(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Cosmos

Posted by Arca lui Goe pe Septembrie 9, 2011

Rebeliunea Minerala, un foarte cunoscut personaj in lumea anonimatului virtual, a primit in dar, de la un fost coleg al sau, nefilolog, care locuieste departe de Bucuresti, (A) un poem si (B) o rugaminte:

(A) COSMOS

I.
Rasuna dur si clar un clopot aspru,
El bate lumile ofranda cu uneltiri ascunse,
In rugul violent al ochiului senin, de alabastru
Ard vieti in frenezie, cu lacrimi om aprinse.

II.
Explozii si compresii in spatii despletite,
Trasee de timp pline, procese corelate,
Confuze erele prin euri zboara despletite,
Spre universul constient cu forme animate.

III.
In vidul inchegat cresc agregari de ins,
O mana fara carne le cauta si culege;
Legate vor fi iarasi de nou cosmos-cuprins,
Care creaza totul, sintactic, dupa lege.

IV.
E doar o bezna alba, subtila combinare,
De rece si caldura in spatiul expandat.
Voi fi din nou “Eu-Actul!” subtila inscenare,
Se pregateste de spectacol in timpul reciclat.

V.
Un pas spre de alianta si altul spre conflict,
Se neaga, se confirma, in vasta combinare,
O poarta catre ziua si noapte s-a deschis,
Sensibil-conceptibil, sunt iar in asteptare.

VI.
Cad lumile ca fructe din pomul daruit,
Si alte lumi de carne asteapta sa-nfloreasca;
Din somnul existentei ‘ Divinul’ s-a trezit,
In ochiul care ‘face’, prind fiintele sa creasca.

VII.
Trec in fapturi simt-verb, profunde teoreme,
Abstractul nerostibil prinde contact discret;
Mari lanturi cauzale trec in trairi boeme,
Pervers incepe jocul amorului concret.

VIII.
O trupa de fantasme isi face iar intrarea
In marea sarbatoare cu inscenari de trup,
Aici se lupta tandru revolta-resemnarea,
Aici fac societate, nevoile aduse-n grup.

IX.
Si cresc si se scufunda palatele de vid,
Campiile si marea arunca iar rodirea,
Mari porti de intrebare lovite se deschid,
Ca un capriciu cosmic apare omenirea.

X.
Intr-o retea de simturi se prinde cuplajul
Iar inima creatiei pulseaza iar cuvint;
Filtrat prin concepte, incifrat mesajul,
Trimite rugi si spaime din cer catre pamint.

XI.
Rostiri factuale demoleaza obstacole,
Conditii concurente argumenteaza clar,
Taieri in rana spirit, obscure receptacole,
Incep prin argument-credinta, teluricul calvar.

XII.
In norma ipotezei si actul demonstrarii
Se nasc imperii dogme, legiferand intens,
Cascade de posibil, efortul confirmarii,
Fac clipa fara margini si viata sens-nonsens…

XIII.
Din forta exprimarii vointele inunda lume
Iar satisfactii si refuzuri dezvolta acte inutile,
Iubirea si dispretul se lupta, schimba glume,
O moarte naste viata, o viata cere zile.

XIV.
Pedepse gratuite, daruri udate-n lacrimi,
Prostie glorioasa, pigmei in rol de zeu,
Putere invalida, cazuta-n sumbre patimi,
Consuma om si lume, dorindu-se mereu.

XV.
Credinte eterate, mari faguri de lumina,
Stupi grei de mierea poftei, proiect de viitor,
De gustul noutatii persoana e iar plina,
Stupidul si desteptul s-o guste vin in zbor.

XVI.
Modele predictive aleg evenimentul,
Gandirea ca substanta, alt rezultat ciudat,
Capteaza golul mintii cu promis sentimentul,
Facand din satisfactii, un necesar pacat.

XVII.
Unelte si servicii se fac si se consuma,
Belsugul face legea si promoveaza sursa,
Dar legea agresata cu duritate se razbuna
Pe ratiunea pofta cazuta iar in cursa.

XVIII.
Scufunda-te planeta si lumile inneaca
Sau le loveste aspru cu fulgere de ger;
Cand vine condamnarea o raza se dezbraca
De platosa fierbinte si-ngheata, stea de fier…

XIX.
Atunci cand irosirea invinge necesarul,
In noapte si uitare prind vietile sa cada,
Puterea radianta respecta calendarul,
Iar ochiul intrupare refuza OM sa Vada.

(B) (astept aprecierea ta)

***

Domnul Rebeliunea Minerala a apreciat, si bine a facut, (iata prima apreciere) ca poemul merita o audienta mai larga care sa ofere o baza de selectie pentru cei capabili sa faca aprecieri. Imi ingadui sa promovez poemul pe puntea Arcei, invitandu-i pe toti cei carora poemul le va induce emotii exprimabile in cuvinte, sa-si exprime fara retineri sau complexe inutile, impresiile pe care le au, daca le au. Presupun ca orice opinie va fi apreciata cum se cuvine de autorul acestui poem (Cosmosul pe scurt intr-un poem mai degraba lung) pe care-l gasesc plin de intelesuri si extrem de interesant in tesatura sa epica. Asadar cum va place?

Si pentru a va dez-incuraja nitel vin si cu intrebari. Il gasiti original? Va aminteste de ceva? Dar de altceva? Cum (nu) se potriveste cu propria d-vostra viziune despre Univers, societate, viitor, om-lume, cunoastere?

Update:  Sursa poemului COSMOS este blogul Meta Poeme al lui Constantin Marghitoiu, pe care il recomand cu caldura (ca remediu impotriva mortii termice a universului virtual). Sunt convins ca in scurta vreme poate deveni foarte popular, drept pentru care ma grabesc sa-l adaug in blogroll la sectiunea Filo-so-logie. 🙂 


39 răspunsuri to “Cosmos”

  1. Dl.Goe said

    Autorul poemului COSMOS s-a „decospirat”, indicand inclusiv faptul ca exista un blog de pe care este extras prezentul poem. Blogul intitulat Meta Poeme – Cosmos, se gaseste AICI. Si daca tot se gaseste cred ca cel mai nimerit ar fi ca eventualele aprecieri sa ajunga direct acolo. Multumesc.

    P.S. Daca tot mi-am asumat rolul de releu voi aminti faptul ca, citit pe Arca lui Goe, poemul a creat deja destule emotii unor cititori invizibili care insa, preferand discretia, au exprimat aprecieri pe blogurile personale. Iata o apreciere critica venita de la Corabia. In viziunea autorului semi-zdatului “NU”, poemul “COSMOS” nu e un poem propriu-zis ci, citez din memorie, “o versificatie de gang”. Ii multumesc contribuabilului pentru contributie. Mesajul de pe 9 septembrie 2011, ora 22:36

    • Dl.Goe said

      Se pare ca Oracolul care prevede trecutul de la Corabia m-a dat de mincinos. Pe link-ul postat mai sus nu exista aparent niciun mesaj la „9 septembrie 2011, ora 22:36”. In realitate exista. Pentru ca ceea ce s-a spus odata spus ramane, sunetul continund sa se propage vesnic in Univers chiar si dupa ce gura vorbitorului s-a inchis, precum urmele pasilor tai pe zapada, plecad, care vor pleca mereu.

      P.S. Secretul disparitiei misterioase a comentariului despre „versificatia de gang” este unul al lui Polichinelle. Saptamana trecuta am purtat o discutie spumoasa in termeni extremi de amicali cu prietenul meu AVP-bloggerul. Desi am convenit la sfarsitul suetei, tarziu in seara, ca amandoi ca ne-am simtit bine si ca ne-am distrat, totusi noaptea n-a fost un sfetnic bun, si, ghicind trecutul, Oracolul a proorocit retroactiv ca trebuie sa ia masuri impotriva durerilor. Iata ce masuri a luat:

      AVP Says: 10 septembrie 2011 la 12:33

      Anunt important.

      Incepand din acest moment am introdus moderarea comentariilor, asa ca oricine vrea sa posteze pe my blog va trebui sa astepte sa i se aprobe comentariul (nu pot sa precizez cat timp). In plus, eu va trebui sa stiu cine sunt in mod real comentatorii si ce vor. Nu mai pot tolera sa fiu provocat si amenintat in propria-mi casa de tot felul de viteji mai mult or mai putin anonimi, care in plus ignora si avertismentul amical de pe right sidebar.

      ***
      copyright
      © AVP acorda dreptul de preluare a oricaror materiale de pe site, cu conditia sa se mentioneze obligatoriu sursa.
      ***
      AVERTISMENT AMICAL
      Acesta e blogul unui pamfletar iconoclast (n.b. 😯 ), iar cine intra sa citeasca ori sa scrie aici isi asuma – precum Coplan – toate riscurile
      . 🙄

      N-ar fi prima data cand Dl.Goe genereaza moderare. E insa prima data cand reuseste sa genereze moderare retroactiva care-l afecteaza direct pe cel care modereaza. Moderatorul moderat. Dl.AVP si-a sters urmele, inghitindu-si vorbele. S-a moderat pe sine. Ceea ce desigur este de bine.

      P.S. Intre timp AVP s-a mai gandit si a ridicat moderarea. Extrapoland ma astept sa modifice si termenii copyright-ului intru imblanzire. Ceva de genul:

      © AVP acorda dreptul de preluare a oricaror materiale de pe site, cu conditia sa se mentioneze facultativ sursa.

      P.P.S. Deplang sincer soarta cruda a celor napastuiti care sunt fortati sa traiasca la blog, ajundand sa considere spatiile publice in care sunt gazduiti pe gratis de catre WordPress drept „propria casa”. Un gând pios. – Vom reveni cu reverberatii de indata ce se intoarce ecoul din google history.

      • rongo said

        N-am remarcat decât prin copy-paste.

        • arcaluigoe said

          Asta pentru ca Oracolul (se) gândeste greu si se raz-gândeste repede si des. 😉

          As putea desigur sa postez replicile cenzurate abuziv de catre dl.AVP, mai ales ca odata mi-a reprosat explicit ca-l discriminez incalcand statutul Arcei nereluand replicile refuzate la dansu-n blog pe Arca lui Goe (da, da). Totusi din ratiuni umanitare nu le postez. L-am auzit plangandu-se d-nei Stely ca ar fi extrem de sensibil, de gingas si ca sufera enorm atunci cand comentariile ce-i sunt adresate nu sunt laudative. Poate ca omul sufera sincer si are dureri pe care le simte ca-n vis pe toate, din vorbe, si n-as vrea sa par sadic. Pe de alta parte ma gandesc ca dl. AVP este nu sensibil ci viclean, incercand sa profite de sadismul unuia si altuia pentru a-si asigura reclama gratuita a operei blogale. Sa-l promovez? Sa nu-l promovez? Aceasta e dilema.

          AVP Says: 11 septembrie 2011 la 22:29 – Să ştii că m-am gândit şi la această eventualitate (n.b. de a inchide comentariile). Dar asta ar însemna ca ceea ce scriu eu – în condiţiile în care nu prea mă publică nimeni în lumea de hârtie şi nici nu se-nghesuie să-mi ofere rubrici senatoriale în presa cu ştaif mare – să nu mai poată fi cunoscut ; şi chiar dacă, din punctul de vedere al unora, chestiuţa asta n-ar însemna nicio pagubă pentru umanitate, vezi bine, pt mine ar fi ca şi cum mi s-ar tăia limba. Şi totuşi, zău, nu exclud chiar şi eventualitatea ca la un moment dat să deletez acest blog ori să-l trec în regim privat, pe bază de parolă şi invitaţii.

          AVP Says: 11 septembrie 2011 la 22:42 – Stely, din pacate asta e situatia: eu tratez cu acelasi suflet toate mesajele: si pe acelea care ma lauda ori ma sprijina, si pe acelea care ma agreseaza intr-un mod abject, fiindca sunt – acestea din urma – fie rodul pizmei rumanesti, fie al unei tembele neintelegeri. Daca as avea si eu un suflet de rezerva, ca cinicii sau ca nesimtitii, poate ca mi-ar fi mai usor. (n.b. Ca ce nu-i lauda e agresiune, nu?)

          P.S. Inclin sa cred ca omul e intr-adevar hiper-sensibil si are o nevoie disperata de laude. Altfel nu-mi explic faptul ca desi a sters comentariile in care am raspuns mojiciilor sale, a pastrat, comentariul in care-i laudam poemul. Singura retinere provine din aceea ca pana la urma un sadic este acela care refuza sa chinuie un masochist. Si n-as vrea sa trec de sadic, mai ales ca n-am niciun pic de talent in privinta asta.

  2. Dl.Goe said

    Greu. Greu de comentat COSMOS-ul si cand e in versuri si cand e in proza ori in formule matematice. Uneori insa un meci de tenis poate face dintr-o data, pentru o clipa, inutila orice preocupare pentru oricare alt fel de Cosmos. Roger Federer favoritul meu din toate timpurile, (din cauza afinitatilor subiective intre felul in care-l percep pe el si a felului in care ma percep pe mine insumi, in privinta „defectelor fatale”) a avut doua mingi de meci, pe serviciul sau, si, a pierdut. Am presimtit catastrofa atunci cand am vazut expresia de pe fata numarului unu mondial, adica a numarului unu din intregul Cosmos: Novak Djokovic, in asteptarea serviciilor lui Federer.

    La urma urmei Universul intreg nu este decât o partida dramatica de tenis, jucata mereu pe muchie de cutit si in care pana la urma se intampla exact ceea ce trebuie sa se intample, dupa cum se stia de la bun inceput. Pre-determinat. Intre talent si determinare. Se pare ca determinarea castiga mai intotdeauna partida in dauna talentului, in interiorul Universului „existent”, desi inclin sa cred ca existenta in sine a Universului (ca Tot) este rezultatul integral al unui Talent (nu al vreunei pre/Determinari).

    Dupa ce-mi trece supararea pentru ca favoritul meu Roger a pierdut meciul (pe care de altfel nu avea cum sa-l castige; pentru ca nu l-a castigat) voi reveni poate, cu un comentariu timid vizavi de varianta Cosmos-ului meta-propusa de catre Constantin Marghitoiu. Pana atunci insa va spun noapte buna.

  3. rongo said

    Fără harul intuiției, criticul de pozie nu poate ridica nici piatra, nici laurii comentariului. Plonjând în horbota gestatoare a matricelor înțelegerii, printre vagi scheme și schelete conceptuale încă informale, criticul pornește pe urmele infernale ale aceleiași Euridice, ca și poetul. Antichitatea și preistoria nu sunt lăzi de gunoi, ci genuni; investigatorul nu-i un vidanjor, cunoașterea nu-i o ghenă.
    Pentru Democrit, atomii erau semne divinizatoare; poezia și fizico-matematica au înmugurit din vlăstarul pe care și litera majorității alfabetelor era număr, cifră. Muzicalitatea amândurora rezonând prealfabetic în silabarele care le-au premers. Și numerele pare rimează, și cele impare, după cum și silabele se împerechiază.Un fond muzical al gândirii nu poate fi contestat,odată ce o simfonie poate stârni același vifor mental ca o demonstrație matematică.
    Poetul a înnădit intuiție de intuiție, prin silabe, pentru a le desfășura și apoi împleti, pentru a-și lega gândul. (Artficiile proporțiilor lui Thales fac poezia aritmeticii liniare.) Că, pe parcurs, după simbolism, poezia caută să se zmulgă din captivitatea sugestibilității verbale, în căutarea rimei pure – cea nemaimijlocită de sonoritatea vocalică, chiar a înțelesului cu înțeles – a reușit, fără a fi băgată în seamă, prin limbajul formal, poetica..logicii matematice
    ”Cuvintele ce din coadă au să sune” nu mai au ce spune în poezia pe care ne-o propune Costel Marghitoiu. Uzurpând printr-o stângăcie voită arta rimei, ne propune muzica fărănote – cea de idei – simfonismul gândirii originale.

    • Dl.Goe said

      @Rongo – Ma intreb adesea (fara nici cea mai mica intentie de a-mi raspunde) daca sunteti generos sau doar inconstient in risipirile pe care vi le ingaduiti fara preget. Nu pregetati, deci existati. Retin ca avand harul intuitiei (ce-i intuitia?) criticul de poezie poate (?) ridica si piatra si laurii comentariului. Sau nu? Sau când?

      P.S. Sunt mult prea captivante inflorescențele de sensuri provenite din confuzia semantica ce insoteste (in absenta unor delimitari terminologice) acceptiunea „ideii de cunoastere„, de aceea nu ma indur sa adaug contextul constrangator avut in minte atunci cand am propus discutia, niciodata startata, despre „cunoastere directa, verificata senzorial” versus „cunoastere intermediata verbal (care nu are ca sursa nici natura, nici revelatia divina), acceptata intuitiv si subiectiv pe baza increderii (ce este increderea?) in reputatia sursei„. Divagare in integrum. Poezie.

    • Bety said

      Despre „poem” ,doar atit :nu-mi place .

      Despre @rebeliune minerala ,doar o intrebare : autorul „poemului” o fi inteles ceva din bulibaseala de cuvinte insirate de aici ?:
      „Fără harul intuiției, criticul de pozie nu poate ridica nici piatra, nici laurii comentariului. Plonjând în horbota gestatoare a matricelor înțelegerii, printre vagi scheme și schelete conceptuale încă informale, criticul pornește pe urmele infernale ale aceleiași Euridice, ca și poetul. Antichitatea și preistoria nu sunt lăzi de gunoi, ci genuni; investigatorul nu-i un vidanjor, cunoașterea nu-i o ghenă”.
      Ii place sau nu-i place poezia „Cosmos”,domnului @rebeliune minerala ?

      Despre @d-l Goe ,doar o constatare : esti amuzant ,domnule ! 🙂

      Despre „critica venita de la Corabia”,doar atit :transanta si sincera ,demna de luat in seama .

      p.s. Astept cu nerabdare parerea despre POEM a domnilor@Polichinelle &@Eungen

      • rebeliunea minerală said

        Comentariul pe „îmi place/ nu-mi place”, de gust – cum nu există gust obiectiv – nu-i de valoare.
        Onorabilul poet Viorel Padina, indiferent ude ar locui se află în conflict de interese.
        Totul nici eu nu-l înţeleg, dar citesc, studiez, întreb etc.

  4. rebeliunea minerală said

    Un eseu pis la cale aici:

    http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1123

    • Dl.Goe said

      @Rebeliunea Minerala – Multam pentru recomandarea de lectura a textului cu dualå simetrie in plina asymetrie virtuala. Totusi pentru a-l pricepe pe Mihai Rogobete, trebuie neapărat să-i înțelegi, odată cu limba, nu atât ce, cât modul cum gândește. Cum desenul aleilor minții lui ține de cel al semnelor din ciorna carora le transcrie, rămâne să identificăm intrinseca lege a simetriei din haosul aparent al multiramificației yin-yang totalitare. In definitiv, labirintul dedalic nu-i nimic altceva decât disociația celor două tăișuri ale securii, numite labrys, de pe frontispiciu – ramificație ramificată și reramificată, pentru camuflare, întru ocultarea imanenței. Mitologia nu-i mistică, ci ocultă. Ar fi interesant de aflat cum l-ati descoperit pe scriitorul Mihai Rogobete si daca i-ati descifrat intr-adevar modul in care gândeste. Acesta este un film despre un om si un peste. Acesta este un film despre relatia dintre un om si un peste. Omul sta intre viata si moarte. Omul (se) gadeste. Calul (se) gandeste. Oile (se) gândesc. Vaca (se) gândeste. Câinele (se) gandeste. Pestele nu (se) gândeste. Pstele e mut. Fara expresie. Pestele nu gândeste pentru ca peste stie totul. Pestele stie totul.

    • rongo said

      Astfel pricep eu desfrânarea.

  5. Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

    • arcaluigoe said

      Vai dar va multumesc exptrem de frumos pentru aprecierile in masa. Si d-voastra aveti un site foarte interesant pentru copii si parinti pe care este foarte bine si corect ca-l promovati. Cu putina imaginatie ati putea obtine mai mult. 🙂

      P.S. Siteul „Desene Copii” vă oferă o colecție foarte variată de desene și filme pentru copii, de regulă dublate sau subtitrate în limba română.

  6. rebeliunea minerală said

    A fi înţelegător, nu-nseamnă nici indiferent, nici cu stomacul tare. Dacă eşti raţionalist, adică programat de logonul cauzal, refuzi, datorită ireductibilităţii, judecăţile logonului analogic, fiindcă, pentru tine fiinţează, cât şi, prin confuzia lumii cu reprezentarea ei – realitatea -, există numai ceea ce provine, ca efect, dintr-o cauză. Aşadar, pentru raţionalist, concluziile analogice nu fiinţează/există. Aşişderi, dar invers, pentru dualistul analogic, deoarece, pentru el, judecăţile fiinţează/există numai dacă simetrizează, (analogizează), sau antisimetrizează, („contradictorializează”). Numai argumentaţia logică, (cauzală) nu preocupă poetul/artistul, a cărui gândire este – datorită obsesiei transfiguratoare – preponderent analogică. Prin analogizatorii şi „contradictorializatorii” săi, ori „asentimentalizează”, ori conflictualizează; mania persecuţiei neaflându-i-se decât la o aruncătură de băţ, în contextul raţionalist, cauzal, logic al realităţii convenţionale „Contrarializând”, îşi dualizează realitatea, o maniheizează. Tranşant, este inflexibil şi intransigent; radical – auto-extremist şi fanatic suicidar.
    A fi înţelegător înseamnă a înţelege şi o altă mentalitate.

    • Dl.Goe said

      Mi se pare mie sau faceti abuzuri? Mi se pare ca observ o predilectie in a stabili formal ceea ce este prin ceea ce nu este. A nu este B. Nici C. Dar despre D? Dar despre E?… Probabil ca J o fi zis despre A ca-i B prin puterea sugestiei si atunci da K trebuia sa corecteze altminteri da si nu. Pana la urma, printr-un „deci” abuziv, A (care nu e B si nu e C) este,… este,… este trans-Z, zice Omega, adica A. Totusi a fi A nu exclude a fi B si /sau C. Serios. Si atunci vin si fac un abuz pomenind al doilea abuz: analogicul. Termenul „analogic” are foarte multe sensuri si nuante. Nu inteleg exact la care anume v-ati oprit atunci cand ati decis sa-l opuneti termenului „rationalist”. Unde s-ar incadra „empiricul” pe scala d-voastra de la 0 la 1 (de la rationalism la poezism)? Mi se pare ca toria d-voastra este macroscopica, analogica dar nefenomenologica. Nu stiu cat de „intelegator” pot fi considerat dar cred ca sunt pe cale sa inteleg (cumva) si alte mentalitati. Intr-o maniera abuziva. Dl. Goe este (oricum) un abuziv.

      P.S Stiti ce-i acela un „abuziv”? Este un „A” rostit din varful buzelor. Nu e nici B. Nici C. Dar poate fi un DC. Sau chiar o combinatie mai exitinsa de semne.

      Apropo, numarul 1 foloseste pentru a fi identificat un simbol. 10 folosete doua simboluri. 100 foloseste trei simboluri, 1000 foloseste 4 dar poate fi exprimat si cu 3 simboluri ca fiind 10 la puterea 3. Stiti cumva care este „numarul cel mai mic care pentu a putea fi desemnat necesita cel putin 100 de simboluri”?

      • rongo said

        Încerc să găsesc un joc matematic pentru exemplificări, fără succes deocamdată. (Cel silogistic e reducționist.) O nedumerire: luând-o spre omega, de la alfa, ați trecut prin bety ?

        • rongo said

          Deocamdată, mă chinui cu dexterităâile manevrării un mini-elicopter. N-am ratat două becuri.

        • Dl.Goe said

          Vad eu bine ca aveti un inceput de obsesie pentru Beta. Eu pentru Delta. Precum anemonele pentru Gamma. Globulina. Deci v-ar fi necesar un vaccin. Sensibilitatea d-voastra fata de comentariile Betey ma ingrijoreaza sincer.

          P.S. Daca vi se pare dificila problema aflarii “numarului cel mai mic care pentu a putea fi desemnat necesita cel putin 100 de simboluri” pot propune o intrebare ajutatoare: Stiti ce este un punct negru intre doua puncte albe? Intrebarea asta „a la Micul Print” e buna si pentru a distinge (pe baza raspunsului) intre o gandire preponderent rationalista si una preponderent poetica. Deci ce-ar putea fi un punct negru intre doua puncte albe? 🙂

        • rongo said

          Sigur, între două becuri e un scandal – văd. Pentru cioburi. Acuși manevrez anti-elicopterașul aspirator, pentru antizgomot mai ales. Dacă scap cu viață, revin.

        • Dl.Goe said

          In salina de la Slanic (Prahova) mini-elicopterele au fost inlocuite cu mini-planoare, usoareeeeeee, ca neutrini sau ca fotonii. Ei bine planoarele astea pot pluti (ce sa faca si ele) ore intregi in aerul aproape incremenit din salina, portantza venindu-le de la niste micro-curenti de aer produsi, ca efect colateral ,de catre reactiea de sublimare a sarii in aer, o reactie exoterma. Spectacolul este fabulos. Sa vezi zeci de planoare in competitie planand ca niste fantome in linistea mormantala a aerului salin, si pe proprietarii lor cu gaturile intinse la maximum, respirand incet, cu teama, pentru a nu perturba nici macar infinitezimal conditiile de zbor si pentu a vedea care planor ramane ultimul in aer. Castigatorul.

        • rongo said

          Super! Chiar dac-a fost explicat. Auzit-am că sărarii își culcușiseră chiar un termplu.

      • rongo said

        Bag sama, că 10 la puterea minus 100. Dar tușa inchizitorială, de unde vine: din dăscălie, sau interogărăție ?

        • Dl.Goe said

          Scuze sincere pentru „tușa inchizitorială” daca asa apare. Devine doar din graba/neglijenta, nimic cautat. Incerc sa fiu mai grijuliu.

          10 la puterea minus 100 utilizeaza (doar) 6 (sase) simboluri pentru a fi desemnat, deci mult mai putin decat 100.

          Iar raspunsul la cealalta intrebare (cea cu un punct negru intre doua puncte albe) este: un purice cu vata-n urechi.

          Dar ce este un punct negru intre trei puncte albe?

        • rongo said

          ”Trei perechi de cizme!”, a răcnit un milițian, după ce, la verificarea pe post, a fost întrebat, prima dată, ”Ce trebuie să-și pună seara sub pat, pentru a se putea încălța repede în caz de alarmă”?, neștiind răspunsul, nici a doua oară la ”Dar doi milițieni?”.; când a fost însă silit, pentru a nu rămâne pe drumuri, să răspundă la ajutătoarea ” Ce paște iarba, are două coarne, are numele din patru litere îi începe cu V și se termină cu ACĂ ?”, a știut.

        • Dl.Goe said

          Veveritzacå?

          P.S. O purecioaica cu vata-n urechi. 😉

  7. Polichinelle said

    poemul acesta mă transportă cu gândul la decernarea cometelor Hyakutake pentru băltire noetică asiduă în ocniţe de haos defect, susceptibil de increţii în care ţipureşte Noima…

  8. Dl.Goe said

    Mie mi se pare ca poemul se refera (…) exact la aceste comentarii… …pe care (…) le-a stârnit. Fara sa le fi premeditat. Fara sa le fi anticipat. Comentariile sunt cauza, iar poemul este efectul. In curand se va naste poetul. Nu inainte de a fi uitat sa vorbeasca.

    • rongo said

      Frumos!

      • Dl.Goe said

        Adevarat!

        • eungen said

          Intervin cã momentul cu salina si planoarele ma „curioziteaza”. Am fost pe la inceputurile lui august a.c. in salina cu pricina vreme de vreo saptamana (n-am probleme respiratorii, nu ma tenta incursiunea, dar trebuia sa insotesc rubedenii). Nu am zarit defel planoare, dar niste corturi de yogini (karatisti cred) erau, mai erau niste statui in stil naiv, „istorice”, la care se strangeau grupuri de asiatici si arabi pentru a asculta fantazarile unor ghizi. Apoi mai era un parc de zbenguiala, o terasa cu mese in toropeala, o pista de atelaje cu pedale si multa racoare. Mi-e ciuda ca n-am prins momentul aviatic. Cu siguranta becurile alea oarbe nu puteau fi ajunse.

        • Dl.Goe said

          Nu stiu cat de periodic se organizeaza evenimente precum cel cu mini-planoarele. Mie mi s-a intamplat sa fiu la salina o singura data (acum vreo 6 poate 7 ani) si era organizat un asa ceva cu aripi usoare. Am tras concluzia ca e (sau ar putea fi) ceva cvasi-permanent care merge la fix ca atractie suplimentara pentru salina. Nu e?

        • rongo said

          Confirm din presă-pozate-citite planoarele.

  9. culai said

    Poeme – cosmogonice, mai ales! – nu se scriu la voia-ntâmplării, fără fir cap-coadă.
    Domnul – în fond un mai frământat între şi-aşa frământaţii contemporanei – se pare că are XIX, maximum XXIX ai. Ai,ai!
    Va trebui să consume multe teogonii, cosmogonii anterioare sieşi, până îşi va afla Calea… De-o va afla.

    Ar fi trebuit să debuteze cu epigrame sau cu pamflete.
    De ce n-ar începe cu mine?
    Îl averty-zez că am scut, iar suliţa-mi are lungă bătaie.

    PS: din vinovăţia dovedibilă a noilor administratori loco uCoz, eroarea de neaccesare a articolului curent la care fac trimitere, în blogul „Vineri, ca Post?” poate fi – din păcate – doar astfel şi deocamdată contracarată: se iese din Eroare-n Pagina principală a blogului (care se poate ceti sau sări, după caz); apoi, cu un clic, se accesează Catalog articole, unde ultimul text e plasat primul din şir; se clichează pe titul şi se accede-n articol… E cam ca (cu) scărpinatu-n auricola dimpotriva auricularului, dar nu din a mea vină.
    Ageamii tot promit să revină la calea firească de dinainte. Dar n-o fac, nu ştiu în al cui interes. Sigur, spre paguba mea şi dezolarea celor care (mai) binevoiesc a mă ceti. Mă scuz, pentru ei!

    • Dl.Goe said

      „Din punct de vedere literar”, poemul-cosmos mi se pare o incercare temerara plina de riscuri, unele calculate altele incalculabile, pe linia predictibilitaţii impredictibilului. Parerile, unanime până acum, se fac foc in fata imperfectiunilor rimei celor XIX stihuri de sine stătătoare, fiecare in parte prilej de vorba si filosofie. Unul dintre critici sugereaza ca spărturile din ritm, rima, forma, sunt nu doar nesemnificative si benigne ci un ceva artistic necesar, cautat poate, care indepartand cuvintele de o inselatoare muzica, le apropie de sens, forţnad cititorul sa plonjeze in idee. Imbrăncindu-l catre ea. Altul zice dimpotriva ca stângăciile care afectează forma sunt suparatoare si de idee indepartătoare, dar, concesiv zice ca s-ar putea indrepta usor. Chiar proupune. El refuza. Nu se ard. In fine criticul dunărean prin excelenţă, fost poet, vede versificati de gang si imitaţie grosiera a marelui Eminem, iar Cosmosul local ca pe o Gioconda masluita de un pictor iute de mână. (Acum pentru cineva care a reusit sa traduca intr-o maniera extrem de originala cateva idei ale lui Eminescu in olteneşte, desigur ca orice alta cosmogonie este o scadere inpardonabila care n-are manera). Dreptate, ca de obicei, are dl. Polichinelle care afirma ca (citez din memorie) „poemul acesta mă transportă”… ♪♫ polinichinelian … ۞ﻙ₪‡℅ către o Noima cu N mare. Pastrez doua regrete. Unul in legatura ca, lipsit de orice originalitate, trebuie sa fiu de accord cu ante-vorbitorii mei si al doilea ca n-am putut dezbate (macar un pic) acest poem in dublu orb, fara a sti nimic/a despre autorul sau anonim. Totusi poezia in/cântă. Pana cand autorul ei va da dezlegare la comentarea sensurilor ne-literare declar ne-inchise jocurile oplimpice de comentariu pe text.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: