(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Continuum, x, y, z

Posted by Arca lui Goe pe August 6, 2011

x.  Intr-o dimineata oarecare cetateanul George B. gaseste pe noptiera, intr-un dosar cu coperti grena, scenariul unui film si un biletel din partea lui Regizor. Nedumerit si abatut cetateanul George B. isi toarna un pahar inalt cu lapte batut, apoi deschide agale si parca cu teama dosarul cu coperti grena. Incontinuare abatut soarbe din laptele batut si, din ce in ce mai mirat si intrigat, se lasa absorbit de lectura. Spre amiaza, inainte de a i se face foame, realizeaza brusc cateva lucruri esentiale.

              1. Rolul ce-i fusese propus de care Regizor nu e principal.

              2. Exista scene in care este atins pe gura cu buze de femeie.

              3. Numele personajului nu este Leo ci Belciug.

Tremurand de revolta si enervare cetateanul George B. isi baga picioarele in papuci si luand dosarul cu sine se deplaseaza cu pasi fermi pana la toileta. Arunca dosarul cu biletel cu tot in weceu si trage apa. Dosarul rezista. Cetateanul insista. Dupa a treia tragere dosarul se duce. La vale. Cetateanul se duce si el. La Parlamentul european. Pe drum sopteste incet, ca pentru sine:

De un dor fara satiu-s învins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu din adînc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino în spatii,
izvoare sub luna, ori dornica ciuta,
nimic nu ma stinge, nimic nu ma alina
si parca-as visa o planeta pierduta.
E atîta nepace în sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins…
Un dor fara satiu m-a-nvins,
Si nu stiu ce sete ma arde mereu.

y.  Mi-e si mie un dor fara satiu de orice atingere, de materia mea in contact cu materia ta. Caci niciodata materia mea n-a fost in atingere cu materia ta. Suntem prea incarcati de electricitate si prea goi de materie, dar totusi scânteiem sub-atomic incercand cu disperare sa ne atingem odata si odata, proton la proton. Ma si mir ca-mi poate fi atat de dor de ceva ce n-am avut niciodata.

z.  Desi, ca bloggari, imi sunt in/amici buni intr-un razboi inter-egoic destul de a/nost/im, si cu toate ca imi sunt cvasi-indiferenti ca persoane, gasesc de cuviinta sa repet ca fenomenele Padina si Tudoran nu se bucura de atentia pe care ar merita-o. Sunt mai anonimi decat ar fi normal. Despre fenomenele Padina si Tutoran ar trebui vorbit mai mult, mai altfel, mai nu stiu cum. Din pacate (…) cei doi sunt inca vii si foarte rezistenti la luarea in dezbatere a fenomenelor care-i imbraca. Cat vor fi inca vii si recalcitranti nu se va putea vorbi despre ei… deact asa, sporadic, pe sest, in petale fara sepale si-n corole fara pistil si fara petziol. Paradoxul trist al celor doua fenomene este ca de indata ce apartinatorii vor muri, nu va mai fi deloc imperioasa vorbirea despre fostele fenomene, foneme, sunete si sub-sunete, mai anonime azi decat ar fi normal.

Darwin epistolar. Scrisoarea II si III.

Am avut intotdeauna convingerea ca Universul este creatia lui Dumnezeu si ca El nu si-a abandonat niciodata creatia. In toate cercetarile pe care le-am intreprins, in toate teoriile pe care le-am adus in lumina cuvintelor, am fost pus in miscare de o intrebare al carui raspuns l-am crezut accesibil oamenilor. O intrebare simpla si modesta: …

Darwin. Scrisoarea II.

Darwin. Scrisoarea III.

16 răspunsuri to “Continuum, x, y, z”

  1. Tony said

    Intr-un moment aniversar (vai, uitat de aproape toata lumea) poetul Dorin Tudoran, lustruindu-se pe sine, ofera memoriei lui Marin Preda un poem de-al sau. Foarte bun dealtfel. In acord cu procedura standard de pe al treilea sau „val-vizuin”, poetul cenzureaza mesajele cu care nu este de acord. In marinimia sa a postat pe sarite cate ceva din comentariile pe care le-am facut on topic si mi-a raspuns intzepat. Apoi m-a cenzurat. Poetul. Cu permisiuna sa consemnez aici mesajele cenzurate care sunt conexe cu Mesajele #28 si #29.

    Mesaj postat initial dar cenzurat (desigur abuziv):

    „Coane Dorine, vine o vreme cand tacerea ramâne singura alternativa a vorbariei goale. Si atunci ne agatam disperati de… cuvinte, alegandu-le pe cele mai dulci sau mai dure, iar cuvintele se scutura de noi ca de boala.

    Ce sa zic? Poemul e bun. E bun pentru ca e bun si-a acuma. Nu asa de bun ca atunci, nu mai putin bun ci altfel de bun, dar bun. Substantial. Pe vremea aia era insa un poem dusmanos. Tovarasii aveau dreptate. Subversiv chiar. Faptul ca era subversiv si dusmanos il facea mai bun decat era, pe o parte a sa. De unde si entuziasmul colegilor intelectuali de rit literar mai neeroici de felul lor. As vrea sa vina aici un critic literar mare (daca se poate, mare, nu neaparat consacrat) si sa ne lamureasca in legatura cu maretia acestui poem epic, dincolo de subersivitatea sa revolută si care-i face deocamdata gloria si acum, aici, retroactiv, printre “niste cititori” cu scutcircuit vadit spre trecut, dar fara nicio aderenta la prezent. Deci poeemul epic e bun. Ca a fost subversiv n-a fost meritul poetului ci al epocii. Anecdota trimiterii sale lui Ion Iliescu (…) pentru a-l ajunge la Nichita si la “turma” de poeti este munumentala in sine, dar inchide poemul in era in care abilitatea artistica de a pasi pe sarma pentru a trece puntea din interior spre interior, facea gloria literara. Daca ar fi fost scris de un om liber, care n-ar fi datorat nimic sistemului, nicio loialitate, nicio recunostiinta, de catre un “dusman declarat al poporului si idealului comunist” poemul epic ar fi fost sursa unei emotii intr-o relatie mai armonios-adecvata cu continutul sau epic, cel datorat bunicului. Se vede ca inca de atunci in d-voastra se dadea o lupta intre a fi “poet” si a fi “dizident”. Ce sperati sa va spuna Ion Iliescu (ce premonitie!!!) ? Ca poemul nu e pornografic ci subversiv, mai tovarase draga, de aceea? Ori poate sa zica “nica” despre pornografia evidenta a poemului (ca e ceva pornografic in felul in care un poet de-al nostru isi baga subversiv pana in el de ideal comunist) si sa inchida ochii sai de activist luminat zicand in sinea sa „treaca de la mine”. Ce sperati d-voastra de la Ion Iliescu? Pe bune acuma?
    Dar sa lasam partea asta subersiva, fara obiect acuma, si sa ne intoarcem la balada per se. E buna, dar, trebuie sa recunoasteti, meritul e in primul rand al bunicului. Aplauze merita insa si nepotul care a consemnat faptele exact, asa cum au fost. Cu talent foarte literar. Pe mine ma incearca insa si un soi de duiosie bizara pentru un cei care se ocupau cu cenzura si care trebuiau sa gasesca pretexte plauzibile cu care sa se scuze fata de subersivii poeti atunci cand le cenzurau, de nevoie, poemele dusmanoase. Ceea ce nu se mai intampla azi.

    Coane Dorine, vine o vreme cand tacerea ramâne singura alternativa a vorbariei goale. Si atunci ne agatam disperati de… cuvinte, alegandu-le pe cele mai dulci sau mai dure, iar cuvintele se scutura de noi ca de boala. Imi veti ingadui sper sa va urez vacanta placuta.”

  2. Tony said

    In raspuns la comentariul sau #29 am incercat sa aflu totusi ce spera tanarul poet de la Ion Iliescu. Zadarnic:

    „Coane Dorine, imi pare sincer rau ca va irositi (timpul) pentru a va contrazice atat de vehement. Daca ati fi dorit intr-adevar sa-mi transmiteti ceea ce formal este declarat in mesajul d-voastra (presarat cu inutile violente de limbaj) calea cea mai simpla si mai eficienta ar fi fost ignorarea mesajului meu. Raspunsul d-voastra ma intristeaza nu atat prin natura sa duala (apropo de multiplicitate) ci prin faptul ca va plaseaza departe de orice inteles rezonabil. Mi se pare evident ca, in pofida aprentelor cautate, doriti in fapt sa-mi cumunicati, sa-mi transmiteti „o sama” de meta/informatii care sa-si faca eventual anumite efecte asupra mea (cronofagul). Nu cred ca ati ales calea potrivita.

    In cazul in care, citind pana aici mesajul meu, ati ramas suficient de detasat as vrea sa raspund (ignorand contextul nefavorabil pe care l-am mentionat mai sus) interpelarilor directe incluse in zona formala a mesajului pe
    care cu generozitate mi-l adresati:

    a) „Multiple Personality Disorder” ? Cred ca e confuzie la mijloc provenita dintr-un lost in translation. Nu cred ca ati putea identifica elemente ale unor personalitati „diferite” in mesajele pe care vi le adresez. Poate „tonuri” diferite, poate „coloraturi” diferite (de la piesa la piesa, de la rol la rol). Nu eu serpuiesc, ci drumul (zise sarpele; apropo nu sunt veninos. M-am muscat de cateva ori de limba si n-am patit nimica). In tot cazul va multumesc pentru grija.

    b) Parca ziceati ca nu-l mai pomeniti pe dl.Goe pana pe 7 Noiembrie (parca). Mi se pare o inconsistenta inutila, fara scop lucrativ. 🙂

    c) Ce-i solicitati d-voastra (tânarul Tudoran) tovarasului Ion Iliescu si care erau asteptarile pe care le aveati dinspre Ion Iliescu, sunt (ar fi fost normal sa fie) lucruri foarte diferite. Dar daca ziceti d-voastra ca va asteptati sa primiti fix ceea ce solicitati, atunci eu nu pot decat sa iau la cunostiinta si sa va cred pe cuvant, sa va multumesc pentru raspuns si chiar sa fac (in sinea mea) anumite interpretari in legatura cu aceasta credinta a d-voastra.

    Va multumesc. Sunteti ca de obicei un partener de conversatie extrem de agreabil. Si o spun fara urma de malitiozitate. Mie unul discutiile cu d-voastra mi-au facut intotdeauna placere, iar cea de acum nu face exceptie.”

  3. Kibby said

    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/polemici-dezbateri/articol/scrisoare-deschisa-lui-dorin-tudoran

  4. Medusa said

    🙂

  5. Dl.Goe said

    Consemnare pentru vara viitoare: Politicieni pe bani.

  6. Trix said

    Din pacate (…) cei doi sunt inca vii 😯 ce-ati vrut sa spuneti?

    • Dl.Goe said

      @Trix – La prima vedere formula poate parea… morbida (?!) dar nici vorba de asa ceva. Le doresc celor doi viata lunga si luciditate maxima pana la adanci batrneti. Ceea ce am incercat (zadarnic se pare) sa sugerez a fost faptul ca cele doua fenomene „Padina” si „Tudoran” epuizate fiind, in dimensiunea lor literar-artistica, politica si de orice alta de natura „publica”, par a fi in asteptatrea unei reevaluari si reintegrari in istorie. Dar in virtutea faptului ca doar moartea transforma orice viata in destin, aceasta reevaluare intarzie. Cei doi indivizi reziduali ai acelor fenomene nu mai pot in niciun fel performa in ton cu timpul apogeului lor si nu fac in fapt decat sa paraziteze si sa diminueze reusitele (atâta cât au fost) in materie de literatura, dizidenta, etc. In mod paradoxal desi ei sunt cam singurii agenti ai promovarii in atentia publicului a trecutelor fenomene sunt in acelasi timp (prin atitudinile lor) si piedicile majore impotriva oricarei reevaluari si intgrari a lor in istorie. Abia dupa ce vor termina acesti batranei de rontatit tot ce pot rontai din ce-au strans in trecut, cu ceea ce va ramane se va putea eventual proceda la reevaluare. Formula mea era, daca vreti, expresia unui scepticism in legatura cu faptul ca vreunul dintre cei doi ar mai putea spune ceva cat de cat important in literatura, politica etc.

  7. Kibby said

    bietul cetatean George B, sa n-aiba el un leading role, nu intelegeri fundamentale ale universului, nu patos, nu replici memorabile…
    cine e belitu ala de regizor domne?

  8. Dl.Goe said

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: