(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 2 august 2011

Despre normalitate si auto-gol

Posted by Arca lui Goe pe august 2, 2011

Despre „normalitate”, dar nu despre aceea pierduta in intalnirea ratata la Ateneu de catre conul Dorin impotriva lui Niky Manolescu, si despre autogol ca forma de consolidare a bizarului colectiv.

Spre deosebire de alte genuri literare, stirile de presa traiesc foarte putin, o zi sau cel mult cateva zile. Se nasc, isi consuma rapid gloria efemera, iar apoi, in mod miraculos, se sting ca si cum n-ar fi fost. Presiunea de a consuma stiri este atat de mare incat arareori vreuna are ragazul de a arde complet. Cel mai adesea, pe baza unui mecanism extrem de bine reglat, orice stire noua se va amorsa intocmai si la timp pentru a stinge alta care a facut fum si flama dar nu si scrum sau lumina. In aceasta lume „coada de peste” este la mare putere (nu capul de peste). Ca „ziaristii” uita sa re/vina cu deznodamantul anchetelor ori informatiilor incendiare, explozive, decisive poate avea explicatii plauzibile, dar felul in care si cititorii uita sa-si doreasca aflarea continuarii este o enigma de nedezlegat. Faptul ar putea fi in sine „o stire”. Astfel se face ca dezvaluirile generalului Pitulescu au ramas vesnic pitulate, ca procurori si generali s-au sinucis intr-o discretie postuma cel putin bizara, sau ca lista lunga a agentilor de influenta din redactiile ziarelor importante a ramas o amintire pe apa (grea) a sâmbetei nelucratoare. Epigramele, diagramele si stenogramele, inregistarile si interpretarile care o facut cicloane in istoriea clipei trecute sunt acum trecute sub tacere. Pe cine mai intereseaza, de exemplu, faptul ca in preajma celor mai recente alegeri prezidentiale s-au intamplat lucruri vizand paranormalul cel putin. Guvernul a fost demis (caz unic in istoria post decembrista) fara nicio legatura cu performantele acestuia sau cu starea natiunii ci doar pentru a bloca un candidat anume. Isi mai aminteste cineva cata energie si elocinta s-a consumat in incercarea de a demonstra „logic” faptul ca numirea premierului nu este atributul presedintelui? Desigur ca nu.

Imi amintesc, intamplator, ca asistand la discutiile extrem de nostime de pe blogul cu acord global intelectual al politicianului Adrian Nastase, nu ma puteam minuna indeajns ca data scrutinului se apropia vertiginos in timp ce Nastase evita cu cerbicie sa-si exprime explicit sprijinul pentru candidatul partidului sau: Mircea Geoana, insistand exclusiv pe ideea ca eliminarea lui Basescu, echivalenta in mintea sa cu intoarcerea la „normalitate” (pe care o predica cu mare avant si speranta), este prioritatea. Am ramas chiar cu impresia ca in ceea ce priveste raii cei mai mari pentru Nastase (cel mic) in functia de presedinte erau, in ordine, Geoana si abia apoi Basescu. Prefigurand vizita de relaxare a colegului Mircea la sap-ul lui Sorin Ovidiu, Adrian s-a scufundat intr-o fundatie a lui Dinu, intr-o intalnire, uitata azi, spre promovarea reciproc avan/tajoasa a crinului de gradina, corcit cu gaina de Cornu. Ce istorie fabuloasa s-ar putea scrie cu lucrurile ramase nespuse sau nefacute in spatele stirilor cu ardere incompleta.

Aproape fara nicio loegatura cu cele mentionate mai sus reiau un comentariu postat (fara succes) pe blogul lui Adrian Nastase, scris cu convingerea ca Basescu avea sa piarda alegerile impotriva cuplului de comici Mircea-Crin cu sprijin unanim.

Ce este aceea „normalitate”? Pentru un surdo-mut din nastere normalitatea este linistea desavarsita. Scos miraculos din surzenie pentru cateva ore se va trezi in mijlocul unui vacarm neinteligibil si insuportabil. In absenta unei pregatiri si informari adecvate va tanji dupa intoarcerea la „normalitate”. Profesorul platit de la buget care preda limbajul semnelor pentru surdo-muti va face galagia cea mai mare (exprimandu-si desigur bucuria) dar va pleda pentru intoarcerea la „normalitate” pentru a proteja cetateanul impotriva stresului informational. Normalitatea in Romania inseamna asadar, pe deasupra, Geoana-presedinte. Iar pe dedesupt… Tot intoarcerea la normalitate. Care normalitate? 1984? 1989? 1990? 2000?

INTRODUCERE: Indeobşte liniile de demarcatie intre anarhie, democratie si totalitarism sunt relativ clare din majoritatea punctelor de observatie posibile ale unei societati. Desigur ca acest context relativist ofera si niste nivele de observatie din care exista posibilitatea unei abordari (bine fundamentate) in care cele trei feluri de manifestare sociala sa fie considerate simple aparente, cazuri particulare ale uneia si aceleiasi esente care guverneaza (dez)organizarea sociala si mai ales meta-sociala a colectivitatilor umane. Dintr-un punct de observatie plasat pe un astfel de nivel se poate demonstra destul de riguros ca nu exista deosebiri esentiale intre felul in care este organizata politic societatea capitalista americana (de ex) si societatea socialista multilateral dezvoltata de tip ceausist (chiar daca deosebirile aparente pot fi destul numeroase). Desigur ca o astfel de abordare si o discutie pe aceste coordonate ar putea fi foarte interesanta chiar si intre „sociologi” amatori (ca noi toti, cei de pe acest blog) doar ca, in contextul crizei economice, politice, a campaniei electorale si a orientarii perene a acestui blog, o asemenea propunere de dezbatere ar fi (putin spus) inoportuna. De aceea ne vom rezuma (sic) sa luam in considerare doar locul geometric al punctelor din care anarhia, democratia si totalitarismul nu pot fi confundate. Exista desigur o serie de detalii specifice care contabilizate cantitativ pot califica o societate pentru incadrarea intr-una dintre cele trei categorii pomenite, intr-un interval oarecare de timp al existentei sale. Odata catalogarea acceptata se vor putea desigur identifica in intetiorul acelei societati anumite elemente care pot contrazice incadrarea respectiva. Intr-o oarecare masura anarhia, democratia si totalitarismul pot coexista in acelasi corp social. In totalitarism pot exista perioade de dezghet ideologic (cu aparenta democratica) si/sau miscari anarhice subterane dupa cum in democratie pot exista autoritatrisme care pot avea aparenta dictatoriala sau disolutii ale autoritatii specifice anarhiei. Si ce exemplu mai potrivit pentru aceast gen de mixtura poate fi decat tara si timpul in care traim.

CUPRINS: Romania este acceptata (aproape unanim, in interior si in exterior) ca tara in care societatea este organizata institutional dupa aparente democratice (ale unei democratii poate „originale” dar in nici un caz ale unei „democratii populare”, daca va mai amintiti sintagma). Cu toate astea, accente ale anarhiei si totalitarismului sunt foarte active. Exista unele detalii comune intre anarhie si totalitarism dintre care as vrea sa amintesc (a) starea de confuzie sociala (totala sau… respectiv ideologica) intretinuta sistemic, (b) caracterul arbitrar al deciziilor cu impact social (fara acordul sau consultarea membrilor societatii, de obicei in detrimentul acestora si in avantajul unei caste favorizate) si (c) permanenta unui absurd sesizabil in cotidian care pare ca guverneaza luarea unor decizii care nu sunt in favoarea nimanui ci mai degraba in defavoare tuturor. Confuzia, arbitrariul si absurdul sunt elementele care altereaza dramatic democratia institutionala (catalogata frecvent in Romania ca fiind, vai, fragila si de „tranzitie”) precum si relatile (macro si micro) sociale actuale in Romania. In Romania (cea care a consemnat existenta unei coruptii profunde fara corupti) exista anarhie fara anarhisti si totalitarism fara dictatori. Daca totalitarismul de tip ceausist era rudimentar cu organizare piramidala cel din zilele noastre este cinic, difuz si impersonal dar nu mai putin „eficient” si infricosator, pe alocuri chiar mai infricosator decat cel ceausit prin abilitatea sa de a functiona in conditii de aparenta democratie institutionlala. Este infricosator cum un astfel de sistem fara chip a reusit sa puna in miscare si sa intretina un mecanism atat de sofisticat si performant care integreaza elemente si resurse atat de eterogene, reusind practic sa izoleze fenomenul „Basescu”, sa-l discrediteze si diabolizeze in asa masura incat sa poata trece nestingherit la sfidarea fatisa a normelor democratice, a legilor si Constitutiei si a oricarui bunsimt. Pentru blocarea candidatului Basescu au fost suspendate, pana la noi ordine, Constitutia, normele internationale, angajamentele internationale ale Romaniei, interesul national, logica si ratiunea. Ce disperare a impins oare sistemul spre acte „electorale” de asemenea anvergura precum daramarea guvernului (fara nicio legatura cu performantele guvernului si fara niciun scrupul in pastrarea aparentelor) sau sfidarea Constitutiei prin respingerea apriorica a oricarui premier si guvern propus constitutional in conditiile in care este vital ca Romania sa aiba un guvern legitim capabil sa-si asume obligatiile internationale, sa propuna bugetul si sa organizeze alegerile prezidentiale? Nu va inspaimnata oare puterea unei astfel de entitati capabila sa actioneze astfel, arbitrar, abuziv impotriva unui candidat, individ, presedinte ales al Romaniei, „dictator” sau ma rog, „dictator in devenire”? Ciudat. Daca acest sistem il poate elimina astfel pe candidatul/”dictatorul” Basescu fara urma de grija pentru salvarea aparentelor democratice ce poate face atunci acest sistem unui cetatean oarecare care ar da fie si numai impresia ca poate deranja semnificativ sistemul? L-ar anihila desigur fara urme, fara ecouri si fara regrete. Si ca o fina ironie a soartei, componenta totalitara a societatii isi ingaduie cu cinism sa nu aiba un lider credibil, o tinta. Succesul va fi deplin atunci cand va reusi sa-l inlocuiasca pe „marele harţuitor al sistemului” cu „prostanacul amorf al sistemului”. Ce decredibilizare mai mare poate sa-i fie oferita post-mortem invinsului Basescu decat inlocuirea sa cu un „nimeni” al soacrei? Sau evenentual, la alegere, cu una din lichelutele crin-sorin? Niciuna!

Probabil ca Basescu va pierde alegerile in turul doi invins de sistem prin itermediul unora dintre fostii sai alegatori pe care sistemul i-a convertit cu rabdare si abilitate in adulmecatori de crin prin dezgustare mediatica. Oameni cu o oarecare educatie (cel putin in acte) dar suprficiali si fara apetit pentru urmarirea in profunzime a fenomenului politic au auzit in mod repetat la televizor ca Basescu este betiv, curvar, securist, comunist, ca ne face tara de ras si nu ne reprezinta, ca e scandalagiu, dictator si ca in genere face si spune numai prostii si ilegalitati. Oamenii aceia oarecum educati (in acte cel putin) dar superficiali s-au saturat, s-au scarbit sa auda acest zgomot de fond (cu sau fara suport in realitate, nu conteaza), iar solutia care le e la indemana este sa voteze impotriva lui Basescu. Sunt singurii dislocati din categoriile traditionale care votau „tematic” la precedentele alegeri si ei vor face diferenta. Nu talibanii „odiosi” (sa-mi fie ingaduit sa folosesc acest „sinonim” pentru creatorii de ode la adresa lui Adrian Nastase, vultur sacru si brad verde) care s-au radicalizat in psd-ism intr-atat incat vor accepta sa manance „geoana” doar in turul doi. Dupa aceea vom vedea, din pacate, destul de repede de ce se dorea eliminarea lui Basescu dupa ce s-a reusit convingerea sistemul imunitar al societatii ca anticorpul ar fi un microb.

In loc de CONCLUZIE: Romanii regreta comunismul si executia sotilor Ceausescu!
Romanii il considera pe Ion Iliescu cel mai respectabil politician al ultimilor 20 de ani!
Romanii il considera pe Adrian Paunescu cel mai respectabil scriitor al ultimilor 20 de ani!

Ion Iliescu, cel care va ramane in istorie ca parinte al mineriadelor si al capitalismului de cumetrie in perioada de maxima inflorire este „scos” de romani cel mai respectabil politician al ultimilor 20 de ani!

Adrian Paunescu care nu a mai scris nimic in ultimii 20 de ani si care a parazitat (capusare politica) „gloria literara” pe care o avea inainte de 89 prin cele 100 de poeme bune pe care le-a scris pentru a le ingropa in tone de rahat pana la invizibilizare este „scos” de romani cel mai respectabil scriitor al ultimilor 20 de ani?

Ce alte mostre de confuzie ar fi necesare? Aici, pe acest blog pe care intr-un ipotetic sondaj de opinie 95% dintre participanti ar putea jura ca Ciutacu este peste Patapievici la orice capitol, iar 95% dintre acestia ar si crede sincer ceea ce afirma. Ce alte mostre de absurd ar fi necesare intr-o tara in care ratarile lui Basescu se masoara prin exuberanta cu care Adrian Nastase zburda prin televiziuni pentru a afirma ritos ca interesul national coincide cu eliminarea celui pe care-l identifica a-i fi dusman personal, fara ca vocea sa-i sune catusi de putin fals?

Ma amuza de pe acum felul in care obisnutii acestui blog se vor raporta la presedintele Geoana in viitor si la cat de util va mai putea fi blogul ca instrument politic in mana lui Adrian Nastase care desigur spera acum sa nu mai aiba nevoie de un astfel de instrument pe care l-ar putea transforma, in fine, intr-o arena a dialogului si a dezbaterilor echilibrate si echidistante. Din pacate nu va fi sa fie. Din pacate pentru dezbatere, dialog si echidistanta, desigur. Prevad totusi ca anumite cariere politice vor fi irefutabil infundate, indiferent de rezultaul scrutinului prezidential, pe care-l voi urmari la televizor, inclusiv prelungirile care se vor incheia, prevad, cu un gol de aur.

Posted in Arcaluigoeologie | 4 Comments »

Haiku vara

Posted by Arca lui Goe pe august 2, 2011

Cu zvonuri surde
Se trage chiar în mine

Sunt numai ţintă.
============================

Cât îți e de greu?

Hai, spune-mi că mă iubești
Puternicule!
============================

Răniți de valuri

Nedumeriți și singuri
Stabilopozii.
============================

La est de Eden

O nuanță de durere
Te nasc din coastă.
============================

Grele de fluturi

În livezi pustiite
Hulpave omizi.
============================

Brumă căzută

Mă doare ca o rană
Floarea de cais.
============================

Plin de iubire

Să cad din nou în sine
Floare de cires.
============================

Nuntă în iarbă

Timp suspendat în amor
De crini împietresc.
============================

Faţă în faţă

Iar exces de cuvinte
Eşti in pericol!
============================

Pentru iubire si pentru ura

Am strivit o musca si am oferit-o
Unei furnici.
============================

In cantecul greierului

Nici un semn nu prezice
Cat de curand va muri
============================

Langa batrana mea casa
Pe care am parasit-o
Ciresii sunt in floare
============================

Chiar pe picioarele mele

Cand ai ajuns aici
Melcule.
============================

Si cateva a caror traducere ad hoc din engleza in romana n-a reusit sa-mi sune defel. Poate se vor gasi hackeri de haiku care sa le patrunda codul muzical si sa-l deconspire in limba romana.

A sudden shower falls –
and naked I am riding
on a naked horse!
============================

I kill an ant
and realize my three children
have been watching.
============================

First autumn morning:
the mirror I stare into
shows my father’s face.
============================

On New Year’s Day

I long to meet my parents
as they were before my birth.
============================

You rice-field maidens!
The only things not muddy
Are the songs you sing.
============================

After killing
a spider, how lonely I feel
in the cold of night!
============================

For love and for hate
I swat a fly and offer it
to an ant.
============================

In the cicada’s cry
No sign can foretell
How soon it must die.
============================

No one travels
Along this way but I,
This autumn evening.
============================

Clouds appear
and bring to men a chance to rest
from looking at the moon.
============================

Covered with the flowers,
Instantly I’d like to die
In this dream of ours!
============================

No sky
no earth – but still
snowflakes fall
============================

In my old home
which I forsook, the cherries
are in bloom.
============================

Right at my feet –
and when did you get here,
snail?
============================

Posted in Imperiul Cuvintelor | Etichetat: | 9 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: