Care fata-i mai frumoasa

Care din 6

Up/date: Initialmente acest post cu 6 poze si 7 personaje, incadrat intre viciile unor Jucatori de Carti (licitati foarte scump in contul lui Paul Cesanne) si cele ale unei Algebre ilustrata Geometric, era destinat sa ramana postat doar o clipa pe Arca (cam doua ore adica), pentru a disparea in neant, inainte aparitiei primului (si celui mai important) comentariu. Ca nu s-a intamplat asa este, indirect, vina celor care m-au fortat sa amân un pic postarea urmatore.

Daca tot am ajuns cu sugestia pana aici (vicii, bani, licitari, arta, femei frumoase) si n-am apucat sa dispar acest „topic” frivol la timp, macar sa profit de ocazie si sa va zic una (aiurea) din tramvaiul 16 pe care a tinut sa mi-o spuna si mie un amic, in timp ce el statea jos, pe scaun, iar eu, cam inghesuit, in picioare.  Cu o zi inainte, amicul meu, chiulind de la cursuri, fusese la film: Fata fara Zestre. Stiti filmul! In sala mai nimeni. Amicul meu, Ticu, care e cam timid si conservator, nu se simtea in largul sau remarcand in sala numai personaje cu care (cel putin asa credea el) nu avea nimic in comun.  In spatele lui, la vreo doua-trei randuri (goale) se asezase o fatuca modesta, cosumata in uniforma de prostituata de cartier, pictata pe fata ca o sorcova. In rand cu el o pereche de puberi plini de cosuri care se sorbeau din priviri asteptand cu nerabdare sa se stinga lumina in sala. Lumina s-a stins si…a inceput filmul. Acuma daca n-ati vazut filmul n-are rost sa cititi mai departe pentru ca nu veti fi in stare sa simtiti fiorul povestii amicului meu din tramvaiul 16. Drama ruseasca veritabila. Larisa Dmitrievna, fata fara zestre, este victima unei crude razbunari din partea maleficului Serghei Sergheievici, personaj interpretat de catre Nichita Mihalcov, care o seduce doar pentru a o abandona. Viata ei este sfarsita. Drama cat stepa Rusiei. Intuind prada, doua hiene batrane, doi barbati (leat cu mama eroinei, din anturaj), dau cu banul pentru a decide care din ei s-o ia in contul sau, la Paris, pe tanara victima. Amicul meu este deconectat de la tensiunea momentului de niste suspine care vin din spatele lui, cam la vreo doua-trei randuri (goale). Se intoarce si o vede pe tanara cinefila, cu rimelul si fardul curgandu-i sir pe fatza, conectata prin lacrimi la scena de pe ecran. In timp ce-si sufla cu naduf nasul intr-un servetel sopteste ca pentru sine: „Pi..da mami voastre de barbati”.  N-am apucat sa aud continuarea povestii (daca o fi fost vreuna) pentru ca a trebuit sa cobor, iar alta ocazie sa aflu finalul nu s-a mai ivit. In film stiu ca pretendentul sarac, respins,  o impusca, izbavitor, pe  nefericita Larisa Dmitrievna, intr-un final tragic ce-l umbreste pe cel al nefeicitul print al Danemarcei si pe cel al celor doi indragostiti din Verona, la un loc.  Daca as fi sadic v-as spune ca fata de la cinema avea sa devina sotia amicului meu Ticu. Dar nu sunt. Asa ca nu va spun. Sa vedeti „Fata fara zestre”. Filmul, vreau sa zic. Merita.