(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Absurdul de zi cu zi. Comunicarea

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 2, 2012

Cineva trebuie să reseteze toată comunicarea publică generală. Am impresia că trăim într-o lume complet absurdă, în care fiecare spune şi aude ce vrea, fără nici o legătură cu ceea ce spune şi aude celălalt. Mi s-a întîmplat foarte des, în ultima vreme, să spun ceva, şi vorbele mele să fie redate, mai departe, în cu totul alt sens. Exclud reaua-credinţă pentru că văd cum această situaţie se generalizează – nu e vorba doar despre mine, nu e vorba doar despre un anumit mijloc media.

În anii ’50, erupea pe scenele lumii libere un gen de teatru – zis „al absurdului“, de unii, zis „al deriziunii“, de alţii – în care actorii vorbesc unii cu alţii, dar nu se ascultă. Piese întregi, capodopere, unele dintre ele, sînt construite din discursuri paralele, fără legătură unul cu celălalt, şi nu puţine sînt acelea în care personajele încheie piesa rostind onomatopee, litere întîmplătoare, sunete nearticulate în cuvinte. Mai mult, ceea ce spun personajele sînt doar jalnice clişee ale cotidianului mediocru. Vorbele nu mai pot umple spaţiul dintre oameni. Singurătatea a învins definitiv. Cuvintele însele s-au surpat. Nonsensul domneşte tiranic şi absurdul dănţuieşte savaotic peste bietele fiinţe năucite şi rătăcite în ele însele. Profesorii de actorie spun că acel gen de teatru a şi produs un anume stil de actorie. În fine, moda acestui gen dramaturgic a fost depăşită. A marcat secolul trecut, a lăsat în istoria literaturii universale nume uriaşe, inclusiv nobeliarzi, dar a trecut. Dramaturgia de azi explorează pe alte piste rătăcirile omului. Dar impresia mea este că realitatea la care acel teatru se referea nu a pierit deloc, dimpotrivă, cunoaşte, în această vîrstă a democraţiilor europene, un nou moment maxim. Mi se pare sufocant. Chiar e nevoie de cineva („o forţă de undeva“, cum spunea un vecin de-al meu acum 35 de ani cînd încerca să-mi vorbească despre Dumnezeu) care să intervină pentru a readuce firescul comunicării printre noi. Altfel, vom muri ca fiinţe sociale şi nici măcar rugăciunea noastră de final nu se va auzi pentru că, pînă atunci, şi comunicarea cu Cerul va fi imposibilă, precum este cea de pe Pămînt.

Pe de o parte, constat o preocupare tot mai mare a actorilor sociali (corporaţii sau partide politice, ong-uri sau biserici etc.) pentru comunicarea publică. Au apărut ştiinţe ale comunicării. Au apărut şcoli de toate felurile anume dedicate comunicării. Sînt din ce în ce mai mulţi experţi în comunicare – mulţi dintre ei bine plătiţi pentru această expertiză. Comunicarea a devenit o obsesie în sine. Se dau bani grei pe „consultanţă“ în comunicare (ghilimelele evocă o anumită doză de ironie în acest caz). Se fac cursuri populare de comunicare şi se duc să se antreneze în comunicare oameni de toate vîrstele şi din toate profesiile.

Pe de altă parte, constat o tendinţă tot mai accentuată a tuturor celor care vor să comunice spre manipulare, propagandă falsă şi minciună sau, cel puţin, spre diversiuni ori trucuri şi giumbuşlucuri menite să-i deruteze pe toţi ceilalţi, dacă tot nu pot să-i convingă. Comunicarea a devenit o metodă de a vinde ceea ce ai de vîndut sau de a obţine ceea ce ai de obţinut. Aceste două preocupări combinate produc un rezultat global dezastruos. Cetatea pare un fel de Babel isteric, în care se comunică haotic, cacofonic, indescifrabil. Comunicarea, astăzi, face victime mai multe decît un război din vremurile în care ea nu devenise nici industrie, nici ştiinţă. Acesta e aspectul grav. Numai că de fiecare dată cînd situaţia e gravă, apare şi rizibilul într-o formă sau alta. În cazul acesta, în forma caraghiosului. Comunicarea, industrializîndu-se, profesionalizîndu-se şi autonomizîndu-se, a produs o nouă specie umană: comunicatorul. Adică omul capabil să comunice bine. Sau, în fine, mai bine decît alţii. Acesta e unul gureş, expresiv ca un actor, bine stăpînitor al raţionamentului (chiar şi sofistic) şi al vocabularului (chiar şi spurcat). În spatele lui sînt făcătorii de mesaje. Cei care îi spun comunicatorului ce să comunice. Iarăşi, o evaluare generală ne arată că proliferarea acestui gen nu a adus deloc claritate, limpezime sau rigoare în lumea reţelelor infinite de comunicare, ci a adus mai multă confuzie şi mai multă nervozitate. Comunicatorul este, în fond, produsul absurdului generat de căderea comunicării în cronică neputinţă. Deunăzi, cineva pleda la televizor că politicienii trebuie să aibă comunicatori ca să transmită ceea ce fac sau au ei de gînd să facă. Pentru că am ajuns şi aici: avem politicieni care nu pot să comunice. În curînd vom avea alergători care nu pot să alerge, patinatori care nu ştiu să patineze sau înotători care nu ştiu să înoate. Pentru acest gen de oameni – tot mai mult produs de mediul nostru social – se vor găsi comunicatorii potriviţi care să ne spună cît de bine aleargă, patinează sau înoată ei. Absurdul de zi cu zi. Comunicarea – Sever V.

Update: Inspirata de acest articol 😉 ca si de celelalte misculatii, tanti Mitza a biciclista a vârat arca si fauna ei intr-o metafora tare, plina de textile moi, care, culmea nu provin din inexistentele panze de pe imaginarele catrage. Daca vreti sa vedeti de unde provin deschideti SERTARUL SECRET.

20 răspunsuri to “Absurdul de zi cu zi. Comunicarea”

  1. RALG said

    Exemplificare:

  2. […] dedicaţie către (b)Arca lui goE, un loc deschis tuturor lighioanelor politice sau ne. Like this:LikeBe the first to like this post. […]

  3. Mitzaa Biciclista said

    Mi-am permis să vă scriu un pamflet. Fără atingere anume.
    Doar spre hazul comun, din drag de citire 😀

  4. RALG said

    Inspirata de acest articol 😉 ca si de celelalte misculatii, tanti Mitza a biciclista a vârat arca si fauna ei intr-o metafora tare, plina de textile moi, care, culmea nu provin din inexistentele panze de pe imaginarele catrage. Daca vreti sa vedeti de unde provin deschideti SERTARUL SECRET.

  5. Dana said

    Oratori au existat dintotdeuna. Nimic nu-i nou sub soare. As zice mai degraba ca excesul dauneaza sanatatii.

  6. […] fapt ai fost. Doar un bun comunicant. Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this […]

    • Dl.Goe said

      De obicei sunt extrem de inteligent (n-o spun doar eu ci toata lumea, Mamitza, Mam’Mare, Tanti Mitza si altii) asa incat prind din zbor orice idee principala. De data asta se pare ca m-ai surprins intr-un moment de prostie abisala si prin urmare n-am reusit sa ma prind din prima incotro bati, pe cine bati, cu cine te bati… De indata ce-mi revin (if) revin pe text si ma dumiresc. Daca nu, nu. Daca nu ma inseala pe mine intuitia feminina cred ca e ceva de rau despre superficialitate si gaunosenie la hedonistii histrionici… dar sigur n-am cum sa fiu, ca esti si tu asa in dodii dinadins de ma incarca o tristete nu doar iremediabil irefutabila cat mai ales inefabila si subliminala si simt ca ma ia cu lesin, de la lacrimi. Stii, presupun, ca lacrimle au compozitie chimica. Diferita de la lacrma la lacrima.

      • d'Artagnan said

        Salut Dl.Goe, v-ați întors? Să fie într-un ceas bun!

        • RALG said

          Pai nici n-a fost plecat. Doar invizibil. A fost cam ocupat cu scrisul. Urmam si noi trendul general procedand ca altii si-l mai aratam asa… pe la geam, ca sa speriem lumea cu el si sa ne aduca postasul ajutorul social. Incolo nu.

      • abisurile said

        Pai nu ma bat cu nimeni , doar ca postul tau despre comunicare si comunicanti intr-o era a comunicarii industrializate m-a inspirat.
        Eu am intalnit multi ca cel din poveste, ceva vorbe cu talc, multe pauze si cam atat , acum ii detectez usor si ii evit. Dar uneori imi vine sa rad si ii iau la joc , peste picior, Uneori pierd eu alteori ei. dar asta-i jocul .Vreau sa cred ca nu sunt doar de forma si ma antrenez de fiecare data cand pot.Cam asta-i povestea.

        • RALG said

          Multumim pentru explicatii. Erau mult mai mult decat necesare. Dl.Goe se lauda numai dar nu este in stare sa iasa cu una cu doua din groapa de potential dupa ce apuca sa cada-n (cate o) prostie abisala, asa ca n-ar fi reusit sa se dumireasca singur prea curand. Profitam de ocaziune pentru a clarifica o incurcatura in care este posibil sa va aflati si d-voastra. Postul ce-i drept e al nostru, dar dupa cum poate ati remarcat ca am precizat chiar in post (ca suntem in post) textul ii apartine d-lui Sever Voinescu si a fost publicat in Dilema. Fara sa fim de acord in integralitate cu continutul acestui articol am crezut ca reluarea sa taman pe Arca lui Goe il poate scoate din Dilema si mai si poate meta-comunica cel putin cateva idei suplimentare care sa intareasca ce e de intarit si sa submineze ce e de subminat in acel text de autor originar si original. Va multumim asadar pentru ajutorul acordat benevol-intamplator.

        • d'Artagnan said

          Meta-comunica…aha…metacomunicatorul!

        • abisurile said

          Cu placere.

      • svetlana said

        „Daca nu ma inseala pe mine intuitia feminina cred ca e ceva de rau despre superficialitate si gaunosenie la hedonistii histrionici”.

        Da , intuitia feminina nu va inseala . Dar v-as intreba :de unde a iprumutat Dl Goe „intuitia feminina „?! Sau numai s-a laudat , ca si altadata , cind s-a ferit insa ,sa nu cumva sa cada in groapa, dumirindu-se cu propria-i intuitie de …”le Formidable”marinar ? 🙂

        • svetlana said

          erata :”imprumutat ” in loc de …

        • RALG said

          Se stie ca ca barbatii poseda (cand nu sunt de-a dreptul posedati) o anumita dimensiune feminina a personalitatii lor, in plus d-lui Goe nu-i este greu sa „imprumute” intuitie feminina de la sursele din vecinatatea sa (Mamitza, Mam’Mare si Tanti Mitza si altele 😉 )

  7. Radu Humor said

    Your comment is awaiting moderation.

    Vezi maestre ce-nseamnă să te bagi în kkt ?!
    Te mânâncă …porcul !
    Și pielea, de la atâta mizerie câtă poate lăsa in urma
    cel pe care nu l-ai lăsat să moară in cotețul lui

    • svetlana said

      O, sa nu aveti nici o grija !! ” Maestru” va apela in curind la serviciile unora ,carora le curg balele sa-l scoata cit mai repede din „kkt”, apoi sa-l linga usor ,putin cite putin ,pentru a-l face fericit si plin de recunostinta .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: