(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for februarie 2012

Povestile de da si nu… (III)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 29, 2012

Criza mare monser. Criza de subiecte. Exista (fireste) subiecte serioase pentru tratate grele, pentru lucrari serioase, pentru capodopere… dar nu exista amatori pentru asa ceva. Adica profesionisti… Sau in fine, or fi, n-avem noi de unde sa stim. Ceea ce stim, pe baza simturilor, este ca este o criza teribila de subiecte facile potrivite pentru presa si pentru sub-presa (bloggerii i compris). Lumea (ce sa faca si ea saracutza) vorbeste lustratie dupa ureche, palavrageste Grecia din auzite si cam atat, in rest solduri. De dimineata pana seara visez la soldul tau Tamara.

METEO:

CAZ: Cica un tip intra intr-un bar si îi cere barmanului sa-i dea un pahar cu apa. Barmanul scoate un pistol de sub tejghea si-l indreapta asupra individului. Acesta ii raspunde speriat: „OK, nu mai e nevoie. Da-mi un whisky!”.

SOLUTIE: Ce e? Ce e? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce e. Iata ce e. Omul, un cunoscut al barului, client fidel, avea un acces de sughit. Se stie ca pentru a scapa de sughit poti incerca sa bei apa. Omul a cerut apa ca sa scape de sughit. Barmanul, l-a vazut ca sughite si si-a permis sa-i ofere un tratament mai eficient: o sperietura buna. Asa se zice, ca un o sperietura zdravana te scapa de sughit. In cazul de fata chiar a mers. Astfel incat omul, vindecat de sughit, si-a adus aminte de ce venise la bar.

Enigma de data trecuta (cu solutia asteptata in numarul viitor):

John si Marry calatoreau impreuna. Ajunsi la hotel John o lasa pe Marry in camera si coboara la bar unde se imbata critza. Tarziu dupa miezul noptii se intoarce in camera. Incercand sa ajunga in pat fara sa aprinda lumina se impiedica de mobile si cade pe covor unde si adoarme. A doua zi tarziu cand se trezeste constata ca Marry este moarta. Din intrebari simple trebuie sa aflati circumstantele in care s-a produs moartea lui Marry.

Si, in fine, enigma zilei:

CAZ: Un tip se duce in padure si face o groapa. De ce?

Posted in Arcaluigoeologie | 65 Comments »

Povestile de da si nu… (II)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 28, 2012

Agonizand dragonul fumga
Parfum de bloguri arse
si ploua… Ca planeaza asa o agonie (fara extaz) pe insasi notiunea de blog… cand privesti de jur imprejur  cu o perspectiva de circa la 360 de grade… doi pi radiani…

CTP – o (ce) de/primata trista – anticipand cu clarviziune ceea ce majoritatea anticipau, abereaza preventiv in pre-ziua Carnavalului de la Hollywood in contra fimului ce urma sa castige (pe merit) titlul de cel mai bun film al anului: Artistul. Ceea ce nu inseamna ca CTP (ca o maimuta extrem de trista, dupa cu reiese cu claritate din poza ce-i insoteste articolele virtuale de pe blogul sau, in mod sugestiv intitulat „Gândul”) n-ar avea (paradoxal sau nu, asta nu se stie), dreptate in legatura cu Melancholia lui Lars von Trier.

Solutia problemei din numarul trecut…

Cica un tip intra intr-un bar si îi cere barmanului sa-i dea un pahar cu apa. Barmanul scoate un pistol de sub tejghea si-l indreapta asupra individului. Acesta ii raspunde speriat: „OK, nu mai e nevoie. Da-mi un whisky!”.

…in numarul viitor!

Enigma de azi vine cam asa:

John si Marry calatoreau impreuna. Ajunsi la hotel John o lasa pe Marry in camera si coboara la bar unde se imbata critza. Tarziu dupa miezul noptii se intoarce in camera. Incercand sa ajunga in pat fara sa aprinda lumina se impiedica de mobile si cade pe covor unde si adoarme. A doua zi tarziu cand se trezeste constata ca Marry este moarta. Din intrebari simple trebuie sa aflati circumstantele  in care s-a produs moartea lui Marry. 

*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*

Update: Fara a fi surprinsi defel de fel, aflam  (pe surse) ca pe un blog (extrem de) atent moderat al unui fost poet (actualmente fost dizident) a fost postata (pe surse) stirea ca scriitorul Mircea Cartarescu ar fi fost locotenent de securitate. Wow! Precizam ca blogul nu este al lui Victor Roncea. Ghicitorului i se ofera recompensa.

Posted in Arcaluigoeologie | 17 Comments »

Povestile de da si nu… (I)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 24, 2012

Dupa ce n-am dezbatut deloc starea sitemului de invatamant de la noi si din lume, de acum si de-a pururi (in baza la pretextul reiterat de dragul Mircea C. cum ca-i instrument de tâmpire) si am procedat asemanator cu tema adiacenta despre invazia amatorilor anonimi si a bulversarii scarii valorilor, ratand apoi cu nonsalanta discutia despre dirijarea lumii prin pariuri si pacaleli de 1 Aprile (ziua de nastere a d-lui Goe) tot anul, astazi as fi dorit sa (nu) dezbatem despre problema eutanasierii asistate. Sau nu. Foarte interesanta de altfel (nu?), mai ales ca in curand o sa devina obligatorie. Sa zicem c-am dezbatut-o si sa declaram deschise serbarile rituale ale ultimului weekend din februarie (in prelungirea Carnavalului de la Rio si in anticiparea celui de la Hollywood) si ale sfântului Dragomir Beatul de iubire: Dragobetele. De unde si haulitura (etnografi asa se zice?):

Mosule cocosule
Ce ti-e barba rosie?
Mi-au rosit-o fetele
Facand Dragobetele.

Dar pentru ca secretul unui divertisment de calitate presupune printre ingrediente si o mica doza de mister as vrea sa reintroduc in circuit povestile de da si nu. Si le mai aminteste cineva? Din acelea in care initiatorul povesteste un inceput de situatie lasand apoi povestea in aer, urmand ca participantii la aceasta varianta sublimata de-a „Hotii si vardistii” sa-i adresesze intrebari punctuale, la care sa se poata raspunde cu „DA”, sau „NU” si carora povestitorul sa le acorde raspunsul corect, astfel incat, din aproape in aproape, spectatorii sa lamureasca partea misterioasa a povestii incepute si neterminate. Iata prima dintre povestile de acest fel care circulau pe vremuri si pe care mi-o reamintesc inca din liceul-cimitir-al-tineretii-mele-depline:

Cica un tip intra intr-un bar si îi cere barmanului sa-i dea un pahar cu apa. Barmanul scoate un pistol de sub tejghea si-l indreapta asupra individului. Acesta ii raspunde speriat: „OK, nu mai e nevoie. Da-mi un whisky!”.

Daca cumva stie cineva deja care este explicatia acestei stranii situatii ar fi bine sa se abţina si sa nu o spuna imediat (cu exceptia cazului in care simte ca nu se poate ab-ţine si neavand incotro, fiindu-i degrab, vrea musai sa dezlege misterul fara sa apeleze la intrebari ajutatoare, ca sa nu dea din stenahorie in apoplexie, altminteri nu). Asa dupa cum spuneam se pot adresa doar intrebari simple, atomice, la care raspunsul natural sa fie „DA” sau „NU”. Prin urmare intrebarea „Ce culoare au ochii barmanului?” nu este o intrebare acceptabila, dar intrebarea „Are barmanul ochii albastri?” este o intrebare OK. Raspunsul este „NU”.

Update: In principal invitatia de a adresa intrebari se adreseaza principalilor nostri parteneri dar in mod exceptional o mentionam pe principala pasionata de astfel de mistere polichinelle din persoana personajului Mitza a biciclista (posesoare a unui blog numit de poveste, desi-i de povesti) precum si pe recenta dedata la mini-mister din persoana personajului Dictatura Justitiei care este si (asa) obisnuita sa adreseze intrebari in instanta, inculpatilor. Cazul nostru prezentat mai sus fiind cu claritate unul de competenta justitiei virtuale. Va multumim pentru neatentie si va dorim WE placut in UE sau oriunde va veti fi afland.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 39 Comments »

Acumularea de capital prin Metoda Monte-Carlo

Posted by Arca lui Goe pe februarie 23, 2012

Sunt unii care numai intineaza idealurile capitalismului

Se parea ca:

Economia mondiala este o afacere de tip cazino

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-11572928-mai-pariaza-fondurile-speculative-decesul-prematur-deutsche-bank-anunta-putea-renunta-acest-produs-financiar.htm

http://focus.hotnews.ro/fonduri-speculative

Pe ce mai pariaza fondurile speculative: decesul prematur. Deutsche Bank anunta ca ar putea renunta la acest produs financiar
de R.M. HotNews.ro
Miercuri, 22 februarie 2012, 17:53 Economie | Finante & Banci

Deutsche Bank a anuntat miercuri ca va propune rambursarea integrala a sumelor investite de persoanele care doresc sa se retraga dintr-unul din fondurile sale speculative, puternic contestat de opinia publica, deoarece propune castigarea de bani pariind pe un deces prematur, relateaza AFP.

Randamentele fondului Kompass Life 3 depind de speranta de viata a unui panel de 500 de persoane, anonime si inscrise pe baza de voluntariat, din Statele Unite. Cu cat decesul lor intervine mai repede, cu atat castigurile sunt mai mari pentru investitori. Invers, daca decesul survine mai tarziu, pariul este castigat de banca.

Aproximativ 10.000 de investitori participa la acest fond lansat in 2007 si care are o valoare de circa 200 de milioane de euro.

Raspunzand unui investitor care s-a plans ca a subscris fara a cunoaste prea bine modul de functionare a fondului, mediatorul federatiei germane a bancilor private (BdB) a recunoscut ca acest produs financiar nu este in acord cu „valorile noastre, in special in domeniul inviolabilitatii demnitatii umane”.

Doua surse din piata financiara interogate de AFP au afirmat insa ca investitorii nu s-au plans din motive morale, ci pentru ca fondul nu aduce suficient profit, avand un randament de 3% pe an intre 2009 si 2011.

-*-*-*-*–*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*–*-*-*-*-*-*-*-*-*-*

UPDATE: Din motive intemeiate suntem fortati sa amanam nemotivat dezbaterea despre care ar fi, daca ar fi, alternativa scolii ca instrument de tampire, cea care ne incarca energetic negativ, preponderent cu balast si cu informatii inutile si/sau in multe feluri daunatoare, coroborata cu existenta practica in stare libera a unei mase mare, mult peste masa critica, de anonimi amatori care se auto-percep ca profesioniosti. Trebuie sa va anuntam ca legendarul Zoso si- tras (b)arca  la mal si-si cauta de lucru. Anul este de gratie: 2012.

Ca Zoso e OUT nu-i cel mai grav fapt. Mai sunt si altele. Exista blogul lui Mihai Giurea Capitalism pe paine. Iar daca asta nu-i suficient…

Posted in Arcaluigoeologie | 30 Comments »

Tema de (a)casa

Posted by Arca lui Goe pe februarie 17, 2012

Moral, aMoral, iMoral, Sfânt
Ceasul cu pupaza ne anunta ca incepe weekend-ul.
Noduri in papura.
Noduri in batista.
Am cravata mea.

Contra plictiselii potentiale oferim doua teme de (a) casa. Ca sa fie.

A. Tema de casa: Cat de (in)utila este scoala (?)
B. Tema de casa: Spatiul Confuziei – Invazia Anonimilor Amatori. Pana unde? Pana cand?

Temele de mai sus sunt teme majore care au fost abordate pe multe bloguri renumite (printre cititorii lor), fara a se fi ajuns la concluzii definitive si/sau epuizare sistemica. Recent cele doua teme, aparent disjuncte sau disjunse, au fost abordate de niste falsi bloggeri intr-o gazeta (evz) cu multi cititori si comentatori amatori, anonimi, fara scoala si fara cei 7 ani de acasa. Asadar dezbaterea acelor teme in acele spatii este cu totul si cu totul nepotrivita. Nu vreau sa sugerez prin asta ca aici, pe Arca noastra a lui Goe, dezbaterea acelor teme ar fi potrivita. Nu. Nici vorba. Zic doar ca nu e nepotrivita. N-ar fi nepotrivita daca scopul primordial ar fi dezbaterea. Dar nu. Nu e. Scopul principal este desigur, depozitarea. Conservarea. In vederea unei regasiri si recuperari viitoare. Daca n-ar fi weekend dar ar fi zile nelucratoare am incerca sa unificam cele doua teme si sa demonstram fara putinta de tagada ca sunt una si aceeasi tema, precum electricitatea cu magnetismul, si anume tema majora a zilelelor noastre de ani si ani de zile. Dar nu. Nu putem. Pentru ca e (totusi) weekend. Asa ca va vom da (pe cine?) pe mana unor specialisti care reusesc intr-o maniera ce frizeaza paradoxalul sa aiba 100% dreptate si, in egala masura, sa greseasca 100%. O incalcare vadita a legii conservarii procentelor. Citind articolele propuse nu se poate sa nu fiti unanim de acord cu autorii pentru ca apoi sa gasisti ca nu-i chiar asa. Ba e chiar pe dos. Va doresc emotii usoare si lectura placuta.  Celor care stiu sa citeasca. De la ceilalti astept comentarii interesante sau solutii personale la cele doua teme de (a) casa. Ca sa… Sau nu.

Materialul No.1. Din Scoala. Privind înapoi cu mânie, adesea ne întrebăm la ce ne-a folosit şcoala, anii lungi şi grei care ne-au fost furaţi din copilărie şi adolescenţă. Ne-am „pedepsit” în şcoli timp de doisprezece ani, sau mai mult, ca să ne dăm acum seama că nu mai ştim nimic din tot ce ne-a fost vârât în cap cu de-a sila. Şi că, chiar dac-am mai şti, oricum nu ne foloseşte la nimic. Nu se poate să nu te-ntrebi dacă a meritat. De ce am fost treziţi în zori şi duşi, somnoroşi, de mânuţă, către clădirea enormă şi rece ca un mausoleu sau o închisoare? De ce s-a ţipat atâta la noi, de ce am fost atât de terorizaţi? De ce visăm şi acum că suntem scoşi la tablă la matematică şi nu ştim nimic? Va compensa ceva din viaţa noastră de adulţi traumele la care ne-a supus şcoala, aşa cum s-a făcut şi se face şi azi? La ce ne-au folosit nesfârşitele exerciţii şi probleme rezolvate la matematică, la fizică şi la chimie, atâtea date memorate la istorie, dacă acum nu mai ştim nici regula de trei simplă? Dacă oricum n-avem la ce s-o aplicăm? Dacă toţi cei faimoşi şi plini de bani au fost şcolari mai proşti decât noi?

Nici unu la sută din ce am învăţat în şcoală nu folosim în viaţă.  (citeste tot articolul AICI).

-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*-*

Materialul No.2 Ofensiva amatorilor – Ofensiva anonimilor

Apropo de cretini, idioţi şi alte categorii favorizate de internet.

  • Regula numărul unu e că orice tembel poate avea un fan club, deci merită efortul. Frecvenţa cu care baţi câmpii se transformă cu timpul în reputaţie, indiferent de mediul în care activezi. Iar seriozitatea tonului te va ajuta să ajungi şi mai repede la consacrare.
  • Regula numărul doi: nu râde la poantele altora, ci foloseşte-le ca să dovedeşti câtă dreptate ai şi cât sunt ei de superficiali. Toţi amatorii au întotdeauna la îndemână o cauză înaltă.
  • Regula numărul trei: Nu îţi schimba părerea chiar dacă cineva îţi demonstrează că nu ai nicio urmă de dreptate. Şi fii convins că toţi cei din jurul tău sunt nişte amatori nenorociţi

(citeste tot articolul AICI).

Update: Sa nu uitam. Persoanele de fata se auto-exclud. Personajele nu. Nu, nu…

Update 2: Doi amatori care ne sunt foarte dragi isi serbeaza azi (19 Feb) ziua de nastere: Marin Sorescu si Constantin Brancusi. Niciunul dintre ei n-a urmat scoala de talent sau vreo scoala anume de geniu reusind totusi sa faca lucruri foarte deragutze (ca sa zicem asa). Faptul ca azi sunt revendicati de grupul profesionistilor notorii (ma rog e treaba lor) nu ne poate impiedica sa-i sarbatorim si noi, recitand impreuna un poem var-Shakespearian la Masa Tacerii, pe marginea marii.

Update 3.14 – Articol de citit AICI – Dreptul de a fi ales vs. dreptul de a ramine ales.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , | 38 Comments »

Amagirea si Melancolia

Posted by Arca lui Goe pe februarie 15, 2012

Amagirea: Fie ca suntem atei (auto-dumnezei) ori ca suntem oameni cu credinta in Dumnezeu, ori ca suntem agnostici, apatici, lunatici, sloisti, solipsisti ori vegetarieni, cu totii am fi gata sa juram ca viata in genere este un lucru minunat, superior si ca existenta vietii in splendida ei diversitate (asa cum se vede la Animal Planet sau la National Geographic, la gradina botanica, la gradina zoologica, la tara la bunici, ori de-a dreptul in padure si mai ales in societatile zoon politikon, de la amiba pana la om) este in esenta ei buna, divina, superior organizata, magica. Viata e buna si, prin urmare, moartea e rea. 😯 Orice om capabil sa distinga intre bine si rau, sau mai pe scurt orice om, in acord (bio)logic maniheist cu rebeliunea post-minerala de sorginte tribala (sic) traieste cu convingerea (o achizitie recenta si superficiala consolidata precar in renascentism si iluminism) ca viata in sine este buna. Nu rea. Totusi cu ceva mai multa straduinta, folosind acelasi instrumentar intelectual, logic, moral, mistic, afectiv ori de genuri adiacente, cu consecventa si buna-credinta nu se poate evita evidenta: in contextul mentionat anterior viata este o forma malefica de organizare a materiei (ca o mafie), un exces malign, o excrescenta tautologic tumorala pe tesatura universului (a-emotional in sine), o etapa ontologic superioara, ca sursa si ca scop al raului. Cu cat formele de viata sunt mai organizate, mai avansate cu atat mai mult raul adiacent este mai sofisticat, mai complex, mai abundent, in forme din ce in ce mai aberante si mai nejustificate, ilogice, facand raul mai independent in raport cu  banalele instincte primare de conservare si perpetuare. Viata, vorbele, banii sunt mijloace ideale de abstractizare a raului. Din aceasta perspectiva rasare Melancolia (a lui Lars von Trier; nu ratati ca nu stiti ce pierdeti) care, intre Crima si Pedeapsa, ofera Verdictul si Sentinta, pronuntate, acceptate, executate. Vivat. Inainte de a intra in incurcaturi si conflicte (i)morale despre ce achizitie minunata sau malefica ar fi sa fie viata in univers, trebuie spus ca viziunile maniheiste pot fi considerate in alternanta cu cele relativiste ori ontologice. Ceea ce noi chiar facem. Asa ca pâna la urma (totul) este ceea ce este. Raul si binele sunt (ha, ah) absolut relative. 😉 Pe aceste coordonate fiecare isi gaseste cum poate echilibrul (mereu dinamic, mereu schimbator) intre viziunea individuala/personala, relativa, asupra binelui si raului si constrangerile in raport cu viziunea exterioara asupra binelui si raului, ca rezultanta globala/social-tribala, inca si mai relativa, a actiunii combinate (nu doar insumate) a restului lumii. Diferentele notabile intre anvergurile distantelor care-i separa pe  indivizi (la un moment dat, de referinta) de pozitia de echilibru (asociata unei stari de confort optim) este o problema  extrem de complicata pe care nu ne propunem s-o luam in discutie aci. Nici macar asa, de amorul artei.  Acceptand dimensiunea ludic-hedonista a existentei in stare vie, preferam sa luam in considerare, aici,  in mod exclusiv aspectele comice ale vietii, pe palierele sale amuzante. Pentru cine e in stare sa le sesizeze. Pentru cine nu, nu. Fireste.

Exemple (lucruri cu aer grav care reusesc sa amuze):

  • Revolutia cu microbisti: Vrem Guvern Tehnocrat pana la alegeri si monarhieAveti de ales intre Mihai si Paul. Exemplu de bine relativ si euforic: Protest pe 11 februarie, ora 17.00, Piata Universitatii. Manifestul Ultrasilor. JOS CLASA POLITICA! Vrem guvern de tehnocrati pana la alegeri si monarhie constitutionala. Mai intai vreau sa spun cateva cuvinte. Trebuie iesit in strada. Daca toti cei nemultumiti de tara in care traim am iesi in strada, am schimba tara in 7 zile. NU E GLUMA! E vorba despre PUTEREA PE CARE O DEGAJA MENTALITATEA NOASTRA! etc, etc, etc…
  • În padurea cu alune aveau casa trei pitici. Vine pupaza si spune: „Simptomatic, idiosincrazia dilematica îsi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsulînd filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape… etc, etc, etc.
  • Andrei Plesu este in Criza de subiecteSă-l înjuri pe Băsescu? (Forumist: „Păi nu tu lai făcut preşedinte? Mă p… pe intelectualii lu’ peşte! Huo! La ştreang! Ţigani nenorociţi, care vă umflaţi pe banii noştri!“. Sau: „Cam tîrziu te-ai trezit, nea Pleşule! Sau simţi că se scufundă barca şi vrei să-ţi asiguri o sinecură şi sub guvernarea următoare? Mi-e scîrbă!“ Sau: „Nu te mai preface că-l înjuri pe şefu’. Tu şi cînd îl înjuri îi sugi pwoohlaa…“) etc, etc.

Dl. Andrei P. (aka nea Plesu) o fi in criza mare moncher (de subiecte), dar este si in faza avansata de iluminare si imunizare fata cu libera exprimare a oricui. Ceea ce e lucru mare. Poate mai incearca si altii.

  • Iar de – AICI – se va alege un episod la intamplare. De ex. Episodul 1. 🙄
  • Ii multumim si lui Tony pentru sugestii.
  • Update: Taman la pont:

Posted in Arcaluigoeologie | 39 Comments »

Aniversari si ono-mastici

Posted by Arca lui Goe pe februarie 13, 2012

  • Alaltaieri (unsp’ce feb) a fost ziua lui Edison.
  • Maine (14) e sf. Vali. Profit de ocaziune pentru a le ura la multi ani tuturor celor pe care-i cheama Vali, Valentin, Valentina, Valerică, Valerica, Valeriu, Valeria or Valentino dar mai ales celor care sarbatoresc acest sfânt desi nu-i cheama asa:

Update: 14 Februarie 2012: In avanpremiera zilei de Dragobete, Sf. Valentin este (ar trebui sa fie) o sarbatoare din ce in ce mai cuprinzatore pe care o pot celebra (in fel si chip) Valentinii si Valentinele (multi, putini cati ori fi), indragostitii (multi am fost, putini am ramas) precum si aspirantii la acest titlu sublim si trecator. Intrucat intelepciunea populara ne invata ca atunci cand iubesti, sexul nu conteaza (ci dragostea e mare) ne vom trezi in curand ca acest Sf.Vali poate fi (in mare secret Polichinele) si patronul narcisistilor de toate riturile si chiar al artistilor si onanimilor din blogosfere. O sarbatoare planetara, prin urmare. Vivat. Noi, de exemplu, il iubim pe dl.Goe ca pe noi insine.

Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate –
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt’dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
– De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
– De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs –
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!…

Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
– Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu –
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică –
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: „Nu”.

De vorba cu mine insumi – Ion M.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 6 Comments »

Criza de Guvern

Posted by Arca lui Goe pe februarie 9, 2012

In sfarsit s-a intamplat un miracol. Nu ma astept sa tina mai mult de trei zile pentru ca atunci s-ar dovedi ca nu-i nicio minune la mijloc ci doar o facatura. Minunea, doamnelor si domnilor, consta in aceea ca schimbul simbolic al generatiilor politice la varf arata bine, ca trend si ca salt. Calitativ. De la Traian Basescu la Razvan Ungureanu. Un salt atat de evident incat nimeni nu-l apreciaza la adevarata valoare simbolica. Toti cei care au deplans faptul ca Romania n-a avut sansa unei reprezentari civilizate in persoana unui intelectual rasat, cult, educat, colectionar de arta si intemeietor de muzee, in persoana infractorului Adrian Nastase, gasind in acest fapt un pretext formal extrem de solid in contestarea presedintelui ales, betivan, curvar, circar, needucat, rudimentar, prost crescut, ei bine toti acestia ar trebui sa se bucure din inima. Traian Basescu le-a inteles suferinta si a acceptat sa le ofere tratamentul potrivit, un inlocuitor pe masura asteptarilor: intelectual, inteligent, respirand cultura, inclusiv cultura politica, diplomatie, un personaj care s-ar potrivi cu mare usurinta in posturi cu vizibilitate in orice cancelarie, guvern sau parlament euro-atlantic.

Descrierea facuta de catre Andei Plesu (un alt extraterestru pe piciorul de plai cu gura de rai) premierului desemnat este intr-un excelent acord cu realitatea. Cruda realitate. Faptul ca persoana lui Razvan Ungureanu, care este, nu reuseste sa inhibe semnificativ, persoane, personaje, precum si productia record, generalizata, de discursuri ga-ga, se datoreaza desigur faptului ca ne aflam inca in zodia imbecilului de foc, care fiind la putere in societate, nu se inhiba defel. Nu ma indoiesc de faptul ca minunea, asa cum e ea acum, proaspata, nu va dura mai mult de trei zile. Vor incepe, au inceput deja, sa curga zoaiele si pietrele aruncate din toate partile de catre cei fara pacat, egalii valoric ai amaratului Razvan Ungureanu, utec-istului… etc. Cert este ca n-are fata de premier pentru Romania profunda de acum. Se va infesta, se va sparge, se va juli, si va uniformiza… Dar pana atunci doamnelor si domnilor, va rog sa inchideti pentru o clipa ochii si sa va imaginati cam cum ar arata Romania sau o alta tara, oarecare, capabila sa promoveze, sa propulseze si sa impuna la conducerea sa, prin scrutin electoral, in Parlament, la Presidentie, in Guvern… macar 300 de politicieni de talia lui Razvan Ungureanu. De la Escu la Eanu. Ce fel de tara ar fi aceea? Gata? Gata, ati visat destul. Acum as mai vrea sa spun ca in locul lui Mihai Razvan Ungureanu as dispune imediat infiintarea unui nou minister: Ministerul Umorului si al Bunului-Simt si l-as numi acolo pe nimeni altul decat pe Dl. Niku Electriku. Sunt sigur ca stie ca diferenta dintre 1 Watt si 1 Volt este 1 Amper.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 34 Comments »

Domnul Sufletzel (III si XIV la patrat)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 6, 2012

Poate va intrebati cine este Dl.Sufleţel. N-avem timp sa va explicam nici astazi. Poate data viitoare. Pâna una alta va prezentam:

Starea na(ra)ţiunii in preajma zilei de Unşp’ce Februarie. Bis.

  • Soriiiiin Iliesiuuuuu face apeluri. Stiu, asta nu e o stire. Strange semnaturi. Nici asta. Vrea monarhie via anarhie si propune solidaritate pe liste pentru demiterea raului mic, care a crescut mare, prin nebagare, de seama (sau ”in seama” a cuplului de comici cu care orice televiziune serioasa s-ar mandri: Iliesiu-Padina. Mai putin TVR1). Ca sa fie treaba treaba, acelasi consacrat al literaturii epistolare in forma de apel a scris o scrisoare foarte deschisa, adica sincera, GDS-ului care si asa nu se mai stie ce e (dupa cum bine zicea si dl. Andrei P.) in care il trage de sireturi la raspundere pe Andrei Plesu. Scrisoarea a fost gazduita si pe bloguri celebre, precum blogul de la Corabia si blogul de dincolo de Paltinis (dar dincoace de Tis) al d-lui Vasile cel mai Mare (Gogea Mitu) (aci).
  • Cuminte, conul Dorin (Tudoran) simtind ca dl.Iliesiu nu-i un roman normal, la cap, nu i-a semnalat scrisoarea si nu i-a semnat apelul. Ce-l costa (concordia?) sa-l semneze macar asa din spirit civic de solidaritate intelectuala. Nu, domnia sa a preferat romanul normal din care se poate confectiona mai lesne chip cioplit. Pentru altii. Adica altora, caci nu-o fi conul o figura geometrica atata de naiva incat sa mai creada in Mos Craciun, la varsta domniei sale. A poetului nu a mosului. Ca mosul e tanar, Doamne. Calculati si singuri stiind ca (a) nu s-a nascut ieri (ci alaltaieri) si (b) ca este locuitor al Washington-ului, fiind si cetatean. American.
  • Demisii politice in lant: Mai intai (ca o prevestire rea) demisioneaza Ministrul Andrei Plesu, din Guvernul de taina din umbra al Adevarului (aripa Patriciu-Gregoire). Apoi direct din Senat-ul EvZ demisioneaza Senatorul Mircea Caratrescu (acest Mircea Geoana al editorialismului politic) pentru ca in cele din urma, doborat de ciumpalaci in alianta cu oamenii de zapada din PU, e-luminati civic de steaua Craciunului, insusi Emil Boc (acest Emil Cioran al guvernarii pe vreme rea). Despre mareţia micuţului Emil Boc alta data mai pe larg si pe mai inalt. Docamdata consecventi politicii mostenite pe Arca lui Goe nu promovam stiri prin care si asa fac audienta la zi toti ciumpalacii. N-am facut nici cand a murit Paunescu, nici cand s-a sinucis Madalina Manole, n-o s-o facem nici acum. Are cine. Deocamdata se zvoneste ca oamenii de zapada din PU l-ar prefera ca premier pe Yeti si nu pe claunianul craciunesc care nu-i destul de klingonian, desi e verde ca b-radu. Vezi si: Salam sasesc de Sibiu, la rece, in urbea fostului viitor prim-ministru, tinut in conservare prelungita, pana la Craciun-ul viitor (unul Klaus sau Iohannis… in sfarsit, vivat) cand, dupa alegerile din noiembrie Traian Basescu va trebui sa-l numeasca pe prim-ministrul Ponta, obraznic.
  • Vestea cea mai proasta dintre toate, din seria demisiilor politice in lant, este aceea ca poetul, dizidentul, analistul si militantul politic, comandantul Viorel Padina de la Corabia cea Mica, isi retrage si el sprijinul acordat pe gratis (adica degeaba) comnadantului suprem al Corabiei celei Mari, Romania, hotarat (citez din memorie) sa nu se mai ghideze numai dupa ce spun talibanii pro Basescu ori salariatii / stipendiatii, intr-un fel or altul, ai regimului Basescu. Sobolani de pe toate Corabiile, inotati, inotati, inotati (a zis si Lenin). Malul e aproape. Ca doar nu era nebun nici capitanul sa duca ambarcatiunea prea in larg. Ca nu avea de ce. De ce ce?
  • O ce (po)veste minunata: O noua stea de Craciun. Onest, frumos si destept. Daca nu-l o-moara Crin pe Şiret, de ciuda, tanarul are in fata un viitor (a)politic stralucitor. Mai ceva decat chelia presedintelui. Abia maine Claudiu va deveni ceea ce azi nu va putea fi niciodata. Super-be manevrele opozitiei politice si mediatice din Romania. Lectie scoala de manevre prin zapada, de manual. A la carte. Parca ar fi fost inspirate si regizate de insusi Ion Iliescu. Ce poate fi mai eficient decat sa le dai sobolanilor prilejul de a zbura, pretextul de care aveau nevoie ca de aer. Daca tot n-ai la indemana un rau mai mic, le oferi un bine potential: vointa populara a celor mai frumosi si mai căliti dintre romani, plus un simbol: romanul normal. Acuma numai prost sa fii sa nu te dezici de Basescu. Ocazie unica. Nu inteleg de ce mai stau pe ganduri Tismaneanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, TRU, Patapievici, Mihaies, EBA etc… Loialitate? Teama? Calcul? Scarba? Cert este ca d-lui Basescu nu prea i-au iesit figurile. Cu exceptia uneia care i-a iesit perfect (aferim nene Traiane), in rest, ocupat sa se tina cu spatele la usa pe care o forteaza de 8 ani de zile, zi de zi, cei scosi afara cu de-a sila, n-a prea reusit mare lucru. Aproape ca si cum n-ar fi fost acasa, soarecii jucand pe masa. Plus ca acuma, la spartul targului, aia care fortau usa s-au prins ca e mai bine sa intre prin ferestre. Prin toate deodata. Prin ferestrele sparte cu pietre de demomstranti: vox populi. Ca incepem naibi sa si vorbim vulgar.

Stiri extreme de la departamentul de externe:

  • Circa 10.000 de slovaci au manifestat sambata la Bratislava impotriva coruptiei la nivel inalt, cerand condamnarea politicienilor corupti. Nasol. La noi e invers. Adica viceversa. Se demonstreaza pentru iertarea coruptilor. Mai sta naiba sa-i numere ouale infractorului Nastase?
  • Atentie la calculatoare. Un tip a murit (de epuizare) dupa ce a jucat zile si nopti jocuri pe calculator. Culmea este ca vecinii de consola au bagat de seama ca ceva nu-i in regula cu el (fiind mort, normal) abia dupa 9 ore. Dar ce? Parca noua nu ne-a luat ani de zile pana sa bagam de seama ca mai multi vecinii de blog, au murit demult, la datorie, in timp ce-si exercitatu spiritul civic. Din greseala.
  • Un om traieste fara inima Hm. Mare chestie. La cati traim fara creier (desteaptat-te romane) asta nu-i buna nici macar la faptul divers. Ia uite alta mult mai buna:
  • Ponta si teoria haosului. O stire care nu necesita comentarii fiindca vorbeste exhaustiv de la sine: Nu schimbam conducerea de la Banca Nationala! Nu schimbam structura functionala a DNA si ANI, chiar ne pare rau ca mandatele lui Daniel Morar si Catalin Macovei sunt la final. Respectam acordul cu FMI si Banca Mondiala. Suntem de acord cu Tratatul de Guvernanta Fiscala. Vrem sa respectam ACTA, dar trebuie informata populatia. Am spus delegatiei FMI ca vrem ca banii din privatizari sa nu mai ajunga la bugetul de stat pentru salarii si pensii, ci sa ramâna pentru modernizare. Nu promitem mariri de salarii si pensii pentru ca România va ramâne în criza pâna în 2016. Mai mult, vom taia clientelismul din companiile de stat, pentru ca eu nu mai suport aceasta situatie! Vom face un referendum pe tema monarhiei, pentru ca eu am un mare respect pentru persoana Regelui, desi personal voi vota pentru Republica. – Victoras Ponta, viitor prim-ministru al Romaniei.
  • CARAGIALE NENE – Noi dovezi ca I.L.Caragiale s-a nascut prematur, murind cu 100 si ceva de ani prea devreme, in raport cu vremurile. Un citat la intamplare: „Noi, românii, sîntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gîndeşte prea mult, ne putem mîndri că cel puţin se discută foarte mult.“ (p. 80).
  • Si in fine dovada prin care se vede, in reluare, ca Sebastian Lazaroiu a fost lasat in offside. Pacat. Mare Pacat. Sutase asa de frumos, din foarfeca, direct in vinclu: De ce-ar pleca Boc. La ce-ar mai fi ramas.

3,14 la patrat = ππ.

va urma – Dl. Sufletzel.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 32 Comments »

Pupat Piatza Universitatii

Posted by Arca lui Goe pe februarie 3, 2012

Imi place atmosfera din Piata Universitatii. Imi plac la nebunie protestele dar si demonstratiile. Quod erat demonstratum. Se imbina intr-o maniera fascinanta, specific romaneasca, utilul cu placutul si hazul cu necazul. Ar fi frumos sa-i ia Dumnezeu mintile si s-o impinge necuratul pe minstra turismului sa incerce sa promoveze imaginea Romaniei aici, la km 0 al democratiei. Infierbantati de ger demonstrantii pentru reforma  s-ar putea lasa sedusi de ideea de a-l vedea pe dracul gol si cool deposedind-o pe blonda ministra de tzaolele scupme, pentru a o lasa-n pielea goala, intr-un pictorial de iarna, care nu-i ca vara. Acum insa lasand gluma la o parte, in laturi, trebuie spus, fie cine ce-o zice, ca protestele, in general, si astea de acum in special, sunt foarte bune, corecte, democratice, utile si spre binele general. Cu conditia sa sa nu se piarda pe sine si sa se incheie glorios intocmai si la timp. Inainte de a degenera. In ger sau in spring. Ca urmare a audientei periferice, neesentiala in raport cu evenimentele, pe care o are blogul nostru, as indrazni sa promovez, fara cea mai mica intentie de persiflare, partea umoristica a acestui fenomen altoit pe butura revolutiei anti-comuniste din decembrie 89 si pe ramura poetica a rascoalei anti-mineresti a golaniadei din 13-15, pastrand speranta ca tanarul Coriolan Craciunescu va fi mai bun decat predecesorul sau Coriolan Muntenescu, astfel incat sa si-l aminteasca conul Zaharia, de la 11 Februarie (mult nu mai e) macar si la anul pe vremea asta.

Iata asadar cteva texte cu mare potential artistic culese la cald din ger, de la piata:

Tinerii au anuntat ca vor veni zilnic, de la ora 20:00 pâna la 22:00, pentru a nu lasa piata libera. Sloganul lor: „De la opt la zece seara vin aici si-mi apar tara!„.

 „Domnul preşedinte este un om rău, nu vreau să-mi fure viitorul!”

Am venit în Piaţa Universităţii ca să protestez împotriva lui Boc, Băsescu şi Udrea. Pentru că au tăiat salariile părinţilor mei şi acum stăm foarte prost cu banii şi, pe lângă asta, au făcut foarte mult rău ţării noastre. Nu mai există lo­curi de muncă, tati şi mami se descurcă tot mai greu, banii sunt foarte puţini şi au fost folosiţi de politicieni să devină mai bogaţi şi e păcat de sângele vărsat. Nu ştiu foarte multe despre Revoluţie, dar am citit că foarte mulţi oameni au murit atunci ca să avem acum democraţie. Ne-a învăţat la şcoală ce înseamnă asta, şi mie îmi pare rău de toţi oamenii ăia care au murit. Domnului preşedinte Traian Băsescu i-aş spune să demisioneze, nu ştiu cine să vină în locul lui, un om mai bun, asta este clar. Domnul preşedinte este un om rău, pentru că a furat din banii lui mami şi lui tati, din banii ţării şi nu vreau să-mi fure şi mie viitorul. – Ungureanu Maria, 11 ani, elevă. 

„Noi suntem «demos» şi deţinem «cratos»”

M-a scos din casă ceea ce a scos pe ma­joritatea, cred eu, şi anume nesimţirea domnului preşedinte, care nu-şi merită apelativul de domn, dar eu încă ştiu ce-i ăla res­pectul, spre deosebire de dânsul. Pe scurt, asta m-a scos din casă, lipsa de respect, pe care o simţeam de foarte multă vreme, iar picătura care a umplut paharul a fost domnul Arafat. Şi-am continuat să vin aici, în Piaţă, pentru că am aşteptat o reacţie din partea domnului preşedinte. Mă aşteptam să iasă şi să plângă măcar. Să zică ceva, nu l-aş fi crezut oricum. Discursul de ieri nu a făcut altceva decât să mă facă să stau aici până la primăvară. Noi nu suntem nişte marinari. Ţara nu este o navă. România este compusă din cetăţeni liberi, care trăiesc într-o democraţie. Noi suntem „demos” şi deţinem „cratos”. Prin urmare, nu suntem nişte marinari care se execută la ordinele comandantului, din câte îmi amintesc eu, preşedintele este în slujba poporului. Cu alte cuvinte, poate domnul Băsescu ar trebui să execute, chiar şi în faţa mea. – Nicoleta Carjoan, 25 de ani , specialist în marketing şi vânzări la TVR

„Aş vrea ca românii să fie mai solidari”

Eu vin în Piaţa Universităţii pentru că Băsescu este dictator. Are stofă de dictator, din prima clipă de când a devenit preşedinte am simţit lucrul ăsta. Însă atunci era pe val, era plăcut de toată lumea. Nu sunt de acord cu ceea ce face acum. Îşi atribuie nişte lucruri care nu se regă­sesc în Constituţie. Totuşi, pe mine nu m-a păcălit domnul Băsescu. Cum a reuşit să păcălească atâţia oameni, nu pot să-mi explic. Am văzut dincolo de păcălelile domnului preşedinte. Îmi place să fiu liberă, să nu fiu constrânsă. Cu toate că eram tânără când a căzut Ceauşescu, observ acum aceleaşi apucături la domnul preşedinte Băsescu. Iar motivul principal pentru care m-am hotărât să ies în Piaţă a fost acela că nici măcar pe vremea comunismului nu ne-au tăiat atâtea drepturi şi beneficii. Ne taie din libertate, ne fură viitorul. Aş vrea ca românii să fie mai solidari. Recunosc că am avut câteva zile un sentiment de frustrare. Vedeam oameni prin supermarketuri care se plimbau şi îşi făceau liniştiţi cumpărăturile şi mă gândeam: „Habar n-au ce se întâmplă cu viaţa lor, pentru ăştia ies eu să îngheţ ca o proastă”. – Mădălina Ion, 39 de ani, artist plastic. S-a căsătorit acum două zile.

Noi am venit aici pentru că salariile sunt mici, pensiile la fel, ba mai mult, le-au tăiat, iar acum cei de la putere vor să ne corupă din nou cu tot felul promisiuni şi minciuni.

Mai multa literaura vie se gaseste AICI.

Cu toata realitatea (nu TV) tragica ce a nascut aceste discursuri trebuie sa marturisesc (fara nerusinare) ca am râs cu lacrimi citind aceste texte recitate cu sinceritate de românul normal, ca mine, ca d-voastra sau ca Claudiu Craciun. Asta e. Sunt condamnat sa ramân o fire vesela. Peste ani multi altii vor râde,  asa… retroactiv, citindu-le, de-o fi una, de-o fi alta. Si e stiut ca cine râde la urma râde mai bine. Acuma ce sa fac daca nu poci sa ma abtin? Pentru ca mi-e naturelul simtitor. Caci eu am tinut si tiu la umor.

Cum să mai scrii versuri lirice
în aceste zile când tânărul martirizat
e scuipat de surori în spitale
iar adevărul este cărat la gunoi
în căruţe trase de cârtiţe ieşite la lumină?
versuri parfumate pentru mama
care-şi caută copilul omorât cu ranga?
metafore subtile pentru stomacul
muncitorului umplut cu sofisme proletare?
azi versurile lirice sunt adevărată jignire
lăudat fie poemul gloduros poemul strâmt poemul orb
ca timpul prin care trecem cu picioarele retezate
( Refuz categoric –  Petre S.)

Posted in Arcaluigoeologie | 20 Comments »

Domnul Sufletzel (II)

Posted by Arca lui Goe pe februarie 3, 2012

Stimaţi prieteni, vreau încă de la început să vă dau o veste îmbucurătoare, mai ales pe vremurile astea de viscol şi răscoală.

Şi anume că Traian Băsescu, Ion Iliescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Diaconescu, Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Roberta Anastase, Vasile Blaga şi oricine mai vreţi dumneavoastră dintre actorii circului nostru politic cotidian au dispărut cu circ cu tot şi pentru totdeauna. Anticipez neîncrederea, dar şi sfioasa speranţă pe care vi le-am stârnit cu ştirea aceasta. Ele seamănă cu licărul de bucurie din ochii ciukcilor din Siberia când un activist a venit să le anunţe zborul istoric al lui Gagarin: „Tovarăşi, ruşii au plecat, primii dintre toate popoarele, în cosmos!” La care un bătrân a dat glas speranţei generale: „Toţi?!”

Da, toţi, cu parlament cu tot, cu consilieri şi secretari, cu ziare, televiziuni şi bloggeri şi postaci, cu partizani şi defăimători, întreaga viaţă politică românească. Fireşte, cum pe lume nu se întâmplă minuni (singura minune e că lumea există, scria Wittgenstein), trebuie să mă plasez pe poziţia neprincipială a idealismului subiectiv pentru ca afirmaţia mea să capete valoare de adevăr. Cei de mai sus n-au dispărut din realitatea obiectivă pe care o percepem cu simţurile, cum ne spunea bătrânul profesor de socialism ştiinţific din liceu, cu talpa lui groasă cât un dicţionar la piciorul drept, ci din lumea mea, din realitatea mea interioară. Ei vor continua să existe şi să se agite, dar ca nişte tipi din Australia pe care nu i-am întâlnit şi nu-i voi întâlni niciodată.

E un fel încâlcit de a spune că de astăzi voi părăsi orice preocupare politică, orice implicare, prin scris sau chiar şi numai prin citit, în orice ţine de acest domeniu pe care îl cunosc acum ca pe propriile mele buzunare. Mai mult, îl cunosc pe propria piele, asemenea condamnatului din colonia penitenciară a lui Kafka. Am făcut jurnalistică, în mare parte politică, timp de vreo opt-nouă ani. Cred că e destul pentru cineva al cărui sens în viaţă e cu totul altul.

Mircea si-a inchis Blogul

Am acumulat în tot acest timp experienţă cât pentru o viaţă întreagă. Nu mă plâng, n-a fost întotdeauna insuportabil, aşa cum este azi. Ştiu acum mult mai bine la ce mă pot aştepta de la oameni, chiar de la cei apropiaţi. Am părăsit uriaşa iluzie că devii tot mai iubit pe măsură ce se acumulează în urma ta produsele unei vieţi de muncă. Sau că vocea ta este mai respectată. Am văzut cum, pe rând, toţi cei pe care-i admir pentru opera lor s-au retras din spaţiul public. E şi firesc: i-am văzut târâţi în toate noroaiele lumii, căci adversarul politic nu mai e nici filozof, nici scriitor, nici măcar fiinţă umană, ci doar carne de tun pentru pamflete, caricaturi şi injurii pur şi simplu. Mi-a ajuns, m-a răzbit în fine şi pe mine. Mă-ntorc la versurile lui Eminescu: „Zică toţi ce vor să zică,/ Treacă-n lume cine-o trece…” Dacă va veni sfârşitul lumii, voi fi ultimul care-o s-o afle.

Prin urmare, voi scrie aici, de-acum înainte, despre orice în afară de acidul sulfuric în care-am înotat timp de nouă ani, prins în mod absurd într-un război care n-a fost niciodată al meu. Voi scrie despre cărţi de toate felurile şi despre oameni, despre ce mi se-ntâmplă, despre ce cred despre ce mi se-ntâmplă, despre câte-n lună şi-n soare, atâta vreme cât mă vei răbda şi cât mă va răbda conducerea ziarului, care m-a îndemnat să-mi păstrez totuşi rubrica. Deşi pe hârtie, ar putea fi un fel de blog sau un fel de jurnal din familia celui pe care Dostoievski (nu, nu mă compar cu el) îl scria şi-l publica în ultimii ani ai vieţii. Voi merge şi pe forumul articolului, pe unde, din pur instinct de conservare, n-am mai hălăduit de luni de zile. Poate că voi afla de data asta nu doar, ca de obicei, cât de lichea şi de vândut unora şi altora am fost în toţi aceşti ani, ci şi ce crezi tu, cititor genuin, despre toate acestea. Şi cam cum ai vedea tu noua formulă a rubricii mele. Ce te interesează cu adevărat, ce ţi se pare că merită, în vacarmul general, să existe ca o contrapondere sau ca o alternativă?

va urma

După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înşelate în aşteptările lor cele mai sfinte,
Au găsit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.

În fiecare dimineaţă,
În faţa oglinzii,
După ce îşi creionează sprâncenele,
Îşi fac buzele
Cu şoricioaică,
Pun şoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Şi aşteaptă.

Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimţire,
S-a făcut şoarece de bibliotecă.

Nu mai mângâie decât ediţii rare,
Cel mult broşate
Nici una legată în piele,
Decât parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele îl aşteaptă.
Otrăvite-n cele cinci simţuri – aşteaptă,
Şi dacă Don Juan şi-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
Cum zilnic este înmormântat câte un soţ iubitor,
Mort la datorie,
În timp ce-şi sărută soţia
Din greşeală.

(Don Juan  – Marin S.) 

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: | 7 Comments »

Domnul Sufletzel

Posted by Arca lui Goe pe februarie 1, 2012

Dorin Tudoran

S-a delimitat, cu martori

de cei  care afirma ca Basescu ar fi un Tiran

si ca Romania s-ar afla sub Dictatura.

Domnia sa considera, prin urmare

Ca Basescu nu e Dictator,

iar Romania se afla in Democratie.

Afirmatiile prin care se dezice astfel de

Antonescu, Ponta, Radu Humor si altii

au fost facute pe blogul sau

cu ocazia anuntarii unui premiu ce urmeaza sa-i fie decernat

in curand

in Romania

(va urma) 

C’est un jour
où le papillon vient

et se pose sur 
ma cigarette allumée 
je le regarde ébloui
devenir cendres
je me rends compte qu’il s’agit
d’un suicide
à substrat politique
mais je ne comprends pas pourquoi ce choix-là
pourquoi ma cigarette

(Du suicide – Matei  V. )

Posted in Poetul GreFo | Etichetat: , | 44 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: