(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 20 aprilie 2012

Meta-Galaxia Goe si Universurile Paralele (II, II si un sfert)

Posted by Arca lui Goe pe aprilie 20, 2012

Mai demult (am fi tentati sa zicem chiar “la inceput” dar ne abtinem eroic din motive ce vor fi clarificate pe parcurs) Universul era mult mai simplu decat este acum. Era format doar din pamant si cer. Era prin urmare si foarte mic. Atâta era el. Teoretic (cel puţin) pe atunci nu era mare lucru sa ai o teorie clara si coerenta despre Univers (era simplu, nu ca acuma). Treptat insa, Universul a crescut. La inceput (hait) mai incet, apoi din ce in ce mai repede, in special in directia cerului, dar nu numai. Vina apartine in totalitate geometrilor si stiintificilor care, din cauza unui excedent de bunuri, un exces nenorocit ca toate excesele care definesc specia (cica) umana, s-au trezit deodata ca au fost pusi pe liber si neavand ce alta sa faca s-au apucat, din plictiseala, sa masoare, sa studieze, sa scruteze etc tot ce li s-a năzarit. Sa ne fereasca Dumnezeu de ingeniozitatea celor care se plictisesc si-ncep sa scormone lumina si mai ales intunericul. S-au descoperit chiar gaurile negre, materia intunecata si energiile intunecate. Veniti de luati intuneric. Asa se face ca azi, Universul nostru (omogen si izotrop) a ajuns sa aiba dimensiuni colosale (co-lo-sa-le), mult dincolo de puterea de intelegere a celor forţaţi de catre mode sa aiba (si ei) sistem, adica viziune asupra lumii. Astazi Universul nostru (sa ni se dea voie sa-l numim asa, cu tandreţe: „al nostru”) a ajuns sa masoare in varianta sa observabila (care-i un pic mai mare decat versiunea sa vizibila) mai mult de 90 de miliarde de ani lumina in diametru. 90 000 000 000 ani lumina!!! Vrea cineva sa transformăm in km sau m? Ce rost ar (mai) avea?

Asadar Universul nostru (observabil) este o sfera cu centrul in centrul Pamantului (la Corabia bunaoara, la Washington sau in Insula Pastelui, nu conteaza) cu o raza de aproximativ exact 44 de miliarde de ani lumina, plin cu obiecte (materie) care plutesc in el si care (a) interactioneaza gravitational si (b) informational (prin radiaii electro-magnetice), mutandu-se (c) de colo colo in timp si spatiu si (d) transformandu-se (in te-ai mira ce) tot in timp (cuvant cheie) si spatiu (si mai cheie), (e) curbandu-le pe amandoua, prin voia si sub atenta si competenta supervizarea a bunului Dumnezeu, care reuseste performanta notabila de a pastra o oarecare coerenta informationala a ansamblului si partilor. Ajuns cu lectura in acest punct, un ipotetic cititor pitagoeic, atent in particular (hic et nunc sic) dar distrat in general, ar putea sa se nedumereasca fata de aceasta dimensiune. Stiind(u-se) ca varsta estimata a universului este de circa 13.7 miliarde de ani (cu eroare, aiurea, de numai plus, minus 110 milioane de ani, o bagatelă) cititorul atent si competent s-ar putea intreba ritos (si chiar daca al nostru nu s-o intreba ai altora se intreaba sigur), cum Dumnezeu putem spune ca raza Universului nostru observabil (UNO) este de 44 de miliarde de ani? Nu-i asta un non-sens, o contradictie?

Prin telescoapele noastre spatiale, noi observatorii omnivori terestri vedem (cu intarziere) „lumina”, ce calatoreste cu viteza finita prin spatiu si care ajunge la noi de la surse distante, oferindu-ne o imagine din trecutul acelei surse (ca-n La Steaua lui Eminescu, si pe care, in parenteza fie spus, o multime de de pseudo-fani il acrediteaza complet aiurea cu viziuni futurist-relativiste). Prin urmare lumina venita de la o galaxie aflata la o distanta de 100 de milioane de ani lumina (va rugam sa nu incurcati milioanele cu miliardele) ne ofera o informatie despre cum statea treaba cu acea galaxie in urma cu 100 de milioane de ani in urma (nu-i mult, cam pe vremea dinozaurilor). Teoretic o alta galaxie aflata la 10 miliarde (atentie miliarde) de ani lumina ne ofera o imagine veche de 10 miliarde de ani (asta e deja cam de multisor, pe atunci nu exista Pamantul, nici Soarele, umbra celor nefãcute nu-ncepuse-a se desface, si în sine împãcarea stãpânea eterna pace!… pe aci). Dar ce semnificatie ar putea avea faptul ca o galaxie este aflata (azi) la 20 de miliarde de ani lumina distanta de Corabia? Sa insemne asta ca lumina ce-o vedem venind de la ea ne ofera o imagine veche de 20 de miliarde de ani? Cum? Daca Universul Nostru a aparut dupa Big-Bangul produs cu (numai) 13.7 miliarde de ani in urma, inseamna ca galaxia aceea aflata la 20 de miliarde de ani a existat inainte de Big-Bang? Peste poate. Ce sa insemne asta? Ca nu exista galaxii mai indepartate de 13.7 miliarde de ani lumina? Sau ca n-am putea noi (omnivorii terestri) sa vedem cu ochii nostri ceresti asa ceva?

Totusi in acord cu chiar religia oficiala a Big-Bangului nu numai ca e posibil, dar chiar se si intampla aievea, fara sa fie niciun paradox la mijloc. In deplin acord logic si legic cu SS a BB (Sfanta Scriptura a Big-Banguli, o religie ca oricare alta, vom reveni) nasterea Universului nostru s-a produs acum circa 13 miliarde de ani (o fi cu ghinion?), iar galaxiile, quasarii si alte entitati cosmice distante pe care le observam prin telescoapepe si radio-telescoape se afla raspandite (destul de uniform sau nu chiar (…)) pana la distante de aproximativ 44 de miliarde de ani lumina (apropo, d-na Gabriela Savitsky a implinit zilele acestea 44 de ani, ocazie cu care-i uram inca o data la multi ani). Daca am reusit sa va nedumerim (si pe moment nici nu dorim altceva) inseamna ca sunteti cititorul potrivit la locul potrivit. Daca nu, nu. Despre SS a BB (Sfanta Scriptura a Big-Bangului) si despre distante in universul observabil vom veni cu explicatii deplin lamuritoare AICI – Despre Distante. Pana una alta am dori doar sa mai pomenim un numar (caci intr-adevar lumea si vecia se sprijina intr-un numar si pot fi intelease prin numere). Numarul galaxiilor din meta-galaxie, adica din UNO (Universul Nostru Observabil, noi fiind aici pe veci stapani) este de de 500 miliarde (atentie miliarde). 500 de miliarde de galaxii. Un organism sau un fragment de organism cu cel putin 500 de miliade de celule, aflate intr-o stare de coerenta informationala (realizata in principal gravitational si electo-magnetic). Fiecare galaxie are in medie 400 miliarde de stele… Prin urmare Meta-Galaxia are cam 2000 de miliadre de miliarde de stele, ceea ce revine la aproximativ 300 de miliarde de stele (norocoase) pe cap de locuitor terestru (in cazul in care n-am decide sa ni le impartim cinstit, tovaraseste, in mod egal(itarist)). Ei bine, noi omnivorii umani observam (cat si cum putem) acest organism complex din interiorul sau. Dar oare ar putea exista un alt Univers, paralel, o alta meta-Galaxie cu comlexitate similara?

Goe, omuletul care ii comune replicile D-lui Goe, este un organism format din circa (atentie!) 100 de trilioane de celule. Daca ignoram materia intunecata care poaate fi schimbata (si care chiar se schimba frecvent) fara a altera esenta entitatii respective, rezumnndu-ne la stric ceea ce conteaza: creierul, precum cel din fotografia postata in topicul anterior, putem avansa urmatoarele numere: Encefalul lui Goe (meta-Galaxia Goe) contine 5 trilioane de celulue (de 10 ori mai multe decat numarul galaxiilor numarate pana acum in meta-Galaxie),  fiecare celula continand 100 de trilioane de atomi (adica de 300 de ori mai mult decat numarul stelelor dintr-o galaxie). Meta-Galaxia Goe este un sistem mai complex sub aspect al coerentei sistemice informationale decat meta-Galaxia UNO (Universul Nostru Observabil). De undeva din adancul unui sub-sub-sub-string, aflat intr-un quarq al ului proton, al unuia dintre atomii unui neuron (echivalent cu o galaxie) al Meta-Galaxiei Goe, un ipotetic observator, (perceput la scara noastra ca fiind foarte mic si foarte repede trecator) ar putea observa cu telescoapele sale (capabile sa capteze radiatia bio-sinaptica) o mica parte din Meta-Galaxia Goe (cam 500 de miliarde de Galaxii), ar putea imagina o teorie Big-Bang referitoare la nasterea Meta-Galaxiei Goe si s-ar putea intreba despre posibila existenta a unor Universuri Paralele, in special atunci cand Dl.Goe sta tete-a-tete cu sotia sa si soarbe din cafeaua fierbinte (materie intunecata). Prin urmare in rport cu Meta-Glaxia Goe, Universurile Paralele sunteti chiar voi, celalti (Infernul?), creierele voastre de cititori pitagoeici. Vom reveni cu detalii. Asta daca nu cumva UNO nu va fi prins intr-un experiment cu particule elementare pus la cale de niste fiinte gigantice formate din octiliarede de universuri ca al nostru.

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , | 41 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: