(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 6 septembrie 2011

Succese lamentabile. Cu (b)Arca pre Arcă-călcînd.

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 6, 2011

Succesul poate avea (in spate) o istorie lunga, dar oarecum straina de sine, fiind mai intotdeauna o stare “noua”, lipsita de profunzime. Plenar si profund este doar esecul. Starea de succes este neteda si neinteresantă atat pentru spectatori cat si pentru actori. Succesul se reduce adesea la o combinatie bine dozata de tenacitate, efort, sansa, inteligenta sau viclenie (de la caz la caz), niţeluş talent, plus un pic de şansă, intr-un anturaj “social” (aprioric) potrivit. Banal adica. Ratarea insa e altceva. Succesul este relativ. Ratarea este absoluta. In spatele fiecarei ratari se afla alta ratare sau alti pasi ratati intr-un şir care coboara catre minus infinit sau macar catre zero absolut. Cand o ratare (ca mai toate ratarile) afiseaza ceva fascinant, pe faţa ei vizibilă intoarsa către lume, sunt sanse mari sa gasesti sub coaja ei fel de fel de esente bizare inca si mai fascinante, fiecare in sine conţinînd, ca asimptota indepartată, formula unui succes intangibil.  Altfel si mai pe scurt spus, nu prea se poate face arta dintr-o poveste de succes. Din esecuri  însă se ţes adesea povesti de… succes. Dar si asta e banal. Desigur ca exista multiple ilustrari posibile bazate pe cazuri cu notorietate publica pe care le-as putea invoca in sprijinul acestui enunt (si asa de natura evidentei) dar o “teorie” poate fi mai usor inteleasa daca se apeleaza la exemple simple, primare.

0) De exemplu, esecul lamentabil al celor mai recente “articole” propuse spre dezbatere pe (b)Arca lui Goe.  Romanţe fara ecou. Scriu aceasta elegie dupa câteva zile de “abstinenta” in care n-am vizitat apele teritoriale in care (b)Arca trage targa pe uscat dar, indiferent ce se va fi putut intampla “intre timp” acolo, in realitatea virtuala, in absenta d-lui Goe, este putin probabil ca faptele respective sa poata induce vreo diferenta notabila sau vreun risc de inadecvare pentru actualul text. Articolele respective au defecte de fabricatie si hibe de proiectare care le fac exemple ideale pentru a ilustra esecul inevitabil(?) al comunicarii directe, in felul in care comunicarea a fost intentionata (oferind in schimb sanse neneglijabile pentru benefice efecte colaterale).

-1) Dincolo de scoarţa subtire a ratarii scopului in cele mai recente texte postate, se afla, dedesupt, un alt esec, al unei incercari nu mai putin nostime, si anume (b)Arca lui Goe. Ca orice ambarcatiune care se respecta, precum Titanicul bunaoara, chiar aflata in santier pe o duna de nisip, Arca lui Goe (a nu se confunda) trebuie sa aiba atasate una sau mai multe bărci  de salvare in caz de naufragiu ori esuare. Intrucât pentru observatori “bine” plasati oricum nu exista diferente notabile intre o arca in santier si o epava abandonata piraţilor, ne/necesara barca a putut sa-si aiba rostul sau, ca butaforie, conform tipicului, in scenografia alegorica a Arcei. Asa a aparut, atasata  in exterior, in zona ce urma sa devina carena a Arcei in caz de Potop, o barcă, (b)Arca lui Goe. Nu stiu cati vor fi sesizat ca Arca si (b)Arca ce-l partajeaza pe dl.Goe, nu-s chiar acelasi lucru. (b)Arca un esec, Arca un altul.

-2) Aflată in burta (b)Arcei, Arca lui Goe, constructie impozanta menită formal (conform declaratiei de avere) sa salveze din faţa potopului si să conserve (spre viitoare revalorificare) “esantioane pure de conversatie anonimă” ca forma a libertataţii de expresie (si de impresie) fara limite, urmărea in fapt in mod conspirativ un ţel mai inalt: Utilizarea esantioanelor adunate “duium”, peste limita acumularilor cantitative care vor fi produs saltul calitativ sau limita statistica (sic), necesare ilustrarii faptului ca anonimatul (open source) ofera o alternativa viabila prea plinei de sine exprimari personale. Colectarea mesajelor refuzate in alta parte era, asadar, nu scopul ci mijlocul catre scop, in aceasta lume atat de dinamica in care atat de adesea, in drumul catre scop, scpurile se schimba. Mijlocul ratat o data, scopul ratat de doua ori. Pe Arca nu s-au strans niciodata destule esantioane pentru a putea infirma sau confirma viabilitatea faptului ca libertatea de exprimare este mai deplina in anonimat decat altminteri. Deocamdata ramane ca-n tren.  Dar ce-i cu esantioanele alea ale celor carora li se refuza sistematic mesajele ilustre pe fel de fel de pieţe ale comunicarii, ziare, reviste, forumuri, bloguri? De ce nu-si cauta dreptatea pe Arca lui Goe? Simplu. Din cauza d-lui Goe. Dl.Goe, un anonim, nu e marcant, prin urmare Arca sa nu ofera anvergura necesara pentru a repera onoarea lui d.Mitica, ofilita in alte părţi mai inalte. Ce satisfactie ar fi aceea sa te plangi intr-un loc in care nu-s prezenti aceeasi martori, aceeasi lume, aceleasi nume? Pai cam niciuna. Ce alternative ar avea dl.Goe in aceasta trista situatie de blocaj. Una ar fi sa fie marcant, cunoscut, notoriu, sa aiba faima si priza la public, cat Mircea Badea (de ex) sau cât bebeluşa Oana macar. Sa iasa din anonimat si sa se dovedeasca a fi (a fi sau a nu fi, aceasta-i  intrebarea) o asemenea figura populara sau,… macar, sa-si gasesca un sponzor mare care să agreeze ţelul şi să-l stipendieze cu faima necesara. Aceasta desigur nu-i o alternativa. Pentru ca subminează sistemic însăşi idea care ar trebui promovata. Nu insist. O alta varianta mai buna, nu chiar utopică, ar fi atragerea pe Arca a celor care deţin puterea de a cenzura şi care chiar cenzureaza. Odata ce victimele lor vor adulmeca faptul ca “odiosii lor călai si compania” survoleaza sistematic Arca, vor aduce de indata cu voiosie esantioanele necesare e-he-he, infirmarii sau confirmarii teoriei anonimului suveran. “Practica” ne-a demonstrat ca e posibil. In cel putin trei cazuri mecanismul a functionat multumitor (in acord cu rezultatele anticipate) desi fara succese notabile in “business”. Cu trei flori nu se face primavara. Mai ales că bondarii care au insoţit cele trei flori de primavara-vara erau tot trei si vai de ei. Dar cum sa-i aduca dl.Goe pe stăpânii blogurilor si mai marii forumurilor pe Arca? Pai cu (b)Arca.  Pe post de naveta. Dl. Goe fiind sarac si ne avînd lotca lui. Greu. Greu cu şalupa pe nisip. Utopie curat-murdara. Fara niciun orizont luminos la capatul tunelului.

-1) Totusi dl. Goe a lasat (b)Arca la apa si a facut cateva curse de recunoastere prin porturile vechi. Dar dupa cateva succese fragile a cam inceput sa traga chiulul. Chiar mi-a facut impresia ca-i cam place sa traga tiutiun (din ciubuc) şi că se se “defecteaze” adesea (se cheama introspectie) confundand mijloacele cu scopurile. Si viceversa. Auzi dumneata. Viceversa. Ideea salvării sufletelor anonime devenind mijlocul si pretextul de a bate berbunca prin hiperspatii cu alti gura casca de teapa domniei sale. Mai-mai ca (b)Arca sa devina autonoma in raport cu nobila Arca imobila si sa fie deturnata spre uzul personal al d-lui Goe, in scopul placerilor “intelectuale”.

0) Si am ajuns iarsi la intrebarea “distopica” din topicul trecut: De ce furnica nu poate sa minta? E, aia e. De ce?

1) P.S. Se stie ca succesul unei dezbateri nu depinde decat in mica masura de tema propusa, de calitatea discursului prin care este promvata, de adecvarea in context sau de reputatia celui care o propune. Esential este publicul comentator. Pretutindeni insa se casca un triunghi al Bermudelor intre (a) vizitatorii-comentatori  apti de a transforma un “topic” intr-o dezbatre, (b) vizitatorii-comentatori  pe care si-i doreste si pe care-i cultiva “amfitrionul” si (c) vizitatorii-comentatori pe care-i are un “asa ceva”.  Multe se pierd in acest triunghi al bermudelor. Presupun ca (b)Arca lui Goe are vizitatorii pe care-i merita. Si comentatorii pe care-i merita. Mie unul mi se par admirabili, sublimi. Si sunt foarte mândru de ei. Atunci cand in mod subiectiv ma framanta vreo insatisfactie pasagera in aceasta privinta ma uit la comentatorii altora, fel de fel (ziare, reviste, bloguri etc) si-mi vine imediat inima inapoi.

2) P.P.S. Sper sa-mi gasesc curând timpul necesar pentru a comenta anumite comentarii din urma care cel putin la prima lectura mi-au lasat impresia ca lasa loc de comentarii. 🙂 Daca nu, nu.

Posted in Arcaluigoeologie | 16 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: