(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Efectul oamenilor asupra omului – II

Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 11, 2011

un Hegel second hand…

In Fenomenologia spiritului, G.W.F. Hegel lansa – cum remarcă Marta Petreu într-un articol despre Noica şi utopia recunoaşterii – conceptul de „mişcare a recunoaşterii“. In succinta trecere în revistă a autoarei clujene, „Hegel a arătat că un om (orice om), pentru a fi într-adevăr uman, pentru a fi o conştiină de sine, are nevoie de un alt om, adică de recunoaşterea acestuia“ (Apostrof, an. XX, nr. 12, 2009, p. 17).

Filosoful german pune această constatare în cheie agonală, văzînd întîlnirea dintre cele două conştiinţe ca pe o confruntare izvorîtă din dorinţa fiecăruia de a fi recunoscut de celălalt, aspiraţie care nu este însă necesarmente dublată de disponibilitatea reciprocităţii. Numai în cazuri fericite legitimarea mutuală are loc, tot aşa cum nu toate oglindirile sînt nedeformante.

Ideea hegeliană a fost îmbrăţişată, în acest punct, cu entuziasm, de unii dintre urmaşii lui. Alexandre Kojève şi Constantin Noica, două voci europene calificate – provenind însă ambele, poate nu întîmplător, din răsărit –, ambii filosofi dedicînd Fenomenologiei spiritului comentarii inspirate şi de mare originalitate. Cu toate că demersurile lor, ca şi acela al lui Hegel însuşi, au o mare putere de seducţie, întrebarea rămîne însă: este dinamica recunoaşterii un punct obligatoriu de trecere în direcţia dobîndirii umanităţii omului? Si, dacă da, nu poate fi ea mediată decît prin luptă? Să fie oare, cu adevărat, instinctul combativ, impulsul beligerant, al omului atît de înrădăcinat încît rămîne singurul cu adevărat capabil să regleze conturile în sensul dobîndirii recunoaş terii celuilalt? Critica lui Hegel, întreprinsă pe alte tronsoane atît de Karl Marx (pentru idealism), de Kierkegaard (pentru nerealism şi aroganţă), cît şi de Karl R. Popper (pentru istoricism), a evidenţiat laturi vulnerabile sau măcar criticabile ale concepţiei filosofice a clasicului german. Tot astfel pare să fie şi chestiunea accederii la demnitatea umană prin oglindirea în celălalt. Emmanuel Lévinas şi-a alcătuit, practic, opera, pe una dintre laturile sale majore, tocmai ca o posibilă contrapunere la tipul de relaţionare umană avut în vedere de Hegel în Fenomenologia spiritului, urmărind relaţia dintre „eu“ şi „celălalt“ ca raportare „faţă către faţă“.

I-a revenit marketingului contemporan meritul de a descoperi că logica învingător – învins poate fi înlocuită, mult mai profitabil, de abordarea „win – win“, unde ambii inşi care intră în raporturi unul cu altul ies învingători. Diversitatea nu impune raporturi de asimilare, subordonare sau excludere, ci poate însemna schimb amiabil, mediere continuă, complementaritate care îmbogăţeşte prin punerea în valoare a tuturor resurselor valabile. Prins în cleştele hegelian al confruntării – şi, pe această cale, a raporturilor de „voinţă şi putere“ schopenhaueriene şi nietzscheene –, omul ar părea condamnat la formele brutale şi primare de dialectică dacă asemenea schimbări de perspectivă nu ar lărgi suficient perspectiva, îndemnînd la redefiniri şi recalibrări filosofice.

intr-un Pecican de prima mâna.

Update:

Blogul zilei: BARICADA

Articolul zilei: Persoanele juridice nu au buric

Deviza zilei: Miscarea prinde radacini! 🙄  (… si miscarea inceteaza)

UPDATE: Am atatea exemple despre influenta oamenilor asupra omului incat imi vine foarte greu sa le aleg pe cele mai potrivite pentru a ilustra teoria anonimului influentabil. Recent, habar n-am de ce, Habar N-Am zice ca s-ar fi suparat in asa hal incat trebuie musai sa-si ia papusile si sa se retraga. Ma rog, acesta nu-i un caz potrivit pentru ilustrarea pentru ca e prea enigmatic. Se pare ca gestul sau are legatura cu aceste trei obiecte de arta (vezi mai jos), despre care a marturisit ca-l intriga pana la obsesie (motive existand din abundenta):



52 răspunsuri to “Efectul oamenilor asupra omului – II”

  1. Dl.Goe said

    Culmea frigiditatii ar fi ca sotia sa-l intrebe dimineata pe sot: Ai mai stat mult aseara? 🙄

    Asta in complementaritate logica cu contestata idee a lui Hegel, vizavi de necesitatea recunoasterii de catre un altul pentru ca un om sa fie uman, o constiinta de sine. Adica presupunînd ca-i asa (si ca Hegel ar avea dreptate, in contra prea-optimistilor sai detractori) ce s-ar putea spune despre valoarea de adevar a reciprocei logice (una dintre posibilele reciproce): Ar trebui ca refuzul explicit al recunoasterii unui om de catre un altul sa duca la dezumanizarea acestuia, la anulare sau stirbirea constiintei sale de sine? Luand in calcul blogurile inchise, suspendate sau privatizate s-ar zice ca „da”. Luandu-le in calcul pe celelalte s-ar zice ca „nu”. Din aceasta dilema nu puteti iesi. Am zis.

    P.S. Frigidå este aceea care atunci cand se frige råmâne rigidå, iar potentiometrul este aparatul care masoara potenta la distanta de un metru. 🙂

    • rebeliunea minerală said

      …şi n-are, nimic comun, ca şi mine, cu miniera glaciară, cum dezinformează englezii.

      • Dl.Goe said

        Si d-voastra prea le puneti la suflet. Dezinformarea asta cu miniera glaciara, reactivata dupa 300 de ani, pentru o iarna, e facuta in scop compensator ca s-o balanseze pe aia cu incalzirea globala. Pana la vara. 🙄

  2. rebeliunea minerală said

    Şi, dacă-mi dau arama pe „faţă către faţă”, ca să nu intru la mijloc, cu cine combat; cu Pecican, cu Marta Petreu, cu Hegel, sau cu Neagoe?

    • Dl.Goe said

      Am tot vrut sa va intreb, cine e frate Neagoe asta?

      P.S. Cu niciunul. Ca d-voastra-i aveti pe Rongo si pe Mihai Rogobete sa va tot aramitzi “faţă către faţă”, ca nu va mai saturati. 😉

    • rebeliunea minerală said

      Lăsând gluma în lături, cred că şi un bun istoric şi un clarvăzător se pot privi prin ochii celui ce au fost sau prin cei ai celui care vor fi, fără a mai avea nevoie fizică de alt om, pentru a-şi zgâlţâi ignoranţa de sine, degeaba stînd faţă-n faţă cu un altul care n-are şi altfel de conştiinţă, altă mentalitate. Şi numai relativizat s-ar putea cunoaşte pe sine. Conştiinţa de sine nu e autoreferenţialitate statică, ci devenire.

      • rebeliunea minerală said

        Desenez, dacă nu-s clar: Numai propria percepţie trăită chiar a procesului schimbării – cum nu odată alţii mi-au confirmat, fără să-mi poată spune concret cum şi ce mi s-a schimbat – faptul că mi-am simţit devenirea constituie conştiinţa de sine, nicidecum starea devenită.

        • rebeliunea minerală said

          Prăvălindu-se-n alzheimer, socrul meu dovedea conştiinţă de sine când îmi spunea, bă, Mihai, mă tâmpesc.

        • Dl.Goe said

          Forma „mă tâmpesc” aduce cu prezentul continuu din engleza („sunt tâmpindu-må”) ceea ce mie imi suna ca o constiinta de sine partiala. Varianta unei constiinte de sine integrale ar presupune un enunt mai categoric intr-o forma a prezentului spontan: „Sunt tâmpit”. Problema este ca un asemenea enunt se neaga pe sine. Nu sunt (destul de) tâmpit de vreme ce am abilitatea de a constata ca sunt tâmpit. Prin urmare, pe aceste coordonate s-ar zice ca aveti dreptate, constiinta de sine fara devenire ne putand exista…

        • eungen said

          http://www.revistamagazin.ro/content/view/8984/20/

        • Dl.Goe said

          @Eungen – Si asta (propunerea dv) este o teleportare. Eungeniana. Am plecat? Nu. Am ajuns!

        • rebeliunea minerală said

          Cum „nu pare sa fie marcat de vreo devenire” ? Mie-mi pare foarte viu.

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – „Viul” presupune metabloism (transformare) si reproductie (perpetuare). Si doar optional auto-reflectare (constiinta de sine). Ati observat d-voastra vreun metabolism la dl.Polichinelle? Mie mi se pare destul de egal cu sine insusi de la o aparitie la alta. Cat priveste perpetuarea… Nici atat, chiar daca dânsul pare mereu in re-creatie. Poate va veti intreba atunci de ce insist sa fie „conservat” pe Arca daca e un ceva fara metabolism si care nu se perpetueaza… Eeee, raspunsul e simplu (desi foarte greu de formulat)… Pentru ca domnia sa este o altfel de resursa. Inepuizabila. Precum cea eoliana. Fara vânt nici morile nu s-ar invarti. Nici Don Quijote nu s-ar mobiliza… Iar Cervantes ar fi somer in Spania. 😉 Printre castele. De nisip.

        • rebeliunea minerală said

          În mediocritatea pe care mi-o asum, pornesc de la premisa că toţi oamenii sunt mai buni, mai sensibili şi mai inteligenţi decât mine. Răbdător, până la ultima probă contrarie. Deştepţii care se dovedesc proşti sunt mai detectabili decât deştepţii care se sfiesc s-arate cât sunt de deştepţi.

          • arcaluigoe said

            O teorie asemanatoare avea si Octavian Paler. Dar nu i-a folosit. Totusi in formularea rebel-minerala s-a strecurat o usoara inadvertenta. Cred. Mediocritatea (pe care cu modestie v-o asumati) denota o stare mediana, de mijloc… nici prea-prea, nici foarte-foarte. Plecînd de la aceasta stare asumata n-ati avea cum sa-i considerati aprioric chiar pe toti ceilalti mai buni, mai sensibili, mai inteligenti decat d-voastra. Ci doar pe unii. La cine va referiti? Asadar.

        • rebeliunea minerală said

          Pânî screm un răspuns,

          PUBLICITATE

        • Dl.Goe said

          Publicitate? Pai n-ati vazut spot-ul propus de dl. Polichinelle? „Avertizment” si „divertisment” – Reclama in toata regula.

      • Dl.Goe said

        Fara sa-l fi aprofundat (spre binele lui) pe dl.Hegel, cred totusi ca in referirile d-nei Marta Petreu, citate de catre dl. Ovidiu Pecian si preluate de dl.Goe, spre a fi comentate de catre dl.Rebeliunea Minerala, era vorba despre rapoarte sontantanee care reflecta o legitate (lege) statica, in care variabila „timp” nu intervine explicit. Ceva in genul F = m * a. Acuma daca d-voastra vreti sa complicati problema, prin generalizare, spre o varianta dinamica a legii, in continuum-ul spatiu-timp (ca aveti tendinta asta a complicarii) eu nu va pot opri dar in acest caz va trebui sa fiti pregatit sa combateti cu toti deodata… in problema constiintei de sine care n-ar putea avea consistenta decat prin prisma devenirii. „Devin deci exist” este ceea ce, inteleg, ca propuneti. Alminteri nu. Prin urmare orice judecata ar trebui amanata pana la judecata de apoi, pentru ca doar moartea transforma orice viata in destin. Asta ati vrut sa spuneti sau n-am inteles eu bine?

        • rebeliunea minerală said

          Stare înseamnă convingeri, idei şi mai ales judecăţi (corecte,dar) fixe – vremurile, (datele, stările temporale) în a căror captivitate nu te poţi vedea decât, ca-ntr-o oglindă, numai pe sine – negativul formei în care matricea culturală te-a turnat – căca-m-aş în el de Sine socratico-hegeliano-heideggerian! In stare, nexam conştiinţă de sine.
          Oglinda conştiinţei de sine trebuie să-mi arate chipul pe care-l voi avea mâine, nu pe cel fără ochi, orb, de azi.

        • Dl.Goe said

          Se spune ca oxigenul a fost descoprit abia in 1772. Greu de inteles cum au putut trai oamenii inainte de descoperirea sa. Asa si cu Socrate, Hegel si Heidegger. Fara ei n-am fi avut constiinta de sine si (poate) niciun Dumnezeu. Ar fi trebuit sa ne multumim cu Aristotel. Glumesc desigur. De fapt voiam sa spun ca da, asa este. Aveti dreptate.

        • Arca lui Goe said

          Recurs in anulare. @Rebeliunea Minerala ieri spuneati ca (citez din memorie) „oglinda constiintei de sine (căca-v-ati în el de Sine socratico-hegeliano-heideggerian!) urmeaza sa va arate nu chipul cel fara ochi, orb, de azi (adica de ieri !) ci pe cel de mâine (adica de azi !)”. Ca mâinele e deja azi. Azi e cu ochi sau fara ochi?

          Cum ar veni ca, in dinamica devenirii, propusa in alternativa la prea inerta „stare” a clipei (si zic clipa in acceptiunea clasica), recunoasterea exterioara a individului, de catre altii, presupune istorie si contabilitate/zare a trecutului (de fapte) a individului (aflate musai intr-un sir convergent si consistent, confirmator) ca unica modalitate de validare a valorii recunoscute, in timp ce constiinta de sine, recunoasterea individului de catre el insusi, presupune clarviziune si anticipare in legatura o pozitie viitoare pe traiectoria individului („voi fi un tâmpit” – zice omul). Obtinuta din ce? Din (a) extrapolarea trecutului (entropic curgator) sau (b) din analiza starii prezente, a momentului dat? Presupun ca veti vota (a). Indiferent cum ati vota, daca modelul de mai sus reflecta cat de cat ce veti fi vrut sa spuneti in legatura cu faptul ca „Sinele este procesul de cunoaştere a cunoaşterii” din acesta ar rezulta ca:

          1. Constiinta de sine poate depinde doar foarte slab sau deloc de recunoasterea celorlalti. Intai ca recunoasterea celorlalti (cativa, nu toata omenirea, unul singur fiind suficient) se opreste la prezent, la „stare”, evaluandu-l pe individ pe baza faptelor comise (in trecut) pana in prezent. Apoi pentru ca ceilalti fiind o submultime a umnitatii, a omenirii, care este suficient sa nu fie vida, asta ingaduie debarasarea de anumite elemente inconvenabile (macar prin ignorare) asa incât, la limita, individul isi poate acorda si singur recunoasterea (ave-m cazuri) ca baza a extrapolarii or inductiei matematice (catre n… n+1) care va anticipa sinele, deci constiinta de sine („voi fi mare” – zice omul). Prin urmare recunoasterea este doar o premisa neobligatorie a constiintei de sine, care constiinta de sine este (si ea saraca) rezultata (colateral) (d)in procesul devenirii: tâmpitul constient de tâmpenia sa.

          2) In subsidiar ar mai rezulta ca entitatile anonime, care comenteaza spontan utilizand pseudonime, nu pot avea nici recunoastere nici constiinta de sine. Adica ca d-voastra habar nu aveti cine/ce este „Rebeliunea Minerala” sau macar daca e (ar putea fi) ceva sau cineva. Ceea ce e… fals!? Sau… adevarat!? Sau si-si!? Sau nici-nici!? Partea si mai proasta este ca si azi e tot azi. Si nu e maine. Cand or sa creasca ochi pe sinele cåcat.

          Ah, ce mult lipseste dl.Polichinelle din discutia asta! Ce usor ar teleporta-o d-lui, din vorbe, intr-un spatiu al unui derizoriu inalt. Chiar asa! Credeti ca dl.Polichinelle (o stare) are (ar putea avea) constiinta de sine?! Ar fi dânsul in stare de asa ceva? D-voastra ce credeti. D-voastra, Rebeliunea Minerala, nu Rongo, nu altcineva.

        • rebeliunea minerală said

          @Arca lui Goe

          Încântătoare, participarea dv.! Cum îmi trece cucăiala siestei, ochesc mai departe.

        • Dl.Goe said

          S-ar impune (deci) revederea „Dårii de seama despre orbi” a lui Ernesto Sabato, care, ca si Ivan Ilici, a inteles la 99 de ani, cand a murit, ca n-a inteles nimic din viata sa, ramânînd insa cu impresia (dureros de dulce) ca ceva, ceva, va fi fost de inteles. In romanul sau (care nu-i decat o mica parte din viata sa, savarsita la Buenos Aires, printre tango-uri) Sabato mentioneaza ca in vaginul femeilor se afla un ochi cu care ele pot vedea totul (inclusiv cele nevazute) dar care ochi, vai, se sparge, lasandu-le oarbe (fara constiinta de sine ?!?) atunci cand ele isi pierd virginitatea.

          Aflat in spital, grav bolnav, pe patul de moarte (fiecare spital are si astfel de paturi), un mare comic (al Lumii) ii spune sorei medicale: „Mi-ar placea sa fiu pe munte, la schi”. Mirata, sora ii raspunde: „N-am stiut ca sunteti pasionat de schi”. „Nu sunt pasionat de schi. N-am schiat in viata mea. Dar as prefera sa schiez decat sa fac ceea ce fac acum”. Dupa cateva minute sora avea sa constate ca marele comic al lumii (Arthur Jefferson, mai cunoscut cu numele sau de scena „Stanley Laurel, din celebru cuplu Stan si Bran), se stinsese, linistit, din viata. Pe o nota gasita in hartiile sale scria: „Daca prind pe cineva ca plange la inmormantarea mea n-o sa mai vorbesc cu el niciodata.”

          P.S. Va urez ochire usoara.

        • rebeliunea minerală said

          @Dl. Goe: http://www.990.ro/player-seriale-25-1696-Laurel-and-Hardy-Stan-si-Bran-online-Mari-afaceristi-.html

          @Arca lui Goe:

          Sec, nici cel de ieri – şahist – nu poate fi „n-1”, nici cel de mâine – pokerist – nu poate fi „n+1”, odată ce al de azi „n”-ul este fotbalist. Le violon d’Ingres nu este, pentru matematician, aritmetica+1, algebra, ci alt unghi din care priveşte realitatea, din care matematica face parte.
          Desenăm:
          În şcoală eram – n-am stabilit ordinea – când mai bun la geometrie, când la algebră, când la română, când la fizică etc., întorcându-mă şi mai performant după fiece … rătăcire. Ajunsesem chiar să simt momentul virajelor, când mă tâmpeam intradisciplinar.
          Dac-o să spuneţi, că exemplele sunt prea particulare pentru a fi de folos, vă atrag atenţia, că se poate reproşa doar că sunt relatările unor evenimente, şi mai puţin evenimentele propriu zise. Dar cum şi ochii, urechile, aparatele de măsură, de fapt „relatează” minţii noastre desfăşurarea unui eveniment, şi ultima rezervă îngenunchiază. Exemplul personal are caracter empiric! Prin el, exemplificăm fapte, nu teorii. Şahiste, pokeriste, fotbaliste. Şahistul, pokeristul şi fotbalistul „cunoaşte” empiric, adică se pierde imanent în … mentalitatea în care joacă/trăieşte. Într-o lume uni-mentală trăieşti, nu cunoşti; nici vorbă să mai ai şi cunoştinţă de sine.
          Continui?

        • Dl.Goe said

          Ma intrebati pe mine daca sa continuati? Nu våz niciun impediment care sa stanjeneasca inevitabila continuare. Si vorba ‘ceea, nu vaz, nu exista. Sper ca nici d-voastra. The floor is yours.

          P.S. Ce parere aveti despre faptul ca fostul fotbalist Alexandru Piturca (fiul barbugiului Victor Piturca, actualmente selectioner) a abandonat la numai 27 de ani o promitatoare cariera in fotbal in favoarea unei cariere incerte de pockerist profesionist?

        • rebeliunea minerală said

          Căminiştii de la ICEF jucau, pe etajul IV al blocului (parcă) B, din Grozăveşti, Biki-boka. La masa de joc – prin a cărei gaură din mijloc ieşeau tot atătea capete de sfori câţi participanţi încăpeau – câştiga cel care nu urla. Fiecare paria cât vrea, după care smucea una din sforile la al căror celălalt capăt erau strâns fiecare legate de sculele fiecărui jucător. Cine-şi nimerea propria sfoară, pierdea îndoit.

        • Dl.Goe said

          Vreti sa jucam?

        • rebeliunea minerală said

          Caracterul preponderent probabilist al jocului de fotbal îmi explica şi de ce e bun antrenor tatăl, şi de ce fiul „se riscă” în pocker.

          Aşi fi vrut să nu mai continui, tocmai pentru pentru a-i face pe cei cu zvâc auto/creator să-şi afle vioara.

        • rebeliunea minerală said

          @Arca lui Goe: întrebat despre dl. Polichinelle, pot spune că simţul umorului şi autoironia sunt semne certe ale conştiinţei de sine.

        • Dl.Goe said

          Dar totusi Polichinelle nu pare sa fie marcat de vreo devenire. Sa fie o exceptie de la teoria d-voastra (exceptia care in/con/firma regula) sau mizati pe faptul ca nedevenirea sa e doar aparenta, un simplu secret al lui Polichinelle?

  3. rebeliunea minerală said

    Sinele este procesul de cunoaştere a cunoaşterii.

  4. Arca lui Goe said

    Update:

    Blogul zilei: BARICADA

    Articolul zilei: Persoanele juridice nu au buric

    Deviza zilei: Miscarea prinde radacini! 🙄  (… si miscarea inceteaza)

  5. habar n-am said

    In ciuda luarii la palme de catre unii comentatori a celui care a scris articolul semnalat, pe mine m-a induiosat…
    Explic. Prin alte parti ale lumii, pentru mai toate iti trebuie un certificat de familie care se obtine in urma unor cozi infernale si suportarea stoica a dracilor personali cat si a celor ce-ti impartasesc vitrega soarta.
    Tu ai deja doua astfel de certificate, din 2009 si 2011, prin care autoritatea competenta te declara necasatorit. Le prezinti acolo unde ti se cer si… esti dat pe usa afara. Pentru ca in capul unor idioti in anul 2010 (an pentru care nu ai certificatul cu pricina si tocmai ala iti trebuie), tu te-ai fi putut casatori, ti-ai fi putut lua la bataie sotia/sotul, ati fi hotarat sa divortati si ati fi si facut-o. Toate bune daca n-ar fi ca, prin lege, divortul dureaza mediamente 5 ani !!!!
    *
    De ani de zile, certificatul acesta se poate obtine on-line. Cu scopul de a-l inrama si-l pune pe peretele casei tale, desigur… Burocratia e altceva.

    • Dl.Goe said

      Ar mai fi si solutia convertirii la mahomedanism sau emigrarea in statul unit Utah, la mormoni. Asta in cazul in care petentul este barbat si-si doreste o iluzorie varietate aromatica in serile saptamanii. Pentru doamne nu ramane decat varianta ilicita. Ca n-am auzit inca pe nimeni sa cearea legalizarea relatiilor extra-conjugale. Timp ar fi. Si si vremurile.

  6. Polichinelle said

    @ Sir Goe

    devenirea-mi e un… switch
    [dialectică frivolă]
    din crotină ajung bitch
    [abonată la gondolă…]

    ps:

    • Dl.Goe said

      Unde mai pui ca „swich” aproape ca rimeaza cu ” șfichiui”, pe necesara treapa a devenirii ulterioare, la plezneala, in excesiv de auto-ironica d-voastra interventie, care lasa in urma o multime de victime colaterale (nevinovate toate), pe plaja, unde toata lumea e despuiata de-a gata. Caci vorba proverbului miamiez „Life is a beach”. Care rimeaza cu „bitch”. si cu „sun” si si cu „son”. Song. Vizavi de dialectica devenirii si de interconexiunile sugerate nu de sonoritatile cuvintelor ci de cecitatea Cecilia. Care nu ne vede. Cum o vedem noi pe ea. Si totusi ne in/cânta. Multumesc.

  7. Dl.Goe said

    Omenia de Romania – Efectul nociv al oamenilor asupra omului.

  8. Dl.Goe said

  9. After reading your blog post I browsed your website a bit and noticed you aren’t ranking nearly as well in Google as you could be. I possess a handful of blogs myself and I think you should take a look here: http://dominateseowithwordpress.com You’ll find it’s a very nice tool that can bring you a lot more visitors. Keep up the quality posts

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: