(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for martie 2012

Dezvaluiri senzationale

Posted by Arca lui Goe pe martie 31, 2012

Dupa cum am mentionat anterior, astazi 1 Aprilie, va vom prezenta cateva dezvaluiri senzationale, mai mult sau mai putin emotionante pentru vizitatorii nostri mai mult sau mai putin vizibili. Primul set de dezvaluiri este din actualitatea imediata si pot fi verificate cu usurinta cu GOOGLE (se gasesc AICI), iar al doilea set provin din trecutul care ne tot bântuie si care tot nu vrea sa devina trecut si se gaseste AICI in Comunista Eră. ATENTIE: Responsabilitatea pentru vizitarea acestor dezvaluiri, pentru emotiile aferente vizionarii precum si pentru atitudinea fata de ele (le credeti, nu le credeti) va revine integral. Cei incapabili sa-si asume aceste responsabilitati sunt rugati in mod insistent sa nu acceseze paginile respective. Va multumim pentru intelegere si colaborare.

1 Aprilie – Pacalelile se tin lantz. Dupa ce ne-a pacalit Stefan Radof, acum poftim cultura ne mai pacaleste si Ion Lucian (AICI)

Update: 1 Aprilie e mare. Mare e 1 Aprilie. Incap in el glumele tuturor. O alta gluma (tot) mare ne face si scriitorul Dorin Tudoran. Pe Certocratia despre care chiar domnia sa marturiseste ca e blog da’ prost e 😯 Cercetati daca nu ma credeti (AICI) in „antet”. Si se (cam) stie ca de multe ori, noi oamenii, si intelectualul Dorin Tudoran este si el om, tratam in gluma ceea ce nu indraznim sa tratam in serios (pentru ca nu ne da mana). Scriitorul Dorin Tudoran ar dori sa se certe cu dl.Goe, sa-l puna la punct, sa-l ironizeze si sa-l arate lumii mic si rau. Dar pas de a putea pentru ca moderatorul sau (care se ocupa in mod temporar de administrarea blogului noaptea) il saboteaza, cezurand fara mila si fara logica mesajele d-lui Goe, lasandu-l astfel pe dl.Tudoran fara ilustrari potrivite. A incercat dânsul de cateva ori sa recupereze din spam cate un esantion pervers dintre mesajelor odioase ale acestui personaj funest (n.b.Dl.Goe) ca sa-l arate con-fratilor sai si sa-i atzate in contra sa sau macar sa nu-l combata pe dansul cand se da la Dl.Goe, dar in zadar. Si atunci, scriitorul Dorin, inventiv, profitand ca e 1 Aprilie, a gasit o modalitate simpla si ingenioasa de a rezolva problema in deplina siguranta (ca sa nu zicem securitate). A compus chiar dansul un mesaj in numele d-lui Goe (AICI), imitand slova baiatului (plastografie, plastografie inteleg, dar pana unde?), nu i-a fost greu ca e si d-lui un pui de d.Goe de mai mare dragul, si asta nu de ieri de alaltaieri, ca-i batran adolescentul Nea Goe Tudoran, si a reusit inca odata sa se certe singur cu umbra d-lui Goe pe Certocratia, cu martori. O performanta demna de 1 Aprilie. Aplauze si din partea noastra.

Update. Ultima ora: Gluma de 1 Aprilie a scriitorului Dorin Tudoran s-a fâsâit inainte de termen. Intelectualul Tudoran, observand ca ceilalti intelectuali certocrati o cam iau adlitteram s-a decis sa se deconspire pe sine in postura de Nea Goe Tudoran, omul care vorbeste curajos singur, declarand ca se afla deja in 2 Aprilie si ca asteapta cu nerabdare ziua de 1 Aprilie de anul viitor. Asa de tare si-o doreste incat este foarte posibil sa se trezeasca-ca i se ofera in fiecare zi. Caci fiecare zi este o sarbatoare. Nu? Daca nu, nu. Dl. Scriitor Tudoran, indragostit pana peste cap de propriile-i „calambururi” insista cu formula ri(t)mata care-i si magistrala-n mintea sa (e si intelectual): „dl Goe De Care Nimeni Nu Are Nevoie”. De unde rezulta cu claritate ca dl.Tudoran este Nimeni. Alaturi de cei in numele carora vorbeste, vorbeste, vorbeste, singur, singurel. Nu stiu de ce a trebuit sa insiste. In plus, ca veni vorba despre mintea sa, care „plastografiindu-l” pe veritabilul d.Goe, a pomenit asa aluziv niste organe interne si externe, trebuie remarcat efectul comic al distopiilor care afecteaza aceasta minte de poet bantuita de tot felul de organe. Pana la urma i-au ajuns la gura. Asa se defuleaza dansul (mofluzul) cand nu se screme sa se burzuluiasca in gol la intelectualii care nu-i sunt comentatori in blog, ale Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Ioan T. Morar, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Mihail Neamtu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si, cu voia d-voastra ultimul pe lista Viorel Padina si care nu-s patrioti ca aplau-dacii si geto-dacele sale certocrate, pe care insinueaza ca un misel ca i-ar fi insultat pana la ingretzosate invizibilul d.Goe. Traiasca deontologia comunicarii si intelectualitatea certocrata a minunatului poet Dorin Tudoran, omul nostru de la Washington.

Update: Scriitorul Dorin Tudoran, smulge cu mare greutate unele mesaje de-ale d-lui Goe din mana moderatorului sau temporar, luptandu-se crunt cu acesta, si le posteaza pe apucate pe blogul sau de unde urmeaza ca moderatorul sa le retraga. Ca sa-i venim in ajutor, si pentru ca avem si noi in spam aceleasi mesaje, astazi, de 1 Aprilie, promotional, postam mesajele d-lui Goe, refuzate in mod abuziv pe Certocratia, la topicul despre TURCI.

Raspunsul d-lui Goe la mesajele #1 si #2 ale scriitorului Tudoran (semnate in fel si chip):

Si uite asa, coane Dorine cine se scoala de dimineata departe ajunge. Ati vazut ce-ntamplare? De 1 Aprilie, Dl.Goe a facaut dansul ce-a facut, zapacindu-l inca o data pe moderator (tempul acela inept) si-a ajuns pe locul intai in Certocratia Vesela (detronandu-l pe fratele Antonesei), iar d-voastra, coane Dorine (plastograful ordinar) ati picat pe locul 2. Acuma daca suntem doar noi intre noi (mai ales d-voastra) trebuie spus ca, trezit asa in puterea noptii ca sa-i iau fata Palarierului, am fost nitel aiurit si-am facut o mica impreciziune in minunatul mesaj mentionidu-i intr-o lista incompleta (l-ati uitat pe dl.Padina, nu?) pe niste tovarasi de-ai d-voastra (Serban Foarta, Liviu Antonesei, Florin Iaru, Vasile Gogea, Daca_nu_nu si alte InimiRele) cu care dl.Goe chiar n-are nicio treaba. Misto ordinea analfabetica ierarhica in care sunt asezati. Le cer scuze pentru asta. Dar am circumstante atenuante: puterea noptii, repezeala, subconstientul (ca asa suntem noi d-ni Goe, ne bazam mult pe subconstient) etc. Dar acuma venind de la subconstient la constient, constat cu emotie ca mi s-a revelat misterul banarii. Asadar marinimosul moderator m-a banat pana acuma in semn de solidaritate cu scriitorii pe care (chipurile) i-ar fi ofensat bascalioasele mesaje al d-lui Goe. Incolo nu. Ca un scut al crestinatatii in fata atacurilor pagane ati fost coane Dorine, ci nu ca sa va protejati propriile sensibilitati epiteliale in exces ati procedat d-voastra asa (nedeontologic), ajungand sa va certati singur cu dl.Goe, noapte si zi. Tttt. Singur dar cu martori. Sa-i asteptam asadar pe Martorii lui Tudoran. Trebuie sa apara. E duminica, e 1 Aprile, ce alta treaba au? Caz doară nu v-or lasa singur cu turcii de ziua mea. Apropo, frumoase urari. Va multumesc frumos. Va doresc si eu coane Dorine, la multi ani, plini de succese literare si dizidentiale la blog, in pace si armonie, alaturi de cei dragi. Sa transmiteti va rog si acasa, cele bune din partea mea (acasa adica si persoanei care interpersoneaza personajul conul Dorin de la blog si mai nou (sau nu) si pe cel de Nea Goe Tudoran). Cu drag (pe bune) al dv. dl.Goe.

P.S. Multumesc celor care s-au abtinut (si se vor abtine si-ncontinuare) sa comenteze acest imprudent text // Your friend, Dl.Goe
***

Raspunsul d-lui Goe la mesajul #5 al scriitorului Tudoran:

Coane Dorine e bine ca v-ati grabit sa incheiati ziua de 1 Aprilie inainte de termen si sa lamuriti cum sta treaba, ca uite sarisera enemicii sa puie botul la facatura, desi dansi, nevazand mesajele d-lui Goe n-aveau de unde sti ce stiti d-voastra (care habar nu aveti dar va prefaceti). Ei doar va cred pe cuvant ca pe un Dumnezeu oarecare al blogului sau. Pacat ca nu i-ati lasat si pe altii sa-si dea in petec. Ar fi fost amuzamentul mai mare. Nu asta doreati oare si domnia voastra? Sa se solidarizeze intelectualii cu dv. in contra d-lui Goe? Cum nu? Ah, fir-ar a dracului de viata amarata ca m-a facut mama fara noroc. Coane Dorine mie imi place enorm de d-voastra pentru ca desi n-aveti haz reusiti sa fiti extrem de amuzant. Bunaoara glumele astea ratate cu dl.Goe sunt monumentale in felul lor. Sper sa le vada toata lumea care le are de vazut pana sa nu va vina ideea de a le retrage de pe blog (cum ati mai facut) cerandu-va spoi, frumos, scuze d-lor cu urechi extra-fine, pe care chipurile ii protejati de atacurile miselesti, inghitind de unul singur, pe ascuns, rahatul pe care-l stoarce dl.Goe din d-voastra, din greseala.

P.S. Transmiteti-i va rog din partea mea d-lui InimaRea ca nu-l pot avansa la gradul de „jigodie” pentru ca e prost, dar il pot trimite in piz-da buna a mamei sale, daca tot e dispus sa infulece legat la ochi. Si Daca nu, nu.
***

Raspunsul d-lui Goe la mesajul #10 al intelectualului Tudoran:

1 Aprilie se-ntoarce! Uraaaaa… Coane Dorine sunteti monumental, pe onoarea mea. Faptul ca ati tinut sa precizati in clar ca mesajul #9 e scris de dl.Goe-dl.Goe si nu de Nea Goe Tudoran, este o oda de slava inaltata inteligentei colocatarilor acestui minunat blog. Bine naibii ca le-ati spus, ca cine stie ce mai iesea. Impresia ca postarea pe sarite, selectiva, a mesajelor d-lui Goe v-ar avantaja este in sine o gluma (pacaleala) atat de mare incat râd cu lacrimi. Dar labil mai sunteti la bila coane Dorine. Pai nu-i promiseserati solemn d-lui cu Inima Rea si minte asa si asa, ca nu se va mai auzi nimica despre dl.Goe pana la anul pe 1 Aprilie? Ce s-a intamplat? Ati facut un salt in timp? Inainte sau inapoi? Coane Dorine sa traiti si sa infloriti si distractie sa tot oferiti. Ca si pana acum.

P.S. Va multumesc pentru serviciul de posta pe care l-ati operat la rugamintea d-lui Goe, in favoarea d-lui Inimioara.

* * *

Si ziua continua si noaptea. Si a doua zi. Caci in fiecare zi e 1 Aprilie. Bloggerul Dorin Tudoran o demonstreaza cu aplomb.

Posted in Arcaluigoeologie, Poetul GreFo | Etichetat: , , | 14 Comments »

Vergi, Scovergi, Scorneli si Fileuri

Posted by Arca lui Goe pe martie 26, 2012

…ca sa ne exprimam asa…

Ultimul cadru al precedentelor Ve-Sco-Sco-Fil-uri a imortalizat un instantaneu al unui fragment (strop in stop cadru) dintr-o realitate curgatoare, ca un râu mocirlos care-l târa la vale pe obiectul HRP. Ni s-a parut de mare mirare ca stropul acela de lichid, sarit din tumultul mociroaselor aluviuni, era incredibl de limpede, de cristalin, de parca n-ar fi sarit de acolo din balta transformata in avalansa de mâluri de o bizara alunecare de teren. Poate nici n-a sarit de acolo. O fi fost un strop de roua aruncat in valtoare, de pe mal, de un fir de iarba vioi si verde, ca bradu. Cert este ca odata cazut in mlastina curgatoare, stropul cel limpede n-a facut valuri, nici macar cercuri, si nici ecouri n-a starnit. A disparut ca si cand n-ar fi fost. Cu atat mai insolita fotografia care-l infatiseaza plutind vesnic peste impurele ape, postata in episodul trecut. Castigatori ai concursului „Ghici ce e!” au fost „Rebeliunea Minerala” si  d’Artagnan cu raspunsul:

martie 24, 2012 la 12:32 am – Mihai Rogobete despre Patapievici… Mai grea a fost ghicitoarea cu cocoașa.

Asa dupa cum spuneam  nu se acorda recompensa. Doar mentiune. Nici n-ar trebui inturcat raspunsurile au fost incomplete ne precizandu-se unde si de ce a aparut citatul surprins in aer.

Dar se pare ca bate vânt de primavara in panzele trenului cu care circula pe ruta Ploiesti – Bucuresti (cu escala ocolitoare pe la Titu), oropsitul d.Goe, cel banat in Bucuresti, in Oltenia, la Mizil, in Timisoara si in toata tara. Iata ca se afla litere si farduri si niste bloguri care nu-l baneaza deloc sau nu-l baneaza de tot. (Nu) le stim (chiar) pe toate… dar l-am putea aminti pe cele in care-i-au aparut, recent, comentarii, celui fara drept general de semnatura din personajul d-lui Goe.  Iata, de ex.,  unul dintre blogurile imprudente care-i ingaduie replicile celui care se pretinde clona celui mai râzgâiat personaj al d-lui Caragiale: Deca(b)logul Muschetarilor.

Ghicitoarea zile:

(1) Presupunand ca se da o planeta similara cu Pamantul (eventual chiar Pamantul) acoperita cu o vegetatie luxurianta, capabila sa mentina si sa refaca usor aceasta vegetatie, se cere sa se ghiceasca ce s-ar intampla cu acea planeta si cum ar evolua speciile in 1000, 100.000, 1.000.000, 100.000.000 de ani, incepand cu un moment dat cand ar fi brusc populata si cu animale, exclusiv ierbivore, toate speciile existente azi pe Pamanat de la protozoare la mamifere, dar exclusiv „ierbivore”, niciun carnivor sau omnivor in conditile :

a) doar animale

b) animale in combinatie cu oameni 😉 (exclusiv vegetarieni in varianta vegan)

Raspunsurile si premierile pentru raspunsurile corecte se vor face efectua pe

1 Aprile, de ziua d-lui Goe, ocazie cu care vom face si niste dezvaluiri senzationale. Fiind vorba de 1 Aprilie fiecare va fi liber sa-si asume responsibilitatea sa le creada sau nu.

Anticipand un pic, mentionam ca este vorba de doua seturi de dezvaluiri, unele de mare actualitate, iar altele din trecutul nu prea indepartat al tarii noastre, plina azi de dizidenti retroactivi. Va multumim pentru atentie. Ramaneti pe receptie.

Urmeaza 1 Aprilie.

Avanpremiera:

In atentia rezolvitorilor de probleme: Problema de logica politica si medicina preventiva institutionala.

(2) Se da urmatoarea situatie: Trei smecheri (A, B, C) au o parasuta (X) si vor sa o faca posta. Fiecare dintre smecheri si si parasuta au cate o boala venerica (a, b, c, x), diferita de a oricaruia dintre ceilalti. Grupul poseda in comun (doar) doua prezervative. Actiunea se intampla la munte (muntii Semenic mai precis), intr-un cort, departe de orice asezare sau benzinarie.

Se cere:  Sa se propuna o solutie tehnica adecvata astfel incat toata lumea sa fie satisfacuta fara ca niciunul dintre membri grupului (inclusiv parasuta) sa nu fie in pericol de a se contamina cu vreuna dintre bolile celorlati.

Se ofera recompensa!

Inca un Update:

(3) El o place pe ea, o iubeste, o doreste si o cauta. Ea nu-l iubeste. Nu-l place. Il detesta. O inspaimanta. Se fereste de el. Il evita. Ce-ar trebui sa faca el? Ce?

Posted in Arcaluigoeologie | 73 Comments »

Basmul de la Echinoctiu

Posted by Arca lui Goe pe martie 21, 2012

Astazi se intampla lucruri cu rezonanta cosmica. Una dintre planetele Sistemului Solar, si anume cea cu Albedo 39, (coincidenta sau nu, un albedo identic cu al solului de pace pe care zace Arca lui Goe, ea insasi compusa in cheie sol bemol), se afla in postura delicata, in care geometria (axa de rotatie fiind perpendiculara pe planul elipticii) influenteaza geografia zile, care este, pentru o clipa, egala cu noaptea. Tot azi, Arca lui Goe numara al doilea echinoctiu observat astronomic (cu sextantul) de la ba-bord. Prin urmare, desi initial era planificata sfestania finala a D-lui Sufletzel, ne-am gandit sa-i facem o surpriza si un hatâr D-lui Goe, cel care ne bombardeaza in spam cu mesaje refuzate (zice-se abuziv) prin alte parti. Asadar azi, n-o sa-i publicam niciunul dintre mesajele cenzurate ci, pentru a fi intr-un bun acord cu echilibrul echinoctial al zilei cu noaptea,  o sa reluam unul dintre comentariile sale care au fost publicate, trecand de faza moderarii, la altii carora le acordam si noi credit, ceea ce nu se intampla in fiecare zi. Asadar are cuvantul dl.Goe:

Galben de Soare – adăugat de dlgoe la data de 15 Martie 2012 10:03:33

La capitoulul „calatorii la intamplare”, ca natie dar si ca indivizi, suntem experti. Eroul nostru legendar (nu, nu ma refer la Bula ci la Fat-Frumos) care intruchipeaza aspiratiile naţionale, colective, secrete, in materie de succes, este de obicei un individ usor redus mintal dar cu suflet bun, care este condus, de regula, de un cal nazdravan, inaripat si cu niste urechi de elefant in care se ascund o multime de lucruri utile, o gresie, un piepten, o oglinda, un inel, un prezervativ, ma rog tot ce trebuie unui voinic plecat in lume nu se stie unde si de ce (sa-si caute norocul). Tocmai pentru a lasa calatoria aflată in desfăşoare dincolo de anticipabil, calul (nazdravan) nu-i dezvaluie omului (romanul mitologic) tot planingul calatoriei si nici cheile pe care le detine in portofoliu, si care chei vor fi folosite taman la pont, in contra intricatelor probleme, pe care calul se pare ca le premediteaza, ca un complice siret al destinului implacabil, si de care se va lovi omul in calatoria sa, de la nastere catre momentul (d)in care va incepe sa traiasca fericit pana la adanci batraneti. Calul bun nu-i fura omului bun dimensiunea palpitanta a calatoriei. Eroul nostru (naţional), fie ca este vorba despre un Fat-Frumos sadea sau din Lacrima ori in variantele Greuceanu sau Pipăruş sau Harap-Alb sau whatever, nici nu pleaca de acasa fara un astfel de cal minune.

Deci da, nu cred ca trebuie sa ne planificam neprevazutul si deriva pentru ca le posedam in natura noastra intima, mult superioara celei a amatorului Don Quijote, si nici nu trebuie sa ne temem prea tare de riscurile pe care le incumba o asemenea mostenire genetică pentru ca Galben de Soare (atuul nostrum) este mereu mult peste ceea ce Rosinanta n-ar putea deveni nici in visele ei cele mai sublime. Si atunci? De unde pana unde complexele noastre? Si de unde pana unde popularitatea impinsa pana la universalitate a lui Don Quijote in dauna anonimului Fat-Frumos? Probabil ca secretul consta in diferenta de notorietate intre Cervantes si autorul anonim (folclorist) al basmelor romanesti. Acesta din urma, prins in problemele de marketing, incercand sa creze un model de erou (Fat-Frumos) cat mai vandabil publicului tinta, a neglijat sa-si promoveze imaginea personala si a murit in mizerie si uitare. Asa se face ca cel mai frumos si mai important basm al conditiei umane u-ni-ver-sa-le (cu arome tipic romanesti), Tinerete fara Batraneţe si Viaţă fara de Moarte, un elogiu filosofic adus dezideratului ţintit azi de filosofi in miscare (travel), coeficientul de dezordine, ramane necunoscut publicului larg al planetei. Recititi basmul, punandu-va in pielea personajului, cel nascut impotriva vointei sale, fara sa stie de ce, pe baza unor promisiuni electorale aparent nesustenabile, doar pentru a imbunatati indicele demografic la curtea regala. Acceptati odata cu Fat-Frumos mirajul calatoriei in neprevazut, catre un tel imaginar, mult mai fantasmaogoric decat viziunea lui Don Quijote in fata morilor de vant, (de)lasati-va pe mana calului nazdravan, si veti vedea ce e de vazut: Calul este un parsiv. Ati vazut cum a procedat? Atunci cand Fat-Frumos, brusc bătrân, isi accepta mioritic moartea (care-l astepta tacuta si care-i trage palme, ma-ntelegi, facandu-l parf si pulbere in ţărâna străbuna; si atunci de ce se mai numeste basmul Tinerete fara batranete si viaţă fara de moarte?) ce face calul? Calul, cel capabil sa fuga nu ca vantul ci ca gandul (depasid viteza combinata a luminii si intunericului si desfiintand practic Teoria Generalizata a Relativitatii), impins de instinctul de conservare, fuge inapoi in absolut, la zânele care detin elixirul tineretii fara… etc. Asta ar fi de poate inteles la un cal, daca nu l-am fi prins pe firul povestii cu alta mult mai gogonata. Credeti oare ca Fat-Frumos a ajuns din intamplare in Valea Plângerii (si-a Aducerii Aminte)? Aiurea! Un cal dotat cu sisteme de navigatie aeriana care a reusit usor sa evite apararea antiaeriana a padurii cu fiare, nu se lasa prostit de un iepuras. Calul este complicele iepurelui care l-a impins pe Fat-Frumos in Valea plangerii (sub atenta supervizare a autorului anonim, var din frati cu cuscra mân-si a lui unu Unamuno, cazut pe locul doi dupa Cervantes… in sfarsit nu intru in detalii) cu un scop anume, acela al desavarsirii capodoperei si al implinirii conditiei umane. Nu cabaline.

Calul este in realitate egoist, parsiv, las şi mai ales arogant, iar in poveste, cu exceptia Nasterii, Mortii si a escalei din Valea Plangerii, faptele nu s-au petrecut deloc dupa cum le-a descris autorul anonim al basmului. Ci altfel. Poate vi le voi prezenta alta data, pentru ca acum, consecvent specificului naţional, am derapat deja mult prea departe de scopul initial al acestei calatorii de cuvinte din subsolul unui articol pe note… De fapt, dupa cum spuneam, cand am inceput sa scriu acest comentariu doar Dumnezeu si cu mine stiam ce vreau sa zic. Acum Dumnezeu a ramas singur(ul) (asta in varianta optimista a cazului in care, in pofida contestarilor atee, o atare entitate chiar exista aevea), iar asta ma arunca intr-o crunta dilema: sa apăs sau sa nu apăs pe butonul pe care scrie (ah) Salvare. A avea sau a nu avea (vre)o apasare? Aceasta-i nu-i intrebarea ci chiar apasarea. D-voastra cum credeti ca voi fi procedat, asa… dupa mintea d-voastra (mintea de pe urma a românului, sunteti români, nu?)

Albedo 039

Posted in Arcaluigoeologie | 13 Comments »

Vergi, Scovergi, Scorneli si Fileuri

Posted by Arca lui Goe pe martie 15, 2012

…ca sa ne exprimam asa…

Ghicitoarea zilei:

Cine si despre cine (eventual si de ce) a zis:

„Unidimensionalitatea gândirii sale – triumfalist logiciste – m-a făcut să întrevăd varianta obscurantismului raţionalist şi-n literatura şi-n publicistica lui – un Ev Mediu scientist contrapus decadenţei celui creştin-umanist în care ne-a tot reproşat că ne complacem. Dualist în iluzoria sa dialectică a polemizat cu stafia unui alter-ego nehăruit analogic şi sinestezic; captiv inductivo-deductiv şi ocolit de curajul eliberator al intuiţiei şi revelaţiei, şi-a tot cioplit chipul silogistic. Cărţile lui nu seduc, ci înfiorează.”?

Nota: Nu se acorda recompensa. 😦

Posted in Arcaluigoeologie | 32 Comments »

Dezlegari si co-comentarii…

Posted by Arca lui Goe pe martie 13, 2012

Marti 13 – Ceasul rau, pisica neagra… Aiurea! Ia nu mai crede frate in mofturi din astea.

               A. Dezlegari ale povestilor de da si nu:

CAZUL 1: Cica un tip intra intr-un bar si îi cere barmanului sa-i dea un pahar cu apa. Barmanul scoate un pistol de sub tejghea si-l indreapta asupra individului. Acesta ii raspunde speriat: „OK, nu mai e nevoie. Da-mi un whisky!”.

SOLUTIE (in pripa): Ce e? Ce e? Oameni in toata firea si nu ne dam seama ce e. Iata ce e. Omul, un cunoscut al barului, client fidel, avea un acces de sughit. Se stie ca pentru a scapa de sughit poti incerca sa bei apa. Omul a cerut apa ca sa scape de sughit. Barmanul, l-a vazut ca sughite si si-a permis sa-i ofere un tratament mai eficient: o sperietura buna. Asa se zice, ca un o sperietura zdravana te scapa de sughit. In cazul de fata chiar a mers. Astfel incat omul, vindecat de sughit, si-a adus aminte de ce venise la bar. 

CAZUL 2: John si Marry calatoreau impreuna. Ajunsi la hotel John o lasa pe Marry in camera si coboara la bar unde se imbata critza. Tarziu dupa miezul noptii se intoarce in camera. Incercand sa ajunga in pat fara sa aprinda lumina se impiedica de mobile si cade pe covor unde si adoarme. A doua zi tarziu cand se trezeste constata ca Marry este moarta. Din intrebari simple trebuie sa aflati circumstantele in care s-a produs moartea lui Marry.

SOLUTIE (d’Artagnan): Să nu-mi spuneți că nenorocitul de bețivan, în cădere, a ”reușit” să ia cu el și frumosul acvariu în care se afla nevinovata Marry, peștișorul primit cadou de la mătușa lui, Anna…Ce moarte, să se zbată pe covor, cu nesimțitul dormind lângă ea…

CAZUL 3: CAZ: Un tip se duce in padure si face o groapa. De ce?

SOLUTIE (scurta): Individul venise in padure pentru o pardida de sex cu o tipa care avea cocoasa!

               B. Co-comentarii la comentariile precedentelor doua teme de reflectie (cea cu anticonceptionalele compensate si cea cu ticalosii de pe internet):

A venit primavara:

 

Posted in Arcaluigoeologie | 27 Comments »

Ticăloşii de pe internet

Posted by Arca lui Goe pe martie 9, 2012

Extinderea mediului virtual are drept consecinţă apariţia unor „răufăcători“ care agresează utilizatorul paşnic. Printre aceştia, „sabotorul“, „ştie-tot“ sau „scepticul“.

Viaţa în mediul virtual nu e uşoară. Întotdeauna se vor găsi personaje care să critice munca altora, stilul, talentul, ideile, ba chiar şi fotografiile personale. În ­online, aceşti indivizi sunt denumiţi „villains” – în limba engleză, ticăloşi, personaje negative. Specialiştii americani de la search­enginejournal.com, o companie de consiliere pe problemae de marketing şi promovare pe internet, au identificat opt categorii de astfel de „nesuferiţi”, precum şi modurile în care te poţi apăra de atacurile lor pe blogul personal sau pe reţelele sociale.

1 Trollul. Acest individ postează comentarii exclusiv cu intenţia de a jigni alţi utilizatori, indiferent de subiectul discuţiei. Acuzaţiile blasfemiatoare, rasiste sau sexiste sunt toate componente ale arsenalului său. Potrivit psihologului bucureştean Keren ­Rosner, „­«trollul» se simte frustrat în viaţa reală şi se descătuşează în lumea virtuală, eliberându-se de complexul de inferioritate”. În online, adaugă specialistul, „acest sentiment al inferiorităţii este înlocuit cu o atitudine sfidătoare şi jignitoare, prin care crede că-i pedepseşte pe toţi cei care în viaţa reală îl fac să se simtă neimportant şi îl fac să sufere. Este o «răzbunare» inconştientă, compensatoare, care-l face să trăiască pentru moment satisfacţia şi iluzia celui puternic”.

2 Sabotorul. Se bagă în toate conversaţiile, pe toate subiectele, deşi nu catidicseşte niciodată să citească articolul sau că vizioneze clipul în josul cărora comentează. Din acest motiv, comentariile lui nu aduc nimic nou discuţiei şi nu fac altceva decât să scurtcircuiteze cu platitudini bunul mers al forumului. „Sabotorul”, susţine ­Keren Rosner, este atât de insistent pentru că are nevoie de recunoaşterea personală din partea semenilor, pe care n-o primeşte în viaţa reală. „Atenţionează că este şi el acolo şi se zbate să demonstreze că este valoros şi că merită atenţie”, punctează psihologul.

3 Emo. Este mereu trist şi întunecat, pentru că aşa crede el că e cool. Emo atacă în mediul virtual numai atunci când este deranjat de un anumit comentariu, pe care-l interpretează ca o critică la adresa propriei persoane. Şi cum îi place să pretindă că este o persoană extrem de sensibilă, se enervează des, deci atacă des. „Fiţi foarte precauţi când supăraţi un emo. Aţi putea crede că un răspuns scurt, în apărarea voastră, e o idee bună, însă de cele mai multe ori îl veţi supăra şi mai tare. Unui emo îi ia muuult timp până-i trece supărarea”, scriu cei de la ­searchenginejournal.com.

4 Ştie-tot. Este probabil cel mai enervant personaj din peisajul online. Din fericire, comentează destul de rar, dar atunci când o face este doar pentru a corecta, cu superioritate, autorul articolului sau comentariul unui alt utilizator. De asemenea, iubeşte să atragă tuturor atenţia asupra greşelilor gramaticale. „Cu un sentiment puternic de superioritate faţă de semeni, «ştie-tot» se înscrie în discuţii doar ca să-şi evidenţieze cunoştinţele şi experienţele, sfidând părerea celorlalţi pe care-i desconsideră sincer”, este de părere psihologul ­Keren Rosner. În plus, mai spune specialistul, „«ştie-tot» este un mini-dictator care vrea să facă legea. Scopul lui ­este să-i impresioneze pe partenerii lui de discuţie, crescându-şi ­astfel valoare în propriii ochi”.

Click pe infografie pentru a mări

5 Groparul. Acest personaj ţinteşte numai utilizatorii „de meserie”, adică pe aceia care şi-au făcut un nume în mediul virtual, datorită conţinutului de calitate pe care-l oferă. „Groparul” intră pe reţelele de socializare şi pe bloguri pentru a ataca „vedetele” online-ului. Indiferent de calitatea muncii autorului, el va avea întotdeuna ceva de criticat.

6 Scepticul. Indiferent de ştirea, fotografia sau de clipul video aflate în discuţie, scepticul va fi primul care va susţine că nu sunt reale. Pentru el, tot ceea ce e interesant pe internet este trucat: fotografiile sunt „lucrate” în Photoshop, clipurile video sunt regizate, iar statisticile, faptele şi rapoartele sunt realizate de oameni care au ceva de câştigat de pe urma lor. „Acest personaj are convingerea că toţi ceilalţi sunt nesinceri şi răuvoitori, iar el, rămânând în gardă, nu va fi rănit, păgubit sau folosit. Paradoxal, el este cel care are nevoie mai mare de oameni, dar le cere permanent dovezi de bună intenţie”, spune specialistul.

7 Neruşinatul cu link-urile. Comentează doar pentru a insera link-uri care, accesate în număr mare, îi pot aduce avantaje sau notorietate. Îl poţi recunoaşte după comentariul scurt – „Bun articol” – urmat de link-ul către articolul sau compania lui. „Genul de persoană în jurul căreia se învârte lumea, acest individ este insensibil la ceilalţi sau la nevoile lor, nu observă cât este de ridicol şi de nedorit atunci când insistă cu informaţii despre el”, afirmă ­Keren Rosner.

8 Trompeta. Reclamă tot ceea ce întâlneşte pe internet şi despre care crede că ar fi motivat de un profit, cum ar fi reclamele şi linkurile nesolicitate. Este „câinele de pază” al mediului virtual şi, după părerea psihologului, „o persoană determinată şi perseverentă fară implicări emoţionale”.

„Sentimentul de inferioritate este înlocuit în online cu o atitudine jignitoare, prin care crede că-i pedepseşte pe toţi cei care în viaţa reală îl fac să se simtă neimportant.”
Keren Rosner psiholog

Alţi 5 „răi” pe internet

În completarea analizei celor de la searchenginejournal.com, bloggerul american Steve Radick a găsit alte cinci categorii de „ticăloşi” care activează în mediul online: îngustul la minte care te scoate din minţi, pesimistul care te întristează, escrocul care încearcă să te „uşureze de bani”, conservatorul ­care-ţi taie elanul şi naivul care te-ar amuza, dacă nu te-ar enerva.

2 miliarde de utilizatori de internet sunt în întreaga lume, potrivit Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor.

Sinuciderea lui Meg

Adolescenta Megan Taylor Meier (foto), din Dardenne Prairie, SUA, s-a spânzurat pe 17 octombrie 2007, cu trei săptămâni înainte să împlinească 14 ani. Un an mai târziu, în urma unei investigaţii solicitate de părinţii fetei, s-a descoperit că Megan fusese hărţuită constant pe reţeaua de socializare MySpace, acesta devenind oficial motivul sinuciderii. La scurt timp după ce şi-a deschis contul, Megan a început să primească mesaje din partea unui anume Josh Evans, în vârstă de 16 ani. În realitate, contul era fals şi era administrat de Lori Drew, mama unei foste prietene de-a lui Megan.

După mai multe mesaje schimbate pe MySpace, fata de 14 ani s-a îndrăgostit de fictivul Josh. Însă, începând cu 15 octombrie 2006, tonul mesajelor s-a schimbat: „Eşti o fată rea şi toată lumea te urăşte. Lumea va fi un loc mai bun fără tine”. Adolescenta a fost găsită spânzurată în camera ei. În acest caz, Lori Drew a fost acuzată în 2008, dar un an mai târziu a fost achitată.

Adevăraţii răufăcători din mediul virtual

Din nefericire – pe lângă cele opt personaje negative identificate de americani, indivizi care nu fac alt rău decât să enerveze utilizatorii şi să saboteze discuţiile – în mediul online există şi ticăloşi adevăraţi. Unul dintre ei este hărţuitorul, iar victimele lui sunt, în general, copii. În acest moment, România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în privinţa numărului de copii care primesc sau au primit mesaje cu tentă sexuală prin intermediul internetului.

Potrivit Organizaţiei ­„Salvaţi Copiii”, 70% din minori au fost destinatarii unor asemenea mesaje. Un studiu austro-german, realizat în cadrul programului Virtual Stages Against ­Violence, arată că, în comparaţie cu celelalte state din UE, cele mai multe conturi pe reţelele sociale le au copiii români, 41% din acestea fiind nesecurizate.

Mai grav, 62% din părinţii din România nu monitorizează activitatea online a copilului şi doar 4,9% ştiu ce mijloace de blocare a conţinuturilor dăunătoare ar putea folosi. Hărţuirea online sau „cyberbullying”-ul se manifestă prin ameninţări, remarci sexuale, incitări la ură sau afişarea unor declaraţii false ­care au ca scop umilirea victimei, atacul desfăşurându-se pe platforme de socializare, e-mail, mesagerie instantă sau pe telefonul mobil. ;

Control sporit cu Facebook

Personajele negative se simt protejate în mediul online atunci când între ele şi persoana sau persoanele cărora li se adresează se află un ecran de computer. Drept urmare, mulţi sunt mai slobozi la gură şi adoptă adesea o atitudine şi un limbaj pe care în viaţa offline nu le-ar folosi, spune jurnalistul Alexandru-Brăduţ Ulmanu, autorul lucrării „Cartea Feţelor. Revoluţia Facebook în spaţiul social”. „Un rol important l-au avut şi site-urile şi forumurile care permiteau comentariile anonime – pentru că-şi pot asuma orice identitate doresc, astfel de personaje se simt cu atât mai libere să publice comentarii mai puţin civilizate”, adaugă jurnalistul.

Astăzi, însă, precizează Alexandru-Brăduţ Ulmanu, „site-uri precum Facebook, au schimbat oarecum lucrurile, prin două mişcări. E vorba în primul rând de un regulament de utilizare şi o platformă care încurajează asumarea identităţii şi descurajează anonimatul – teoretic, n-ai voie să ai cont pe Facebook decât dacă foloseşti numele real şi, chiar dacă lucrurile nu stau întotdeauna aşa în practică, e evident că o mare parte a utilizatorilor acestor reţele postează în nume propriu şi că nivelul discuţiilor este mai ridicat decât pe multe forumuri şi site-uri de ştiri”. În al doilea rând, Facebook facilitează cu precădere contactul între persoane care deja fac parte din cercuri comune, iar în astfel de medii familiare oamenii evită de obicei să jignească partenerii de discuţie.

Articol preluat din Adevarul

  • Update: Nu uitati de cele 44 de pahare. Sanatate!

Posted in Arcaluigoeologie | 19 Comments »

Dilema veche, dilema noua… si voua

Posted by Arca lui Goe pe martie 8, 2012

Nota: Acest „ciot” de articol nu are (nicio) legatura cu tentativa de consiliere vizavi de unele aspecte ale ameliorarii potentiale a veniturilor revistei Dilema Veche prin sporirea constanta a traficului on line aducator de reclama scumpa, promisa de catre dl.Goe d-lui Vasilescu. Consilierea.

Pe vremuri se zicea ca dilema (shakespeariana !? a)  fetelor de la ASE era a se sau a nu se… Academia s-a desfiintat, iar Dilema, desi continua sa existe, s-a diminuat considerabil… fiind inlocuita de alte si alte dileme…

Aflam (de AICI) cateva lucruri extrem de interesante despre starea la zi a planetei (anul 2012). Sa recapitulam pe puncte faptele ce compun intmplarea generatoare de dileme:

a) O studenta la Drept (nu de la ASE) a cerut in cadrul unei comisii a Congresului american, rambursarea cheltuielilor de contraceptie care ar urma sa fie acoperite, ca orice medicament, prin asigurarea medicala. Suma avansata pentru a fi acoperita de catre contribuabilul american: circa 3000 de dolari pe an pentru fiecare „pacienta”.

b) Intr-o dezbatere televizata  tanara cu pricina este numita „parasuta”, de catre un comentator (Rush Limbaugh, foarte popular in randul conservatorilor, un fel Mircea Badea al lor), cu antecedente in materie de exprimare frusta.

c) Presedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama a sunat-o pe studenta (cu pricina) pentru a-si exprima sustinerea (…), sau mai bine zis dezolarea fata de atacurile personale indecente care au vizat-o si sa ii multumeasca pentru ca si-a valorizat drepturile, in calitate de cetatean, vorbind despre un subiect de interes public.

d) Mai multe mari companii americane si-au retras reclamele la posturile care preiau programul celui mai cunoscut om de radio din tara, Rush Limbaugh, dupa ce acesta a facut-o „tarfa si prostituata” pe o studenta. (n.b. Dar a facut-o si celebra. Acum ar putea sa-si scrie memoriile intr-un best seller, nu?)

e) Multi sunt de parere ca acest boicot ar putea insemna o grea lovitura pentru cariera lui Limbaugh, insa el a mai supravietuit unui boicot asemanator in 1994, pe cand era purtator de cuvant al unei companii producatoare de suc de portocale si a facut comentarii misogine si homofobe. Atunci, sustinatorii lui au infrant boicotul cumparand in exces suc de portocale.

Ce s-ar putea deduce de aici? Ah, atat de multe ca ne cuprinde frica, lenea si lehamitea. Adica nu, lehamitea nu. Spicum si noi la intamplare, in nicio ordine,  cateva din invatamintele care s-ar putea desprnde de aici:

1) In America  atacurile personale indecente sunt atat de rare incat presedintele tarii (daca nu chiar al planetei, macar pana ieri cand a fost reales si dl.V.Putin) isi ingaduie sa se ocupe personal cu reperarea onoarei victimelor.

2) Presedintele american este un bun diplomat (cam de talia lui Adrian Nastase). A dat-o cotita. A fost evaziv. N-a zis nici da nici nu, in legatura cu propunerea studentei sau cu concluzia comentatorului. Dansul s-a referit strict la faptul de a fi dezolat  (scarbit?, E.Constantinescu) fata de atacul ad hominem caruia i-a cazut victima frageda studenta, lasandu-i in mare dilema pe toti cei care se intreaba retoric: dar d-lui cum considera? vizavi de problema ridicata Congresului de catre studenta la drept (care pare de stanga). D-voastra ce credeti? D-voastra cum considerati? Dar la noi ar trebui sa se dea anticonceptionalele pe retete compensate sau nu? A se da sau a nu se da. Dileme, dileme, dileme…

3) Si companiile americane sunt diplomate (nu doar foarte oneste) facandu-si mare reclama prin faptul ca nu-si mai fac reclama.  America este se pare, tara diplpmatiei extreme. O poate confirma si reprezentatntul nostru (al bloggerilor romani) la Washington, excelenta sa, dl. ambasador Dorin Tudoran.

4) Brandul „Mircea Badea” este universal. Valabil. Mai ceva decat prostul-gust. Si el universal valabil, din ce in ce mai valabil de cand cu Internetul care sterge abrupt si definitiv diferentele specifice dintre sat si oras, dintre Corabia si Frankfurt (pe Main sau pe Oder sau pe unde o rezida (da, da, da a rezida) rromul Calomfirescu Ciucurel).

Ar mai fi dar am inceput sa devenim patetici asa ca preferam sa ne defenestram precipitat catre concluzii:

Daca am inteles noi bine, comentatorul de radio  Rush Limbaugh  si-a exprimat in felul lui (care nu e al nostru) dezacordul cu propunerea d-soarei studente Sandra Fluke. Initial ni s-a parut firesc sa fim de acord cu dezacordul sau (din cateva motive foarte clare pe care nu le mai expunem intrucat chiar nu intereseaza pe nimeni dintre cei care nu le stiu deja). Apoi insa, interesandu-ne, documentandu-ne, am ajuns sa ne indoim de acordul nostru vizavi de dezacordul versiunii americane a lui Mircea Badea. Asa… la modul cvasi-absolut  in contextul istoric traditional (de 2012 ani incoace!) al societatii umane in versiunea sa crestina cu accente occidentale de origine greceasca (Grecia antica nu asta de acum) si pe criza asta monser (de origine greceasca) ,  cererea d-soarei studente este aberanta. Nu? Absurda, imorala, ilegala si si ingrasa. Nu? In afara de faptul ca deschide larg poarta coruptiei, abuzurilor cu extorcare de bani. De la buget. Din ne/fericire insa noi (nu noi-noi, ci asa in general) nu operam cu absolutul ci cu relativul, conjuncturalul in contextul decisiv al precedentelor. Am aflat cu mirare ca exista in SUA un precedent care justifica pe deplin cererea d-soarei studente: Viagra se da pe retete compensate !!! In acest caz nu avem ce face si trebuie sa fim total si definitv de partea viitoarei avocate cu mari perspective pentru o cariera politica in Congres si chiar mai sus, in virtutea faptului ca o mare parte din necesarul de anticonceptionale vine tocmai din excesul de virilitate produs din banii contribuabilior. Daca dau bani pentru una trebuie sa dea si pentru alta (e musai) intru prosperitatea si propasirea industriei farmaceutice din patria parintilor fondatori. In plus, pe termemn lung,  se evita aparitia unui exces de forta de munca ce ar alimenta sine die multe alte probleme sociale, economice, financiare, medicale, ecologice, demografice, infractonale etc, etc, etc. O intreaga tragedie umana.

Apropo! La noi pitecantropul CTP (imi cer scuze pitecantropilor) zice ante-pronuntandu-se ca: Indivizii ca Gheorghe Vlădan (suspectul pentru crimele de la Perla) trebuie suprimati (ca i se pare o jignire la adresa victimelor să-i plângem lui de milă). Prin urmare CTP se transforma firesc in vectorul reintroducerii pedepsei cu moartea. In Romania. Vezi AICI. Va recomand insistent MELANCHOLIA lui Lars von Trier

In concluzie le uram la multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor care viziteaza Arca lui Goe, asigurandu-le de sentimentele noastre constante si oneste:

Posted in Arcaluigoeologie | 29 Comments »

Ziua Internaţională a Femeii

Posted by Arca lui Goe pe martie 8, 2012

Ziua Internaţională a Femeii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecţionat de la Ziua internaţională a femeii)

(in fotografie) Marșul din anul 1975, Sydney, de Ziua Internațională a Femeii

În anul 1977 Adunarea Generală a ONU a proclamat printr-o rezoluție Ziua Națiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor și Pace Internațională. O sărbătoare a femeilor, recunoscută internațional, dar fără a se preciza o zi anume, a fost hotărâtă încă din 1910, de Internaționala Socialistă reunită la Copenhaga. După Primul Război Mondial[formulare evazivă][Când?] Adunarea Generală a ONU a fixat data de 8 martie Ziua Internațională a Femeii, femeile au început din nou să demonstreze pentru drepturi egale și dreptul de vot al femeilor. Următorul pas în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1975, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei1976 – 1985 ca Deceniu ONU pentru condiția femeii.

Obiceiuri și tradiții

De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții.

Situația de azi

În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii, este sărbătorită (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: AlbaniaAlgeriaAngolaArmeniaAustralia,AzerbaidjanBangladeshBelarusBosnia și HerțegovinaBraziliaBulgariaBurkina FasoCambodgiaCamerunChileColumbiaCroațiaCubaCipruDanemarcaEritreeaFinlanda,GeorgiaGreciaGuineea-BissauIslandaIndiaItaliaIsraelLaosLetoniaKazahstanKosovoKirghizstanMacedoniaMadagascarMaltaMexicRepublica MoldovaMongolia,MuntenegruNepalNorvegiaPoloniaPortugaliaRomâniaRusiaSerbiaSlovaciaSloveniaSuediaSiriaTadjikistanTurciaTurkmenistanUcrainaUngariaUzbekistanVietnam,Zambia.

În China femeile au liber după-masă.

Sursa Wikipedia

De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții:

si din nou cele doua cuvinte (vorbe grele) intr-o versiune mai altfel:

Posted in Arcaluigoeologie | Leave a Comment »

La multi ani Ion Iliescu

Posted by Arca lui Goe pe martie 7, 2012

Testamentul politic al lui Ion Iliescu: Omul fără regrete

Autor:  Vladimir Tismăneanu

Ion Iliescu a fost un consecvent aparatcik comunist. În condiţiile în care dictatura lui Ceauşescu a devenit tot mai aberantă, Iliescu a fost relativ marginalizat.

Nu a fost arestat, nu a fost anchetat. Nu şi-a ridicat vocea niciodată împotriva sistemului comunist, a refuzat să semneze „Scrisoarea celor 6, alături de Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Silviu Brucan şi Grigore Răceanu. După decembrie 1989, a făcut tot posibilul pentru ocultarea adevărului despre Revoluţie, s-a opus decomunizării, a organizat torpilarea partidelor democratice şi subminarea renăscutei societăţi civile. Ion Iliescu a fost direct implicat în tenebroasele acţiuni care au urmat fugii cuplului Ceauşescu, în organizarea simulacrului de proces, în mineriade şi în geneza „Patrulaterului Roşu”.

Ion Iliescu, un personaj care şi-a început cariera politică ca entuziast activist UTC, participând la măsluirea alegerilor din noiembrie 1946, nu a fost şi nu este un susţinător al societăţii deschise. Auzindu-l vorbind acum despre „spaţiul civilizaţional occidental” pe cel care a glorificat, vreme de decenii, spaţiul anti-civilizaţional comunist, nu poţi să nu izbucneşti în râs. Trei au fost componentele esenţiale ale regimului Iliescu: clientelismul, corupţia şi cinismul.Principalul discipol al lui Ion Iliescu este Crin Antonescu, indiferent de momentele de criza din relaţiile lor şi de veştmintele ideologice afişate ostentativ. Asemeni lui Iliescu, Crin gândeşte manicheist, în termeni leninişti, de „care pe care”. Mai ţineţi minte fraza lui Iliescu, „N-am pregătit plăcinta ca să o mănânce ei”? sau delicata referinţă la „sula-n coaste”? Iată o declaraţie recentă a lui El Crin îmbibată în sintagmele urii: „Pentru ceea ce fac Traian Băsescu şi ai lui în ţară, noi îi calificăm drept duşmani. Ne vom lupta cu ei cum te lupţi cu un duşman, nu cu un adversar… Avem multe probleme să organizăm o asemenea armată de asemenea anvergură, suntem mereu în progres, ei de asta turbează… îi vom nimici. Vom elibera această ţară de ei”.

Sigur, în 1996, Ion Iliescu a acceptat alternanţa, un lucru care trebuie recunoscut. N-a făcut-o cu plăcere, până în ultima clipă a agitat spectrul peremist al posibilei dezmembrări a ţării, dacă ar câştiga Convenţia Democratică. Era însă după dispariţia URSS, la un ceas istoric în care doar Lukaşenko mai încerca menţinerea vechiului sistem dictatorial-poliţienesc în Europa.

La 82 de ani, Ion Iliescu propune o serie de reflecţii despre propriul destin politic. Spre deosebire de un Bârlădeanu, care a admis că opţiunea istorică a lui Corneliu Coposu a fost cea corectă, Ion Iliescu rămâne omul fără regrete. Nu regretă nici măcar faptul că l-a graţiat, pe ultima sută de metri a ultimului său mandat, pe Miron Cozma. Ori că i-a acordat lui Vadim Tudor ordinul „Steaua României”. Nu regretă fratricidul din decembrie 1989. Nu regretă că i-a adus pe mineri la Bucureşti în iunie 1990. Nu regretă că, datorită lui, România a întârziat istoric de o manieră greu de recuperat la capitolul reforme economice, morale şi sociale.

Ion Iliescu a fost fericit ca student la Moscova, a fost fericit când organiza represiunile anti-studenţeşti din perioada 1956-1960, a fost fericit ca prim-secretar al UTC şi Ministru al Tineretului sub Ceauşescu, a fost fericit când, împreună cu Măgureanu, Stănculescu, Roman, Brucan şi Voican Voiculescu, l-a terminat pe Ceauşescu. A fost fericit în iunie 1990 când le-a mulţumit minerilor pentru „patriotismul” probat în timpul acţiunilor barbare din Bucureşti. Când Ion Iliescu vorbeşte despre „esenţa demnităţii umane” nu pot să nu mă gândesc la formulele ritualizate şi găunoase ale „Epocii de Aur”. Exercitarea puterii de dragul puterii, nu fericirea umană, a fost scopul politic al lui Ion Iliescu.

Comentariile la acest articol sunt suspendate!

Articolul de mai sus (preluat din Evenimentul Zilei) este avanpremiera ultimului episod al serialului despre Domnul Sufletzel, care va aparea (daca va aparea) in curand pe Arca lui Goe.

Posted in Arcaluigoeologie | 13 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: