(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Inapoi la politica disperarii culturale

Posted by Arca lui Goe pe August 14, 2011

Se dedica stimabilului Neamtzu Tziganu:

Inapoi la politica disperarii culturale – Ralf DAHRENDORF

In urma cu cativa ani, istoricul Fritz Stern a scris o carte despre Germania intitulata „Politica disperarii culturale”. Autorul a folosit exemplul a trei scriitori de succes (acum dati uitarii) de la sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea, pentru a arata aversiunea profunda a multor germani fata de lumea moderna, in special fata de economia de piata si de politica democratiei.

S-au schimbat multe de la era nazista. Triumful criminal si infrangerea sangeroasa a politicii disperarii culturale au fost urmate de un miracol economic care a facut din Germania una dintre cele mai prospere tari, cu aproape sase decenii de stabilitate democratica din ce in ce mai accentuata.

Cu toate acestea, Germania inca mai prezinta urmele unei atitudini care considera economia moderna drept detestabila si deschiderea tuturor frontierelor in vederea unei lumi globalizate drept inspaimantatoare. „Capitalismul pur” si „globalizarea” evoca imagini de groaza. Roiuri de „lacuste” capitaliste ameninta sa coboare asupra oamenilor lipsiti de aparare, care muncesc din greu – asta ca sa citez nefericita metafora folosita intr-un discurs recent de presedintele social-democratilor aflati la guvernare, Franz Muntefering.

Desigur, repulsia fata de economiile de tip liberalist si pietele globale nu se limiteaza la Germania. Un sentiment similar a constituit unul din motivele pentru care francezii si probabil chiar si olandezii au respins Tratatul constitutional al UE, pe care unii l-au considerat prea „anglo-saxon” in liberalismul lui economic.

Pentru multi, alternativa la capitalism si globalizare este o imagine idilica a „modelului social european”, pe care nimeni nu l-a definit deocamdata. Intr-adevar, ar fi dificil de facut. Politicile sociale in Europa – la fel ca si orice altceva, de altfel – variaza, iar atitudinile populare acopera un spectru de la protectionismul obosit si dorinta de subventii in cazul unora din „batrana Europa” la entuziasmul pietei libere manifestat de membrii mai recenti ai UE in Vest (Irlanda si Portugalia) si in Est (Polonia si Slovacia).

De fapt, cel mai laudat model social este mai mult un vis decat realitate, respectiv visul unei lumi comode in care un stat binevoitor are grija de noi. Aceasta lume a incetat sa fie viabila in mare parte din motive de demografie, de vreme ce solicitarile de asistenta in crestere se materializeaza in costuri inacceptabile.

Unii oameni – si chiar unii politicieni – stiu ca, la urma urmei, trebuie sa ne bazam pe propriile initiative si eforturi si profita de oportunitatile pietei deschise. Insa altii din Europa trateaza astfel de atitudini ca pe un desen animat, a carui explicatie ar putea spune in franceza sau germana: „auto-sustinerea este importanta, contam pe stat pentru aceasta”.

In spatele acestor diferente se afla traditii politice si culturale inradacinate, referitoare la rolul statului in viata de zi cu zi. Aici se vede cum SUA difera cu adevarat de Franta si Germania, in vreme ce Marea Britanie manifesta o lipsa de incredere in stat traditionala.

Dintr-un alt punct de vedere, aceasta este valabila si pentru Italia. Italia are de multa vreme un Partid Comunist mare, iar stanga ar putea ajunge la conducere inca o data; insa nu exista o opozitie evidenta fata de libertatile incurajate de capitalism. Polonia este o alta tara in care initiativa individuala o duce bine. Este inutil de amintit ca nu exista impedimente in cazul multora dintre economiile bine dezvoltate ale Asiei.

Toanele anti-capitaliste si anti-globaliste manifestate in alte parti ale lumii reprezinta o sursa de ingrijorare. In fond, cartea lui Fritz Stern a fost scrisa ca un avertisment la adresa pericolelor ridicate de o ura romantica fata de modernitate. Somajul ridicat, adeseori pe termen lung, si reducerea beneficiilor sociale alimenteaza, insa nu provoaca asemenea atitudini; radacinile lor politice adanc ingropate sunt mult mai importante.

Acelasi lucru se poate spune si despre consecintele lor. Un sentiment de frustrare, care rezulta dintr-un sentiment anti-capitalist si anti-globalist duce la o combinatie fatala de vise desarte („Franta pentru francezi”) si realitatea unor lideri nemilosi, poate carismatici, de dreapta (Jean-Marie Le Pen in Franta) si de stanga (Oskar Lafontaine si noul sau partid in Germania). Prosperitatea si libertatea vor fi victime, in cazul in care cei care profita de oportunitatile lumii noi nu vor triumfa.

Autor a numeroase titluri de succes si fost comisar european din partea Germaniei, Ralf Dahrendorf este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie, fost rector al London School of Economisc si fost custode al Colegiului St. Anthony, Oxford.

Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2005.

http://www.project-syndicate.org

7 răspunsuri to “Inapoi la politica disperarii culturale”

  1. Kibby said

    “auto-sustinerea este importanta, contam pe stat pentru aceasta”…lol
    cum domnule, si Germania e aici??? nu cred 🙂

    • Dl.Goe said

      Eu zic sa credeti. Ba chiar si America da semne ca ar incerca sa se alinieze in internationala socialista. Dar problema este, nu-i asa, mult mai complicata, de la caz la caz. Caci sunt multe si diverse cazurile in care „se impune” ajutarea cetateanului in tentativa sa de a se ajuta singur, in democratie, capitalism si economie de piata. Dar n-ave nou vreme de discutat mizilicuri din astea…

  2. rebeliunea minerală said

    Degradarea condiţiilor climatice şi epuizarea resurselor fac o veritabilă diversiune din pseudo-problematica perspectivei disimulate în topic; fără altfel de materiale, altfel de energie şi altfel de tehnologii, se mai poate vorbi doar despre globalizarea crizei definitive.

  3. merci de dedicatie, desi nu-nteleg de ce mi-ai dedicat-o ca nu-i ziua mea si nu ma cheama nici Marin!
    P.S Traducerea e un pic fortata, in germana s-a spus „Zurück zur Politik des Kulturpessimismus”.
    Baiatu a fost baiat dastapt, ca muri acum citiva ani, a fost unu din ideologii FDPului, eu am votat intotdeauna FDP, din pacate azi sunt pa faras, sunt la limita de 5%.

    Ar fi o tema interesanta de discutie, da am impresia ca nu prea sunt amatori, daca bagai ceva cu Basescu aparea imediat pupincuristu de Tiberiu si cine stie chiar Nora si Angela.

    • Dl.Goe said

      Pai da, ca noi avem inhibitii vecine cu respectul suveran cand vine vorba ma intelegi la un caz ca acesta despre Germania. Mâlc. Sest. Mersul pe burta. Mucles. Da ia sa vina vorba despre Franta sau America, Rusia sau China si sa vezi cum de invârtosam si devenim cu concluzii pret-a-porter de mai mare dragul, geo-strategi geniali. Dar nu cu Germania. Germania e Germania. 🙄

  4. Kibby said

    nu bre, nu asa, sa vina nenea germanu si tiganu sa ne zica cum sta treaba de fapt

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: