(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 16 decembrie 2011

Reactia rapida lipsa in gestiune…

Posted by Arca lui Goe pe decembrie 16, 2011

Iesirea din inventar… intrarea in faliment (!?)

– continuare

Momentul optim al lansarii pe nisipul acela fierbinte de pe inaltul unei dune (a opta colina a lumii virtuale) a unei ambarcatiuni similare cu (b/)Arca lui Goe (pe post de corabie a desertului) s-a consumat cu doi ani si jumatate – trei, inainte de momentul deschiderii in locatie de gestiune a acestui modest lacas virtual de vorbe, ca arca, pe puntea caruia s-a amenajat formal o sezatoare in forma de magazin mixt (bufet & bodega).  De ce momentul optim a fost atunci si de ce Arca lui Goe a aparaut asa de tarziu sunt doua lucruri total diferite, precum logica si fericirea. Acum cativa ani buni (ca sa zic asa) blogosfera si hiperspatiul anonimatului virtual isi traiau periada romantica (ale tineretii valuri). Pe atunci erau bloguri putine, forumuri si forumisti mai putini si mai nervosi. Cuvantatoarele semi/articulate erau timide pe atunci, chiar si atunci cand timiditatea (li) se traducea in obscenitati, duritati de limbaj, violenta, marlanie. Putini indrazneau sa-si faca blog. Prin urmare majoritatea comentatorilor, fiind saraci, cu duhul, n-aveau lotca lor, fiind total dependenti de trollingul la bloaga altora. In acea epoca romantica, netabaciti in plemici polifemice in glodul virtual, navigatorii isi traiau mult mai intens emotiile, dramele existentiale si frustrarile, fie ca era vorba despre stapânii de bloguri, forumuri etc (ori de arendasii admini ai acestora) fie ca era vorba de popoarele net-andertalilor migratori. Si unii si altii erau repede varsatori de sange. Bloggerii se speriau repede (din nimic) si banau preventiv la greu, iar cei carora li se blocau comentariile la mantinela dadau foarte usor in stenahorie pe chestia asta. Vorba era vorba si avea valoare.  Procentual vorbind abuzurile  (pe cap de blogger) legate de ingradirea dreptului la libera exprimare, erau mult mai numeroase, iar suferintele resimtite de victime erau mult mai intense. Pe vremea aceea o Arca-a-lui-Goe ar fi facut toti banii. Intre timp lucrurile au evolut. Vorba s-a devalorizat. Intelegand ca nu-i ameninta personalmente niciun risc major, bloggerii (cei cat de cat normali la cap) au inteles ca nu-i nicio scofala sa-i cenzurezi pe comentatori, trolli si alte animale, iar vizitatorii au invatat (cum-ne-cum) sa nu mai puna la suflet si sa mai ia asa ca pe un afront personal intamplarea de se vedea cenzurati de te-ai mira cine.  Multi au prins curaj si si-au facut blog (vai) personal, ceea ce a dus la scaderea dramatica a tensiunilor inter-etnice dintre migratori (tziganii hiperspatiului) si ceilalti (pastorii si agricultori, in tot cazul majoritatea de pe la tara) cu blogul lor. Devenind bloggeri, multi au uitat de frustrarea avuta ca-comentatori liberi, iar inmultirea fara precedent a blogurilor ciupercoase (sunt in Romania circa 100 de mii de bloguri på persoana fizica 😯 ) a dat sansa fiecarui sac sa-si gaseasca peticul. Pe multi a inceput sa-i doara-n basca ca-i cenzureza bloggeul X, avand sansa sa comenteze aceleasi comentarii si la Y si la Z si la multi altii. Cererea pentru o institutie a dreptului la replica (precum Arca lui Goe) a scazut dramatic. Practic acum aproape doi ani cand am inceput sa arc-uiesc, epoca romantica a blogosferei isi traia sfarsitul (sic). Prin urmare se poate consemna in inventar ca d-lui Goe i-a lipsit din gestiune (inca de la inceput) abilitatea de a reactiona rapid la cererea pietei, si, deasemenea taria de a nu se arunca in lupta pentru cauze dinainte pierdute, din acestea precum (hå-hå) dreptul la replica. Despre alte lipsuri grave, data viitoare. Poate ultima.

-va urma

…si aproape fara nicio legatura putina pictura:

Sursa pozelor la Pandora.

Upgreetings: In acord cu corectitudinea politica si deontologia in vigoare, pentru a evita discriminarea si orice alt fel de inechitatati si pentru a avea garantia ca nimeni n-a fost exclus, omis ori marginalizat in mod ne/accidental, am decis ca pentru acest sfarsit de an, asezonat ca de obicei cu obiceiuri si cu un sezon al sarbatorilor, sa ofer sectiunii dedicate urarilor si felicitarilor pe Arca, un loc central, prin centralizare AICI – Holiday Greetings in limba universalului Billy Shakespeare. Se accepta notificatii in condica de sugestii si reclamatii, dar v-as ruga sa nu va grabiti. Umblu dupa inca niste actualizari in sectiunea upgreetings-ului.

Posted in Arcaluigoeologie | 27 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: