(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Micul om mare. Erou din intamplare.

Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 25, 2011

Update: Despre Cum pot deveni oamenii obisnuiti monstri sau… eroi: AICI – Filmul are subtitrare in limba romana. Trebuie sa alegeti limba romana in lista de sub video.

Un erou atipic. Continuare a topicului de AICI.

motto:

          – „Familia e sfânta, pe când patria….cum sa va spun, patria e sacra.” – Mitica Dragomir, fost militian, actualmente detinator al unei averi de 25.000.000 euro, si cap al LFP nostra.
.
***
1. Un grup infractional poate fi considerat ca de tip mafiot daca structura sa denota anummite caracteristici specifice. Cea mai importanta este aceea a organizarii in scop infractional in forma continua: crima organizata. O grupare de tip mafiot are, in interior, la varf o structura ierarhica arborescenta foarte stricta, iar la baza este organizata ca o retea. Spre exterior o astfel de organizatie prezinta un soi de „membrana” cu proprietati osmotice, care-i asigura o buna izolare in raport cu nedoritele intruziuni, interferente sau influente din afara, dar care in acelasi timp ofera mecanisme eficiente de parazitarea a corpului social la care este bransata. O astfel de organizatie este exclusivista, coeziunea intre membrii ei rezultand din coplicitatea infractionla. Racolarea noilor membri este un proces extrem de laborios si meticulos ceea ce face aproape imposibil ca in organizatie sa ajunga indivizi cu un „cod genetic” incompatibil cu al celorlati. Ierarhia este foarte solida, bazata in primul rand pe detinerea de informatii compromitatoare despre ceilalti membri ai organizatiei, ceaea ce face ca schimbarile la varf sa se faca foarte rar si numai prim moartea liderilor (naturala sau nu). Astfel de organizatii detin mecanisme sofisticate pentru spalarea banilor. Au reguli stricte si categorice, principala lege fiind „omerta”. Functioneaza ca un stat in stat, avand structuri de justitie si financiare paralele cu cele ale statului de drept. Sunt eliminati brutal cei ajunsi intamplator in organizatie si sunt pedepsiti exemplar cei care incalca ierarhia organizatiei sau apeleaza la arbitraj in afra organizatiei. In general li se aplica amenzi enorme, iar in cazul celor recalcitranti se ajunge pana la excludere si predarea lor societatii parazitate (ca jertfe, foarte utile de altfel, care ajuta organizatia sa se consolideze prin sporirea solidaritatii si prin detensionarea relatiilor cu societatea parazitata). Dupa depasirea unui prag limita puterea unei astfel de organizatii ajunge la un proces de auto-consolidare spontana. Daunele materiale produse societatii parazitate trec usor in planul doi, mult mai grave devenind daunele morale si psihologice create prin existenta unor astfel de organizatii in fata carora autoritatile se dovedesc neputincioase.  Celalti membri ai societatii pusi in fata constatarii ca puterea oficiala este impotenta si/sau corupta coexistand pasnic cu organizatia mafiota, au de ales intre putine optiuni. Existenta mafiei fiind un dat, multora li se va parea firesc sa incerece sa i se asocieze, or li se va parea firesc sa practice ei insusi propriile gainarii si  infractiuni pe cont propriu in dauna societatii (in niciun caz in dauna mafiei). Existenta mafiei arunca in derizoriu sentimentul de apartenenta la comunitate, patriotismul, traditiile, legendele si eroii din trecut, a caror imagine din amintiri este oricum incompatibila cu legendarii capi ai mafiei de azi, care prin reputatie, notorietate, avere, putere, sunt pe post de eroi si idoli ai multora.

Exista oare ceva din descrierea de mai sus care nu s-ar potrivi imaginii oferite de catre organizatia de sub titulatura FRF (Federatia Romana de Fotbal) si LFP (Liga de Fotbal Profesionista), condusa de 20 de ani de care „Nasul” si „Corleone”, reziduuri puturoase ale regimului comunist?

          -„Am ajuns la o vârsta la care mi-am dat seama ca trebuie sa fiu cinstit” – Mitica Dragomir, fost militian, actualmente detinator al unei averi de 25.000.000 euro, si cap al LFP nostra.

2. Fotbalul este doar un joc. De aceea este tratat in joaca. Acesta este atuul si blestemul sau. Politicienii il paraziteaza, intelectualii il evita. Escrocii profita. Desi Fenomenul Fotbal este un vehicul fabulos pentru coeziune sociala, pentru consistenta sentimentului de apartenenta la comunitate, motiv si pretext pentru  patriotism, vector al respectului si imaginii nationale in lume, subiectul este ignorat, ocolit, neglijat de catre autoritatile legale si de catre majoritatea autoritatilor morale care mai exista in societate. Ziarele si revistele serioase, analistii, elitistii, scriitori seriosi nu discuta „fotbal”. Ar fi nedemn. Ar fi penibil. Fotbalul e o secta tolerabila a plebeilor. Sub scutul acestor prejudecati fenomenul fotbal a incaput pe mana unor monstri odiosi, organizati intr-o cooperativa mafiota, care l-au redus la un dezgustator mecanism de furat si spalat bani.  Mafia lui Corleone si a Nasului, tolerata si ignorata 20 de ani a alterat total un fenomen cu reale valente morale, sociale, economice si de imagine. In niciun alt segment al societatii mafia si coruptia nu sunt mai generalizate, mai infiltrate si totodata mai la vedere si mai impenetrabile la tratament ca in interiorul fenomenului fotbal.

– va urma –

Bibliografie neobligatorie:

Platini risca puscaria

Fotbalul romanesc trebuie pus sub ancheta generala

Becali-Dragomir – Razboi pe viata. A opta oara

Mititelu ingropat in datorii

Nasul sfideaza DNA

Nasul si Corleone urmariti penal

Ancheta DNA i-a ingrozit pe sefii FRF

Excluderea Universitatii Craiova din fotbal va fi anulata

Fotbalul -pasiunea bogatilor din top 300

Becali anunta apocalipsa fotbalului romanesc

Mircea Sandu si Dragomir mai periculosi decat traficantii de droguri

Sandu si Dragomir la un pas de disparitie

Universitatea Craiova dezafiliata pentru ca a persiflat FRF

Piturca il distruge pe Mititelu

Sandu si Dragomir ies la atac

Dezvaluiri incredibile din culisele scandalului de la Otelul Galati

Nasu si Corleone urmariti penal pentru abuz in serviciu

Nasu da vina pe alti olteni

Mititelu e turnator apud Victor Becali

Demisie la LFP si motivatie de un comic fabulosMilitianului-mafiot ii prieste de minune democratia.

Nasul si Corleone fortati sa demisioneze (?!)

Iancu il avertizeaza pe Mircea Sandu

Ce risca Nasul si Corleone

Caracatita coruptiei din fotbal are un tentacul si in Romania

Se strange latul pentru Nasu si Corleone

becali-il-poate-ingropa-pe-dragomir

Dragomir bate in retragere: Modificam regulamentul, reprimim Craiova

Dumitru Dragomir si-a iesit din minti la DNA

Miros de cătuşe: „Corleone” Dragomir şi „Naşul” Sandu au dezafiliat ilegal Craiova

sunt-vinovati-mircea-sandu-si-mitica-dragomir-sondaj

dosarul-u-craiova-statul-prejudiciat-cu-patru-milioane-de-euro

Mircea Sandu nu s-a prezentat la DNA

Mircea Sandu explica dezafilierea Craiovei: Procurorii gresesc!

39 răspunsuri to “Micul om mare. Erou din intamplare.”

  1. habar n-am said

    „Mafia nu este de neinvins ; este un fenomen uman si ca orice fenomen uman are un inceput si va avea si un sfarsit. Dar trebuie sa ne dam seama ca el nu se poate invinge pretinzand eroismul omului de rand ci angajand in aceasta lupta toate fortele institutionale sanatoase.”
    ( Giovanni Falcone, magistrat – erou, 1939-1992)

    • Dl.Goe said

      Mafia siciliana a fost aproape de a fi eradicata o singura data: in tipmul dictaturii fasciste a lui Mussolini. In rest nu.

      Ajuns in insula, in vizita, inainte de inceperea ostilitatilor, Benito era insotit de o puternica garda armata. Seful clanului care l-a intampinat i-a spus pe un ton superior ca atata vreme cat se afla sub protectia sa nu are nevoie de garda. Mussolini nu a renuntat la garda sa armata, ceea ce l-a vexat teribil pe mafiot. Problema este ca pe urma Mussolini a trimis trupe sub conducerea unui comisar special care aproape au desfintat Mafia. Oricum au redus-o la tacere pe durata regimului fascist.

      P.S. Ca si d-voastra (de acord fiind cu Giovanni Falcone) sper sa existe inca forte institutionale sanatoase in societatea romaneasca. Cetateanul de rand nu trebuie sa fie erou ci doar sa nu fie imbecil si sa inteleaga ce se intâmpla. Cand se intampla.

      • habar n-am said

        Din pacate, mafia (in sensul larg al termenului) a avut si continua sa aibe „o sanatate de fier”. Acolo unde a ajuns la o varsta centenara sau acolo unde este inca in faza adolescentiala. Singura schimbare este modalitatea prin care isi exercita puterea ne mai avand nevoie de structuri paralele de oarece este prezenta pana sus-sus, mai peste tot. Asta este groaznic.
        ( Si probabil, ar zadarnici de-acum si ipotetica actiune a vreunui bici…)

  2. Arca lui Goe said

  3. Arca lui Goe said

  4. habar n-am said

    @ Rebeliunea minerala
    Nu mi se pare cazul s-o lungim, dar asta cu ” temeliile tribal (?!???) – nationaliste” m-a lasat cu gura cascata…

    • Cum arhitectura este muzică îngheţată, şi despre arhitectura colectivivităţii se poate spune că este o mentalitate precipitată, condensată, cristalizată, organizată. In spe, „tribal-naţionalismul” surprinde corespondenţa.
      Nimic rău, nici despre una, nici despre cealălaltă, însuşi „binele” – colectiv şi individual – fiind expresia coincidenţei. Invers – o colectivitate organizată social, guvernată tribal, (maniheist) – ca, acum, cea românească, precum şi o colectivitate de tip tribal, condusă social, (raţionalist) generează, datorită nerezonanţei (arhitectură-muzică) organizare-mentalitate, cacofonia, dizarmonia, complexului constructiv – anarhia morală, „răimea” colectivă şi individuală.
      Însăşi slăbiciunea puterii de afirmare a instituţiilor organizatoare, în complexul constructiv organizare-mentalitate face ca mentalitatea – în cazul Italiei interbelice – să-şi materializeze energiile în structuri proprii – recte, mafiote.
      În ce ne priveşte, peste inversiunea organizare-mentalitate, sfiala şi inaplicabilitatea legislativă accelerează şi agravează, ca slăbiciune organizatoare de democratizare forţată a mentalului preponderent tribal, „înrăirea”, mafiotizarea.

  5. contele said

    În filmuleţul postat se arată clar pericolul investirii cu prea multă putere în condiţii de anonimitate. Este, pe undeva, o asemănare cu ce se întâmplă în sfera virtualului cu postările. Ascunşi sub nicknameuri mai mult sau mai puţin inspirate, comentăm, postăm, criticăm cât ne duce mintea şi cât ne lasă educaţia, singurul obstacol fiind noi înşine. Vorbesc de situaţiile când „sistemul” o permite, adică nu apare limitarea prin cenzura proprietarului spaţiului virtual.
    Trebuie să recunosc că mai sar câteodată calul când semnez cu un alt nickname…când semnez „contele” deja ies din anonimat, am alte responsabilităţi, am o identitate precisă.

    • Dl.Goe said

      @Contele – Serenisime „anonimitatea” e una si „anonimitatea virtuala” e allta. Anonimul virtual nu are nicio putere reala. Are doar posibilitatea de a accede la o oarecare putere virtuala, iar asta numai si numai in masura in care aceasta putere virtuala (iluzorie) ii este conferita (tocmai) de catre cel asupra caruia-si exercita sau urmeaza sa-si exercite acea putere, intr-un proces de schimb (cu du-te-vino), ce se poate amplifica in timp. In rest nu. Ar fi intr-adevar oribil sa avem un presedinte anonim, sau un guvern anonim, sau parlamentari anonimi (avem?) dar comentariile d-voastra sprintare sub alta titulatura, alta decat cea care v-a consacrat pana la pseudo-responsabilizare, nu pot fi decat inofensive, denotand situatiile dragute in care va ingaduiti sa-l lasati nitel liber pe prizonierul care sunteti. In rest nu.

    • Destruparea hyperspaţială presupune esenţializarea personalităţii desprinse până şi de propriul nume, hyperspiritualizare, nicidecum depersonalizarea anonimităţii.

      • Dl.Goe said

        @Rebeliunea Minerala – Orice vorbire este o „destrupare”.

        esenţializarea personalităţii desprinse până şi de propriul nume, hyperspiritualizare” – Nu cred ca „destruparea hyperspatiala” si/sau „hyperspiritualizarea” (prin esentializare a personalitatii in anonimitate virtuala) presupun sau exclud depersonalizarea (decaderea din regn), ori personalizarea, ori repersonalizarea (de la mineral la uman)… sunt evenimente care se pot interconditiona dar nu determina cauzal sau exclude unul pe altul… Ceea ce mi se pare evident este ca „hyperspiritualizarea” (de dupa esentializarea personalitatii in contextul anonimatului virtual) este o „stare” de foarte scurta durata, foarte usor de pierdut, dupa cum bine remarca si excelenta sa Contele si ca pentru a recastiga acea stare este uneori nevoie de evadarea in alte si alte „pseudo-pseudonume”, intr-un proces de dezidentificare (nu de despersonalizare), pentru ca oricat de bizar, nedrept sau infiorator v-ar putea parea, personalitatea per se nu poate tine (loc) de identitate (nimeni nu se poate identifica prin personalitatea sa). – Este exact ceea ce explica, ab initio, nasterea legitima a Rebeliunii Minerale si a lui Rongo.

        • Nici vorbă despre freudiana patologie a personalităţii multiple – contradictorie, odată cu identificarea subconştientului, sau, younghian, a supraconştientului, ca straturi distincte, ca persoane incluse. Mihairogobete, Rongo şi Rebeliunea minerală doar le enumeră, nu le etichetează. Cu totul altfel, mai ales. Ţin cu dinţii de copilăria omenirii, nu numai fiindcă, infant, am trăit-o ardent; nici de tinereţe nu ţin de dragul tinereţii. Aţi ghicit: mă socotesc matur, tocmai pentru că pot purta vii, în mine, şi copilăria şi tinereţea. La vedere, neanonim.

          • arcaluigoe said

            Presupun ca in copilaria d-voastra (purtata vie, la vedere, neanonim) ati jucat de-a v-ati ascunselea aka pitulusul sau pititea, ori mima, ori flori, fete, filme sau baieti. Poate chiar ratele si vanatorii. Esenta copilariei este jocul si joaca. Daca nu (mai) acceptati sa jucati din cand in cand de-a hotii si vardistii, degeaba pastrati amintirea senzatiei despre sentimentul de copilarie. Nu se pune.

        • eungen said

          Impresionant film, chiar si dupa cativa ani de la prima vizionare. Am urmarit evolutia Legademei (de la nastere pana la disparitei) in cateva episoade pe NatGeo TV, dar secventa din link e cu siguranta o raritate desavarsita, nu numai pe ecran ci si in natura. Putem face o imersiune de tip freudian (cu ajutorul lui Rongo) in mintea tanerei femele leopard. Prima captura mare, periculoasa, prima jucarie vie care ii incita instinctul matern, tranzitia dintre joaca si maturizare apoi metoda stranie de rezolvare naturala a acesteia. De fapt, m-a impresionat doar faptul ca dimineata puiul era mort (frig+foame) iar leoparda nu-i mai acorda atentie.

        • Dl.Goe said

          @Eungen – Am vazut undeva un film in care un crocodil infascase o caprioara. Caprioara se zbatea disperat sa scape din gura crocodilului. Lupta parea pierduta cand deodata a intervenit opinia publica. Un hipopotam care trecea prin zona l-a ucis pe crocodil (strivindu-l intre falcile sale uriase) iar apoi i-a acordat primul ajutor caprioarei ranite care reusise sa se tarasca pana pe mal. Hipopotamul a venit, a adulmecat-o si i-a lins ranile, acoperindu-le cu saliva, procedand exact asa cum face si cu puii sai. Scena era cu totul neverosimila. Nu mai stiu pe unde se gaseste acel film.

        • eungen said

          Lesne de inteles faptul ca ma asteptam la inca o ironizare din partea dvs. (gen Eungeniada, cometareala, bosoniada), dar timpul nu e trecut si vreme este. Faptul ca revin pe blog doar printre nesuferitii de cititorii nescriitori (in general si mai ales in ultima perioada), ca nu vin cu idei si subiecte, ca nu interactionez prea mult cu ceilalti, e un neajuns personal. Nu traiesc din cuvinte, dar simpatizez persoanele care reusesc asta pe merit. Ati putea fi una dintre ele, avand in vedere energia cronofaga depusa asiduu pe acest blog si in alte locuri. Recunosc ca nu va pricep fiindca eu tratez astea ca simpla joaca (ca tot vorbim de ea mai sus) si pentru ea nu simt sa-i dau cat dau altii din timpul lor. Sper ca sunt in asentimentul multor cititori care va bantuie blogul fara sa va salute.
          Referitor la salbaticiuni si la ispravile lor „antropice” (percepute ca atare), stiu secventa cu hipopotamul salvator. Mai e una la fel de intensa cu o maimutica (astea n-au astampar) care si-a prins zdravan teasta, ca din intamplare, intre coltii unui (fireste) crocodil. S-a zbatut indelung in noroi sa scape si pana la urma… a reusit! Nevatamata, dar ciufulita bine, a zbughit-o inspre padure. Am putea face o discutie separata pentru iubitorii de necuvantatoare (apropos, comentariile mele din Dilema contra iubitorilor de comunitari patrupezi si bipezi nu se pun), dar sunt convins ca detestati povestile prea siropoase sau prea pescaresti.

        • Dl.Goe said

          Nu detest aprioric niciun fel de povesti doar pentru ca ar fi prea-prea sau foarte-foarte. Continutul este totul.

          Si da, aveti dreptate, pierd prea mult timp prin hiper-spatiu. Sunt exagerat dar ma tratez. In rest insa suntem pe aceeasi lungime de unda cuantica. Tot ca o joaca tratez si eu joaca blogosferica si de nisa. Serios acuma.

    • contele said

      Dle Goe, nu vă contrazic…Totuşi…am vrut să zic doar că mecanismul este acelaşi: deresponsabilizarea(?!,o fi existând cuvântul?!) individului duce şi în virtual şi în lumea reală, de multe ori, la o conduită extremă. La depăşirea unor bariere. Bineînţeles că anonimul vrtual nu are nicio putere reală …dar, aşa cum spuneaţi, sunt destui care cred invers, vorbesc aici de talibanii de pe blogurile politice, ştim noi care…

      Într-un ziar, pe forum, nu se aplică totuşi ideea „puterii conferite” pentru că un comentator are puterea virtuală de a bălăcări pe un alt comentator şi nu ziarul sau pe autorul vreunui articol. Şi se lasă dus, prin acelaşi mecanism de deresponsabilizare (!?) aplicat gardienilor din experiment, peste …barieră. Forumul permisiv este „sistemul”. Butoiul .De asta vorbesc eu de nişte echivalenţe. În plus, oare aceşti indivizi care fac asemenea excese verbale, „virtuale”, într-un mediu unde, aşa cum spuneţi, nu există putere „palpabilă”, dacă printr-o conjuctură ar ajunge să fie deresponsabilizaţi în lumea reală şi investiţi cu puteri discreţionare, nu credeţi c-ar fi mari şanse să depăşească şi aici limita?

      • Kibby said

        despre ce bloguri politice si talibani politici vorbiti dle conte?
        cei care scriu foarte fix in jurul punctelor (oricare ar fi ele) nu-s decit platici care daca o intoarce sefu o intorc si ei lejer.
        in lumea reala (in care deja sint) vin si ei la servici, asta e ce-au putut ei gasi.

        doar nu credeti ca ura de pe net chiar e ura sau dragostea chiar dragoste? 🙂

        • contele said

          Ohoo…şi încă cum! Nu neg că există o grămadă de năimiţi dar sunt şi foarte mulţi ce combat pe bune, din convingere. De obicei ei sunt cei care mă fac pe mine securist plătit, cu serviciu ba la „portocalii”, ba la „roşii”. Culmea, nimeni n-a avut ideea să mă facă „galben”.
          Cu alte cuvinte, ura „virtuală” este de multe ori cât se poate de reală.
          P.S. Aţi scris vreodată la Adrian Năstase?

      • Dl.Goe said

        @Contele – Tare as fi curios sa aflu cine a votat „pro” comentariul propus de excelenta voastra. Ei as.

        Nu prea inteleg exact ce doriti sa sustineti. Inteleg ca ati acceptat ca in filmul propus spre vizionare este vorba despre un anonimat net diferit de anonimatul virtual. Mai inteleg ca n-am fost destul de clar in legatura puterea virtuala pe care o confera unii vorbitori altora. Nu ma refeream exclusiv la autoritatile virtuale care pot decide sa cenzureze sau nu anumiti vorbitori, dandu-le sau rapindu-le puterea virtuala, ci la toti vobitorii. Pe un blog sau forum oarecare, vorbitorul X (anonim sau nu) nu poate avea asupra mea mea vreo putere anume cu care l-ar investi altcineva decat mine. Excelenta voastra nu poate avea asupra d-lui Goe, aici unde nu se practica moderarea, sau oriunde altundeva, decat puterea pe care v-o da chiar dl.Goe. Si viceversa.

        In realitatea-realitate lucrurile stau diferit. Nu e cazul sa insist. Daca unii indivizi sunt mai predispusi decat altii de a fi iresponsabili, sau de a actiona arbitrar, discretionar, totalitar, asta nu are nimic de-a face cu faptul ca au fost expusi la comentatul de sub anonimat. Deci pana la urma d-vostra ce sustineti? Ca anonimatul virtual ar fi mai degraba nociv? Ca ar trebui limitat? Normalizat? Interzis? Ca poate influenta in rau comportamentul indivizilor in realitate? Cam astea ar fi neclaritatile mele, daca-mi permiteti.

        • contele said

          Că şi „anonimitatea” si “anonimitatea virtuala” sunt ca hârtia de turnesol.

        • contele said

          Mă tem că nu înţeleg…Nu văd legătura…Ce-are a face un tip ce-l imită pe James Brown la un concurs de interpretare cu exemplul dat de mine cu anonimitatea?
          Îmi cer scuze, eu nu prea sunt subtil aşa că voi încerca să simplific ideea mea. Care oricum e simplă. Ideea.
          ( Cred că-mi găsiţi nuanţe, adâncimi în vorbele mele la care eu nu m-am gândit.)

          Ştiţi vorba aia:”Dă-i unui om puterea şi-i vei vedea caracterul!”? Cred că-i spusă de Abraham Lincoln. Ei, eu spun aşa:” Dă-i unui om puterea de a dispune de puterea anonimatului, fie în lumea reală, fie în lumea virtuală, şi-i vei vedea caracterul!”. Aici apare hârtia de turnesol.

          Spuneaţi mai sus că anonimul virtual nu are nicio putere reală. Acum mă cam îndoiesc. D-stră raportaţi discuţia la…dstră şi acest blog. E un mod de abordare a problemei subiectiv. Sunteţi un anonim virtual puternic cu un blog puternic, impenetrabili, indestructibili. Dar nu sunt toţi la fel. Uitaţi că şi cuvintele au puterea de a răni. Eu ştiu sigur oameni destul de marcaţi de jigniri, afirmaţii şi comentarii fără acoperire în spaţiul virtual,de către nişte anonimi virtuali, făcute la adresa lor sau la adresa unor persoane simpatizate de aceştia. Iar amărăciunea, furia, indignarea lor era cât se poate de reală.
          Pentru d-stră pare important modul în care ajungi să ai puterea, reală sau virtuală. Dar ce mare importanţă are asta raportat la ceea ce vreau eu să spun? Că ţi-o dă sistemul, că ţi-o chiar „cel asupra caruia-ţi exerciţi sau urmeaza sa-ţi exerciţi acea putere”, nu importă deocamdată în această discuţie. Important e că poţi să ajungi să o ai şi într-un mediu şi în celălat şi întrebarea este ce vei face atunci cu ea.
          Şi nişte consideraţii ce n-au legătură cu „etica puterii virtuale” ci cu „puterea virtuală”. Nu mă pot opri să nu observ cu ce mare putere aţi fost investit, dle Goe, de către acel AVP, dacă nu mă înşel, de vreme ce aţi fost interzis pe blogul acestuia. Sau de către Adrian Năstase ( în unele momente). Chiar şi eu am fost câteodată investit cu asemenea puteri ( mi s-a pus în cârca, nejustificat bineînţeles, închiderea blogului d-lui Mihai Voicu(!?)). De ce se întâmplă asta , de exemplu , la oamenii politici? Le e frică poate că vreun anonim virtual le îndepărtează vreun vot real?
          Dstră când aţi combătut, în campania electorală, pe un anumit blog politic, chiar şi sub două nickuri în acelaşi timp ( jos pălăria pentru performanţă!), aţi făcut-o convins fiind că o faceţi degeaba?
          Nu am spus că anonimatul virtual este nociv, că ar trebui interzis (păi ce? eu sunt nociv!?). Mă-ntrebaţi:”…Ca poate influenta in rau comportamentul indivizilor in realitate?” Nu, eu am zis că poate influenţa în rău comportamentul indivizilor. Punct. E o diferenţă. Şi am mai spus că cei ce nu-şi pot înfrâna pornirile necivilizate atunci când scriu în umbra anonimatului virtual, este foarte posibil ca, aduşi de soartă pe post de gardieni ca în acel film (de exemplu), să nu-şi poată înfrâna pornirile nici în lumea reală. Vorbesc de o corespondenţă, nu de o cauzalitate.
          P.S. Nu mai aduc aminte acum de acei deţinuţi politici ce se considerau mai liberi şi mai puternici decât gardienii lor, spiritual vorbind.Complicăm problema în mod inutil şi-ajung să vă exasperez, dacă n-am făcut-o deja. Dar de banat nu mă banaţi pentru că, nu-i aşa, n-am nicio putere asupra voastră.

        • Dl.Goe said

          @Contele – In afara de multe lucruri care pot fi consemnate dar nu si comentate, in expunerea d-voastra ar fi multe de comentat si de nuantat, ba chiar si unele demne de a starta discutii mai ample despre „puterea viruala”. Deocamdata ma multumesc sa precizez ca eu n-am combatut politic pe niciun blog politic. Din cate il stiu eu pe Dl.Goe, domnia sa in general nu combate politic, nu face arta, filosofie, literatura si stiinte pe bloguri ci cu totul si cu totul altceva, mereu cam acelasi lucru. Comentand pe acel blog pe care-l invocati n-am sperat niciodata sa obtin altceva decat am obtinut (o miza categoric nepolitica). D-voastra sunteti un optimist daca va imaginati ca activitatile pe bloguri (ale proprietatrilor, acoliutilor, trollilor ori altor categorii de naivi), ar avea vreun efect politic. Este tamn invers. Strict invers. Activitatile politice au efecte asupra activitatii pe bloguri. Iar mecanismul nu este unul reversibil, oricat de dorita ar fi aceasta iluzie optica. Indiferent ce-ar face Dl.Goe sau Contele sau Dl.Adi pe bloguri asta nu se va reflecta in niciun fel in rezultatele electorale. Desigur ca acest adevar evident nu a fost inca demonstrat stiintifc ceea ce-i incurajeaza pe drept-credinciosii care cred in enuntul invers sa se inchine lui ca sa le fie lor bine si sa se simta persoane importante. VIP: Virtual Important People. 🙄 In rest nu.

          P.S. N-am zis ca vorbele n-ar putea rani. Am zis doar ca in polemicile cordiale sau nu, de pe net, care inevitabil nu se pot purta (slava Domnului) decat in vorbe, nu vorbele sunt responsabile pentru faptul ca unii mai slabi de inger sunt excesiv de sensibili la efectele (strict) colaterale ale vorbelor. Daca cineva incearca sa ma insulte fara a reusi, iar replica mea reuseste in schimb sa-l insulte pe acela care… se amaraste, infurie ori indigneaza in mod real… asta n-are a face nici cu anonimatul, nici cu puterea vorbelor, nici cu corectitudinea politica… ci cu neintelegerea profunda a lumii si universului in general. Daca ar trebui sa protejam toate inchipuirile si excesele de afect ale tuturor si oricui, apoi n-ar trebui sa mai zica nimeni nimic. Nici sub anonimat, nici altminteri. Zic si eu.

  6. habar n-am said

    @ Dl. Goe
    Nepermis de tarziu mi-am dat seama de omagiul adus lui Liviu Ciulei. Era o persoana fascinanta
    . Imi pare rau.

    • arcaluigoe said

      Da era. Pacat ca in Romania iesise de foarte multa vreme din centrul atentiei de orice fel. Nu stiu daca-si mai aminteste cineva despre el. Un tip fascinant, O reusita rarisima a speciei.

  7. arcaluigoe said

    2. Fotbalul este doar un joc. De aceea este tratat in joaca. Acesta este atuul si blestemul sau. Politicienii il paraziteaza, intelectualii il evita. Escrocii profita. Desi Fenomenul Fotbal este un vehicul fabulos pentru coeziune sociala, pentru consistenta sentimentului de apartenenta la comunitate, motiv si pretext pentru  patriotism, vector al respectului si imaginii nationale in lume, subiectul este ignorat, ocolit, neglijat de catre autoritatile legale si de catre majoritatea autoritatilor morale care mai exista in societate. Ziarele si revistele serioase, analistii, elitistii, scriitori seriosi nu discuta „fotbal”. Ar fi nedemn. Ar fi penibil. Fotbalul e o secta tolerabila a plebeilor. Sub scutul acestor prejudecati fenomenul fotbal a incaput pe mana unor monstri odiosi, organizati intr-o cooperativa mafiota, care l-au redus la un dezgustator mecanism de furat si spalat bani.  Mafia lui Corleone si a Nasului, tolerata si ignorata 20 de ani a alterat total un fenomen cu reale valente morale, sociale, economice si de imagine. In niciun alt segment al societatii mafia si coruptia nu sunt mai generalizate, mai infiltrate si totodata mai la vedere si mai impenetrabile la tratament ca in interiorul fenomenului fotbal.

  8. Dl.Goe said

    Gluma zilei (eufemism): „Iliescu si PSD s-au despartit definitiv de comunism” – Crin Antonescu. 😯 😉 🙄

    Ce gluma zilei?! Combinatia asta este demna de a fi considerata cea mai tare poanta a intregii perioade de tranzitie. 20+

    P.S. Aoleu. Concurenta e mare. I-auzi inca una: Nastase ii lamureste pe idioti cum e cu imunitatea parlamentara. – Adrian Nastase, aceasta ciorba de gaina, pusa la re-re-incalzit de catre gloaba bolsevica, este de un comic savuros. Dar de, are si cu cine. Si in partid si in afara. Dumnezeii mamii lui! (asta e din Telegrame, suduind ghinionul, ca natie).

  9. Kibby said

    @contele – pt Dzeu chiar trebuie sa fiti atit de serios??? 🙂
    as vrea sa va intreb ceva – credeti ca dl Serban Foarta a plecat de la Dilema chiar pt ca nu mai avea aer de Sever Voinescu? si plecind asa amarit a ajuns chiar la dl Tudoran ce tocmai daduse mina cu Dan Voiculescu? eh?

    nu comentez la Adi Nastase pt ca nu ma intereseaza acel domn, insa in legatura cu puterea de convingere a comentariilor de pe net pamint apa si aer – ar fi nevoie de citeva miliarde pt a ma convinge de dezinteresata indignare a dlui Nastase fata de abuzurile actualei guvernari. Par exemple.
    altfel, as mai comenta la dilema da ma enerveaza lungimea moderarii si ma mai enerveaza si rectitudinile politice scrise pe mai mult de 2 rinduri. doar de la radu humor accept asa ceva, in rest n-am chef.

  10. Kibby said

    unde e nenea Radu H? tot in paragina?

    • Dl.Goe said

      Paragina e la ea acasa cu Radu H. Domnul respectiv pare ca s-a retras demn din viata publica-viruala, ne mai tulburand spatiile cu refrenele sale de demult. O fi deja in purgatoriu. Nu stiu ce sa zic. Nici nu inteleg prea bine daca va este realmente dor de dansul sau vreti doar sa facem conversatie.

  11. Kibby said

    @contele – pt Dzeu chiar trebuie sa fiti atit de serios??? 🙂
    as vrea sa va intreb ceva – dvs credeti ca dl Serban Foarta a plecat de la Dilema chiar pt ca nu mai avea aer de Sever Voinescu? si plecind asa amarit a ajuns chiar la dl Tudoran ce tocmai daduse mina cu Dan Voiculescu? eh?

    nu comentez la Adi Nastase pt ca nu ma intereseaza acel domn, insa in legatura cu puterea de convingere a comentariilor de pe pamint din apa si din aer – ar fi nevoie de citeva miliarde pt a ma convinge de dezinteresata indignare a dlui Nastase versus abuzurile actualei guvernari. Par exemple.

    altfel, as mai comenta la dilema da ma enerveaza lungimea moderarii si ma mai enerveaza si rectitudinile politice scrise pe mai mult de 2 rinduri. doar de la Radu Humor accept asa ceva, in rest nu.
    da, cred ca Basescu a fost mitocan cu regele dar (par exemple) nu i-as spune ratzoit dlui Goe – care trecuse cam lejer peste acea mitocanie – „n-am chef si nici timp sa caut in spam comentariul dvs etc” – vezi blajinul domn Gogea, foarte sever mai nou.
    etc etc…
    asta doar am bagat-o in seama cind sorbeam o cafea si mai rulam si alte taskuri – chiar credeti ca-s importante orice prostii, orice imbufnari, orice cacatzele???
    care constiinte sperati sa le treziti cu emotionantele comentarii de la dilema? par exemple

  12. Kibby said

    ei dar lasati-ma sa raspund dlui conte, dle Goe.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: