(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Tramvaiul 16 se intoarce

Posted by Arca lui Goe pe August 27, 2011

Alta poveste auzita (aiurea ?) in tramvaiul folcloric 16. 

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetati. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:

– Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:

– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

– Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.

– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:

– Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:

– Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

– Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.

– Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:

– Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

– Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei. 

20 răspunsuri to “Tramvaiul 16 se intoarce”

  1. După câte am amintesc eu despre tramvaiul 16 parcă nu erau astfel de dialoguri în el. E drept că atunci nu toate drumurile duceau în Pipera !

    Foarte frumoasă ! O uitasem. Mulțumesc !
    Câteodată, dacă nu chiar întotdeauna, avem mare nevoie de astfel de pilde.

    • Dl.Goe said

      @Dictaturajustitiei – Evocarea ambiantei din tramvaiul 16 al vremurilor de odinioara ar putea ajuta in mod firesc la intelegerea manifestarilor de azi, din acelasi tramvai 4 x 4. Veniti cu o poveste de atunci. 🙂

  2. Ana Ayana said

    M-aș plimba și eu cu tramvaiul 16. Pentru povești și apoi să văd cui i se tot lungesc urechile pe parcursul plimbării 😀

    • Dl.Goe said

      Tot in tramvaiul 16 am auzit si si niste definitii de Rebus foarte dragute:

      • Pictori naivi – Zugravi
      • Oameni care stau la coada – Oameni de rând

      dar cea mai tare de departe mi s-a parut asta:

      • Amestec legal in treburile interne ale cuiva – Autopsie

      • Ana Ayana said

        iar mă duci cu vorba 🙂

        • Dl.Goe said

          Te duc sau te aduc? Cert este ca esti prima dintre cele trei persoane care, punandu-ma sub invinuirea de incalcarea a promisiunilor in legatura cu tematica subiectelor de a-bordat pe b-arca, revine cu acuzatia. Celelalte doua fiind o „Medusa” si un „Vizitator”. Memoria mea este acum incordata ca un arc, iar sageata e pregatita de tragere. Sa vedem in ce directie va zbura si daca va lovi vreo tinta fie ea aflata PE LISTA fie nu.

  3. CMM said

    Aduc și eu ceva pentru călătorii de aici.

    Mai întâi, două animale fabuloase:

    „Așa cum față de mișcarea petalelor florii / mișcarea omului pare iute ca raza / iute ca raza față de mișcările omului / e alergarea CERBULui STRETIN” ; „așa cum față de mișcarea omului mișcarea ierburilor pare înceată / […] mai încet decât starea pe loc a pietrii / e râul Vidros în care înoată PEȘTELE VIDROS”.

    Apoi, modurile de construire a uneltelor pentru vânarea lor:

    „scurtându-ne lunile / și micșorându-ne cât punctul de nisip anul!”
    și „îndreptându-ne timpul și întinzând secunda / ca apa vărsată pe lespede,
    iar ziua s-o lungim peste noapte”.

    • Martor said

      Sa fie primit!

    • Dl.Goe said

      Vai! Aici erati?

    • Dl.Goe said

      Da, interesanta si subtila contributie. Usor peste nivelul pasagerilor obisnuiti odinioara in tramvaiul 16. Visam demult la o vorba in re-reluare despre sensul diferentei de ritm intre regnuri… Visam incontinuare… atat cat ne permite secunda. Caci da, da, da am ajuns sa nr traim viata in secunde. Nu ca alta data in ani (anii de scoala) sau macar in luni (lunile de vara)… Admirabila alegere ati facut, subliniind in egala masura „nevoile cetateanului” din tramvaiul 16 cat si faptul ca va aflati in contact intim cu acele lumi ale poeziei care explica simplu si concis ceea ce savantilor nu le e la indemana decat pe grele si ocolitoare cai.

      Atentie insa, tramvaiul 16 circula fara oprire pana in statia Terminus: Cala Arca lui Goe, cu peron pe ambele parti si cu puntea instelata deasupra noastra.

      • CMM said

        AM VENIT AICI CU BAGAJUL DE DINCOLO

        Culmea e că eu gandeam același lucru despre AVP, în comparație cu dvs.: CĂ EL E SINCER ȘI NATURAL ÎN REACȚII. O agresivitate sănătoasă, spre deosebire de perfida agresivitate pasivă pe care și eu o practic uneori.
        Cît privește GLUMA cu tipul virtual si profesionistul /omul din real atras să se umanizeze, (vezi similitudinile cu filmul lui Woody Allen), zău că o glumă era. Ca un om ca dvs., pe care continui să-l prețuiesc, să se manifeste asa brutal și direct, trebuie ca eu să fi atins niște butonei de sensibilitate. Iertare, îmi cer iertare pe bune.
        Chiar puteți crede că așa îmi probez eu “profesionalismul”? Ce-i aia? O vacsolină e tot “profesionalismul”. Cu adevărat terapeutică e o relație umană sănătoasă. Iar asta am în real. Dacă e nevoie, eu îmi îmbrățișez pacientii. Că nu-s psihanalist. Il am model pe Irvin Yalom.
        De ce nu am mers mai departe cu interpretarile acestui joculeț? Mă așteptam să înțelegeți, tocmai pentrucă sunteți mai cultivat ca mine. Și tocmai pentru că știți psihologie, și multe altele.

        Lucru bun: ÎMPREUNĂ I-AM GĂSIT O CALITATE LUI AVP.
        Alt lucru bun: PREFERAȚI RELAȚIA CU AVP RELAȚIEI CU MINE.

        O proiectie, deci UN LUCRU RĂULEȚ, ca să fiu iar pasiv-agresivă:
        v-a plăcut să credeți că vorbele copiilor mi se adresau mie. Ei bine, nu, ei mă iubeau și strigau așa spre o colegă mai în varstă care îmi făcea o observație.

        Iar joculetul ce-mi propuneți, nu-mi place. Dacă voi decide să joc ceva cu dvs, cu mare plăcere, dar vom negocia CE. O “negociere de sens”, vorba dragului mie Paul Cornea.
        Am scris privind cu respect spre partea care îmi place din dvs.

        HEEEI!

        Mulțumesc pentru felul în care m-ați primit aici. De, una caldă, una rece. Așa s-a călit oțelul.

        Las urme.

        S-ar putea să mor și să revin și vreau să am material pentru un deja vu.

  4. CMM said

    Citii dincolo. Frumos. Îmi place. Nu doresc să schimb nimic, că tot n-ați accepta. Scris cu dăruire și simțire. Cand voi avea vreme, voi finaliza portretul personajului Goe. Îmi plac complexitățile. Daca dispar, sarcina ramane pentru entitatea care îmi va prelua suflețelul…Nu va trebui să risipiți inteligență. Veți ști imediat cine sunt.

  5. CMM said

    Ei, tot pentru calatori.

    Un câine. Doar un câine.

    L-am cunoscut în Grădina Botanică. Noi ședeam sus, la brazi, pe dealul cu statuia lui Brandză. Mâncam o ciocolată fooaarte bună. Ne reobișnuiam / obișnuiam cu ciocolata bună. Eram fericiți. El a venit spre noi, ne da târcoale. Am vrut să-l fac și pe el fericit. Am rupt cu generozitate o halcă de ciocolată și i-am oferit-o. Zău că-mi era milă de el.

    Ei bine, ce credeți că a făcut javra? A mirosit ciocolata, apoi a ridicat piciorul și a făcut pipi pe ea. Încă mă amăgeam, crezând că o marchează să nu i-o hăpăie alte javre. Da de unde! S-a uitat la ea, la noi (obraznic, am văzut eu, chiar sfidător) și ne-a parasit.

    Acu la cine era problema? La mine, că i-am dat – cu mare generozitate – ce nu îi folosea, la el că nu avea resurse epigenetice de adaptare?
    Aceasta e întrebarea.

    • CMM said

      În jargon profesional:
      Q.E.D.

      „Quod erat demonstrandum”

      • Dl.Goe said

        Aveti un haz nebun in felul in care va auto-convingeti ca va luati in serios, daca intelegeti ce inteleg sa va transmit. Hazul d-voastra nebun rezida in felul extrem de suptil de a fi fanfaron (sau fanfaroana daca preferati). Imi pare rau ca ma fortati sa revin la prima impresie exprimata acolo unde sper sa fiti reprimita. Indiferent unde veti merge incercati sa considerati si varianta (ca ipooteza de lucru alternativa) ca in cele mai multe situatii nu-i nimic de demonstrat. Cei care totusi tin sa demonstreze ceva (asa demonstrativ), au mai inainte de elaborat o teorema, o teorie, ceva acolo. Incolo nu.

  6. CMM said

    http://roxanabursuc.com/la-drum-in-tramvaiul-26/

    • Dl.Goe said

      Tramvaiul 16 al d-lui Goe v-a dus (cu cai cu tot) la tramvaiul 26 al d-nei Roxana Bursuc. Tttt, pana la urma o sa o luati pe urmele d-lui Goe pe litere si o sa ajungeti deodata in toata blogosfera. Foarte dragut. Dragostea este un lucru foarte mare (- semnat Ghita Popândåu).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: