Cât trăieşte un blog?

Motto:
 Imi place la nebunie sa filosofez dar detest filosofia! – Dl.Goe

Filosofia este expresia cea mai eleganta a stupizeniei si limitarilor asociate inteligentei umane. In fond toate filosofiile sunt profund gresite. Chiar si cele care denota frumusete! – Dl.Goe

„Filosofii ar trebui sa învete sa râdă  de ei înşişi” – Alt domn Goe (Richard F. un prieten de-al meu, nu-l stiti voi)

Bloggingul – sau cum sa-ti da seama cât de prost erai odata… – asta fiind desigur valabil pentru cei tineri (care au de unde muri). Nu şi pentru cei bătrâni, care nu vor mai fi avînd timp să-şi dea. Seama. Rămânînd geniali până la sfârşit.

Apropo, stiţi care-i deosebirea dintre bătrâni şi tineri? Na…ca am inceput să sar de la una la alta… Scuze.

La naştere fiecare om (om-om, nu altceva, ca parameci, oaie, frasin, ştevie…), toţi oamenii, prin urmare si bloggerii, primesc, in dar, câte o cheia: Cheia de la Poarta Raiului. Dar, caci mai exista un “dar”, acea cheie (aceeasi cheie) se potriveşte şi la Poarta Iadului. Fără acea cheie Omul n-ar putea intra in Rai. Aşa şi la bloggeri.

I-aş întreba pe bloggeri cum se între/ţine un blog. Dar nu-i intreb. Se spune ca un cărbuş l-ar fi intrebat odată pe un miriapod în ce ordine îşi mişcă picioarele. Incercînd să-i răspundă miriapodul a început să se poticnească şi să se împleticească şi aşa a şi rămas: împiedicat, încercand să desluşească în ce ordine îşi mişcă picioarele.

Ii întreb însă altceva. Este Omul responsabil pentru felul in care este Lumea in care traieste? Da sau ba? In functie de raspunsul ales se poate ajunge la de/responsabilizare totala. Dar, de fapt, ce anume-i poate responsabiliza sau deresponsabiliza pe oameni? Ce anume i-ar putea face pe oameni sa adere la Bunul Simţ, la Common Sens? Dar să se îndeparteze de el? Unii cred ca religia. Altii că ştiinţa sau educaţia. Unii cred ca ateismul e capabil de aşa ceva. Altii că libera exprimare în (abjectul) anonimat. Unii că inteligenţa. Altii că iubirea. Ori dorintele, principiul plăcerii. Teama, constrangerile, libertatea… Ori alte aiureli.

Dar să revin totuşi (un pic) la întrebarea din titlu: Cât trăieşte un blog? Când este un blog gata sa moara? Când intra in adormire? In Purgatoriu… Desigur ca un blog poate muri intr-un accident. Lovit de un tir, sau de un meteorit, de un tsunami… de o bombă atomică cu neutroni… Acestea fiind insa cazuri exceptionale care nu pot intra in atentia intrebarii mele. As vrea sa stiu asa… statistic, care e speranta medie de viata pentru un blog, inainte de a se stinge pe cale naturala, de bătrâneţe. Nu ştim. Nu ştim pentru că nu ştim. Nu ştim si nu putem deduce pe cale teoretica pentru ca nu stim ce fel de metabolism are un blog. O fi unul mai degraba vegetal sau animal? Un Copac creste toata viaţa. Un Animal creste numai până la maturitate. Apoi descreşte. Totusi inclin sa cred ca un blog are mai degraba un metabolism asemanator combustiei solare. Ca si stelele, un blog poate straluci prin auto-combustie, transformandu-si hidrogeniul in heliu. Apoi poate (sau nu) sa amorseze un nou gen de reactie generînd carbon prin combustia heliului, devenind o stea carbonica, ori o pitica alba, ori o giganta rosie, ori o supernova, o stea neutronica sau chiar o gaura neagra. Stiu cateva bloguri care au trecut prin aceste stadii. Si intrucat nu avem o stiinta care sa studieze si sa modeleze cresterea si descresterea entropica a blogurilor nu ne ramane decat calea empirica pentru a stabili cat traieste un blog.

Indiferent ce-or spune unii sau altii un blog ramane in primul rând un vehicul pentru ego-ul posesorului sau, un mijloc de transport catre locurile cele mai potrivite in care acesta sa poata conferentia unei audiente optime, care sa-i puna in valoare importanta de sine. Si aici intervin deosebirile genetice dintre bloggeri in legatura cu felul in care sunt in stare sa managerieze influenta oamenilor asupra omului, a celorlati. Infernul. Tensiunea intre felurite feluri de trolli, de la cei echilibrati pana la cei extremisti. Cel mai probabil un blog moare atunci cand aproprietarul nu mai poate tine sub control emotiile pe care i le creaza spectaorii sai, cand vehicolul ego-ului sau nu-l mai (poate) duce acolo unde se simte bine in propria piele. Dii, dii, calutzule dii, unde-am fost si-alaltaieri seara…

Pentru unii bloggeri importantå este anvergura celor care le tin trena, rangul, hangul, cantandu-le in struna, a celor care-i aproba si-i incurajeaza. Daca gaseste suporteri potriviti, in acord cu asteptarile sale, un astfel de blogger poate ignora cu usurinta orice detractor, cârtitor, spameor, troll-drol. Alminteri nu. Nu poate si… moare. Este cazul lui AVP pe care l-a ucis pipernicia curtenilor de bine, sensibilizandu-l la maximum pe frontiera cu jocularii contestatari, cinici, ironici, amarnici. Desigur ca n-a fost in niciun fel vina sa ca n-a reusit sa atraga (la galerie) suporteri mai de doamne-ajuta. Fiind prea genial n-a putut fi inteles si frecventat de catre intelectualii cu frunti late. Ca ce e prea mult strica. Nu?

Pentru altii  suporterii sunt indispensabili (fratii, chemati sa-si aduca aportul, sprijinul, sus-tinerea) dar prezenta lor nu-i poate ajuta decisiv impotriva efectelor omamenilor asupra omului, iar daca exista (si misterul si intelesul existentei n-a fost inca rezolvat de nimeni) voci care sa-l conteste, care sa insiste pe imperfectiuni, pe umbre… gata sunt. De ce tovarasi? De ce? Bloggerul Dorin Tudoran (spre mare deosebire de bloggerul Viorel Padina) a avut in siaj o pleiada de comentatori de bine, foarte, foarte elevati, cum putin bloggeri se pot mandri sa aiba. Si? La ce i-a(u) folosit? A inchis trei bloguri si-un forum de comentarii in baza la motivul (care era un pretext, un simplu pretext) ca-i roiau prin preajma sub/oameni de rau.  Vai!

Cum-necum cei care-si inhid blogul, abrupt, prin moarte violenta (sinucigandu-l 😉 ) o fac din cauza propriei subrezeli, uzuri, imbatraniri morale, care se manifesta acut prin inabilitatile manageriale  la capitolul „public relations”.  La urma urmei fiecare moare singur. Nu?

Cred insa ca mai exista o categorie de bloggeri. Sunt acei bloggeri pentru care nu conteaza deloc nici comentatorii-suporteri, nici comentatorii-conestatari, fie pentru ca apropitarii sunt foarte timizi, incapabili de dialog, polemica, zicere si contrazicere ori pentru ca pur si simplu pentru ca n-au nevie de niciun dialog sau de confirmare ci doar sa se elibereze de vorbele din ei. Acestia (de regula) sunt politicieni ratati pentru care important este numarul vizitatorilor (tacuti) sau macar existenta lor minimala. Exemple clasice Dl.Nimeni – (autointitulat) un blog lipsit de importanta si/sau un Blog Ideologic 😯

Dar, na beleaua, ca iar  sar cu incoerenta de la una la alta. Sa revenim la empirio-criticism.

Cred ca s-ar putea colecta cateva informatii printr-o leapsa.

Leapsa:

1. Ce varsta are cel mai vechi blog activ de care aveti cunostiinta?
R. Zoso – 7 ani

2. Care este primul blog pe care ati comentat? Cam cand?
R. Blogul lui Adrian Nastase. Acum vreo 5 ani, cred.

3. Regretati inchiderea vreunui blog? Daca da, care anume?
R. Regret inchiderea blogurilor Terorism de cititoare, H.Salem blog, Rudi Schmueckle, Blogul lui George Pruteanu, Blogul lui Adrian Paunescu, Primul blog al lui Dorin Tudoran, Nervi de Sezon – Blog filosofic

4. V-ar bucura inchiderea vreunui blog. Daca da, care anume.
R. Nu. Nu doresc nimanui sa scape asa usor din capcana.

5. Care este blogul pe care-l vizitati cel mai des (in afara celui personal)?
R. Madame Blogary. E blog?

6. Cam cat timp credeti ca poate un blog sa-si justifice existenta.
R. Cam 3 ani. Am argumente.

7. In ce conditii v-ati inchide blogul.
R. Daca as ajunge consul 😉 sau daca asa avea vointa.

8. Ce varsta are blogul pe care-l intre/tineti?
R. Ne-blogul pe care-l intre-tin are 1 an si 8 luni.

9. Cum ati decis sa deschideti un blog?
R. Din greseala. Pentru ca existau bloguri si forumuri unde nu eram lasat sa comentez in voie.

10. Este bloggingul un viciu care da dependenta?
R. Da.

I-as invita la aceasta leapsa pe urmatorii:
Ana Ayana, andreanum, hobbitul, ghelme, delaepicentru, nikuelektriku, depresium, Doina Popescu – Cine are urechi…, franckmelen, Florea Cristian, neinfectat-de-comunism, Pioneza dintre fese – Concurs fain, Tilbuhoglinda, Ancelin Roseti, Simona Tache, Gogea – luminatia, Angela, Adrian Arvunescu – In apararea inchizitiei, Dictatura justitiei – Mesaj catre mine, Gabilutza – puncte-puncte, tesoruccio49, Culai – Un taciune si-un carbune, Vinovat ca exist – Arta Crestina, Tiberiu Orasanu – Vorbe-de-ntrecut, Copacul din padure, Gabriela D. Savitsky.

Blogurile zilei (le recomand cu caldura) Kaos Moon si (pentru iubitorii de poezie) Blogvista.

Si in final o dedicatie tuturor celor care au comentat pana acum pe Arca: