“). I. Să nu faci comparaţii cu alte proiecte (riscînd, astfel, să pui candidatul într-o poziţie de inferioritate frustrantă faţă de alţi candidaţi). J. Să te fereşti a descrie sau rezuma substanţa proiectului de care te ocupi (?). K. Sa ai mereu în minte ca te adresezi direct candidatului si ca ai datoria sa nu-lindispui. În rezumat: referentul nu e chemat sa exprime o opinie („parerea mea este ca…“),ci sa oblojeasca un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie sa te simti prost cînd critici, iar pacientul trebuie sa se simta bine. N-ai voiesa-ti exhibi identitatea si convingerile, dupa cum n-ai voie sa faci aluzie la identitatea preopinentului. Esti o instanta abstracta, fara afecte, idiosincrasii, optiuni sau experiente de viata proprii. Candidatul, la rîndul lui, e îndreptatit în tot ce face, fundamental bun, dar extrem de sensibil. Nevrotic. Depresiv. Susceptibil. În pragul colapsului psihic. Vei avea deci grija sa nu-l enervezi, sa nu-l traumatizezi, sa nu-i pui în pericol buna dispozitie si încrederea în sine. Sanatatea lui e în mîinile tale. Daca nu e competitiv, problema ta, ca referent, e cum sa i-o spui, lasîndu-l totusi sa creada ca e competitiv. Ceea ce regizorii acestei fine coreografii nu par sa ia în considerare e ca indicatiile lor au si ele un posibil efect castrator. În fond, referentii sînt si ei oameni. La fel desubrezi, de delicati, de labili psihic, ca si candidatii. E oare corect sa sugerezi ca ar putea fi inadecvati, abuzivi, subiectivi, grosolani, cruzi, haotici, lipsiti de tact? Daca se socheaza? Daca dau în fandacsie? Daca le creezi ditamai inhibitia profesionala si existentiala? Ce e cu discriminarea asta între referenti si candidati? Dincolo de toate aceste piruete, se întrevede, de fapt, o anumita filozofie: umanitatea penduleaza între balamuc si azil. Trebuie sa mergem în vîrful picioarelor, sa ne purtam cu aproapele nostru asa cum te porti cu o vietate debila, inapta sa suporte sinceritatea, observatia critica, adevarul. Caci nu ni se cere, pur si simplu, sa fim bine crescuti, sa ne controlam impulsivitatile, excesul de autoritate, comportamentul necivilizat. Asta ar fi perfect legitim. Ni se cere sa stergem diferenta dintre da si nu, dintre acceptare si refuz, dintre autenticitate si ipocrizie. Pedagogia e barbara. O vom înlocui cu psihiatria. Omul e, prin definitie, bolnav. Îl vom trece pe respiratie artificiala, la sectia de reanimare. Vom construi un univers aseptic, protector, fara provocari, esecuri si constrîngeri. Ne vom surîde pios unii altora, vom face din paloare singurul criteriu al vitalitatiisi vom evacua orice forma de discernamînt, ca nu cumva sa stîrnim suspine simelancolii. Nu vom mai fi nici prea tristi, nici prea veseli. Vom fi „corecti“. Si nu vom întreprinde nimic, fara sa asteptam indicatii clare de la centru. |
Text care circulå pe net prin e-mai:E oficial – exista o decizie – vezi mai jos. Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor! Iata ultimul “beneficiu” al apartenentei noastre la noua Uniune Sovietica, adica UE: absolut toate datele noastre personale, urmeaza sa fie transferate pentru “pastrarea în siguranta deplina”, statului Israel. Fireste, ele vor fi tinute la curent în timp real. De ce se face asta? Asa, pentru ca baietii pot sa o faca! Nu se ofera absolut nici o justificare pentru aceasta aberanta masura anti-libertate si nici nu este vorba de vre-o reciprocitate. Nu întreaba nimeni dintre “reprezentantii” nostri ce treaba are statul evreu cu numele, chipurile si vârsta copiilor nostri, cu parerile Domnilor politicieni de la putere,de-aceea am intrat noi în UE, ca sa ne dati pe tava unora care nu au nici o treaba cu Europa, înafara faptului ca ne cumpara literalmente tara de sub noi si înfaptuiesc în ascuns planuri secrete de colonizare a României, împreuna cu guvernantii nostri ? Are cineva idee daca romanii au fost pusi la curent cu faptul ca, pe 31ianuarie CE a aprobat transferul datelor personale ale cetatenilor tarilor membre, catre Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetatenilor CE catre Israel explica faptul ca acest Stat raspunde directivei 95/46 privind protectia datelor. Justificarea deciziei nu apare in text. Comisarii nostri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se justifica Iata textul in cauza, pentru cititorii care nu cred cele relatate mai sus: Jurnalul Oficial L 027 , 01/02/2011 p. 0039 – 0042 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] (Text cu relevanță pentru SEE) (2011/61/UE) (1) În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o țară terță să poată avea loc numai în cazul în care țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție și în cazul în care legile statelor membre care pun în aplicare alte dispoziții ale directivei sunt respectate înainte de transfer. (2) Comisia poate constata că o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanții suplimentare. … Articolul 7 Pentru Comisie Dă clic pentru a accesa wp114_en.pdf [3] Avizul 6/2009 privind nivelul de protecție a datelor cu caracter personal în Israel. Disponibil la adresa: Dă clic pentru a accesa wp165_en.pdf ANEXĂ The Government Campus Adresa poștală: |