(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 14 noiembrie 2011

Inchis pentru inventar

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 14, 2011

I N V E N T A R 

***

Trepte

Alergam pe o platformă infinită de beton
alergam.
Tăcerea era desăvârşită şi alergarea nu mi-o auzeam
vederea platformei era amplă şi infinită
şi n-o mai vedeam.
Alergam pe-o platformă infinită de beton
alergam.
Deodată-un ţiuit şi platforma s-a rupt pe orizontală
şi am căzut din dimineaţă spre seară, spre foarte seară
pe o altă platformă de beton infinită
alergând,
din tăcere neauzind, din vedere nemaivăzând.
Alergam alergând şi deodată
un ţiuit
platforma s-a rupt pe orizontală
şi iar am căzut dinspre dimineaţă spre seară
spre foarte seară,
pe o platformă de beton infinit
când alergam, alergam, alergam,
alergam.

.

Dar of- of- of desiş de ochi…

.

UPDATE: Am inceput sa ma prostesc. Simt o senzatie bizarå de… vinovatie… rusine… jena chiar… fata de cei (doi, trei) care, vizitandu-ma (de control) la „blog”, ma (tot) gasesc in acest penibil inventar. Dar inventarul e inventar. Te poti pune cu el? Ca nu poti. Si acuma, na beleaua, aproape toata comisia de inventariere a intrat in concediu de sarbatori. Cica se intorc abia dupa Boboteaza, de Sfântul Ion. Ce pot face deocamdata, nu, nu spre alinarea bizarei senzatii de… rusine (?!?, asta e chiar culmea!) ci spre anularea ei, pe partea cealalta, prin exacerbare, este sa va fac propunerea zilei: Rudolph Aspirant AICI (Sunt ingrijorat), AICI (Avem dreptate – vezi comentariile) si AICI (Birocratia iubirii). Daca-l vizitati, si recomandarea mea e sa-l vizitati, si nu neglijati link-urile super-inspirate pe care le propune in text, veti sta o vreme ocupati. Multumesc pentru intelegere!

Update 2: Un articol percutant, la obiect, cu umor, foarte bine conceput si scris: AICI – PSD-ul Mare! Merita citit, indiferent de orientarea politica (a cititorului) si de oranduirea sociala (a zilei)  🙄 Pentru ca e antologic.

Update3:Buna-seara trollaria, buna-seara bloguresti

Posted in Arcaluigoeologie | 79 Comments »

The Soviet Story. Partea a-II-a

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 14, 2011

Cu ceva vreme in urma televiziunea nationala a difuzat un film care circulase cu luni inainte pe internet: The Soviet Story. Cu o singura si notabila exceptie, evenimentul nu a starnit niciun ecou ulterior. Exceptia a fost dl. Andrei Plesu de la Dilema Veche care a scris un articol intitulat Un film antipatic. Dl. Plesu marturisea ca vazuse filmul pe internet inainte de difuzarea acestuia la TVR. M-a mirat si nu prea faptul ca dl. Plesu a gasit potrivit sa scrie despre filmul respectiv abia dupa difuzarea acestuia pe canalele media oficiale. Cred ca unele dintre concluziile propuse de catre dl. Andrei Plesu s-ar putea potrivi si altor firme care circula pe internet, nedifuzate inca la televiziuni. Ca acesta de ex, (subtitrat in limba romana, cc):

Incerc sa-mi imaginez daca, in cazul in care, prin absurd, filmul ar fi prezentat de catre televiziune, ar mai face dl. Plesu niste observatii ca acestea:

Filmul xxxxxxx poate deschide un infinit front de dezbatere. Mă voi opri doar la o scurtă reflecţie despre istorie: 1) Nu ştim istorie. Trăim, de regulă, toată viaţa, din ce-am învăţat în liceu, ceea ce, în multe cazuri, e insuficient şi manipulatoriu. Dar să zicem că e o „vină“ scuzabilă. În definitiv, nu toată lumea trebuie să se investească în cercetarea trecutului. Mai grav e că 2) Nu ştim istoria recentă, istoria de alaltăieri şi de ieri, cea care a marcat soarta bunicilor şi a părinţilor noştri. Şi pe a noastră. Cu alte cuvinte, 3) Nu ştim istoria care ne priveşte. Nu vrem să pricepem „cauzele“, sursele, limitele existenţei proprii, alcătuirea ambianţei în care ne-am format. Încă şi mai grav e că 4) Nu vrem să ştim cum s-au petrecut, de fapt, lucrurile. Trecutul e incomod. Ne poate contrazice opţiunile conjuncturale, poate infirma idiosincrasii, teze, „principii“ care ni se par mai importante decît adevărul gol-goluţ. În sfîrşit, 5) Preferăm să ne purtăm, să gîndim şi să ne exprimăm ca şi cum am şti. Pentru a ne obloji competenţa nu avem nevoie de fapte reale, de verificare, de bună-credinţă. Dimpotrivă. Le vom evita pentru a avea, în mod apodictic, dreptate. E motivul pentru care un film ca xxxxxxx e un produs antipatic, despre care e mai bine să tăcem. 

P.S. Televiziunea Română merită mulţumirile noastre pentru curajul de a difuza filmul. E cu atît mai regretabil că, dintr-o neglijenţă tehnică, numele celor care vorbesc pe parcursul documentarului au fost evacuate. Din această cauză, spectatorul neavizat nu află că, printre comentatori şi analişti, se află personalităţi prodigioase, de la istoricul oxonian xxxxxxx  la xxxxxxx , de la xxxxxxx  şi xxxxxxx  la xxxxxxx  şi la o sumedenie de oameni politici şi parlamentari europeni, ca să nu mai vorbim de vechi cadre ale xxxxxxx -ului. Greşeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , | 11 Comments »

Loganul si molusca

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 14, 2011

Invitat la emisiunea dlui Paul Grigoriu, „Sfertul Academic”, dl Basescu afirma: „Daca Romania ar fi avut 22 de milioane de Patapievici ori de Plesu, eu n-as fi fost presedinte”. In realitate, tot ce-i trebuia Romaniei spre a evita varianta Basescu era sa aiba un Nastase mai putin si o vadra de noroc mai mult. 

Una din situatiile absurde la care a condus solutia Basescu este ca ne-am trezit cu un Plesu cam mult si cu un Patapievici cam teleportat.

Dl Plesu a trudit cu entuziasm pentru presedintele Iliescu. A trudit rabdator si pentru presedintele Constantinescu. Azi se speteste pentru presedintele Basescu. Mai e cineva de slujit? Cat despre cum se acuza intre ei de toate nenorocirile trecute, prezente si viitoare ale Romaniei cei trei presedinti carora dl Plesu le-a oferit serviciile sale cu atata stoicism, ce sa mai vorbim? Mai bine vorbim de o intamplare.

Dl Augustin Buzura afla de la ziaristi ca a fost destituit din fruntea Institutului Cultural Roman. Noi aflam dintr-un text al dlui Buzura (Romania literara nr. 4/2005) cum l-a tratat presedintele Basescu in momentul cand, in sfarsit, si-a gasit timp sa-i confirme ce stia deja tot targul.

Ani la rand, dnii Buzura si Plesu sunt buni prieteni – si sub dl Iliescu, si sub dl Constantinescu. Cand, potrivit dlui Buzura, dl Plesu ii cere sa-i transfere „Dilema” din proprietatea statului in proprietate personala, iar dl Buzura, din motive legale, refuza, prietenia se strepezeste.

Ajuns la Cotroceni, dl Plesu se apuca de platit polite. Il destituie pe dl Buzura printr-o hotarare a dlui Basescu. Fireste, marlania spiciuletului si cinismul rasului prezidential raman profund basesciene. Totusi, in acest caz, presedintele l-a slujit pe consilier, si nu invers; o schimbare de roluri cam nepotrivita. Pe vremuri, exista stiinta punerii batistei pe tambal pentru a mai lua ceva din stridenta cantarii. Chiar e criza de bumbacel la Cotroceni?

Dl Patapievici este unul din intelectualii proeminenti ai Romaniei. Intrarea sa pe poarta din fata a unei institutii culturale ar trebui sa fie o bucurie. Numai ca dedesubturile rocadei au creat o situatie deplorabila. Cat priveste imensa admiratie a dlui Basescu pentru dl Patapievici, faceti un test. Luati o pagina scrisa de ultimul si puneti-o sub ochii celui dintai. E posibil ca, in mai putin de un minut, dl Basescu sa faca pluta pe parchet. Noroc cu dl Plesu, care-i poate descanta de deochi.

Inca de la infiintarea Fundatiei Culturale Romane, am fost extrem de critic fata de felul in care functiona institutia. Din acest motiv, relatiile mele cu dl Buzura au devenit pentru ani buni mai reci ca vremea in Alaska si n-au mai revenit vreodata la ce fusesera candva. Pe atunci, sotii Plesu erau angajatii voiosi ai fundatiei. Azi, cand oameni carora dl Buzura le-a asigurat un acces substantial la o placinta de lux ii regizeaza o iesire din scena atat de umilitoare, n-ai cum sa nu te intrebi de unde Dumnezeu vin aceste reflexe de lumpenelita.

Simpatizanti ai dlui Basescu – eu insumi fiind unul din ei, dar foarte bine temperat – asteapta de la cel pe care l-am numit candva „Marlanul General al Capitalei” sa inteleaga diferenta intre sef de stat si sef de piroga. Cine il impinge intr-o alta directie nu-i face decat rau.

In sfarsit, una din miscarile zilei pare a fi renuntarea la un indragit sport national in favoarea unuia mai dinamic si din vestiarele caruia se pot miscula multe – pupinbasismul. Totusi, nu inteleg: in ce consta progresul?

Va veti intreba, probabil, de unde si pana unde titlul acestui editorial. Stiu si eu? La urma-urmelor, l-a intrebat cineva pe Urmuz de ce a pus drept morala a fabulei sale Cronicari versul absurd „Pelicanul sau babita”?  

UPDATE: ♀♪►♫↕◄ ◙ ♀♫☼►♪♪↕╚ 

Update 2: Textul in italic de mai sus, ii apartine d-lui Dorin Tudoran, si a fost publicat de catre domnia sa, demuuuult, intr-o gazeta centrala, cu titlul Trabantu’ Si Levantu’.

L-am reluat aici, depozitandu-l in actualitate, din trei motive:

(a) …Pentru ca ne este dor de domnia sa, de exuberanta, umorul, entuziasmul si tineretea cu care s-a manifest, o buna parte din vrema in care a activat, in trista tranzitie, ca figura de ziarist si bloggerist, in special la inceputuri, in antichitatea postcomunismului ori chiar in era medievala, cand ne spunea, in plina molima de gripa, ca Elena Udrea n-are motive sa-si stranguleze pasarica aviara. Si cate altele…

(b) …Pentru ca poate fi interesant de vazut ce va face, in timpul unei scurte re/invieri,  un text de ziar, pre/destinat la nastere,  sa traiasca o singura zi, pentru ca apoi sa fie uitat cu desavarsire. Trabantu’ si Levantu Redivivus este  o ipostaza (nici macar prima) a unui experiment pe care merita sa ni-l asumam,  chit ca pana acum n-a produs niciun rezultat spectaculus. Insist.

(c) …Pentru ca spre deosebire de celelalte sinucideri in direct ale conului Dorin-blogger, care s-au bucurat de atentie, dezbateri, analize, aceasta din urma, cea mai recenta, a ramas invaluita in ceata si mister. Cautam prilejuri pentru a remedia problema.

si nu din altele, tot trei:

(x) …Nu pentru ca am fi de acord cu continutul acestui text (e cineva-mpotriva? se abtine cineva in unanimitate?) care si asa contine unele contra-dictii interioare.

(y) …Nu pentru ca am dori sa facem cuiva vreun proces de intentie

(z) …Nu pentru a starni sentimente.

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , | 31 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: