(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

La multi ani Ion Iliescu

Posted by Arca lui Goe pe Martie 7, 2012

Testamentul politic al lui Ion Iliescu: Omul fără regrete

Autor:  Vladimir Tismăneanu

Ion Iliescu a fost un consecvent aparatcik comunist. În condiţiile în care dictatura lui Ceauşescu a devenit tot mai aberantă, Iliescu a fost relativ marginalizat.

Nu a fost arestat, nu a fost anchetat. Nu şi-a ridicat vocea niciodată împotriva sistemului comunist, a refuzat să semneze „Scrisoarea celor 6, alături de Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Silviu Brucan şi Grigore Răceanu. După decembrie 1989, a făcut tot posibilul pentru ocultarea adevărului despre Revoluţie, s-a opus decomunizării, a organizat torpilarea partidelor democratice şi subminarea renăscutei societăţi civile. Ion Iliescu a fost direct implicat în tenebroasele acţiuni care au urmat fugii cuplului Ceauşescu, în organizarea simulacrului de proces, în mineriade şi în geneza „Patrulaterului Roşu”.

Ion Iliescu, un personaj care şi-a început cariera politică ca entuziast activist UTC, participând la măsluirea alegerilor din noiembrie 1946, nu a fost şi nu este un susţinător al societăţii deschise. Auzindu-l vorbind acum despre „spaţiul civilizaţional occidental” pe cel care a glorificat, vreme de decenii, spaţiul anti-civilizaţional comunist, nu poţi să nu izbucneşti în râs. Trei au fost componentele esenţiale ale regimului Iliescu: clientelismul, corupţia şi cinismul.Principalul discipol al lui Ion Iliescu este Crin Antonescu, indiferent de momentele de criza din relaţiile lor şi de veştmintele ideologice afişate ostentativ. Asemeni lui Iliescu, Crin gândeşte manicheist, în termeni leninişti, de „care pe care”. Mai ţineţi minte fraza lui Iliescu, „N-am pregătit plăcinta ca să o mănânce ei”? sau delicata referinţă la „sula-n coaste”? Iată o declaraţie recentă a lui El Crin îmbibată în sintagmele urii: „Pentru ceea ce fac Traian Băsescu şi ai lui în ţară, noi îi calificăm drept duşmani. Ne vom lupta cu ei cum te lupţi cu un duşman, nu cu un adversar… Avem multe probleme să organizăm o asemenea armată de asemenea anvergură, suntem mereu în progres, ei de asta turbează… îi vom nimici. Vom elibera această ţară de ei”.

Sigur, în 1996, Ion Iliescu a acceptat alternanţa, un lucru care trebuie recunoscut. N-a făcut-o cu plăcere, până în ultima clipă a agitat spectrul peremist al posibilei dezmembrări a ţării, dacă ar câştiga Convenţia Democratică. Era însă după dispariţia URSS, la un ceas istoric în care doar Lukaşenko mai încerca menţinerea vechiului sistem dictatorial-poliţienesc în Europa.

La 82 de ani, Ion Iliescu propune o serie de reflecţii despre propriul destin politic. Spre deosebire de un Bârlădeanu, care a admis că opţiunea istorică a lui Corneliu Coposu a fost cea corectă, Ion Iliescu rămâne omul fără regrete. Nu regretă nici măcar faptul că l-a graţiat, pe ultima sută de metri a ultimului său mandat, pe Miron Cozma. Ori că i-a acordat lui Vadim Tudor ordinul „Steaua României”. Nu regretă fratricidul din decembrie 1989. Nu regretă că i-a adus pe mineri la Bucureşti în iunie 1990. Nu regretă că, datorită lui, România a întârziat istoric de o manieră greu de recuperat la capitolul reforme economice, morale şi sociale.

Ion Iliescu a fost fericit ca student la Moscova, a fost fericit când organiza represiunile anti-studenţeşti din perioada 1956-1960, a fost fericit ca prim-secretar al UTC şi Ministru al Tineretului sub Ceauşescu, a fost fericit când, împreună cu Măgureanu, Stănculescu, Roman, Brucan şi Voican Voiculescu, l-a terminat pe Ceauşescu. A fost fericit în iunie 1990 când le-a mulţumit minerilor pentru „patriotismul” probat în timpul acţiunilor barbare din Bucureşti. Când Ion Iliescu vorbeşte despre „esenţa demnităţii umane” nu pot să nu mă gândesc la formulele ritualizate şi găunoase ale „Epocii de Aur”. Exercitarea puterii de dragul puterii, nu fericirea umană, a fost scopul politic al lui Ion Iliescu.

Comentariile la acest articol sunt suspendate!

Articolul de mai sus (preluat din Evenimentul Zilei) este avanpremiera ultimului episod al serialului despre Domnul Sufletzel, care va aparea (daca va aparea) in curand pe Arca lui Goe.

13 răspunsuri to “La multi ani Ion Iliescu”

  1. Carol said

    • RALG said

      @Carol – Am reusit sa vedem pana la urma filmuletul propus. La inceput ne-a enervat dar apoi nu. Denota un optimism robust si realist. Merita vazut de cat multi bloggeri, comentatori, navigatori, trolli si alti participanti la fenomen. Cum care fenomen? Fenomenul care presupune distrugerea prestigiului tuturor celorlati inainte de a ni-l edifica pe al nostru. Merci.

  2. d'Artagnan said

    Aş fi vrut să comentez dar dacă sunt suspendate comentariile…Totuşi, am o nelămurire: cine este dl. Sufleţel? Nu vorbesc de cel original, desigur.

    • RALG said

      Oricine poate fi Domnul Sufletel. In tot cazul se zice ca am avea un stramos comun.

      • d'Artagnan said

        Dul Sufleţel este om?

        P.S. Răspundeţi vă rog cu DA sau NU. Aşa m-am obişnuit.

        • RALG said

          DA sau NU

        • d'Artagnan said

          Cristal răspuns!

        • RALG said

          Nu-i mare lucru. N-am facut decat sa raspundem exact asa cum ni s-a cerut. Dar si daca ar fi trebuit sa alegem un raspuns mai scurt (din cel mult doua litere) am fi fost in mare dilema, intrucat Domnul Sufletzel (al nostru) desi dupa buletin este intotdeauna om, mamifer, vertebrat… sub anumite aspecte nu poate fi considerat asa. De exemplu despre pitecantropul CTP nu se poate afirma intotdeauna fara teama ca-ar fi uman. Nu? Noua, de exemplu, ni se pare mai degraba un rebut al speciei, un exemplar care a ratat cu putin statutul de om, jurnalist, ziarist (ca nu-i tot aceea), formator de o opinie.

          P.S. CTP este doar un exemplu de ambiguitate in interiorul ordinului primatelor, nu vreo aluzie mai stravezie sau mai fina la vreun posibil domn Sufletzel. Dar de ce va intereseaza in avans? Asta nu era o enigma in genul celei cu gropitza din padure ci un simplu anunt publicitar, duplicitar.

  3. Kibby said

    vai, da nu vine nici un stingist sa demaste pupincurismul…

    • RALG said

      NU !!!

      • Kibby said

        NU? DA de ce? feri Doamne, doara nu moderati…

        • RALG said

          NU. Nu moderam. Si n-am modera nici daca am avea ce. Asta pentru ca (a) avem oroare fata de acest gen de trufie futila si pentru ca (b) iubim pe bune libertatea de exprimare a tuturor, inclusiv a celorlalti, si in fine pentru ca (c) stim ca asta-i enerveaza pe unii anume care sufera de inadecvare cronica si galopanta.

          In speta de fata nu vine nimeni pentru ca (a) asa-i consemnul aproape tacit, pentru ca (b) cei care nu-s partasi la conventie sunt arsi cu ciorba si pentru ca (c) se simte in aer un soi de inutilitate molipsitoare pe care o intretinem discret si eficient.

  4. Radu Humor said

    d) o greatza cumplita, care la vederea moacei acestui individ se transforma in varsatura de ocari si vorbe grele :mrgreen:

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: