(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

De ce furnicile nu pot sa minta?

Posted by Arca lui Goe pe August 30, 2011

Euro-€-$cepticism si optimism  national. Obiceiuri de integrare la samuraii danubiano-pontici. Sau cam asa ceva.

Sa consideram multimea nevida dar finita, a informatiilor pe care le detinem, ca indivizi, ca entitati indepndente. Faptul ca stim sa preparam un mic dejun, ca stim care e capitala Portugaliei, cat fac 7 ori 8, care este viteza sunetului in aer si a luminii in vid, ce este democratia,  ce este rezonanta, cum se trateaza raceala, cum se fac copiii, ce este un sunet, un sonet, o sonata, ce este Dumnezeu, unde e ficatul si ce rol are, ce este fiscul si ce rol are,  ficusul, ma rog, toate, toate lucrurile pe care le “stim” la un moment dat sau “consideram/credem ca le stim” (acelasi lucru adica), in sensul relativ al cunoasterii, sau la care putem avea acces intr-un timp scurt, comparabil cu rememorarea. Ne aflam asadar, fiecare dintre noi,  in posesia unei colectii impresionate de date care alcatuiesc setul nostru de cunostiinte, exprimabile in cuvinte, si in legatura cu care putem emite opinii sau raspunde la intrebari vizavi de ele: Cate sticle de bere mai sunt in frigider? Trei! N-as  vrea acum sa pun in discutie “gradul” in care le cunoastem sau  vreun raport in care s-ar afla aceste cunostiinte cu vreo realitate si nici “importanta” lor relativa in economia vietii fiecaruia dintre noi, de la “indispensabil” pâna la “inutil” ci altceva, un alt criteriu prin care sa le putem cataloga, include in “clase”, “grupuri”, eventual organizate ierarhic: provenienta acestor informatii. Mai exact spus care dintre ele au fost achizitionate si/sau verificate direct si nemijlocit in contatct cu realitatea neverbala si care dintre ele sunt strict intermediate, preluate in procesul de comunicare, prin vorbe, de la alti indivizi (din spusele altora, din carti, ziare, televiziuni, internet etc), la a doua “mâna” sau a treia, a patra, a cinsprezecea, si pe care fara sa le fi (putut) verifica “personal”,  le-am introdus in circuitul valorilor noastre personale, pe baza carora ne construim imaginea despre sine si despre (orice din) univers. In ce proportie credeti ca se afla aceste doua categorii de informatii detinute? Si in ce fel va imaginati ca vor conditiona ele (cele prezente) achizitionarea si acceptarea altor informatii intermediate (ca fiind seturi valide de cunostiinte) in sistemul personal de date?

Se dau “doua texte” (vezi mai jos).  Cum ar trebui sa procedam pentru a extrage informatiile utile continute in multiplele lor mesaje etajate, pentru a le pune in relatie cu ceea ce “stim” deja?

Azilul planetar – Umanitatea penduleaza intre balamuc si azil – Andrei Plesu

Deunăzi, mi-a căzut în mînă un document stupefiant. Dacă este autentic – şi după verificările pe care le-am făcut este – ne aflăm dinaintea unei probe dezesperantede sminteală instituţionalizată. E vorba de o listă de recomadări pe care membrii unui juriu al Comisiei Europene trebuie să le respecte, atunci cînd judecă şiselectează diferite proiecte de cercetare. Care va să zică, eşti invitat într-un board de experţi, capeţi spre analiză un set de dosare ale unor candidaţi care cer finanţare
pentru proiect ele lor şi trebuie să scrii un referat de susţinere sau de respingere.Mai întîi însă, trebuie să-ţi însuşeşti o serie de „indicaţii de la centru“. Lecturaacestor indicaţii dovedeşte că autorii lor au avut în minte două presupoziţii:

1) Membrii juriului sînt nişte vietăţi rudimentare, necuviincioase, fără educaţie,porniţi, din plecare, să-şi căsăpească muşteriii şi

2) Candidaţii sînt o adunătură de semi-handicapaţi, în plină criză sufletească,bolînzi, vulnerabili pînă la leşin.

Iată ce ţi se cere:

A. Să fii politicos (nu cum eşti dumneata de obicei, o fiară sîngeroasă şi grobiană).

B. Să te exprimi clar (nu să bălmăjeşti cuvinte fără sens, cum oi fi făcînd lacursurile dumitale).

C. Să adopţi un ton rece, analitic, fără consideraţiuni negative privind candidatul sau tema lui de cercetare. (Chiar şi cînd respingi, trebuie să fii tandru, pozitiv,încurajator.)

D. Să nu te declari incompetent şi nici neîncrezător faţă de proiectul pe careurmează să-l evaluezi. (Adică poţi fi incompetent, cu condiţia să n-ospui, iar dacăproiectul în discuţie ţi se pare bezmetic, e preferabil să-l declari promiţător. În niciun caz nul.)

E. Să nu te referi la vîrsta sau naţionalitatea candidatului. (Să nu zici, de pildă, că„pentru vîrsta lui“, candidatul are o excelentă – sau lamentabilă – performanţă).

F. Să eviţi orice remarcă întemeiată pe o experienţă personală (adică cum?).G) Să nu-ţi permiţi, în comentariul tău, aprecieri care să sugereze ierarhii nete(note, de exemplu).

H. Să nu vorbeşti la persoana I („Cred că…“, „Sînt de părere că…“).

I. Să nu faci comparaţii cu alte proiecte (riscînd, astfel, să pui candidatul într-o poziţie de inferioritate frustrantă faţă de alţi candidaţi).

J. Să te fereşti a descrie sau rezuma substanţa proiectului de care te ocupi (?).

K. Sa ai mereu în minte ca te adresezi direct candidatului si ca ai datoria sa nu-lindispui.

În rezumat: referentul nu e chemat sa exprime o opinie („parerea mea este ca…“),ci sa oblojeasca un convalescent. Evaluarea are, preponderent, un scop terapeutic: trebuie sa te simti prost cînd critici, iar pacientul trebuie sa se simta bine. N-ai voiesa-ti exhibi identitatea si convingerile, dupa cum n-ai voie sa faci aluzie la identitatea preopinentului. Esti o instanta abstracta, fara afecte, idiosincrasii, optiuni sau experiente de viata proprii. Candidatul, la rîndul lui, e îndreptatit în tot ce face, fundamental bun, dar extrem de sensibil. Nevrotic. Depresiv. Susceptibil. În pragul colapsului psihic. Vei avea deci grija sa nu-l enervezi, sa nu-l traumatizezi, sa nu-i pui în pericol buna dispozitie si încrederea în sine. Sanatatea lui e în mîinile tale. Daca nu e competitiv, problema ta, ca referent, e cum sa i-o spui, lasîndu-l totusi sa creada ca e competitiv.

Ceea ce regizorii acestei fine coreografii nu par sa ia în considerare e ca indicatiile lor au si ele un posibil efect castrator. În fond, referentii sînt si ei oameni. La fel desubrezi, de delicati, de labili psihic, ca si candidatii. E oare corect sa sugerezi ca ar putea fi inadecvati, abuzivi, subiectivi, grosolani, cruzi, haotici, lipsiti de tact? Daca se socheaza? Daca dau în fandacsie? Daca le creezi ditamai inhibitia profesionala si existentiala? Ce e cu discriminarea asta între referenti si candidati?

Dincolo de toate aceste piruete, se întrevede, de fapt, o anumita filozofie: umanitatea penduleaza între balamuc si azil. Trebuie sa mergem în vîrful picioarelor, sa ne purtam cu aproapele nostru asa cum te porti cu o vietate debila, inapta sa suporte sinceritatea, observatia critica, adevarul. Caci nu ni se cere, pur si simplu, sa fim bine crescuti, sa ne controlam impulsivitatile, excesul de autoritate, comportamentul necivilizat.

Asta ar fi perfect legitim. Ni se cere sa stergem diferenta dintre da si nu, dintre acceptare si refuz, dintre autenticitate si ipocrizie. Pedagogia e barbara. O vom înlocui cu psihiatria. Omul e, prin definitie, bolnav. Îl vom trece pe respiratie artificiala, la sectia de reanimare. Vom construi un univers aseptic, protector, fara provocari, esecuri si constrîngeri.

Ne vom surîde pios unii altora, vom face din paloare singurul criteriu al vitalitatiisi vom evacua orice forma de discernamînt, ca nu cumva sa stîrnim suspine simelancolii. Nu vom mai fi nici prea tristi, nici prea veseli. Vom fi „corecti“. Si nu vom întreprinde nimic, fara sa asteptam indicatii clare de la centru.

Text care circulå pe net prin e-mai:

E oficial – exista o decizie – vezi mai jos.
Pe tine nu te furnica ce se pregateste? Nu cumva sunt prea multe coincidente stranii??? Gandeste, ca de-aia ne-a dat Dumnezeu cap!!! Nu stiu daca se mai poate face altceva decat sa ne rugam , ca de schimbat, nu ne schimbam mentalitatile si luam de bun orice ii imbogateste pe unii, cica de-ai nostri.IATA DE CE INSISTA GUVERNANTII NOSTRI SA COLECTEZE TOATE DATELE PERSONALE ALE ROMANILOR:

Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor!
6 martie, 2011

Iata ultimul “beneficiu” al apartenentei noastre la noua Uniune Sovietica, adica UE: absolut toate datele noastre personale, urmeaza sa fie transferate pentru “pastrarea în siguranta deplina”, statului Israel. Fireste, ele vor fi tinute la curent în timp real. De ce se face asta? Asa, pentru ca baietii pot sa o faca! Nu se ofera absolut nici o justificare pentru aceasta aberanta masura anti-libertate si nici nu este vorba de vre-o reciprocitate. Nu întreaba nimeni dintre “reprezentantii” nostri ce treaba are statul evreu cu numele, chipurile si vârsta copiilor nostri, cu parerile
noastre politice si cu starea de sanatate a românilor precum rezultata din fisele de asigurare ale CAS? Dar cu veniturile noastre si cu numerele de telefon sunate, cu rudele si prietenii nostri, bagati împotriva vointei lor într-o uriasa baza relationala de date?

Domnilor politicieni de la putere,de-aceea am intrat noi în UE, ca sa ne dati pe tava unora care nu au nici o treaba cu Europa, înafara faptului ca ne cumpara literalmente tara de sub noi si înfaptuiesc în ascuns planuri secrete de colonizare a României, împreuna cu guvernantii nostri ?

Are cineva idee daca romanii au fost pusi la curent cu faptul ca, pe 31ianuarie CE a aprobat transferul datelor personale ale cetatenilor tarilor membre, catre Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetatenilor CE catre Israel explica faptul ca acest Stat raspunde directivei 95/46 privind protectia datelor. Justificarea deciziei nu apare in text. Comisarii nostri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se justifica
hotararea? Date personale inseamna numerele de telefoane,conturile bancare,datele de sanatate, familia, deplasarile.. TOATE datele pe care guvernele statelor membre le colecteaza despre noi.
Toate Statele trebuie sa puna in aplicare directiva 95/46 in termen de trei luni…

Iata textul in cauza, pentru cititorii care nu cred cele relatate mai sus:
2011/61/UE: Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] Text cu relevanță pentru SEE

Jurnalul Oficial L 027 , 01/02/2011 p. 0039 – 0042
Decizia Comisiei din 31 ianuarie 2011

în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal [notificată cu numărul C(2011) 332] (Text cu relevanță pentru SEE)

(2011/61/UE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera
circulație a acestor date [1], în special articolul 25 alineatul (6), După consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor, întrucât:

(1) În temeiul Directivei 95/46/CE, statelor membre li se cere să ia măsuri astfel încât transferul datelor cu caracter personal către o țară terță să poată avea loc numai în cazul în care țara terță în cauză asigură un nivel adecvat de protecție și în cazul în care legile statelor membre care pun în aplicare alte dispoziții ale directivei sunt respectate înainte de transfer. (2) Comisia poate constata că o țară terță asigură un nivel adecvat de protecție. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi transferate din statele membre fără să fie nevoie de garanții suplimentare. …
(… … …)

Articolul 7
Prezenta decizie se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, 31 ianuarie 2011.

Pentru Comisie
Viviane Reding
Vicepreședinte
[1] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
[2] Documentul WP114 din 25 noiembrie 2005. Disponibil la adresa:
http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/docs/wpdocs/2005/wp114_en.pdf
[3] Avizul 6/2009 privind nivelul de protecție a datelor cu caracter personal în Israel. Disponibil la adresa:
http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/docs/wpdocs/2009/wp165_en.pdf

ANEXĂ
Autoritatea competentă în materie de supraveghere menționată la articolul 1 alineatul (2) din prezenta decizie: The Israeli Law, Information and Technology Authority (Autoritatea
privind legislația, informația și tehnologia din Statul Israel)

The Government Campus
9th floor
125 Begin Rd.
Tel Aviv
Israel

Adresa poștală:
P.O. Box 7360
Tel Aviv, 61072
Tel.: +972-3-7634050
Fax: +972-2-6467064

22 răspunsuri to “De ce furnicile nu pot sa minta?”

  1. adventure said

    Si care ar fi alternativa pragmatica si viabila pe care ati vedea-o dvs.? exista alta structura macrosociala functionala in care masele sa nu fie conduse de o elita? si ce importanta are daca elitele au alta nationalitate decat a furnicilor? si ce mai inseamna identitate nationala si patriotism in contextul globalizarii actuale? si de ce este un fapt negativ ca educatia furnicilor, imposibil de realizat altfel, se face prin reguli si mijloace de coercitie (actualmente de natura economico-sociala)? si de ce ar fi de preferat actuala degringolada tupeisto-manelista unui „socialism economic ultraplanificat” cum ii zise Cartarescu recent?

    • Dl.Goe said

      Este incurcatura la mijloc. „Vina” imi apartine integral. Textul propus astazi nu vizeaza integrarea europeana (decat cel mult colateral). Furnicile din titlu n-au legatura cu continutul decat pe foarte departe. Este vorba chiar despre furnici-furnici. Fractura dintre titlu si continut a fost produsa/lasata intentionat pentru a fi umpluta cu comentarii lamuritoare, intr-un soi de punte minune (pe care, optimist cum ma aflu, o cred posibila). Problema este ca daca nu vin multe comentarii deoadata cele care apar in mod solitar, primele, devin de sacrificiu prabusindu-se in håul care se casca intre titlu si continut. Imi cer scuze pentru acest inconvenient si va multumesc anticipat pentru intelegere.

      • adventure said

        Va rog tineti usha deshisa la hau si pentru prezenta. Departe de mine azi dorinta de a ma opune vreunei forme de cadere libera.

        • Dl.Goe said

          Usa ramane desigur deschisa. De fapt asta este impropriu spus pentru ca nici macar cu mai exista vreo usa de inchis. A fost scoasa din tzâtzâni si a tras-o Pacala dupa el. Acum in locul ei se afla o simpla cortina de margele prin care se poate trece usor spre håu, inclusiv cu parapanta, prin libera alegere. Cat priveste furnicile din titlu, va pot spune, cu titlu informativ ca acestea nu pot fi mincinoase dar nici lenese. Oamenii pot fi si una si alta. Lor li se ofera aparenta libertatii de optiune intre a fi sau a nu fi (mincinosi si/sau lenesi). Asta ne deosebeste de furnici. Ceea ce ne aseamna (in afara de faptul ca putem fura) este faptul ca suntem fiinte sociale si ca in mod decisiv contam unii pe informatia furnizata de altii, ca lucram in echipa si ne coordonam eforturile (si) catre scopuri comune, partajate intre membrii roiului din musuroi. Apropo, stiti cum comunica furnicile? Cum isi transfera ele informatiile esentiale prin care isi coordoeaza activitatile? La capitolul comunicare si transfer al datelor au performante la care sistemele moderne ale umanitatii inca nu pot spera sa ajunga prea curand. Esista insa cateva alternative SF despre eventuale mutatii genetice la umani, prin altoire cu gene de la furnici pentru a-i face (si) pe umani incapabili de lene si minciuna. Intr-o lume mai buna si mai dreapta in care Viorel Padina va avea rochii cel putin la fel de frumoase precum cele ale Elenei Udrea (de ex).

    • rongo said

      Ca modalitate de organizare și gestionare a forțelor și resurselor sociale, precum înseși opțiunile partidelor, actul politic, inclusiv cel al guvernării, presupune viziune, perspectivă, planificare. Orbii n-au împărat.

      • Dl.Goe said

        @Rongo – Domnule se vede ca sunteti filolog subtire. Imi place la nebunie aerul farfuridian pe care-l presarati, ca pe sare, in mesajele cu care va manifestati intermitent prezenta. Care va sa zica ca organizare versus gestionare si forte contra resurse. 🙄 Plus planificare. Bun. Programul Partidului de Faurire a Societatii Socialiste Multilateral Dezvoltate si Inaintare a Romaniei spre Comunism (in zbor) jalona progresul tarii pana in anul 2025, dupa un plan urmat cu sfintenie de catre clasa noastra muncitoare si de catre membri de partid(e). Presupun asadar ca vorbiti depre planificarea de dupa 2025. Chiar ma batea gandul sa-mi aduc si eu aportul. Am un spirit de anticipare ceva de speriat. Si nu de ieri, de alaltaieri, ci inca din anul… 1984. Dar sa nu deviem de la subiect. Cum adica ca orbii n-au imparat? Ce? A abdicat chiorul?

        • rebeliunea minerală said

          Cum de v-a scăpat că era şi negaţionist, Farfuridii ?

        • Dl.Goe said

          Ce sa facem si noi, avem lipsuri. Si in plus noi suntem unul si d-voastra doi. Bine ca s-a clarificat. Negaţionist care va sa zica. Eeee, asa da. Acuma iar m-ati incurcat. Sa citesc in cheie negativa tot mesajul sau doar partea cu imparatul?

        • rebeliunea minerală said

          Mă refeream la proiectele, programele şi planurile ideolitice ale bandelor (noastre?) politice .

        • Dl.Goe said

          Ca nu degeaba va zice d-voastra „rebeliunea minerala”. Geologie si istorie. Ce pacat ca n-am cititorii care sa va merite. Asta cu „ideolitice” e monumentala. Va rog s-o tineti minte si s-o mai folositi si alta data, aici sau in alta parte, cand o fi un public mai calificat de fata. 🙂

    • rongo said

      Nu sunt numai două categoriile de informații ”deținute”, memorate: verificate și neverificate. Verificate cu/prin ce, dacă nu cu/prin alte cunoștințe? Dacă există, cunoașterea nemijlocită, în sine nu apelează la verificare: lumea și lucrurile ei este/sunt ceea ce este/sunt, exclusă de la bun început fiind mijlocirea, cunoașterea, informația. Cât și memoria. Cain și Enchidu au viețuit în acest paradis. Contestând principiul autorității, toate revoluțiile fac ”tabula rasa” în numele unui adevăr invocat absolut, nimeni altul decât cel imanent, activând paradigma caino-enchidică a contestării cunoașterii, culturii, informației. Și a celor cu astfel de preocupări. Nu numai că informația nu este, deci, verificată. Bârfele, calomniile și denunțurile sunt pur și simplu aplicate. Memoria arhivelor, deformată sau aneantizată. Recunoaștem, așadar, nu numai istoricitatea mentalității, ci și actualitatea.

      Dacă perseverăm, dăm de dubla categorisire: lumea și realitatea. În care, cunoașterea în sine, intuitivă verifică reprezentarea, realitatea. Și unele informații se verifică, fiindcă-s imanente, altele – dualiste – defel; cele din paradigma care urmează – procesuale, nici ”gând”, neputând fi gândite.
      Cum, nereflexivă, gândirea duală stabilește realitatea, (lumea reprezentată), ca analogie a lumii propriu zise, ( a ”reprezentării” sale imanente, de fapt), o și confundă. (Mulți invocă acest realism.) Apare, astfel, verificarea prin non-lume, orice realitate verificându-se tautologic, (și deci imanent), prin (altă) realitate: irealitatea.

      Următoarea paradigmă, cea trinitară, atât a principiului cauză-proces-efect, cât și a sistemului axiomatic, (de valori), bine-adevăr-frumos, nu face decât să dezvolte facticitatea, irealitatea, din aceleași considerente. Fericiți sunt cei săraci cu duhul, sau cunoașterea este cea mai sigură cale spre ratare!

      • eungen said

        @Rongo – Reveniti asupra definitiei realitatii fiindca e incompleta. Eventual, incepeti de la definitia intuitiei. Dubla categorisire, gandirea duala, si alte notiuni pe care le-ati vehiculat se leaga de urmarirea unor emisiuni cu ambii ochi neprotejati. Mai exista sustinatori ai materialismului dialectic?

        • rebeliunea minerală said

          Nu putem vorbi despre susţinătorii materialismului dialectic, fără să-i pomenim pe cei ai idealismului metafizic, ambele filozofii ţinând de aceeaşi mentalitate: dualistă, maniheic-tribală.
          Prin cele două principii, genul proxim şi diferenţa specifică, asemănarea şi (contra-asemănarea), contrarietatea, definiţia este un operator eminamente dualist – inoperant în alte mentalităţi. (Definiţia mentalităţii raţionaliste, cauzalistă trebuie să includă şi inductibilitatea/deductibilitatea definitului.) Terţiu inclus, intuiţia este proces de gândire nici dedus, nici indus, ci gândire inedită inclusă. (De ex., gândirea algebrică nu este inducţia/deducţia serialităţilor 1,2,3,4… , sau a,b,c,d…; „ilogică”, metafora verbală intuieşte o semnificaţie fără semnificant, un conţinut fără formă, o gândire inexprimabilă.)
          Aidoma definiţiei, cel mai general concept, realitatea, ca şi lumea fac entelehia primordială a dualităţii, paternul, ideea platonică, (pentru a fi, toate şi totul trebuie să se împartă în două, simetrice sau contrarii) – toate operante exclusiv dualist.
          Oricărei propoziţii trebuie să-i fie precizat mentalul rostitor.

        • rebeliunea minerală said

          Corectură: Pentru a nu fi jumătate de adevăr, oricărei propoziţii trebuie….

        • eungen said

          Aha, deci Rongo e Rebeliunea Minerala si viceversa. A dracu fatalitate. Cu „totii” aveti dreptate sa combateti bine ambele genuri de abordare „maniheic-tribale”. Ce avem in locul recursivitatii infinite a logicii definitiilor? Forme platonice, aristotelism, cartezianism, apriorism, hegelianism, cibernetica, matematica noneuclidiana, teoria hazardului, logica probabilitatilor, relativitatea einsteineana si fizica cuantica… Si daca „mentalul rostitor” se simte ilicit?

        • rongo said

          Versatilitatea ID-ului se datorează trecerii de pe desk pe lap.
          Mai corect ar fi ”captiv”, decât ”ilicit”. Ilicit n-ar fi rău, dac-ar evidenția evadarea din mentalul oficial, din peștera (platonică) a vremii în care trăim. A mentalității.Generic, percepția de ”mentalitate” ar putea fi real-izată prin tipul de mentalizator, de logon care o activează, ca-n orice axiomatică fiind vorba de cei care – după Aristotel – sunt fundamentali. Adică ireductibili: 1 – nu provin unul din altul; 2 – nu sunt contradictorii, 3 – își sunt suficienți. Și, post-aristotelic, 4 – compleți, pentru a garanta coerența și continuitatea mentalității. Dacă, evidențe ale realității, primele trei nu necesită explicații, cea de a patra condiție merită. Logonuri ireductibile. tautologicul, analogicul și logicul generează tot atâtea mentalități, (și realități) – atenție! – ireductibile. Discontinui ! Numai principiul terțiului inclus, prin logonul intuitiv restaurează continuitatea – confirmă cea de a patra condiție. Întradevăr, prin intuiție devenim ”iliciți”; trans-sistemici, însă, nu antiisistemici. Transcendență fără de care creativitatea și libertatea ar fi imposibile.
          Urmăriți rubrica Udigma, (și arhiva), din revista Argeș, (http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=368&Itemid=104), pentru mai multe. Mulțam!

        • eungen said

          Multam asemenea! Interesant! „Aceasta este intuiţia: gândirea pe care mintea o inventează, pentru a restaura continuitatea în cele cu care are de-a face” + „încheagă în mintea noastră un vag înţeles, mintea inventând, în cazul acesta, „o regulă de joc”, o altă logică, dovadă fiind înţelesul, fie şi evanescent, (vag, în ceaţă), pe care-l face posibil. Intuiţia ne ajută să ştim ceva, dar fără a-l putea rosti. De aceea se spune că artistul spune ceea ce este imposibil de zis. Artistul este ca un şaman care nu numai că voiajează pe alte tărâmuri, ci le şi făureşte.”
          Si cum se realizeaza transferul noesic, focalizarea comuna a receptorilor in lipsa unei logici invatate? Cum… intuim regulile jocului inventat(e) de mintea altcuiva in absenta dovedirii unei structuri profunde, identice in toti? Un artist nereceptibil e nebun, insa Opera transcende intentiile si vremea artistului, avand autonomie si bogatie dincolo de investitia de creativitate.

        • rongo said

          Daca vi se pare sibilinic, dezvolt: capodopera eminesciană este Limba română.

  2. Vizitatorul said

    D-l Goe ,
    Incerc sa raspund la intrebarile tale ,cu riscul ca as putea sa dezamagesc …

    Asadar ,se dau doua texte : unul al lui Andrei Plesu si altul al unui anonim, care circula pe mail. Din cite imi dau seama autorii lor sunt ingrijorati ,panicati de soarta noastra :unul ca riscam sa ajungem la „balamuc sau azil ,”celalalt ,un antisemit sadea,ca tara va fi „colonizata „de Israel.
    Andrei Plesu a gasit sursa pericolului : un set de reguli , dupa parerea sa, ridicole si excesive, impuse de comisia europeana unor functionari (de altfel f.bine platiti ) ca sa avizeze dosarele cu proiecte de cercetare ce necesita fonduri banesti de la UE.
    Parerea mea este ca, d-l Plesu are un singur merit , pe care de altfel i-l apreciez – anume -s-a informat pentru mine direct de la sursa in caz ca voi fi unul din apelanti : textul cu setul de reguli de la CE.
    In cazul acesta ,eu ,apelantul , am sa-i ignor temerile si, dimpotriva, am sa fiu f. linistit si multumit , ca dosarul meu va fi analizat cu atenie si obiectivitate ,sugerate de politetea ,sobrietatea ,tonul neutru ,profesionist, de intrebarile clare si la obiect . Nu cred ca setul de reguli ar incarca birocratic fisa postului unui functionar de la CE . Deci grija ca am sa ajung la azil este inutila ,in cazul in care as fi apelantul cu dosarul.Nici in cazul in care as fi referentul ,platit cu bani frumosi pentru slujba mea ,n-am sa ajung la balamuc sau azil ,intrucit nu-mi va fi greu sa accept regulile carora le inteleg necesitatea si nici nu-mi va fi greu sa le aplic.Cred ca cel disperat este numai d-l Plesu ,care avind o fire nonconformista se sperie de reguli si fuge de ele , dovedind ca nu este bun pentru slujba de functionar,motiv pentru care si-a dat demisia din functia de consilier al presedintelui..Prin urmare ingrijorarea dumnealui este inutila pentru mine ,dar el , desigur , va trebui sigur sa se fereasca de comisia aceasta :evil : si eventual cei care „pun botul ” la perceptiile sale.
    Privind textul anonimului ,marturisesc ca in cazul in care mi-ar sosi prin e-mail , nici macar nu l-as citi ,daramite sa tin cont de sfatul lui . Il voi cataloga pe individ un „speriat de bombe „si. un antisemit notoriu . Nu voi avea incredere in el -nu pentru ca este un anonim panicard si antisemit -ci pentru ca am incredere in Tratatatele de functionare ale UE semnate de toate tarile membre , precum si in directivele PE ,dar si in modul cum sunt aplicate deciziile CE . Cred ca nici macar nu ma voi informa suplimentar . De altfel recunosc ca am citit cu greu textul cu pricina ,fiind prea stufos si alambicat. Poate ca tocmai asta este cauza pentru care anonimul este asa de disperat . Nu a reusit sa citeasca decit introducerea.

    Asadar ,D-le Goe ,stai fara grija .Nu ma voi lasa manipulat ,decit atunci cind vreau . 🙂

    Dar apreciez demersul tau dezinteresat si altruist . Multumesc frumos!

  3. rongo said

    Dacă par sibilinic, dezvolt: capodopera eminesciană este Limba română.

  4. bety said

    @rongo &Eungen ,
    Combateti bine ,bre … 😯

    Dar la intrebarea asta simpla de aici …

    „Se dau “doua texte” (vezi mai jos). Cum ar trebui sa procedam pentru a extrage informatiile utile continute in multiplele lor mesaje etajate, pentru a le pune in relatie cu ceea ce “stim” deja?”

    …nu puteti sa raspundeti printr-un limbaj tot atit de simplu ? pentru ca” ä dracului fatalitate” nu pricep nimica . 😦

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: