(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for ianuarie 2012

Errare humanum est

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 31, 2012

Trebuie să pleci

Cred din ce în ce mai mult că devine relevant, mai ales în epoca noastră relativistă în grad absolut, ceea ce, pe urmele lui Karl Kraus, susţinea repetat Wittgenstein: nu pot să trec peste faptul că o propoziţie întreagă poate proveni de la o jumătate de om.

În această ipostază, de jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-guvern-şchiop, Traian Băsescu este Sfinxul care trebuie să plece. Neavând curajul de a ieşi, fizic, în faţa oamenilor care-l contestă din Valea-Plângerii-România-2012, omul care se întoarce la popor doar la televizor îşi merită uitarea. Nu, Traian Băsescu nu este Nicolae Ceauşescu, aşa cum vor unii să acrediteze, subtil, inepţia. Nu are nevoie de elicopter să plece. Însă nici „poporul acesta tembel” (un vers al lui Şt. Aug. Doinaş, ce credeaţi?) al anului doisprezece nu este turma lui N.C.

Când am scris acum şapte ani Grea epocă Băsescu încă nu intuiam totul. Oricum, ca unul care l-a votat, am sperat ceva de la el. Nu bănuiam însă moartea civilă care se va abate asupra intelighenţiei româneşti dispusă activ la compromis şi tranzacţionism viguros. Cei care l-au susţinut public au vrut să şteargă pe jos cu intelectualii lui Iliescu şi au devenit, pe nesimţite, aidoma adversarilor: ideologii unui regim personal. Piloţii săi orbi, cu formula lui Eliade. Lupta dâmboviţeană pentru putere simbolică şi intelectuală, pentru onoruri şi faimă într-o ţară abia ieşită din cultul personalităţii, a fost abil speculată de puterea încarnată de Ion Iliescu şi Traian Băsescu, doi rechini care adoră caviar intelectual la micul dejun. Ţara e slabă fiindcă «mintea» ei a fost, în mod premeditat, slăbită.

Exemple ca T.R. Ungureanu, ţuţărul de serviciu al unui regim ce-şi atârnă intelectualii ca medalii pe turul nădragilor, credeam cândva că sunt rarisime. În fond, T.R.U. e un gazetar, acolo, nici măcar scriitor. Însă nici Horia Roman-Patapievici nu a făcut proba onestităţii faţă de societatea care suferă de lipsa unui gând bun. De ce nu vorbim cu oamenii, domnule Patapievici? De ce să bănuim peste tot manipulări şi interese obscure? Omul ne vorbeşte din stradă, de sub ferestrele noastre, nu ai observat încă? Încă nu l-ai invitat în emisiunea ta, «Înapoi la argument». Poate ţi-ar fi vorbit. De ce, te întreb, să ne lăsăm căftăniţi de o putere mereu lacomă de legitimitate? În zadar a scris Eminescu „Bismarqueuri de falsă marcă”? „Escelenţa, bezedeaua / Cu mândrie poartă steaua / Ce cu stimă i-a fost dată / C-a putut a fi licheaua / Ce la rus ş-aplecat capul / Şi la turc a-aprins luleaua / Ci în loc de ştreangul care / Se cădea, i-au dat cordeaua… // ‘N-alte ţări e-onoare mare / Decoraţia şi steaua…”!

Pentru că de la un T.R. U. sau de la Mircea Mihăieş (strălucitor cândva, azi doar cătrănit într-o singură direcţie) nu mă mai aştept la o atare înţelegere (doar Mircea Cărtărescu a probat, lent, dar onest, că se poate „revizui”). Mai înţelept, oricât de târziu, Andrei Pleşu a spus la timp ceva despre firea nenorocită a preşedintelui: a avut şansa să fie înjurat la timp şi s-a vaccinat de „mitocan”. Nu că iniţial nu l-ar fi sprijinit, ba l-a dus şi la Angela Merkel. De la micuţul Paleologu nu mă aşteptam oricum la nimic. E atât de departe de statura tatălui: doar un franţuzit care încerca anţărţ să ne convingă ce mare e Sarkozy, ca şi copia sa bucureşteană. Păcat de şcolile făcute în Franţa. Baconschi era prea sedat de Elena Udrea pentru a pricepe cu ce manivelă se face politică la Cotroceni. A rostit, sanchiu, cuvântul „pegră”, ca altădată dandy-ul Petre Roman, flăcău din Primăverii, şi a fost exoflisit ca un lacheu, printr-un sms. Parcă-l aud pe nenea Iancu (atât de drag lui Pleşu): atunci, feciorul e un stupid!

Cu „Tehnica neputinţei la români”, T.R.U., acest socios al regimului portocaliu, anticipase încă din decembrie 2004 cultul unic al oricărui nou preşedinte în România. Într-un articol scris sub aura brăduţului de iarnă, cuprins de o evlavie a misterului presimţit, T.R.U. a profeţit că Deşteaptă-te române este strămoşul acelui „Să trăiţi bine” care planează şi azi deasupra României – dar încă n-a găsit locul de aterizare: „Ascensiunea lui Traian Băsescu nu trebuie oprită”. Nu contează că preşedintele jucător conducea o Românie cu volan pe stânga, ca şi când ar avea unul de dreapta: pe şoselele marcate de fosforul intelocraţiei româneşti aşa ceva trece drept rezonabil. După care, urmează proclamaţia, uşor modificată de vocea noului Femios, cel ce-şi corupe personajul favorit în alexandrini zbuciumaţi precum marea poetului ce-i cânta odinioară pe zei, dar este gata să impună şi un şef de insulă anonimă: Şi dacă vrei, am să te cânt şi pe tine…

Prea mulţi preşedinţi nervoşi cântaţi de prea mulţi intelectuali vanitoşi are ţara asta. Nici un intelectual valoros nu merge în „Piaţa centrală” a cuvintelor, acolo unde îi este locul, ca să le vorbească oamenilor. Face o canossă la Curtea Regelui, el care ar trebui să stea mereu cu fruntea sus. Nu spusese Hruşciov cândva, „intelectualii sunt ca vrăbiuţele, este de ajuns să întinzi palma cu grăunţe ca ei să-ţi ciugulească din palmă”? De ironia post festum a liderului sovietic s-ar fi putut salva oameni serioşi, aşa ca G. Liiceanu, dacă şi-ar fi amintit, oricât de târziu, ce le spusese C. Noica odinioară: „Nu-ţi invalida harul care te poartă dincolo de tine, într-o răspundere mai vastă, pentru chestiuni care până la urmă pot deveni secundare”. Nu Havel ne-a lipsit, domnule Liiceanu, ci Paul Goma, un român curajos pe care nu l-am urmat în 1977, pe care l-am insultat cu toţii, din pretinsa noastră superioritate estetică. Astăzi, o asemenea „superioritate” ne ţine la „fundul sacului”, cu formula precisă a lui Tony Judt.

Traian Băsescu, trebuie să pleci. Curajul tău ar fi atunci mai mare decât al celor care nu te (mai) pot sfătui asta. Iar dacă o vei face, spune-le şi celor care te-au aclamat necondiţionat că „… la urma urmei, caracterul este forma cea mai desăvârşită a inteligenţei, din caracter îşi dobândeşte inteligenţa forma, eleganţa, stilul.”

Dacă ei nu l-au citit pe Drieu..

Text compus in original de catre scriitorul Nicolae Coande AICI. Textul este recomandat spre lectura amicilor sai politici de catre scriitorul Dorin Tudoran. In atentia celor interesati precizam de asemenea ca Nicolae Coande nu este Dl.Goe si nici viceversa. Ar mai fi de mentionat ca in text s-a strecurat o inexactitate: scriitorul nu a votat niciodata cu Traian Basescu. Si nici invers.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 24 Comments »

Basescu politic – Ultima halta

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 30, 2012

Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… 

Impotriva demonstrantilor (huligani, golani, whatever) Ceausescu a timis armata (sa-i impuste), Iliescu a chemat minerii (sa-i ciomageasca), Constantinescu i-a descurajat aprioric cu cei 15000 de lefegii (specialistii din dotare), iar Basescu (incununarea) ii aṭâṭă in contra lor pe intelectualii societatii civile de calitate… (sa-i ironizeze), pentru ca la altceva si/sau altcineva oricum n-ar mai avea la cine/ce sa apeleze, intrucat restul poporului si-a facut deja datoria si nu mai trebuie deranjat. Ca nu-i frumos. Si inca ṭe deranj neicusorule.

Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

In Romania post-moderna, cel mai bun politician al fix ultimului sfert de secol (va rog sa calculati anii) este indubitabil Ion Iliescu, singura entitate dâmboviṭeana 100% politica. Animalul politic, intact conservat, care-l are in posesie pe cetateanul Ion Iliescu, trebuie sa fie in teribila suferinta in prizonieratul decrepitudinii gloabei bolsevice. Ce mare animal politic va muri odata cu dânsul. Pacat c-a fost prost orientat. Deh, ale tineretii valuri. La polul opus, partajînd insa cu Ion Iliescu anumite canalele oculte de cumunicare cu masele (nu cu poporul, dar ce-i poporul oricum nu se stie) se afla cel mai slab politician din istoria politica a Romaniei si anume, doamnelor si domnilor, Traian Basescu. In fapt, comandantul Traian Basescu nici nu este politician, pentru ca dumnealui nu face politica ci direct istorie (nu-i momentul sa intram in detalii). Succesul sau in politica si diplomatie s-a datorat intr-o mare masura, dati-mi voie, tocmai faptului ca n-a facut politica si diplomatie, cu exceptia celui mai recent discurs, sugestiv intitulat „interventie cu romani”, care este unul eminamente politic. Din pacate insa acesta este un discurs politic al unui neofit, novice in aceasta meserie, care-i este si asa in contra naturii si si formarii sale profesionale. Un politician este un om (ca toti oamenii) care prin excelenta trebuie sa minta. Sa minta cu seninatate, cu dezinvoltura, consistent, cu o oarecare coerenta, nu doar un ins capabil sa navigheze printre minciuni dar si capabil sa-si inghita propriile adevaruri si sa le uite. E in fisa postului. Faptul ca Traian Basescu a acceptat sa se auto-cenzureze, sa renunte la introducerea unor sinceritati specifice in acel discurs memorabil (istoric am putea zice), rezumandu-se sa spuna excat ceea ce trebuia spus in contextul politic (cat se mai putea spune), poate avea efecte colaterale dintre cele mai toxice asupra sa, ca personaj pseudo-politic aflat si asa, de ceva vreme, intr-un soi de agonie existentiala, rezultat al surmenarii care l-a vlaguit pana aproape de epuizarea completa. Ramane de vazut daca va accepta (in cazul in care va mai avea de ales) sa joace pana la capat rolul „El Cid” sau va alege o alta varianta de intrare/iesire (d)in istorie. Alta decat prin politicianizare si martiraj.

Dar sa nu ne risipim prematur in cuvinte mari. Nu despre asta era vorba. Nici macar despre acele sinceritati nerostite in istoricul discurs politic, sugestiv intitulat „interventie cu români” nu era vorba, desi ar merita, asa de dragul maieuticii, sa facem unele speculatii in aceasta directie.  Atunci ce era? Ce era, ce era? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce era. Iata ce era. Traian Basescu este de vreo zece ani personajul central, principal, unicul ṭar media al ṭarisoarei noastre. El este Zeus. Faptul ca nu s-a tinut de politica si n-a umblat cu diplomatie (pana acum cel putin), nu poate explica integral aceasta postura suprarealista, de Godot sosit pe meleag. Implinirea a ce mai lipseste de la explicatie consta in faptul abilitatii sale innascute de a acumula capital politic prin empatie si sublim/are de la felurite categorii de indivizii, care s-au aratat gata sa-l venereze, sa-l idolatrizeze in postura de politician, gata sa-l crediteze cu puteri magice si sa-i ofere astfel putere. Macra, in stare pura. Nefiind vorba doar despre mofluji si ciumpalaci ci de categorii mai numeroase care puse cap la cap au compus ṭara (ce vorba mare) asa se explica domnia politica  a acestui politician foarte slab. Slab, slab dar caruia ii port insa o admiratie speciala in calitatea sa de d.Goe, rasfatat de toata lumea. As fi vrut sa pot da nume si/sau definitii acelor categorii specifice de fani ai presedintelui Basescu, doamnelor si domnilor, dar asta nu-i o sarcina prea simpla. Asa ca am preferat sa le schitez prin exemple, prin componenta. Poate vom reusi sa dam un nume si o definitie fiecarei categori. In fiecare categorie (cu exceptia Categoriei D.) listele sunt deschise. Fiecare dintre cei intamplatori prin zona poate propune membri noi in fiecare grup, din randul persoanelor publice sau anonimi cu renume virtual. La urma urmelor, fiecare se poate reagasi intr-o categorie anume a fanilor lui Basescu, toti oamenii presedintelui. Tu in ce categorie intri?

  • Categoria A.
  1. Mircea Badea
  2. Victor Ciutacu
  3. Valerian Stan
  4. Crin Antonescu
  5. Victor Ponta
  6. Robert Turcescu
  • Categoria B.
  1. Dorin Tudoran
  2. Vasile Gogea
  3. Liviu Antonesei
  4. Florin Iaru
  5. Tudor George
  6. Serban Foarta
  • Categoria C.
  1. Sorin Ovidiu Vantu
  2. Dan Voiculescu
  3. Ion Iliescu
  4. Adrian Nastase
  5. Dinu Patriciu
  • Categoria D.
  1. Alina Mungiu Pippidi
  • Categoria E. 😉
  1. Andrei Plesu
  2. Mircea Cartarescu
  3. Gabriel Liiceanu
  4. Horia Roman Patapievici
  5. Andrei Cornea
  6. Mircea Mihaies
  • Categoria F+.
  1. Vladimir Tismaneanu
  2. Sever Voinescu
  3. Cristian Preda
  • Categoria F-.
  1. Viorel Padina
  2. Sorin Iliesiu
  3. Sorin Cucerai
  4. Mihai Rogobete
  5. Mircea Geoana
  • Categoria G.
  1. Traian Ungureanu
  • Categoria H. Captivii PSD (ai lui Ion Iliescu)
  • Categoria ICaptivii OTV (80% din populatie)
  • Categoria J. Cei 18% dinte cetatenii cu drept de vot care mai au incredere in Traian Basescu
Si cu asta cred ca n-a mai ramas nimeni pe dinafara (nici macar in afara tarii), 22 de milioane-n cap, (coane Fanica, poate, unul, doi sa-i fi doborat vântul, dar oricum mult sub marja de eroare) cu totii fani 100%  ai uluitorului Traian Basescu si suporteri dedicati ai mitului omonim. Traian Basescu  fiind alaturi de I.L.Caragiale dintre aceia care pot primi oricand (dar numai postum) titlul de „contemporani cu care ne mândrim” va ramane in galeria personalitatilor istorice marcante. Este in mare masura meritul sau, dar nici meritul nostru al fanilor sai de toate orientarile politice si de toate anvergurile intelectual-artistice nu este unul de neglijat. Vivat.

***

Sugestii pentru denumirea si definirea cat mai sintetica a categoriilor si/sau adaugiri pentru completarea listelor deschise, se primesc de Luni pana Vineri, intre orele 9:00 – 17: 00 la sediul Arcei din strada Ararat (sau Arafat) din Clalifat. In pauza de pranz se servesc bauturi racoritoare si energizante.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 Comments »

Tolontanizarea lui Basescu

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 29, 2012

Teoria lui Tolontan despre discursul lui Basescu si dorinta poporului de a se împuia

Am citit discursul pe care jurnalistul Cătălin Tolontan ar fi vrut să-l audă de la preşedintele Traian Băsescu şi în sfârşit mi-am dat seama ce aşteaptă presa română de la ocupantul Palatului Cotroceni: imediat ce şeful statului îşi termină mesajul către naţiune, populaţia adultă stinge televizorul şi se năpusteşte asupra partenerei de viaţă, într-o dorinţă nestăvilită de a rezolva problemele demografice ale ţării.
.
Aşa ar fi început Tolontan discursul prezidenţial: „Astăzi, 25 ianuarie 2012, în România s-au născut 508 copii şi au murit 701 oameni. În fiecare zi, devenim cu 200 de români mai puţini. Aceasta este cea mai puternică declaraţie de nemulţumire a voastră!”.
.

Ştiu, sună spectaculos, dar este o afirmaţie populistă şi superficială, o caracteristică generală a presei române, din păcate. Tolontan nici nu este cel mai rău caz. Dar nu cred că i-ar fi fost greu să vadă că sunt ţări cu economii mult mai solide decât cea a României – Germania, de exemplu – care se confruntă cu o serioasă reducere a populaţiei. Alte state europene înregistrează un spor demografic, dar în mare măsură el se datorează imigranţilor. În schimb, în 2011, ţările în care s-a înregistrat cea mai mare rată de naşteri la 1.000 de locuitori au fost: Niger, Uganda, Mali şi Zambia. Şi, deşi nu doream să polemizez cu Tolontan, ci să vorbesc despre o situaţie generalizată din presa română, nu mă pot abţine să nu comentez încă o afirmaţie pe care acesta ar fi vrut să o audă de la şeful statului: “Tot astăzi, 25 ianuarie 2012, datoria externă a României a ajuns la aproape 100 de miliarde de euro. Aceeaşi sumă de 100 de milarde de euro au strîns-o ca economii, prin munca lor, cei 3 milioane de români plecaţi în străinătate în ultimii 10 ani. Aceasta este cea mai dură mustrare la adresa noastră, a celor care conducem România de două decenii!”. Tolontan ar trebui să ştie că importantă, din punctul de vedere al celor care guvernează România, este datoria publică sau garantată public, care era, în noiembrie 2011, puţin peste 20 de miliarde de euro. Restul este datorie privată. De altfel, singurul criteriu de aderare la euro pe care România îl îndeplineşte este rata datoriei publice raportată la PIB. Stăm atât de bine la acest capitol încât încercăm să negociem cu Uniunea Europeană o prevedere prin care statelor cu nivel redus de îndatorare să li se permită un deficit structural de 1%, faţă de 0,5%.

.

M-a supărat acest articol de pe blogul jurnalistului de la GSP pentru că fenomenul este general, în presă. Dezbaterile la legea sănătăţii au fost îngropate şi de populismul de stânga al colegilor mei, nu doar de stupida dispută a preşedintelui cu medicul Arafat. Pur şi simplu le-a fost lene să se uite cum se procedează în alte ţări şi să vadă că aproape peste tot în Uniunea Europeană a fost spart monopolul unei unice case naţionale de asigurări de sănătate. Sau să se uite peste modul în care este organizat în alte state, Germania de exemplu, serviciul de urgenţe. A fost mult mai simplu să vândă povestea “privatizării SMURD” şi să deplângă soarta lui Arafat. Rezultatul: rămânem încă multă vreme de acum încolo cu actualul sistem de sănătate, despre care ştim cu toţii ce bine funcţionează şi cât de puţin corupt este. O altă poveste care m-a uimit în aceste zile – deşi credeam că am văzut destule –a fost modul în care Consiliul Concurenţei a fost pus la zid după ce a decis să sancţioneze cartelizarea marilor companii petroliere. Mesajul unei bune părţi din presa română a fost: preţul benzinei va creşte urmare a faptului că aceste companii au fost amendate. Eu înţeleg cât de multă publicitate vine din această zonă, dar situaţia este ridicolă. De câte ori este majorat preţul la pompă al carburanţilor, jurnaliştii români ţipă ca din gură de şarpe. Acum, când s-a probat că acest preţ a fost ridicat în mod artificial, prin încălcarea regulilor de funcţionare a unei economii de piaţă, executat este Consiliul Concurenţei.

.

Am şi eu două teorii, poate la fel de aberante ca şi cele lansate de Tolontan, dar care poate ar merita discutate. Prima este că presa română a fost îngropată şi de superficialitatea şi de populismul stângist al gazetarilor care o populează. A doua este că ar fi interesant de studiat efectul permanentei isterii şi stupidităţi televizate asupra depopularii Romaniei.

.

Teoria lui Tolontan despre discursul lui Băsescu şi dorinţa poporului de a se împuiaMircea Marian / 27 Ianuarie 2012 – Hydepark – platforma de comentarii si analize.

Posted in Arcaluigoeologie | 8 Comments »

Cidul si acidul. Basescu si intelectualul

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 28, 2012

Un inventar rapid de vinovăţii

Sîntem, cred, într-o situaţie în care toate soluţiile sînt proaste. Cum ar spune patronul nostru al tuturor, domnul Ion Luca Caragiale, „din această dilemă nu putem ieşi“. Şi asta pentru că, pentru ceea ce se întîmplă în stradă, toată lumea are diferite grade de vinovăţie.

Primul vinovat este preşedintele ţării. S-a trezit, pentru a mia oară, sub papucul propriei „spontaneităţi“: a aprins, cu ambîţ, fitilul răzmeriţei, ciorovăindu-se de pomană cu unul din puţinii oameni pe care trebuia să-i respecte pentru ceea ce fac, dacă amorul său pentru hărnicie, eficienţă şi reformă e sincer: doctorul Raed Arafat. A pus mîna pe telefon, a intrat în direct într-o emisiune de televiziune şi a dat cu bîta-n baltă. În pasul doi, a dat cu tifla în populaţie, retrăgînd o lege pe care tocmai o sprijinise. Un fel de a spune că, dacă prostimea nu pricepe, n-are decît să se descurce. Noi, preşedintele, îi întoarcem spatele. Aş putea să dau vina niţeluş şi pe consilierii dlui Băsescu. Dar care consilieri? Omul face, oricum, ce pofteşte. Fără „gîndul de pe urmă“, fără tact, fără stil.

Al doilea vinovat e guvernul. În ce mă priveşte, cred în onestitatea şi buna intenţie a dlui Boc, dar nu mă pot abţine să nu observ modestia înzestrării sale politice şi administrative. Conduce ţara ca pe un tîrg de provincie, nu iese în lume, se manifestă monoton şi previzibil, ca un agricultor la cosit. Nu se înţelege după ce criterii şi-a alcătuit echipa. Nu se înţelege de ce, în loc să caute – dată fiind criza generală – experţi de prim rang, tehnicieni cu experienţă şi performanţă demonstrabile, domnia sa convoacă în posturi-cheie tot soiul de anonimi inepţi.

Al treilea vinovat este blocul partidelor de opoziţie, care reuşeşte să piardă procente într-un moment în care şi dacă nu faci nimic poţi cîştiga uşor pe greşeala adversarului. Neconvingători, incapabili să propună un program politic mai lung de patru silabe („Jos Bă-ses-cu!“), ei au contribuit la lehamitea de politică cam tot atît cît cei de la putere. Perspectiva de a o înlocui pe Tanda cu Manda nu e atrăgătoare pentru nimeni. Iar eforturile USL de a capitaliza revolta stradală sînt jenante.

Vinovatul numărul patru: presa agitatorică. De multă vreme, publicul cititor şi telespectator e ţinut, zi de zi, într-un sos de dezastru şi teroare, născător de nevroze. Informaţia şi spiritul critic (pentru care există, slavă Domnului, destulă marfă) sînt înlocuite cu ieremiada cruntă, cu imageria horror, cu retorica apocaliptică. Seară de seară, mici grupuri de bocitoare – care nu par s-o ducă prea rău – oficiază parastase belicoase în jurul ideii de dictatură. Rezultatul: protestatarii nu au o agendă clară, bine articulată, pentru că li s-a livrat deja una, gata făcută: „Jos dictatura!“ „Băsescu-Ceauşescu“ etc. Or, una e să spui cuiva: „Eşti bolnav, eşti anemic, ai nevoie de tratament!“, alta e să-i spui: „Eşti pe moarte! Tocmai ţi s-a înfipt un cuţit în spate! Eşti înconjurat de asasini!“. Primul mesaj te mobilizează, al doilea te disperă. Iar pentru disperare nu există soluţii.

Vinovatul numărul cinci: contextul. Mulţi fac ce văd la televizor. Primăvara arabă, indignaţii spanioli, incendiatorii de la Londra, răzvrătiţii furioşi din Grecia, Occupy Wall Street, protestele cu zeci de mii de oameni de la Bruxelles – toate aceste manifestări explozive, abundent prezentate, comentate, apărate ideologic de cohorte întregi de insurgenţi de bibliotecă, devin modele. Să facem şi noi aşa! Să intrăm în rîndul lumii! Să ne jucăm puţin de-a anarhia! Evident, la scara noastră dîmboviţeană: ieşind pe stradă nu cu zecile de mii, ci cu sutele şi luptînd pentru idealuri foarte amestecate: de la „libertate“ la arestarea lui Mitică Dragomir, de la schimbarea numelui „Smurd“ în „Arafat“ la eliminarea taxei auto şi la demisia Guvernului. Unii arată caricaturi „rele“, alţii dau cu pietre, alţii dau foc unor poze de politicieni, alţii stau cuminţi, sătui, pe bună dreptate, de sărăcie şi balamuc instituţional. Ici-colo cîte un copil ţinut pe umeri, cîte un „revoluţionar“ care simte că s-a sacrificat degeaba, cîte un politician confuz, sperînd să fie luat în braţe de popor.

Ce nu se spune: că nu doar România are probleme, ci planeta, că nici un guvern cu capul pe umeri n-ar fi putut lua măsuri radical diferite de cel actual, decît cu riscul de a înrăutăţi situaţia, că avem un trecut de frustrări, un prezent de umilinţe şi lipsuri, dar nici o reprezentare despre viitorul apropiat. Nimeni nu ştie care e pasul următor după eventuala satisfacere a dorinţelor străzii. USL? Haos? Salvator providenţial?

Un lucru e cert. Cei care prin pieţe sau la televizor se luptă cu „dictatura“ nu suportă să fie contrazişi. Dacă strigi – cum a încercat un euforic – că nu vrei să cadă guvernul, mănînci bătaie. Aşa se trece de la dictatura burghezo-moşierească la dictatura proletariatului.

P.S. Nu credeam să ajung s-o spun: dar domnul Ponta se comportă, de cîteva zile, ceva mai raţional decît confratele său liberal, aflat în transă oratorică. Care va să zică se poate…

Un inventar rapid de vinovăţii – Andrei Plesu / Dilema Veche

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 8 Comments »

Ce facem cu Basescu?

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 27, 2012

Nu numai ca presedintele stie ce e mai bine pentru tara, dar e singurul care stie. E si singurul care poate. E si singurul care face. Si asa vrea sa si ramana.

Monopolul bunei intentii si omniscientei nu trebuie considerat ca afectat de cateva gafe majore pe care le recunoaste, nici de contributia sa personala la degradarea guvernarii si de-modernizarea ei accelerata din cauza nepotismului, clientelismului politic si mai ales incompetentei generalizate.

Din pacate, cam acesta e tot argumentul prezentat de Traian Basescu saptamana aceasta, cu scopul de a-si mai ralia trupele demoralizate ca sa nu se lase decimate de adversar fara lupta. Cum poate acest argument sa convinga pe cineva? La punctul unu, nevinovatia sa fata de incompetenta si coruptia din guvern din lipsa de mijloace de a-i trage la raspundere pe ministri, cum poate cineva sa il creada, cand Udrea, Baconschi, Boagiu, Ridzi au fost numiti datorita relatiei apropiate cu el, nu ierarhiei partidului, iar acum cativa ani cand nu-i placea un ministru, ii dadea afara, pe Constitutia actuala, imediat ce nu era de acord cu ei (Cioroianu, Athanasiu).

La punctul doi, stie ce e mai bine, nu e asta greu de crezut din partea cuiva care nu are un economist cunoscut printre sfatuitorii apropiati sau chiar departati? Si care propune schimbari radicale in sanatate sau organizarea regionala fara nici un studiu de fundamentare? Sau tine chiar teoria ca nu ne trebuie planuri de dezvoltare pentru ca le avem pe cele actuale, care au stat la baza planurilor operationale, si ca orice altceva nu ne intereseaza pentru ca nu e finantat de UE si alti bani nu avem?

Dincolo de faptul ca trebuie facute altele noi, pentru viitorul ciclu, acest argument ma face sa cred ca nu le-a rasfoit niciodata, pentru ca principalul lor caracter, de planuri cincinale, i-ar fi sarit altfel in ochi si ar fi remarcat ca acolo nu sunt retete de creat slujbe, ci planuri, de altfel nerespectate masiv, de a construi spitale si moderniza comunicatiile pentru zonele defavorizate, unde sub regimul lui se inchid spitale si cai ferate.

La punctul trei, ca trebuie tot el sa faca mai departe, desi nu are decat un partid minoritar care il sustine (de care se leapada public si il face tap ispasitor), nici un fel de elite profesionale de partea lui (cum ar putea, cand a declarat ca reformele trebuie facute impotriva celor cu studii superioare), si nici opinia publica (nici minoritatea galagioasa, nici majoritatea tacuta), nu am ce sa raspund.

Care-i argumentul? Ca eu nu il vad. De ce? Ca a fost ales. Da, e singurul argument, chit ca doar cateva mii de voturi i-au adus avantajul. Dar l-a forfetat, prin interventii neconstitutionale si uzurparea rolului Guvernului pentru a mai lua din costul impopularitatii partidului lui. Ok, acum ca a luat costul asupra lui, ce e asa nefiresc sa il plateasca?

Si cum crede ca poate fi eficace, dupa ce a devenit evident ca stilul lui personal, adica lipsa de consultare, duce la cresterea Opozitiei in fata proiectelor?

Presedintele crede ca singurul veto player din tara e el, dar, cum s-a vazut la Legea Sanatatii, exista si alti jucatori cu drept de veto si lipsa de consultare si negociere care e stilul lui ii radicalizeaza pe acestia.

Basescu vrea sa ne convinga sa il mai lasam o vreme sa rezolve problema. Sa nu razbata insa din rapoartele serviciilor secrete, singura literatura pe care, din experienta mea, o citesc presedintii, un mic adevar esential? Daca nu isi transforma putinii sustinatori in clienti si ar mai avea cu cine sa schimbe o vorba sincera ar fi auzit deja ca in acest moment exista o majoritate care considera ca problema e chiar el.

Si asta, indiferent ca in randul adversarilor sai se numara si multi din adversarii nostri, ai minusculei societati civile neafiliate si nepartizane (dar judecand dupa cresterea audientei pe http://www.romaniacurata.ro, poate nu chiar asa mica). Vorba e, daca avantajele de a-l lasa pe el sa conduca lupta cu acestia sunt mai mari decat dazavantajele.

Si nu mai sunt. Ceata lui Cocos, pe de o parte, si amestecul lui Basescu cu aceeasi ideologie ca numai el e alb si altii sunt negri in orice subiect, nu doar anticoruptia (educatie, sanatate, etc) au crescut dezavantajele peste avantaje cu mult. E timpul sa ne cautam alti campioni, mai multi si mai mici , renuntand la ideea de Lumea a Treia ca lupta cu raul poate fi dusa doar de omul cel mai tare, de pe calul cel mai mare. Ca sa ajungi acolo, si ca sa te mentii, iti trebuie alte calitati decat integritatea, moralitatea si altruismul, si chiar cine o fi avut vreo urma din acestea risca sa nu mai aiba nimic dupa opt ani.

Articol preluat din Ziare: Ce facem cu Basescu? – Alina Mungiu-Pippidi

Comentarii:

astazi, 11:11
Cui nu-i place de Basescu, il pupa in kor ca sa le placa.

Basescu nu se pune la targuit, Zaoaie. com !
Basescu este alesul poporului.

tavi49

Doamnaa..si mai Pipidiii…!

‘Matali in loc sa te bucuri, ca „pierdii” din electorat, mai bine ar fi sa nu mai tulburi mintile cetatenilor…. !

Hai sa vedem , intii care va fi motivatia „currrtii neconstitutionale”, si apoi sa vedem daca se mai pot face alegeri anticipate , la toate inainte de Iunie cin probabil vor fi alegeri pentru locale !!!
Nu mai prostiti lume! Ca nu se puteau face 2 in 1si acum ‘matale poti face 3 in 1!!! Asa ca esti mai tareee!!??

DR.STRANGELOVE

astazi, 11:08

Ce facem cu Basescu?

Noi nu facem nimic. Dansul trebuie sa faca, daca doreste sa mai ramana presedinte. Si asta inca foarte repede.

Tamerlan

astazi, 11:23

te-a sunat ,,balena” sa iti spuna de articol

presedintele a fost ales democratic cum asa va place voua sa clamati zilnic si are un mandat de timp pina in 2014 …numai in republicile bananiere se schimba seful statului cind vor limbricii…nu toti suntem la fel si de aici varietatea de opinii…PDL a avut tot prin alegeri democratice cel mai mare nr de parlamentari desi la actuala USL avem 40%!! !!!!!! intrati de pe locul 2 sau 3 …concluzie? PDL a cistigat moral detasat de voi dar dezinformarea, minciuna, manipularea prin media , in special tv a facut impreuna cu o criza economica neanuntata, surprinzatoare si pt cele mai mari economii , puteri, sa regresam in viata cotidiana …acesti asa zisi intelectuali care se dau in functie de vint (SOV) , sunt niste dezradacinati emotional…madam Murgiu sa se uite in trecutul ei si sa ne justifice de unde asa schimbare la ea si atunci sa critice…elitele noastre sunt putine , restul sunt emanate din comunism….pt mine valori sunt cei arestati in epoca stalinista pt ideile si opiniile lor si cei tineri de maxim 35 de ani care nu au fost infestati de comunism si care pe forte proprii, fara rude in top , au studiat afara si au devenit virfuri in domeniile alese …restu precum Vadim, Mungiu etc , niste babuini…societatea civila este dar lipseste cu desavirsire ….si stiti de ce? pt ca au vrut ca tot romanul, un os de ros …un adevarat intelectual nu face niciodata politica …el emite idei, propune solutii, atrage dezbateri dar nu acuza …incearca prin intelect sa transmita ce crede ca e mai bine pt tara …cind am vazut ca pina si Corina Chiriac, o fufa, bautoare de tarii, se da in pareri impotriva presedintelui ca si multi altii in loc sa isi vada de cultura muzicala , am inteles realitatea …orice roman poate fi cumparat …mai ales in vremuri de criza ….

DR.STRANGELOVE

Rank user: x5

astazi, 11:34

Prin „balena”

o intelegeti pe dna Pipidi? 🙂
V-am mai spus sa nu ma amestecati cu opozitia. Eu sunt in opozitie cu majoritatea faptelor dlui Basescu pe cont propriu, nu manat de la spate de cineva. Nu sunt nici membru, nici simbrias al vreunui partid.

crai de carte veche

astazi, 11:34

Facem ceva cu Basecu?

Sau pe el?

astazi, 11:47

Madam pipi-di, argatul lui soros

Madam pipi-di, care face si ea parte din trepdusii care pun umarul la „revolutia lichelelor”-Occupy Romania, http://www.ziaristionline.ro/2012/01/17/prima-analiza-profesionista-asupra-revoltei-anti-basescu-occupy-romania-revolutia-lichelelor/.“Bu­cu­restiul a devenit un teatru de război in care două grupări din cadrul elitei politice si economice americane isi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­tiuni ale presedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băietii des­tepti”, care pană nu demult au beneficiat de o protectie internatională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor. trebuie facuta precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.

wolf22

astazi, 11:24

La prima vedere

Privind la cei din fruntea comentatorilor, la paduchi pro-pdl,
La cit de reprezentativi sunt
Nu poti decit sa fii scirbit si ingretosat.

adevar

astazi, 11:51

CE facem cu Pippidi?

Un intelectual prin pregatire,nu prin educatie,care se

inscrie din pacate in registrul tradatorilor,schimband

barca atunci cand capriciile personale nu sunt

indeplinite!

Asa au facut si Plesu,Liiceanu,mai putin…intelectualii

Saftoiu si ex conjugata sa si inca altii,pentru ca

nu-i asa,romanul s-a nascut capos sau…orgolios!

Madam Pippidi conferentiaza cu inconfundabilul ei sal la

gat,ca si un premiant Nobel si ori de cate ori are

prilejul oferit cu larghete de massmedia se descarca,

fireste la adresa celor care nu i-au permis Parlamentul

European,desi ca si romanul Arafat s-a autoexclus cu

de la sine vointa!

Pacat de intelectualitatea romaneascacare a studiat si

s-a pregatit ca sa demoleze si nu sa cladeasca

societatea,caci presedintele chiar fara studii

lingvistice,pune in umbra pe multi …diplomati

filfizoni,prin exprimare,dialog si decenta,cand este

vorba de politica serioasa si nu de pocitanii

amatoaricesti!

Ma intreb ce va scrie posteritatea despre aceasta femeie

perfida,care a sarit din nava in conditii atmosferice

care nu anunta …furtuna?

Jerome

Rank user: x5

astazi, 11:52

Alina Mungiu-Pippidi – O prezenta singulara

Defuncta societate civila ne-a obisnuit ca dupa ce a combatut cu darzenie si verticalitate, sa plece in diverse sinecuri, ambasade, ICR, etc
Doamna Pippidi este (din pacate) cam singura „societate civila” care nu s-a lasat cumparata.
Desigur ca nu intotdeauna sau chiar de cele mai multe ori nu am fost/nu suntem de acord cu parerile domniei sale, insa trebuie sa-i recunoastem verticalitatea.

Omu cu satiru

Rank user: x2

astazi, 12:14

@jerome

In mare parte da, dar sa nu-mi spuna mie ca Cioroianu era un geniu al diplomatiei romanesti…
Si cum „academia” dumneaei este cit un PFA… nu are credibilitate.

Traiannn

Rank user: x5

astazi, 13:26

@d-a Pipidi.Trebuia o explozie populara pentru a vede adevara-

ta fata a TOV. Ba-SECU ?

De ani de zile v-i se atraage atentia asupra

Caracterului Mizerabil al acestui Cabotin Oportunist

care este un: Mincinos, Hot, Marlan, Blasfemiator,

Sexist, Xenofob,…; UN Securisto-comunist patruns

pana in Maduva Oaselor si UN Practicant Asiduu al

principiilor si practicilor acestora.

Ghilotina

Rank user: x5

astazi, 14:08

Tovarasei liberale Mungiu Pipidi : fara respect ;

(partea 1)

Din carti si din ceea ce vedem ca se intampla prin alte tari ,
Observam ca se intampla cam asa :
– sunt partide politice , fiecare cu idei de guvernare si programe specifice doctrinei , cu liderii lor , cu framantarile lor , cu ambitiile lor ;
– legile la ei zic ca se fac alegeri fie anual , fie odata la 2 ani , fie la 4 ani , fie la 5-7 ani – functie de functiile din stat care sunt ocupate dupa alegeri ;
Avem astfel in SUA municipalitati unde primarii sunt alesi odata la 4 ani , consilierii l 2 ani , etc .
Tot in SUA avem Presedintele ales odata la 4 ani maxim 2 mandate , judecatorii comunitatilor sunt alesi , seriful (seful politiei) , procurorii generali ai districtelor , iar acestia devin sefii institutiilor si angajeaza sau dau afara pe cine vor ei , functie de ce au ei in cap ca asa le va merge institutia bine spre binele cetatenilor care i-au ales .
– acolo , in tarile astea democratice , presa e cu ochii pe ei si daca fac vreo prostie semnaleaza iar cetatenii iau sau nu atitudine , putand da cu ei de pamant conform unor legi care sunt deja in functiune .
– cu totii insa respecta vointa alegatorilor si nu le trece prin cap sa-si injure electoratul ca de ce nu i-au ales pe ei ;

Cum e la noi ?

La noi astia care au pierdut alegerile de trei ori la rand – o data la referendumul pt anularea suspendarii Presedintelui , a doua oara la alegerile parlamentare si a treia oara la alegerea intr-un nou mandat a Presedintelui zbiara peste tot ca electoratul e prost , ca electoratul alora care au ales PDL sau pe Presedinte e format din inculti , betivi , curtvari , ca au fost furati la alegeri daca nu in tara atunci sigur in strainatate , bla-bla-bla , bla-bla-bla , bla-bla-bla …
Cei mai guralivi si care folosesc expresiile cele mai jignitoare sunt astia de la PNL .
Dispun de resurse financiare de exceptie gratie futurilor continue de atatia ani si isi permit sa plateasca fel-de-fel de campanii de dezinformare , de manipulare a opiniei publice , cu teme jignitoare si false , numai de dragul de a face scandal si valva , sa atraga atentia lumii asupra lor .
Spera ei ca daca arunca cu tone de mizerie pe cei de la guvernare lume o sa-i si creada , ca murdaria de pe ei nu o sa se vada .

garf

astazi, 11:12

!!!

Dar cu tine Alina, ce facem ? Cine esti ? Ce partid porti in spinare ?

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , | 9 Comments »

26 Ianuarie – Ziua tiranului

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 25, 2012

Cine ne tiranizează?

E vremea să ne trezim din coşmarul televizat şi să rostim răspicat câteva evidenţe.

Nu, România nu este o dictatură, nici Băsescu un tiran. Nu, nu asistăm la o revoluţie, nici ca aceea din ţările arabe, nici ca aceea din 1989. Da, e bine că violenţele ultraşilor au putut fi stăpâ­nite şi trebuie să fie stăpânite şi în continuare. Da, jandarmii şi-au făcut în general bine datoria. A susţine că ei i-au provocat pe huligani e o enormitate. Da, 2-4.000 de oameni manifestează zilnic în întreaga ţară (în diferite oraşe), marea majoritate paşnici şi fără o umbră de program politic. (Nu discut aici despre cei scoşi când şi când de opoziţie sau de sindicate.) Nu, Piaţa Universităţii 2012 nu seamănă deloc cu Piaţa Universităţii 1990. Alegerile anticipate în an electoral şi cu dificultăţile economice ştiute sunt o diversiune. Opoziţia USL nu va salva naţia, ci cel mult, dacă va câştiga, ar putea trimite România în faliment. Şi în fine: nu, nu ne vom lăsa cu toţii intimidaţi de isteria televizată şi online în curs.

Vă rog să reflectaţi la următorul paradox, constatat deja şi de destui alţii: cum se face că, zilnic, aceşti 2-4.000 de oameni în toată ţara (şi 300-500 în Bucureşti), pe de o parte, repetă mecanic „jos guvernul, jos Băsescu, alegeri anticipate“ (adică „programul“ USL), dar, pe de altă parte, nu acceptă printre ei manifestanţi de partid expliciţi, se declară împotriva tuturor partidelor, îi gonesc pe liderii politici cunoscuţi, precum Ludovic Orban sau Dan Diaconescu, scriu „USL=PDL=mizerie“ etc.? Cum să ţii alegeri anticipate în martie-aprilie, când refuzi partidele existente, iar de înfiinţat altele noi nu mai e timp? Sunt ei „antisistem“, cum ni se spune? Dar şi alegerile după care strigă ţin tot de sistem. Cum îşi pot închipui aceşti oameni că fără lideri, fără un program, fără o alternativă politică au altă şansă decât să fie instrumentul cu care USL vrea să acceadă la putere? Iar dacă vor USL la putere, de ce n-o spun, că nu-i oprit?

De fapt, demonstranţilor din pieţe nu le-a păsat niciodată de politică şi nu înţeleg aproape nimic din tot ce se întâmplă în jurul lor. Nu sunt „societate civilă“ în sensul tare al cuvântului. N-au nicio ideologie, nici măcar una neomarxistă, anarhistă sau anticapitalistă. Îşi dau seama că sunt instrumentalizaţi? Probabil, totuşi speră că necazurile lor absolut reale vor fi auzite. De cine? De Băsescu, de Boc, de Ponta, de Dumnezeu? Nici pomeneală! De televiziuni! Fiindcă, iată, trăiesc o experienţă tulburătoare: graţie intoxicării mediatice zilnice au devenit brusc importanţi la scară naţională şi internaţională. Au devenit vedete TV! Toată naţia stă lipită seară de seară de televizoare ca să-i vadă şi să-i audă. Dar, bineînţeles, cu o condiţie: să strige „Jos tiranul!“, „Libertate!“, „Anticipate, nu comasate!“ şi celelalte. Altminteri, camerele nu se vor mai focaliza asupră-le! Că le displace taxa auto sau că vor sporurile înapoi – e mult prea puţin. Nu are nicio importanţă că în realitate nu există niciun tiran şi că anticipatele pun serioase probleme constituţionale şi tehnice! Realitatea nu contează, contează numai „Realitatea“ şi suratele ei! Ei ştiu una şi bună: dacă nu strigă „jos!“ vor reveni în nefiinţa anonimatului din care au ieşit.

Să lăsăm ipocrizia deoparte: oamenii sunt de bună voie actori într-un show al televiziunilor de ştiri. Există un fel de pact nescris: voi ieşiţi şi cereţi demisiile tuturor, noi vă dăm pe post toată ziua. Asta e tot sau aproape. Căci televiziunile îi pot inspira să strige lozinci antiprezidenţiale şi să scrie bannere insultătoare, dar nu-i pot face să gândească, nu-i pot învăţa Constituţia, nici să confecţioneze alternative politice, să desemneze lideri proprii, să aleagă între cei existenţi, nici să inventeze o cultură politică sau civică. Şi de altminteri, nu-i ajută nimeni, nici măcar intelectualii (vorbesc despre cei ostili actualei puteri): ei vorbesc cu patos patriotic despre demonstranţi în studiouri sau în gazete, dar n-am văzut pe vreunul cunoscut care să vorbească în piaţă sau măcar să participe la miting, ca în 1990.

Să nu se înţeleagă de aici că n-ar fi destule de reproşat puterii. Problema este ce i se reproşează: dacă e vorba despre clientelism, despre multă incompetenţă, corupţie, aroganţă, exces de zel, sunt de acord cu asta. Dar trebuie să vedem şi cealaltă latură: îşi poate închipui cineva că puterea a adoptat măsurile de austeritate ştiute din perversiune şi că nu le-ar fi evitat, dacă ar fi fost posibil? Iar pe de altă parte: când, cu excepţia primelor luni din 1990, au mai fost introduse în România mai multe reforme structurale într-un timp mai redus (nici doi ani întregi)? Legile salarizării, unificarea sistemelor de pensii, cele patru coduri civile şi penale, „mica reformă“ din justiţie, noul Cod al Muncii, noua Lege a educaţiei, Legea asistenţei sociale… Şi toate astea, într-un moment de gravă criză economică şi instituţională europeană! În plus, când, în România, în general, membri importanţi ai partidului de guvernământ au mai fost arestaţi şi trimişi în judecată pentru corupţie, demonstrându-se că DNA nu este un instrument politic al puterii? Că societatea românească răsuflă din greu, că dă semne de epuizare nu e anormal.

Protestatarii noştri înţeleg însă prea puţin din marile mize politice şi economice în joc; asta când nu le sunt de-a dreptul ostili, cum e cazul „revoluţionarilor“. Iar televiziunile, oferind vizibilitate mediatică contra scandări, nu au niciun motiv să-i facă să le înţeleagă, ci, atât timp cât „revoluţia“ face rating, o dau pe post, invitându-i pe demonstranţi să strige maşinal în continuare. Trăim sub tirania media, nu a lui Băsescu: iată adevărul verificat seară de seară. //

1) Cine ne tiranizeaza? – de Andrei Cornea / Revista 22, editata de GDS.

2) Protestatarii, amnezia şi dictatorul de Sabina Fati

3) Luciditatea protestului apolitic de Stefan Vianu

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 13 Comments »

Stai confortabil pe un scaun

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 24, 2012

Stai confortabil pe un scaun, freacă mîinile una de cealaltă pînă simţi că se încălzesc. Închide ochii şi pune palmele pe ochii închişi acoperindu-i. Evită să faci presiuni asupra pleoapei. Pune-ţi mîinile în aşa fel încît să nu-ţi acoperi nasul. Asigură-te să nu pătrundă lumină la ochi. În timp ce stai aşa, imaginează-ţi că stă un punct negru în faţa ta – concentrează-te asupra sa. Respiră lent şi adînc în timp ce te gîndeşti la un eveniment placut. După ce nu vei mai vedea pete negre, ia-ţi mîinile de la ochi. Vei simţi prospeţime la ochi.

Închide ochii foarte strîns pentru 3-5 secunde apoi deschide-i pentru 3-5 secunde. Repetă acest procedeu de 7-8 ori.

Masează ochii închişi cu mişcări circulare ale degetelor pe o durată de 1-2 minute. Ai grijă să nu apeşi prea tare pe pleoapă, s-ar putea să-ţi răneşti ochii.

Apasă cu 3 degete de la fiecare mînă pe sprînceană şi ţine apăsat cîte 2 secunde, apoi ridică degetele. Repetă de 5 ori.

Aşează-te relaxat. Roteşte-ţi ochii în direcţia acelor de ceasornic, apoi invers. Repetă de 5 ori acest exerciţiu şi clipeşte din ochi între exerciţii.

Aşează-te la 150 mm de la fereastră. Fă un semn pe geam la nivelul ochilor. Uită-tă pe geam şi concentreză-te asupra unui obiect de afară, lăsînd semnul de pe geam în planul secundar. Apoi focusează-ţi privirea asupra semnului de pe geam timp de 10-15 secunde.

Ţine un creion în faţa ta la lungimea mîinii tale, apoi încet apropie creionul de nasul tău. Urmăreşte creionul pînă nu mai reuşeşti să te concentrezi asupra obiectului. Repetă de 10 ori.

priveşte la peretele opus şi încearcă să scrii cu ochii litere, cifre – fără a mişca capul. La început ţi se va părea dificil, dar pe urmă va fi distractiv. Cu cît litera sau cifra este mai mare cu atît este mai efectiv exerciţiul.

Concentreză-ţi privirea asupra unui obiect îndepărtat (la 50 m), apoi asupra unui obiect apropiat (10 m) care se află în aceeaşi direcţie. Exersează de 5 ori.

Concentrează-ţi privirea către un obiect foarte îndepărtat, de dorit de culoare verde.

Sugestii:

Este mai important cît de des facem aceste exerciţii decît dacă le facem pe o durată mai lungă.

Trebuie să facem pauze scurte atunci cînd lucram la calculator privind la obiecte de la distanţe mai mari.

Clipeşte din ochi cît mai mult.

Spală-ţi ochii cu apa rece.

Avertizare:

· Consultă medicul oculist înainte de a practica aceste exerciţii.

· Nu face presiuni asupra ochilor.

· Cînd faci aceste exerciţii asigură-te ca eşti singur, cineva de lîngă tine ar putea interpreta greşit acţiunile tale :).

· Spală-te pe mîini înainte de a face aceste exerciţii.

sursa: e-mail anonim.

Sfaturi de la ocul(t)ist de Ziua Unirii pentru impatimitii care-si petrec viata in fata ecranelor calculatoarelor si/sau la televizor, pe exterior. – Redactia Arca!

Posted in Arcaluigoeologie | 11 Comments »

Eminescu a existat

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 15, 2012

O veste buna. Eminescu a existat. Cândva. De atunci si pana azi Eminescu exista însă din ce in ce mai putin. N-a mai scris nimic nou, nimic original, de-foarte-foarte-multa-vreme. N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri. Coloniile de lumi îs pierdute in sure vai de haos, pe carari necunoscute, izvorand din infinit. Pe locul lui menit in cer, pe parcela rezervata in Cosmos Luceafarului poeziei romanesti, pe locul viran ramas, acolo, prin scaderea sa, macinat/spart de vanturi si de valuri, diminuat de  trecerea timpului si schimbarea vremurilor, au crescut mituri, legende si buruieni. Multe buruieni. Multe clisee. Multe chermeze si recitari. Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie? Toată faima i s-a dus. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.

A ramas prea putin Eminescu in Eminescu. Si prea putin Mihai. Luat in fel de fel de guri. Preot rămas din a vechimii zile, Mihai sinistru miezul nopții bate. Declarat in fel si chip. Nepereche. Poet national. Prea national pentru a fi universal (ca dealtfel toti ceilalti, poetii, nuvelistii, romancierii ba chiar si eseistii de pe la noi, din meleag, cu totii nationali) Eminescu s-a lasat contaminat de acei poeti si aezi care l-au tot cantat (in smintitele lor guri) pe la cantarea Romaniei (socialiste sau capitaliste fara osebire). Porni Luceafarul si dus a fost. Si timpul creste-n urma sa. Ma-ntunec. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, rostește lin în clipe cadențate: „Nu-nvie morții – e-n zadar, copile”. Lost in translation, Eminescu nu mai este azi cel mai mare poet al roamnilor. A iesit, cuminte, ieri, din randul celor mai mari. Este in afara lor.

Daca n-ar fi murit de tanar, ar fi implinit azi venerabila varsta de 162 de ani, si s-ar fi bucurat linistit de o binemeritata pensie, indexata, undeva intr-un sat din Bucovina sau intr-un oras din Canada. Chit ca provine dintr-un neam de oameni iubitori de ţară, de la ţară, fara ştaif european. Dovada si dificultatile insurmontabile de integrare in UE si universalitate ale neamului deservit de eroi absurzi/bastarzi precum Petre Tzutzea (?).

Mortua Est.  Si west.

To exist! O, what nonsense, what foolish conceit;
Our eyes but deceive us, our ears but cheat,
What this age discovers, the next will deny,
Far better just nothing than naught but a lie.

I see dreams in men’s clothing that after dreams chase,
But that tumble in tombs ere the end of the race,
And I search in my soul how this horror to fly,
To laugh like a madman? To curse? Or to cry?

A fi? Nebunie trista si goala;
Urechea ta minte si ochiul te-nseala;
Ce-un secol ne zice ceilalti o dezic.
Decat un vis sarbad, mai bine nimic.

Vad vise-ntrupate gonind dupa vise,
Pan’ dau in morminte ce-asteapta deschise,
Si nu stiu gandirea-mi in ce sa o strang;
Sa rad ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plang?

La ce?…Oare totul nu e nebunie?

O, what is the meaning? What sense does agree?
The end of such beauty, had that got to be?

Tuturor celor grabiti sa celebreze a pomenire (musai azi, 15 Ianuarie) ce-a mai ramas din Eminescu, le recomandam coliva, un pahar de sampanie, o tzuica, un piscot, o grisina, o maslina, o atentie si o tămâie (multa tămâie pentru tămâiere), dar mai ales, lectura atenta a unor opinii polemice avizate, despre containerul literar-artistic, transmis prin curierat voluntar, de la o arhiva la alta, desigilat, din generatie in generatie si etichetat asa, simplu: Eminescu.  Pentru ca trebuia sa poarte un nume.

Celorlalti nu le recomandam. Nimic. Sau le recomandam. Nimic.

***
Totu-i praf. Lumea-i cum este.
Si ca dânsa suntem noi.


Alte lecturi facultative AICI si de aici INCOLO…

P.S. Poeţii ei între ei, bârfindu-se unul pe altul, din dragoste, sunt întotdeauna mult mai convingatori decât ar putea fi criticii literari. Dar numai şi numai atunci când sunt poeţi-poeţi şi când nu aluneca pe coji de banane, precum poetul singur printre poeţi, acel Sorescu, patinând inconştient pe inexistenta lui Eminescu, dezechilibrandu-se apoi şi căzînd ca un înger. In timp ce-şi facea lectiile. Din greşeala. In ridicol. Azi mi se pare mult mai nimerit ca despre Eminescu (un poet acolo şi el ca toti poeţii) să vorbească, (ca-ntr-o peşteră vastă, în şoapta, ca să nu-i tulbere tăcerea) un (alt) poet, unul oarecare, dar musai nascut în ianuarie, undeva in Nordul Moldovei şi care, spovedindu-se lumii intregi, boscorodindu-se pe sine, nu poate sa vorbeasca, in fapt, decât despre cvântul „poet”, aşa… in general si deci despre Eminescu. Gâfâi aşa pentru că am fost silit să alerg preţ de un Maraton (de la unul la altul) ca să vă dau aceasta ştire, fără nicio pretenţie anume, nici macar aceea de a fi comemorat ca erou necunoscut (anonim care va să zică), ci doar pentru pura placerea de a (a)duce o veste bună, prima de dupa Craciun, o veste minunată: Eminescu a existat.

Mihai Eminescu şi starea de umezeală a sufletului 

azi voi vorbi despre poet
ca despre starea de umezeală a sufletului
deşi voi avea un mic disconfort
ştiind că oamenii nu vor înţelege de la început
că unii au degetele mai lungi
decât privirea

mihai eminescu
s-a aflat de când se ştie în căutarea unui singur oraş
în care să înnopteze o singură dată
cu mâinile ridicate nu prea sus a dorit să bea 
paharul unei singure înţelepciuni 
aşezat pe băncile singurului peron în care nu putea să doarmă
a acceptat răbdător să deschidă ochii unei singure vieţi

mihai eminescu
nu iubeşte eternitatea
dar iubeşte mult caii insectele şi uriaşii
în mod cu totul aparte femeile vânate de şarpele uriaş

mihai eminescu
nu-l iubeşte declarat pe dumnezeu
în schimb îi culege toate merele căzute pe furiş
şi le scoate viermii ca pe îngeri

pe socrate nu a reuşit să îl întâlnească 
apoi l-a întâlnit şi nu l-a mai recunoscut
pentru că îl cuprinsese un fel de boală a sufletului
când apele îi băteau la toate uşile
umplându-l de necunoscut.

(dezlegarea în curând…)

UPDATE: Un (alt) punct de vedere, o alta perspectiva in reluare, asa cum sade bine fazelor importante (goluri sau ratari monumentale; iar vremea-ncearca in zadar din goluri a se naste) poate fi re-lecturat aici Nemuritorul Eminescu.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 83 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: