(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Musuroiul de furnici

Posted by Arca lui Goe pe august 1, 2011

Tramvaiul 16 se intoarce:

Pentru a vedea cum arata in  interior un musuroi de furnici aceasta echipa de cercetatori a turnat ciment timp de trei zile intr-un musuroi abandonat, pana ce 10 tone de ciment au disparut in galeriile de sub pamant. Dupa o luna au inceput  sapaturile. A fost nevoie de saptamani intregi pentru a scoate la lumina orasul secret al furnicilor.

Cu ajutorul excavatoarelor, cercetatorii au dat la o parte tone de pamant, in cele din urma incepand sa vada structura orasului. Ce au descoperit este impresionant: exista autostrazi subterane care leaga camerele principale, si din strazile principale pornesc bifurcatii de stradute periferice…

Tunelurile sunt astfel proiectate incat sa asigure o ventilatie buna si sa ofere cea mai scurta cale de transport. Totul arata de parca ar fi fost proiectat de catre un arhitect. Insa acest oras colosal a fost creat din munca intregii comunitati de furnici, un organism extrem de bine instruit si disciplinat.

Structura acopera 50 de metri patrati si este adanca de 8 metri. Pentru construirea ei colonia a mutat 40 de tone de pamant, fiecare incarcatura pe care o cara furnica fiind de patru ori mai grea decat ea.

Update: Ro-mania o tara ca soarele pe cer. Dupa ce s-au construit 4000 de biserici in 20 de ani, se afla in constructie o catedrala (Casa Domnului in replica la Casa Poporului), iar conul Dorin si altii ca dansul vor (pe langa un institut al anti-comunismului care este) un muzeu al comunismului sau al victimelor comunismului (singura problema fiind titulatura cat mai ilustrativa) in care (multi) se viseaza exponate de lux, iata ca vine randul celor din exil, reprezentati cu cinste si deodata (cam dupa aniversarea in fel si chip a implinirii a 20 de ani de la caderea Marelui Zid Nemtesc) de catre laureata Herta Muller, sa ceara un muzeu al exilului. As paria ca conul Dorin va vota „DA”, iar Padina va vota „NU”. Ca e samisdat. Sau semizdat. Ghici cine mai vrea muzeu!

12 răspunsuri sa “Musuroiul de furnici”

  1. Dl.Goe said

    Desigur ca un topic despre „musuroaie de furnici” nu (poate) decurge in particular (doar in general) din filosofia formala a (b)Arcei lui Goe, ambarcatiune dedicata mai degraba unor furnici si furnicaturi umane, astfel incat „tramvaiul 16” poate parea din nou off topic. Este si nu este. Motivul principal pentru care am adus furnici pe (b)Arca, despre care toata lumea stie ca nu au nevoie sa fie salvate, ca specie, de la vreun potop, fiind mult prea bine adaptate supravietuirii in orice conditii (…), este anticiparea uneia dintre scrisorile lui Darwin, in care acesta vorbeste despre furnici.

    Pana atunci insa orice potriveala neasteptata se poate ivi din senin. Data trecuta cand a trecut tramvaiul 16 cu Morala: “Miracolele nu există pentru oamenii ai căror ochi nu vor să vadă”, sa vezi si sa nu crezi cine s-a simtit vizat: Miracolul de la Corabia. Viorel Padina se crede cainele capabil sa mearga pe apa, un fel de mesia in patru labe. Omul (sa-i zicem asa) a preluat povestea cainelui „care nu stia sa înoate” intr-un comentariu postat pe blogul sau reiterand ideea ca dl.Goe (dimpreuna cu ale Radu Humor si dom Tudorache, ca sa vezi incercare de insulta, pumni palme, Dumnezeii mami) n-ar catadicsi sa-i recunosca maretia auctorului Planetei Ou, nu doar pentru ca e mProst si n-are ochii calibrati corespunzator „minunii” ci si pentru ca ar fi…invidios ca un Titirca Inima Rea… Ca „ah si organele-s sfarâmate”. Asta dupa ce-l invocase la fel de agresiv si de neprovocat pe d.Goe intr-un mesaj adresat de catre acelasi AVP, lui Vlad Tepes(…).

    Parîndu-i-se ca n-a fost destul de magar si violent, cel mai mare „poet” al Romaniei, a sters mesajul in care dl.Goe, concesiv, ii dadea dreptate in toate, l-a numit securist 😯 si l-a banat iarasi „sine die” (a opta oara, Mitza, a opta oara!!!). Ca sa fie induiosator pana la capat sau ca sa nu-i supere pre securistii-securisti, Omul (sa-i zicem asa) a revenit si a inlocuit formula „securist” cu „homuletz lipsit de orice obraz”. Miscare ce mi s-a parut de-a dreptul… miscatoare si lamuritoare in legatura cu mecanismele care i se invart in cap geniului de la Corabia, victima (de doua ori) a izolarii ce-l face sa-si apara siesi ca mare lucru.

    Si iata cum furnicile vin de acasa potrivindu-se cu Padina ca marca pe scrisoare. Chiar daca furnicile nu apar in Scrisoarea I. a lui Darwin (ci in Scrisoarea VIII) apar intr-o alta Scrisoare I. cu adevarat spectaculoasa in concizia ei, vizavi de zbaterea indecenta a regelui pescar care tot pescuieste si nu prinde nimic. Toata opera sa de trei parale este in fapt o reluare deslânata, confuza, alterata de mofturi, impuritati si psihopatii, a unei idei pe care un artist veritabil a reusit sa o exprime concis intr-un singur poem: Scrisoarea I.

    Apreciază

  2. Dl.Goe said

    Scrisoarea I

    Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare,
    Doar ceasornicul urmeazã lung-a timpului cãrare,
    Cãci perdelele-ntr-o parte cînd le dai, si în odaie
    Luna varsã peste toate voluptoasa ei vãpaie,
    Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagã scoate
    De dureri pe care însã le simtim ca-n vis pe toate.

    Lunã tu, stãpîn-a mãrii, pe a lumii boltã luneci
    Si gîndirilor dînd viatã, suferintele întuneci;
    Mii pustiuri scînteiazã sub lumina ta fecioarã,
    Si cîti codri-ascund în umbrã strãlucire de izvoarã!
    Peste cîte mii de valuri stãpînirea ta strãbate,
    Cînd plutesti pe miscãtoarea mãrilor singurãtate!
    Cîte tãrmuri înflorite, ce palate, si cetãti,
    Strãbãtute de-al tãu farmec, tie singurã-ti arãti!
    Si în cîte mii de case lin pãtruns-ai prin feresti,
    Cîte frunti pline de gînduri, gînditoare le privesti!
    Vezi pe-un rege ce-mpînzeste globu-n planuri pe un veac,
    Cînd la ziua cea de mîne abia cuget-un sarac…
    Desi trepte osebite le-au iesit din urna sortii
    Deopotrivã-i stãpîneste raza ta si geniul mortii;
    La acelasi sir de patimi deopotrivã fiind robi,
    Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
    Unul cautã-n oglindã de-si bucleazã al sãu pãr,
    Altul cauta în lume si în vreme adevãr,
    De pe galbenele file el adunã mii de coji,
    A lor nume trecãtoare le înseamnã pe rãboj;
    Iarã altu-mparte lumea de pe scîndura tãrãbii,
    Socotind cît aur marea poartã-n negrele-i corãbii,
    Iar colo bãtrînul dascãl cu-a lui hainã roasã-n coate,
    într-un calcul fãrã capãt tot socoate si socoate
    Si de frig la piept si-ncheie tremurînd halatul vechi,
    îsi înfundã gîtu-n guler si bumbacul în urechi;
    Uscativ asa cum este, gîrbovit si de nimic,
    Universul fãrã margini e în degetul lui mic,
    Cãci sub frunte-i viitorul si trecutul se încheagã,
    Noapte-adînc-a veciniciei el în siruri o dezleagã;
    Precum Atlas în vehime sprijinea cerul pe umãr
    Asa sprijinã el lumea si vecia într-un numãr.

    Pe cînd luna straluceste peste-a tomurilor bracuri,
    într-o clipã-l poartã gîndul îndãrãt cu mii de veacuri,
    La-nceput pe cînd fiintã nu era nici nefiintã,
    Pe cînd totul era lipsã de viatã si vointã,
    Cînd nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns…
    Cînd pãtruns de sine însusi odihnea cel nepãtruns.
    Fu prãpastie? Genune? Fu noian întins de apã?
    N-a fost lume priceputã si nici minte s-o priceapã,
    Cãci era un întuneric ca o mare fãr-o razã,
    Dar nici de vãzut nu fuse si nici ochiu care sã o vazã.
    Umbra celor nefãcute nu-ncepuse-a se desface,
    Si în sine împãcarea stãpînea eterna pace!…
    Dar deodat-un punct se miscã… cel întîi si singur. Iatã-l
    Cum din chaos face mumã, iarã el devine Tatãl…
    Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii,
    E stãpînul fãrã margini peste marginile lumii…
    De-atunci negura eternã se desface în fãsii,
    De atunci rãsare lumea, lunã, soare si stihii…
    De atunci si pînã astãzi colonii de lumi pierdute
    Vin din sure vãi de chaos pe cãrãri necunoscute
    Si în roiuri luminoase izvorînd din infinit,
    Sunt atrase în viatã de un dor nemãrginit.
    Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
    Facem pe pãmîntul nostru musunoaie de furnici;
    Microscopice popoare, regi, osteni si învãtati
    Ne succedem generatii si ne credem minunati;
    Musti de-o zi pe-o lume micã de se mãsurã cu cotul,
    în ãcea nemãrginire ne-nvîrtim uitînd cu totul
    Cum ca lume asta-ntreagã e o clipa suspendatã,
    Cã-ndãrãtu-i si-nainte întuneric se aratã.
    Precum pulberea se joacã în imperiul unei raze,
    Mii de fire viorie ce cu raza înceteazã,
    Astfel, într-a vecinciei noapte pururea adîncã,
    Avem clipa, avem raza, care tot mai tine încã…
    Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbrã-n întuneric,
    Cãci e vis al nefiintii universul cel himeric…

    în prezent cugetãtorul nu-si opreste a sã minte,
    Ci-ntr-o clipã gîndu-l duce mii de veacuri înainte;
    Soarele, ce azi e mîndru, el al vede trist si ros
    Cum se-nchide cã o ranã printre nori întunecosi,
    Cum planetii toti îngheatã si s-azvîrl cu toti în spat
    Ei, din frînele luminii si ai soarelui scãpati;
    Iar catapetesma lumii în adînc s-au înnegrit,
    Ca si frunzele de toamnã toate stelele-au pierit;
    Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie,
    Cãci nimic nu se întîmplã în întinderea pustie,
    Si în noaptea nefiintii totul cade, totul tace,
    Cãci in sine împãcatã reîncep eternã pace…

    ***

    începînd cu talpa însãsi a multimii omenesti
    Si suind în susul scãrii pîn’ la fruntile crãiesti,
    De a vietii LOR enigmã ai vedem pe toti munciti,
    Fãr-a sti sã spunem care ar fi mai nenorociti…
    UNUL e în toti, tot astfel precum UNA e în toate,
    De asupra tuturora se ridicã cine poate,
    Pe cînd altii stînd în umbrã si cu inima smeritã
    Nestiuti se pierd în tainã ca si spuma nezãritã –
    Ce-o sã-i pese soarte-i oarbe ce vor EI sãu ce gîndesc?…
    Ca si vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc.

    Fericeascã-l scriitorul, toatã lumea recunoascã-l…
    Ce-o sã aibã din acestea pentru el bãtrînul dascãl?
    Nemurire, se vã zice. Este drept ca viata-ntreagã,
    Ca si iedera de-un arbor, de-o idee i se leagã.
    „De-oi muri – îsi zice-n sine – al meu nume o sã-l poarte
    Secolii din gurã-n gurã si l-or duce mai departe,
    De a pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri
    Si-or gãsi, cu al meu nume, adãpost a mele scrieri!”
    O, sãrmane! tii tu minte cîte-n lume-ai auzit,
    Ce-ti trecu pe dinainte, cîte singur ai vorbit?
    Prea putin. De ici, de colo de imagine-o fãsie,
    Vreo o umbrã de gîndire, ori un petec de hîrtie;
    Si cînd propria ta viatã singur n-o stii pe de rost,
    O sã-si batã altii capul s-o pãtrunzã cum a fost?
    Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac,
    Printre tomuri brãcuite, asezat si el, un brac,
    Aticismul limbii tale o sã-l punã la cîntãri,
    Colbul ridicat din carte-ti l-o suflã din ochelari
    Si te-o strînge-n douã siruri, asezîndu-te la coadã,
    în vro notã prizãritã sub o paginã neroadã.

    Poti zidi o lume-ntreagã, poti s-o sfar&atile;mi… orice-ai spune,
    Peste toate o lopatã de tãrînã se depune.
    Mîna care-au dorit sceptrul universului si gînduri
    Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scînduri…
    Or sã vie pe-a ta urmã în convoi de-nmormîntare,
    Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare…
    Iar de-asupra tuturora va vorbi vrun mititel,
    Nu slãvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
    Sub a numelui tãu umbrã. Iatã tot ce te asteaptã.
    Ba sã vezi… posteritatea este încã si mai dreaptã.

    Neputînd sã te ajungã, crezi c-or vrea sã te admire?
    Ei vor aplaudã desigur biografia subtire
    Care s-o-ncercã s-arate cã n-ai fost vrun lucru mare,
    C-ai fost om cum sunt si dînsii… Mãgulit e fiecare
    Cã n-ai fost mai mult ca dînsul. Si prostatecele nãri
    Si le umflã orisicine în savante adunãri
    Cînd de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai nainte
    C-o ironicã grimasã sã te laude-n cuvinte.
    Astfel încãput pe mîna a oricãrui, te va drege,
    Rele-or zice cã sunt toate cîte nu vor întelege…
    Dar afarã de acestea vor cãta vietii tale
    Sã-i gãseascã pete multe, rãutãti si mici scandale –
    Astea toate te-apropie de dînsii… Nu lumina
    Ce în lume-ai revãrsat-o, ci pãcatele si vina,
    Oboseala, slãbiciunea, toate relele ce sunt
    într-un mod fatal legate de o mînã de pãmînt;
    Toate micile mizerii unui suflet chinuit
    Mult mai mult ai vor atrage decît tot ce ai gîndit.

    ***

    între ziduri, printre arbori ce se scuturã de floare,
    Cum revarsã luna plinã linistita ei splendoare!
    Si în noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
    Amortitã li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate,
    Cãci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrãrii
    Si ridicã mii de umbre dupã stilul lumînãrii…
    Mii pustiuri scînteiazã sub lumina ta fecioarã,
    Si cîti codri-ascund în umbrã strãlucire de izvoarã!
    Peste cîte mii de valuri stãpînirea ta strãbate,
    Cînd plutesti pe miscãtoarea mãrilor singurãtate,
    Si pe toti ce-n astã lume sunt supusi puterii sortii
    Deopotrivã-i stãpîneste raza ta si geniul mortii!

    („Convorbiri literare”, XIV, 1881, 1 februarie, nr. 11.)

    Apreciază

  3. rebeliunea minerală said

    Ca toate interioarele, şi al furnicii e lumea, o furnică multiplă.

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Dar v-ati incrucisa cu furnica?

      Apreciază

      • rebeliunea minerală said

        Cu omul e altfel: cine vorbeşte, se mărturiseşte.

        Apreciază

        • arcaluigoe said

          O incrucisare cu furnica poate rezolva problema excesului de marturisire.

          In plus furnica este un excelent constructor:

          Update: Ro-mania o tara ca soarele pe cer. Dupa ce s-au construit 4000 de biserici in 20 de ani, se afla in constructie o catedrala (Casa Domnului in replica la Casa Poporului), iar conul Dorin si altii ca dansul vor (pe langa un institut al anti-comunismului care este) un muzeu al comunismului sau al victimelor comunismului (singura problema fiind titulatura cat mai ilustrativa) in care (multi) se viseaza exponate de lux, iata ca vine randul celor din exil, reprezentati cu cinste si deodata (cam dupa aniversarea in fel si chip a implinirii a 20 de ani de la caderea Marelui Zid Nemtesc) de catre laureata Herta Muller, sa ceara un muzeu al exilului. As paria ca conul Dorin va vota „DA”, iar Padina va vota „NU”. Ca e samisdat. Sau semizdat. Ghici cine mai vrea muzeu!

          Apreciază

        • rebeliunea minerală said

          C-or fi muzeele, că n-or fi, taman cine nu le vrea le zideşte.

          Apreciază

        • Dl.Goe said

          Dar kum fu la sky? L-ati intalnit pe Rromica Germanul? Dar pe Huidu? Poze ati facut? Cu bobul v-ti dat?

          Apreciază

        • rebeliunea minerală said

          Cu sky-urile fu, pe franţuzeşte, nasulie de accent. Cu huidu nu l-am putut umfla pe contele de dd’ Anjou. Cu bobii doar străbunică-mea se dădea. Numa cu poze-n cârcă nu urcam io pe Monblan.

          Apreciază

  4. uneori, de acord said

    Si pentru cine are copii mici sau nepotei, cartea copilariei mele „Furnicel” (pe la vreun anticariat sau in pod, prin vreo lada prafuita cu vechituri…)

    Apreciază

    • Dl.Goe said

      Ce-ar putea fi mai plictisitor decat un interlocutor care e intotdeauna de acord si care mai si tine sa-si exprime acordul? Nici macar unul care nu e niciodata de acord nu se compara cu asemenea grozavie de comentator. Dar intrucat exista destule locuri carora le sunt perfect adaptati si unde sunt si foarte apreciati nu exista riscul sa asistam la o disparitie a lor…

      Dragut filmul. Merci. Si da, exista azi prea putine carti noi, „de autor”, pentru copii. Majoritatea facaturilor industrial-comerciale de azi nu se compara cu:

      Peripetiile furnicelului Ferda
      Cipi acest pitic urias
      Habarnam in tara soarelui
      In tara lectiilor neinvatate
      Cei din luna
      Melcul Mincinos

      si altele 🙂

      Apreciază

      • uneori, de acord said

        Cred ca video-ul nu este numai amuzant, ci se preteaza si la mai multe interpretari.
        Eu o prefer pe aceea care ne face sa gandim ca, macar cateodata, ar merita sa ne omoram cu munca fie si numai pentru a crea/realiza ceva frumos, fara vreun castig.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: