(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 6 august 2011

Continuum, x, y, z

Posted by Arca lui Goe pe august 6, 2011

x.  Intr-o dimineata oarecare cetateanul George B. gaseste pe noptiera, intr-un dosar cu coperti grena, scenariul unui film si un biletel din partea lui Regizor. Nedumerit si abatut cetateanul George B. isi toarna un pahar inalt cu lapte batut, apoi deschide agale si parca cu teama dosarul cu coperti grena. Incontinuare abatut soarbe din laptele batut si, din ce in ce mai mirat si intrigat, se lasa absorbit de lectura. Spre amiaza, inainte de a i se face foame, realizeaza brusc cateva lucruri esentiale.

              1. Rolul ce-i fusese propus de care Regizor nu e principal.

              2. Exista scene in care este atins pe gura cu buze de femeie.

              3. Numele personajului nu este Leo ci Belciug.

Tremurand de revolta si enervare cetateanul George B. isi baga picioarele in papuci si luand dosarul cu sine se deplaseaza cu pasi fermi pana la toileta. Arunca dosarul cu biletel cu tot in weceu si trage apa. Dosarul rezista. Cetateanul insista. Dupa a treia tragere dosarul se duce. La vale. Cetateanul se duce si el. La Parlamentul european. Pe drum sopteste incet, ca pentru sine:

De un dor fara satiu-s învins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu din adînc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino în spatii,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu ma alina
si parca-as visa o planeta pierduta.
E atîta nepace în sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins…
Un dor fara satiu m-a-nvins,
Si nu stiu ce sete ma arde mereu.

y.  Mi-e si mie un dor fara satiu de orice atingere, de materia mea in contact cu materia ta. Caci niciodata materia mea n-a fost in atingere cu materia ta. Suntem prea incarcati de electricitate si prea goi de materie, dar totusi scânteiem sub-atomic incercand cu disperare sa ne atingem odata si odata, proton la proton. Ma si mir ca-mi poate fi atat de dor de ceva ce n-am avut niciodata.

z.  Desi, ca bloggari, imi sunt in/amici buni intr-un razboi inter-egoic destul de a/nost/im, si cu toate ca imi sunt cvasi-indiferenti ca persoane, gasesc de cuviinta sa repet ca fenomenele Padina si Tudoran nu se bucura de atentia pe care ar merita-o. Sunt mai anonimi decat ar fi normal. Despre fenomenele Padina si Tutoran ar trebui vorbit mai mult, mai altfel, mai nu stiu cum. Din pacate (…) cei doi sunt inca vii si foarte rezistenti la luarea in dezbatere a fenomenelor care-i imbraca. Cat vor fi inca vii si recalcitranti nu se va putea vorbi despre ei… deact asa, sporadic, pe sest, in petale fara sepale si-n corole fara pistil si fara petziol. Paradoxul trist al celor doua fenomene este ca de indata ce apartinatorii vor muri, nu va mai fi deloc imperioasa vorbirea despre fostele fenomene, foneme, sunete si sub-sunete, mai anonime azi decat ar fi normal.

Darwin epistolar. Scrisoarea II si III.

Am avut intotdeauna convingerea ca Universul este creatia lui Dumnezeu si ca El nu si-a abandonat niciodata creatia. In toate cercetarile pe care le-am intreprins, in toate teoriile pe care le-am adus in lumina cuvintelor, am fost pus in miscare de o intrebare al carui raspuns l-am crezut accesibil oamenilor. O intrebare simpla si modesta: …

Darwin. Scrisoarea II.

Darwin. Scrisoarea III.

Posted in Darwin epistolar | 16 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: