(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 15 februarie 2012

Amagirea si Melancolia

Posted by Arca lui Goe pe februarie 15, 2012

Amagirea: Fie ca suntem atei (auto-dumnezei) ori ca suntem oameni cu credinta in Dumnezeu, ori ca suntem agnostici, apatici, lunatici, sloisti, solipsisti ori vegetarieni, cu totii am fi gata sa juram ca viata in genere este un lucru minunat, superior si ca existenta vietii in splendida ei diversitate (asa cum se vede la Animal Planet sau la National Geographic, la gradina botanica, la gradina zoologica, la tara la bunici, ori de-a dreptul in padure si mai ales in societatile zoon politikon, de la amiba pana la om) este in esenta ei buna, divina, superior organizata, magica. Viata e buna si, prin urmare, moartea e rea. 😯 Orice om capabil sa distinga intre bine si rau, sau mai pe scurt orice om, in acord (bio)logic maniheist cu rebeliunea post-minerala de sorginte tribala (sic) traieste cu convingerea (o achizitie recenta si superficiala consolidata precar in renascentism si iluminism) ca viata in sine este buna. Nu rea. Totusi cu ceva mai multa straduinta, folosind acelasi instrumentar intelectual, logic, moral, mistic, afectiv ori de genuri adiacente, cu consecventa si buna-credinta nu se poate evita evidenta: in contextul mentionat anterior viata este o forma malefica de organizare a materiei (ca o mafie), un exces malign, o excrescenta tautologic tumorala pe tesatura universului (a-emotional in sine), o etapa ontologic superioara, ca sursa si ca scop al raului. Cu cat formele de viata sunt mai organizate, mai avansate cu atat mai mult raul adiacent este mai sofisticat, mai complex, mai abundent, in forme din ce in ce mai aberante si mai nejustificate, ilogice, facand raul mai independent in raport cu  banalele instincte primare de conservare si perpetuare. Viata, vorbele, banii sunt mijloace ideale de abstractizare a raului. Din aceasta perspectiva rasare Melancolia (a lui Lars von Trier; nu ratati ca nu stiti ce pierdeti) care, intre Crima si Pedeapsa, ofera Verdictul si Sentinta, pronuntate, acceptate, executate. Vivat. Inainte de a intra in incurcaturi si conflicte (i)morale despre ce achizitie minunata sau malefica ar fi sa fie viata in univers, trebuie spus ca viziunile maniheiste pot fi considerate in alternanta cu cele relativiste ori ontologice. Ceea ce noi chiar facem. Asa ca pâna la urma (totul) este ceea ce este. Raul si binele sunt (ha, ah) absolut relative. 😉 Pe aceste coordonate fiecare isi gaseste cum poate echilibrul (mereu dinamic, mereu schimbator) intre viziunea individuala/personala, relativa, asupra binelui si raului si constrangerile in raport cu viziunea exterioara asupra binelui si raului, ca rezultanta globala/social-tribala, inca si mai relativa, a actiunii combinate (nu doar insumate) a restului lumii. Diferentele notabile intre anvergurile distantelor care-i separa pe  indivizi (la un moment dat, de referinta) de pozitia de echilibru (asociata unei stari de confort optim) este o problema  extrem de complicata pe care nu ne propunem s-o luam in discutie aci. Nici macar asa, de amorul artei.  Acceptand dimensiunea ludic-hedonista a existentei in stare vie, preferam sa luam in considerare, aici,  in mod exclusiv aspectele comice ale vietii, pe palierele sale amuzante. Pentru cine e in stare sa le sesizeze. Pentru cine nu, nu. Fireste.

Exemple (lucruri cu aer grav care reusesc sa amuze):

  • Revolutia cu microbisti: Vrem Guvern Tehnocrat pana la alegeri si monarhieAveti de ales intre Mihai si Paul. Exemplu de bine relativ si euforic: Protest pe 11 februarie, ora 17.00, Piata Universitatii. Manifestul Ultrasilor. JOS CLASA POLITICA! Vrem guvern de tehnocrati pana la alegeri si monarhie constitutionala. Mai intai vreau sa spun cateva cuvinte. Trebuie iesit in strada. Daca toti cei nemultumiti de tara in care traim am iesi in strada, am schimba tara in 7 zile. NU E GLUMA! E vorba despre PUTEREA PE CARE O DEGAJA MENTALITATEA NOASTRA! etc, etc, etc…
  • În padurea cu alune aveau casa trei pitici. Vine pupaza si spune: „Simptomatic, idiosincrazia dilematica îsi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsulînd filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape… etc, etc, etc.
  • Andrei Plesu este in Criza de subiecteSă-l înjuri pe Băsescu? (Forumist: „Păi nu tu lai făcut preşedinte? Mă p… pe intelectualii lu’ peşte! Huo! La ştreang! Ţigani nenorociţi, care vă umflaţi pe banii noştri!“. Sau: „Cam tîrziu te-ai trezit, nea Pleşule! Sau simţi că se scufundă barca şi vrei să-ţi asiguri o sinecură şi sub guvernarea următoare? Mi-e scîrbă!“ Sau: „Nu te mai preface că-l înjuri pe şefu’. Tu şi cînd îl înjuri îi sugi pwoohlaa…“) etc, etc.

Dl. Andrei P. (aka nea Plesu) o fi in criza mare moncher (de subiecte), dar este si in faza avansata de iluminare si imunizare fata cu libera exprimare a oricui. Ceea ce e lucru mare. Poate mai incearca si altii.

  • Iar de – AICI – se va alege un episod la intamplare. De ex. Episodul 1. 🙄
  • Ii multumim si lui Tony pentru sugestii.
  • Update: Taman la pont:

Posted in Arcaluigoeologie | 39 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: