(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Meta-Galaxia Goe si Universurile Paralele (II, II si un sfert)

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 20, 2012

Mai demult (am fi tentati sa zicem chiar “la inceput” dar ne abtinem eroic din motive ce vor fi clarificate pe parcurs) Universul era mult mai simplu decat este acum. Era format doar din pamant si cer. Era prin urmare si foarte mic. Atâta era el. Teoretic (cel puţin) pe atunci nu era mare lucru sa ai o teorie clara si coerenta despre Univers (era simplu, nu ca acuma). Treptat insa, Universul a crescut. La inceput (hait) mai incet, apoi din ce in ce mai repede, in special in directia cerului, dar nu numai. Vina apartine in totalitate geometrilor si stiintificilor care, din cauza unui excedent de bunuri, un exces nenorocit ca toate excesele care definesc specia (cica) umana, s-au trezit deodata ca au fost pusi pe liber si neavand ce alta sa faca s-au apucat, din plictiseala, sa masoare, sa studieze, sa scruteze etc tot ce li s-a năzarit. Sa ne fereasca Dumnezeu de ingeniozitatea celor care se plictisesc si-ncep sa scormone lumina si mai ales intunericul. S-au descoperit chiar gaurile negre, materia intunecata si energiile intunecate. Veniti de luati intuneric. Asa se face ca azi, Universul nostru (omogen si izotrop) a ajuns sa aiba dimensiuni colosale (co-lo-sa-le), mult dincolo de puterea de intelegere a celor forţaţi de catre mode sa aiba (si ei) sistem, adica viziune asupra lumii. Astazi Universul nostru (sa ni se dea voie sa-l numim asa, cu tandreţe: „al nostru”) a ajuns sa masoare in varianta sa observabila (care-i un pic mai mare decat versiunea sa vizibila) mai mult de 90 de miliarde de ani lumina in diametru. 90 000 000 000 ani lumina!!! Vrea cineva sa transformăm in km sau m? Ce rost ar (mai) avea?

Asadar Universul nostru (observabil) este o sfera cu centrul in centrul Pamantului (la Corabia bunaoara, la Washington sau in Insula Pastelui, nu conteaza) cu o raza de aproximativ exact 44 de miliarde de ani lumina, plin cu obiecte (materie) care plutesc in el si care (a) interactioneaza gravitational si (b) informational (prin radiaii electro-magnetice), mutandu-se (c) de colo colo in timp si spatiu si (d) transformandu-se (in te-ai mira ce) tot in timp (cuvant cheie) si spatiu (si mai cheie), (e) curbandu-le pe amandoua, prin voia si sub atenta si competenta supervizarea a bunului Dumnezeu, care reuseste performanta notabila de a pastra o oarecare coerenta informationala a ansamblului si partilor. Ajuns cu lectura in acest punct, un ipotetic cititor pitagoeic, atent in particular (hic et nunc sic) dar distrat in general, ar putea sa se nedumereasca fata de aceasta dimensiune. Stiind(u-se) ca varsta estimata a universului este de circa 13.7 miliarde de ani (cu eroare, aiurea, de numai plus, minus 110 milioane de ani, o bagatelă) cititorul atent si competent s-ar putea intreba ritos (si chiar daca al nostru nu s-o intreba ai altora se intreaba sigur), cum Dumnezeu putem spune ca raza Universului nostru observabil (UNO) este de 44 de miliarde de ani? Nu-i asta un non-sens, o contradictie?

Prin telescoapele noastre spatiale, noi observatorii omnivori terestri vedem (cu intarziere) „lumina”, ce calatoreste cu viteza finita prin spatiu si care ajunge la noi de la surse distante, oferindu-ne o imagine din trecutul acelei surse (ca-n La Steaua lui Eminescu, si pe care, in parenteza fie spus, o multime de de pseudo-fani il acrediteaza complet aiurea cu viziuni futurist-relativiste). Prin urmare lumina venita de la o galaxie aflata la o distanta de 100 de milioane de ani lumina (va rugam sa nu incurcati milioanele cu miliardele) ne ofera o informatie despre cum statea treaba cu acea galaxie in urma cu 100 de milioane de ani in urma (nu-i mult, cam pe vremea dinozaurilor). Teoretic o alta galaxie aflata la 10 miliarde (atentie miliarde) de ani lumina ne ofera o imagine veche de 10 miliarde de ani (asta e deja cam de multisor, pe atunci nu exista Pamantul, nici Soarele, umbra celor nefãcute nu-ncepuse-a se desface, si în sine împãcarea stãpânea eterna pace!… pe aci). Dar ce semnificatie ar putea avea faptul ca o galaxie este aflata (azi) la 20 de miliarde de ani lumina distanta de Corabia? Sa insemne asta ca lumina ce-o vedem venind de la ea ne ofera o imagine veche de 20 de miliarde de ani? Cum? Daca Universul Nostru a aparut dupa Big-Bangul produs cu (numai) 13.7 miliarde de ani in urma, inseamna ca galaxia aceea aflata la 20 de miliarde de ani a existat inainte de Big-Bang? Peste poate. Ce sa insemne asta? Ca nu exista galaxii mai indepartate de 13.7 miliarde de ani lumina? Sau ca n-am putea noi (omnivorii terestri) sa vedem cu ochii nostri ceresti asa ceva?

Totusi in acord cu chiar religia oficiala a Big-Bangului nu numai ca e posibil, dar chiar se si intampla aievea, fara sa fie niciun paradox la mijloc. In deplin acord logic si legic cu SS a BB (Sfanta Scriptura a Big-Banguli, o religie ca oricare alta, vom reveni) nasterea Universului nostru s-a produs acum circa 13 miliarde de ani (o fi cu ghinion?), iar galaxiile, quasarii si alte entitati cosmice distante pe care le observam prin telescoapepe si radio-telescoape se afla raspandite (destul de uniform sau nu chiar (…)) pana la distante de aproximativ 44 de miliarde de ani lumina (apropo, d-na Gabriela Savitsky a implinit zilele acestea 44 de ani, ocazie cu care-i uram inca o data la multi ani). Daca am reusit sa va nedumerim (si pe moment nici nu dorim altceva) inseamna ca sunteti cititorul potrivit la locul potrivit. Daca nu, nu. Despre SS a BB (Sfanta Scriptura a Big-Bangului) si despre distante in universul observabil vom veni cu explicatii deplin lamuritoare AICI – Despre Distante. Pana una alta am dori doar sa mai pomenim un numar (caci intr-adevar lumea si vecia se sprijina intr-un numar si pot fi intelease prin numere). Numarul galaxiilor din meta-galaxie, adica din UNO (Universul Nostru Observabil, noi fiind aici pe veci stapani) este de de 500 miliarde (atentie miliarde). 500 de miliarde de galaxii. Un organism sau un fragment de organism cu cel putin 500 de miliade de celule, aflate intr-o stare de coerenta informationala (realizata in principal gravitational si electo-magnetic). Fiecare galaxie are in medie 400 miliarde de stele… Prin urmare Meta-Galaxia are cam 2000 de miliadre de miliarde de stele, ceea ce revine la aproximativ 300 de miliarde de stele (norocoase) pe cap de locuitor terestru (in cazul in care n-am decide sa ni le impartim cinstit, tovaraseste, in mod egal(itarist)). Ei bine, noi omnivorii umani observam (cat si cum putem) acest organism complex din interiorul sau. Dar oare ar putea exista un alt Univers, paralel, o alta meta-Galaxie cu comlexitate similara?

Goe, omuletul care ii comune replicile D-lui Goe, este un organism format din circa (atentie!) 100 de trilioane de celule. Daca ignoram materia intunecata care poaate fi schimbata (si care chiar se schimba frecvent) fara a altera esenta entitatii respective, rezumnndu-ne la stric ceea ce conteaza: creierul, precum cel din fotografia postata in topicul anterior, putem avansa urmatoarele numere: Encefalul lui Goe (meta-Galaxia Goe) contine 5 trilioane de celulue (de 10 ori mai multe decat numarul galaxiilor numarate pana acum in meta-Galaxie),  fiecare celula continand 100 de trilioane de atomi (adica de 300 de ori mai mult decat numarul stelelor dintr-o galaxie). Meta-Galaxia Goe este un sistem mai complex sub aspect al coerentei sistemice informationale decat meta-Galaxia UNO (Universul Nostru Observabil). De undeva din adancul unui sub-sub-sub-string, aflat intr-un quarq al ului proton, al unuia dintre atomii unui neuron (echivalent cu o galaxie) al Meta-Galaxiei Goe, un ipotetic observator, (perceput la scara noastra ca fiind foarte mic si foarte repede trecator) ar putea observa cu telescoapele sale (capabile sa capteze radiatia bio-sinaptica) o mica parte din Meta-Galaxia Goe (cam 500 de miliarde de Galaxii), ar putea imagina o teorie Big-Bang referitoare la nasterea Meta-Galaxiei Goe si s-ar putea intreba despre posibila existenta a unor Universuri Paralele, in special atunci cand Dl.Goe sta tete-a-tete cu sotia sa si soarbe din cafeaua fierbinte (materie intunecata). Prin urmare in rport cu Meta-Glaxia Goe, Universurile Paralele sunteti chiar voi, celalti (Infernul?), creierele voastre de cititori pitagoeici. Vom reveni cu detalii. Asta daca nu cumva UNO nu va fi prins intr-un experiment cu particule elementare pus la cale de niste fiinte gigantice formate din octiliarede de universuri ca al nostru.

41 răspunsuri to “Meta-Galaxia Goe si Universurile Paralele (II, II si un sfert)”

  1. Relu said

    ce are a face sula cu prefectura ?

  2. eungen said

    Am urmarit cu un ochi pendulul lui Foucault si cu celalalt firul depanat al argumentatiei (intortocheata, ca de fiecare data) iar acum resimt o recalibrare oftalmologica. Fiindca focalizez pe ce scriu eu (eu, adica acest multi-univers insondabil si omnivor care genereaza fraze fara motiv/scop evident siesi), iar Centrul-Sursa al Ideilor (material, divin, psiho-ilogic) nu-mi influenteaza gravitational pendulul penitei (penitentei?)… na, tastaturii… sau ce-o vrea goe ala mic sa mai fantazeze despre proiectia sa „eungen” in cosmosul lui particular si dens autointitulat „Dl. Goe” (iar dupa calendarul mayas, RALG)… Dar inainte din poveste mult mai este si copiii mosului mult mai indragesc basmele!

    • RALG said

      De acord cu d-voastra dar cu mici precizari referitoare de natura nuantei. (a) Firul intortocheat (si l-am simplificat cat am putut si noi) nu este chiar o argumentatie pentru ca nu incercam sa demonstram nimic, pacatele noastre. Prezentam o situatie. (b) Semnalul radiant (re)venit dinspre universul „eungen” paralel (cu universul „goe”) desi pare asa de delicat, firav, fragil, imponderabil chiar, (cel putin in raport cu incurcaturile din meta-galaxia noastra) are un potential „perturbator” major (desigur nu in sensul „entropic” indicat de gradientul anarhic al dezordinii, ci dimpotriva, al unei complexitati sporite ce-ar putea afecta exponential un viitor feed-back). (c) Noi suntem RALG (Redactia Arca lui Goe). Dl.Goe este o sonda spatiala (cu care momentan am pierdut legatura, pentru a face economie de energie) care a fost lansata catre galaxiile care sunt pe cale sa iasa din raza UNO (raza Universului Nostru Observabil). Daca nu va cadea in mrejele vreunei cepheide ori sub orizontul evenimentelor unei gauri negre, il asteptam acasa, pe arca, in conformitate cu calenadul mayas, inainte de inceperea viitoarei legislaturi a noii ere cosmice, prevazuta pe 21 Decembrie 2012. (Intamplator sau nu la aceeasi data vor depune juramantul noul presedinte al Federatiei Galactice Americane si noul Prim-Ministru al Ingramadirii Globulare Romulane). In legatura cu viitoarea d-voastra trecere prin vecinatatea cosmica a Arcei nu avem cum sa facem previziuni. E posibil sa reveniti pe un string sau printr-o gaura de vierme mai repede decat ne-am astepta sau invers. (d) Aveti dreptate. Din poveste mult mai este.

  3. eungen said

    …dar tot nu-s lamurit la partea cu „distantele”… ca mare deranj in simtul comun face teoria saltului prin hyerspatiu a celor mai vechi dintre galaxii. Era o comparatie intr-un documentar de larga popularizare a stiintei si acolo se facea cum ca BB-ul ar fi o galeata cu vopsea, iar acele imense amarate periferice si materiale se pun actoriceste in hainele patate definitiv ale trecatorilor din centrul unui oras care au avut neinspirata traiectorie in zona de imprastiere cu pleosc masiv a respectivei vopsele. Paradoxul era ca acei trecatori erau zariti la prea putin timp dupa aia taman la hat strazi distanta, uniform distribuiti. De aci si teoria ca lumina avea o viteza muuult mai mare la inceputuri, dar acum a cam imbatranit si s-a lenevit oleaca. Sau cam asa ceva… daca nu-i reflectata in interiorul unui dodecaedru precum mingea de fotbal. Ca idei sunt, probe nu prea.

    • RALG said

      Modelul trecatorilor stropiti de vopsea este bunicel dar are dezavantajul ca nu-i suficient de explicativ. Nu poate fi inteles decat de catre cei care vor fi priceput deja destul de exact ce vor sa spuna stiintificii despre teoria big-bangul si dilatarea universului. Noi, care nu suntem enoriasi ai bisericii scientologice care se bazeaza pe Sfanta Scriptura a Big-Bangului, dar vizitam cladirea asa cum ne-am duce in vizita la Basilica San Pietro ore la Notre Dame de Paris (mai mult cu admiratie decat cu evlavie), vom incerca sa explicam curiosilor sau celor invatati deja (dispusi eventual sa ne coreceteze) ce s-ar putea intelege si (mai ales) cum s-a ajuns sa se inteleaga asa ceva, din asa zisa teorie cosmogonica cea mai actuala si numita impropriu teorie. Nu are cum sa fie teorie pentru ca nu e demonstrata ci doar acceptata (nici macar unanim ci majoritar) de catre oamenii de stiinta. Nu-i asa ca Universul s-a format prin Big-Bang acum 13 miliarde de ani si continua sa se extinda? Cei care cred in asta, dintre enoriasii stiintifici voteaza pentru. Cu o mare majoritate s-a decis ca asa s-a format Universul. Credinta lor este un argument pentru credinta neofitilor care adera la aceasta religie, la fel de buna ca oricare alta. Intre credinciosii acestei religii si crestin ortodocsi (de ex) nu-i mare deosebire. Ati vazut fimlul cu ancheta intreprinsa in galaxia Prahova pentru a fi depistat autorul Bibliei? Daca s-ar face o ancheta similara in legatura cu autorii Sfintei Scripturi a Big Bangului rezultatele ar fi inca si mai hilare. Ca sa crezi nu trebuie nici sa stii, nici sa intelegi, nici macar sa accepti, ci doar sa declari ca accepti. Atat. Pe pagina Despre Distante, aflata in lucru, vom incerca sa explicam ce se poate intelege din faptul ca, pardon, constanta lui Hubble este (astazi) de circa 60 de Km / secunda / Megaparsec si cum a ajuns sa fie calculata. Exista ceva cu adevarat admirabil (dar neevlavios) in aceasta constanta (si teoriile adiacente), dar numai si numai la pachet cu omenirea care o inbraca.

    • arcaluigoe said

      Ideea ca lumina ar fi avut candva o viteza mai mare exista dar este considerata de catre Papalitate si de catre Inchizitia Stiintifica o erezie. In acord cu dogma oficiala lumina a circulat intotdeauna cu aceeasi viteza postulata de parintele Albert E. La inceput avea mult mai multa energie (frecventa mai mare si lungime de unda mult mai mica). Lenevirea ulterioara a constat in scaderea frecventei si marirea lungimii de unda ceea ce corespunde unei energii mai mici. Totusi in erele primare, consecutive timpului Plank, lumina nu era vizibila in univers, nu exista in stare libera ca acum , pentru ca materia densa a acelor ere era totalmente opaca. Abia in era decuplarii fotonice s-a (mai) luminat (un pic) universul. Oarecum. Personal noi avem impresia ca fotonii nu „simt” nicio diferenta si ca la o scara mai mare deca cea a uni-versului nostru decuplarea fotonilor nu s-a produs inca, acestia fiind inca destul de captivi in interiorul uni-versului. Daca raza maxima a universului obesrvabil (care masoara azi de 44 miliarde de ani lumina este de 68 de miliarde de ani lumina, iar constanta Hublle este de 60 de Km / secunda / Megaparsec (un parsec = 3.2 ani lumina) si considerand ca valoarea aceestei constante (cu aceeasi valoare in fiecare punct din univers la un moment dat, dar variabila in timp) ar ramane fixa si in timp (ca sa simplificam discutia) s-ar putea calcula simplu cat timp va mai fi necesar mana cand universul observabil in expansiune isi va atinge limita de 68 de miliadre de ani lumina. Abia atunci se va trece la o noua era cosmica, corespunatoare unei noi decuplari fotonice (valorand cat o moarte termica). Calendarul Mayas ramane neputincios in aceasta privinta.

  4. Vizitatorul said

    ce-i bre nea goe te-ai lovit la cap ? te-a muscat musca tzetze ? te-ai apucat de tras pe nas ?

    • RALG said

      Cam da:

      “Du-ma, fericire, în sus si izbeste-mi / Tâmpla de stele, pâna când / Lumea mea prelunga si în nesfârsire / Se face coloana sau altceva / Mult mai înalt si mult mai curând.”

  5. d'Artagnan said

    Dle Goe
    Interesant. Un lucru mi-a atras însă în mod deosebit atenţia de aia întreb: la ce oficiu mă pot prezenta pentru a intra în posesia celor 300 de miliarde de stele care-mi aparţin că tare mi-e teamă că ori Gigi Becali ori politicienii noştri mă lasă fără ele.

    • RALG said

      Mi-e teama ca din cauza distantelor enorme, multe din stelele care vi se cuvin, se vor stinge in intervalul cuprins intre momentul emiterii titlului de proprietate si cel in care veti fi pus in posesie la fata locului, asa incat in realitate veti putea primi maximum 15%. Toata povestea ne aminteste insa de un film de demult cu Marcello Mastroianni „Cat costa un hectar de cer” (Un ettaro di cielo – 1959) in care doi amarati de la tara pleca la Roma sa se pricopseasca. Zadarnic. Nu resusesc sa se pricopsesca la Roma dar se lumineaza la minte si le vine ideea sa se pricopsesca in satul lor natal. Se intorc pretinzand ca sunt angajati la guvern. iar guvernul a decis sa vanda cerul pe bucati si ca ei s-au gandit sa le dea consatenilor lor sansa sa-si aleaga parcelele cele mai bune (cele mai manoase si mai instelate) afacerea merge ca pe roate pana cand… Nu, nu va spunem cum se termina filmul. Merita sa-l vedeti. E o superba mostra a free-cinema-ului anilor ’50.

  6. d'Artagnan said

    Eu aştept cartea lui Stephen Hawking să-mi explice de ce nu mai este nevoie de Dumnezeu pentru a demonstra apariţia Universului. Sau poate e la curent dlGoe cu teoria ultimă a acestuia…
    P.S. Aştept şi eu „distanţele”.

    • RALG said

      Probabil marti, miercuri vom avea timp sa ne concentram asupra redactarii explicatiilor despre distante. Complicatia rezida in faptul ca va trebui sa gasim o modalitate simpla de a explica lucrurile asa incat sa aiba inteles chiar si pentru cineva care intra prima oara in contact cu bizara problema a distantelor si vârstelor cosmice.

    • meteor... said

      D’Artagnan ,
      Pina cind veti intra in posesia cartii lui S.Hawking si a unui raspuns al D-lui Goe ,privind „ajutorul „lui Dumnezeu la aparitia Universului ,imi permit sa va recomand un film cu o viziune (revolutionara) referitoare la acelasi ajutor al lui Dumnezeu . Intrucit cel care prezinta viziunea este tot un om de stiinta (fizician ) cred ca filmul merita vizionat spre a fi pregatit (in caz ca nu l-ati vazut pina acum) sa alegeti intre cele doua sau trei ,chiar patru ? 😉 viziuni.

      http://filmedocumentare.com/cercul-perfect/

      • d'Artagnan said

        Mulţumesc, am să-l vizionez.

      • RALG said

        Foarte frumos! Frumos, onest, emigrant in Australia. Remarca (aproape) nevinovata a celui mai tanar dintre cei patru cavaleri ai apocalipsei decameronice v-a dat sansa sa strecurati aceasta recomandare de vizionare, care nu are nicio legatura cu intentiile noastre didactic-explicative. Ati facut, practic, exact, dar exact, ceea ce a facut mai jos (ca asa este el mai jos, chiar si cand nu vrea sa fie mai pre-jos), cu versul (schiop) pre uni-vers calcand) Radu Humor. Noi nu aveam de gand sa-l bagam pe Dumnezeu in ecuatia Universului (a Universului asa cum este el conceput in religia cea mai recenta de pe coroana meta-galaxiei, sau macar nu inainte de a ajunge copacel la limitele acelei religii). Ca de obicei omul (omuletzul lui Gopo, God, Good, or whatever) atunci cand ajunge cu intelegerea (slujita, vai, de mijloace atat de firave) la marginea Universului (atunci si numai atunci), pac, il invoca pe Dumnezeu. Apoi (dupa ce parcurge drumul, din locul in care se afla (cu trupul) pana la granita atinsa de intelegerea sa, limitata (dar extensibila), constata ca L-a deranjat degeaba. Desi este mai spectaculos si mai cu priza la public sa sari la Dumnezeu din fizica cuantica (pardon de cacofonie), totusi aceasta este numai o simpla problema de marketing. La fel de bine ar putea sa faca un salt cuantic la Dumnezeu, un constructor de viori (da, da, de viori) ori chiar un constructor de biciclete (biciclete cu clichet, cu schimbator de viteze, cu roti dintate, cu lant, cu pneuri, cu dinam si cu far (Fiat Lux). Aveti idee de ecuatiile campului electromagnetic care descriu functionarea dinamului antrenat de rotatia cosmica a rotii din fata pentru a produce lumina, indreptata in fata, in sensul progresului, slujindu-l? Nu cred. Daca dinamul si-ar rata cuplarea cu miscarea de revolutie a rotii n-ar mai produce pe baza actiunilor pondero-motore in interior energie electrica, si farul n-ar mai produce fotoni, si, brusc aflat in intuneric, biciclistul ar rata drumul drept, s-ar prabusi, si… roata din fata nu s-ar mai invarti… Ceea ce nu se intampla, nici macar la bicicletele Tohan (cu torpedou). Si aici se afla Dumnezeu. La fel de categoric si de intens precum in dinamica cuantica a particulelor sub-atomice. Revelatii precum cele ale indianului expert in mecanica cuantica au foarte multi oameni (omuleti ai lui Gopo, God, Good, whatever), unii chiar de mai multe ori in viata. Totusi putini reusesc sa devina profeti adevarati. Filmul este extrem de interesant tocmai prin prisma distantei care-l separa pe indianul pensionar de o stare realmente profetica. Este simpla poveste (plina de semnificatii subtile) a unui om care si-a atins limitele. Nimic mai mult. Dar asa ne place noua sa credem, ca explicitarea lui Dumnezeu este o bagatela ce ne sta la indemana, aproape oricand, Explicarea producerii Big-Bangului nu are nevoie de existenta lui Dumnezeu (sau daca are nevoie, are in exact aceeasi masura in care are nevoie aerul din cavitatea unei viori pentru a transforma in muzica, miscarea unui arcus pe niste corzi) pentru ca (eventualul) Big-Bang e doar o halta ordinara si nefericita, intr-un drum mult mai lung catre Dumnezeu, In mod similar nici particulele (zise) elementare guvernate de legi cuantice, care i-au pus capac lui Goswami facandu-l sa creada ca „de aici incolo incepe Dumnezeu”, au in/dependenta lor in raport cu puterea divina, la fel ca 100 de milioane de papelitos, plutind prin aer, aruncate pe Estadio Monumental Antonio Vespucio Liberti, in 1978, pentru a celebra golul din prelungiri al lui Mario Alberto Kempes in finala campionatului mondial. De fiecare data cand omul a schimbat niste paradigme (pentru ca venise vremea) brusc s-au gasit unii sa creada ca Dumnezeu intra in scena. Trufie de cea mai buna calitate. Ce deranj a fost cand Copernic a mutat Pamantul din centrul Sistemului Solar si cum a mai fost invocat Dumnezeu… Azi daca cineva ar incerca sa sustina ca mecanica cereasca si functionarea sistemului Solar ar contine probe ale existentei (sau inexistentei) lui Dumnezeu nu l-ar baga nici portaru-n seama. Azi e randul mecanicii cuantice, a teoriei Big-Bang si a ingineriei genetice. Cine stie ce pretexte vom gasi maine pentr a-l explicita pe Dumnezeu pe intelesul tuturor. Filmul este asadar foarte interesant, chiar daca ne abate (pentru o clipa) atentia de la tema propusa pe Arca lui Goe (atat de nevinovata in intentii). Sper ca sunteti mandru ca meteor pentru ce-ati facut in tandem cu Radu Humor.

        • meteor... said

          Ma minunez cum am putut sa incing atit de tare atmosfera de pe Arca dvs ,cu o recomandare de vizionare atit de nevinovata . Nu ma asteptam sa provoc o o abatere atit de mare de la tema propusa de dvs , nevinovata si ea ( in intentii ) ,pe care de altfel abia asteptam s-o dezvoltati in continuare .
          P.S. Cu orice risc sa cad ca un bolovan si sa provoc de data asta un tsunami, mai spun ca intentia mea (nevinovata) de la
          inceput si-a atins tinta adevarata . Cred ca asta este motivul pentru care @D’Artagnan caruia ii recomandasem filmul s-a eschivat de la un raspuns. Sau chiar i-a placut ,si acum nu mai indrazneste sa spuna ? Ma gindesc ca i-a placut (macar) ideea existentei unui alt punct „G” depistat a fi in creier si care ar putea produce revelatia divina ?!

        • RALG said

          Daca ati incins sau nu atmosfera sau (mai stii) poate chiar spiritele pe Arca noastra, asta numai d-voastra o puteti sti in raport cu propria sensibilitate termica epiteliala. Noi n-am bagat de seama vreo incingere. D-voastra unde ati vazut incingere? Poate racire. Noi incercam doar sa spunem ca in seria cu Meta-Galaxia Goe nu numai ca nu intentionasem sa discutam despre Univers in sine, in raport cu Dumnezeu, si nici macar despre Univers ca realitate (materiala sau spirituala) ci intentionam doar sa trecem in revista cateva modele mentale construite de om (de catre unii oameni) bazate de perceptiile umane fata de ceea ce indeobste se cheama realitate, indiferent ce va fi fiind aceea realitatea, incercand totodata o evaluare, strict a acestor modele, a coerentei lor logice si/sau a consistentei intrinsece, a elegantei si/sau a limitelor lor. Floricele cu tenta metafizica, mistica ori filosofica scapate ca din greseala prin text aveau un scop strict literar, de coloratura, nu de a produce panica, confuzie sau evlavie. Filmul propus de d-voastra, in cazul in care ar fi reusit sa interfereze cu tema noastra ar fi avut un potential perturbator major sarind cu doua nivele peste ceea ce incercam noi sa facem. In acest film avem de-a face cu un model comportamental repetitiv al omului. De fiecare data cand omul isi atinge limitele i se pare c-a ajuns la Dumnezeu, pentru ca, nu-i asa?, el omul sta gard in gard cu Dumnezeu, vecini de Univers. Noi credem ca nu. Si asta este (desigur-doar) „o credinta” (- care nu se afla pe ordinea de zi). Chestia aia cu punctul „D” din creier este o simpla stupizenie ca oricare alta dintre miliardele de stupizenii care circula liber pe net. O bataie de joc la adresa ideii de Dumnezeu. Desigur ca in creier poate exista un centru prin a carui stimulare sa se produca efecte cu valente mistice. Ceea ce nu-i chiar acelasi lucru. Indianul din filmul cu pricina (caruia iata ii facem reclama) nu-i decat un sarlatan simpatic care are potential, ca divertisment, daca este perceput cat de cat critic. Incolo nu. Intrebati-l si d-voastra pe Padina sa vedeti ce zice. Ca orice sarlatan, indianul din film, el intreaba, el raspunde, justificand fiecare raspuns cu argumentul „pentru ca nu poate fi altfel”. Cum zicea si tanti Zoitzica: „Alta cale nu vaz, alta cale nu e”. Asteptam si noi cu mare nerabdare parerea spadasinului.

        • Asteroid said

          http://www.ziare.com/social/religie/legatura-dintre-creier-si-credinta-in-dumnezeu-studiu-1163115

        • RALG said

          Se pare ca suntem in atentia meteorilor, meteoritilor, cometelor si asteroizilor, precum Pamantul la inceputurile sale…

  7. Radu Humor said

    Băi frate, unii nu se pot kk de foame, alții de constipați ce-s, iar voi nu puteți dormi de grija altora, a universului, acum când toată lumea aceasta pe care o cunoaștem cât de cât, nu-și vede coada de cât s-a invârtit în jurul ei și nu mai știe cum să se oprească din haosul ce va să vină !
    Dar voi dați-i înainte cu parsecul, razele, stelele, până ajungeți în gaura neagră a singurului vers sau a mamițichii 🙄 !!

    • RALG said

      Cu mailne zilele-ti adaugi, cu ieri viata ta o scazi si ai cu toate astea-n fata de pururi ziua cea de azi. Ieri a fost ziua lui Hitler. Maine e ziua lui Lenin, Azi (deloc intamplator) e ziua in care Radu H. are vertij politic ca-n ziua cea dintai. Incercati cu ceai de tei. Ori cu ceai de fenta si unt pe maine.

      • Radu Humor said

        Ce fentă
        de mentă ?
        Doar să ai de-o pâine,
        de pe azi pe mâine…
        S-o lingi ca un câine
        puit prin ruine,
        ce visează-ades,
        într-un singur vers
        plin de înțeles
        un alt Univers.
        Conceput în labă
        si-aruncat în grabă
        in gaura neagră-a
        mamei lui Darwin.
        Ce nu recunoaște
        factorul Divin,
        Care-aduse-n tolba,
        plină cu minuni
        și întâii oameni
        înțelepți și buni !
        De unde-apărură
        mai apoi nebuni ?
        E-o altă enigmă,
        care vrei, nu vrei
        te duce cu gândul
        iarăși la e vrei, nu vrei,
        țara plină de mișei ! 🙄

  8. d'Artagnan said

    Meteor…
    Nu mai îndrăznesc?! Eu?! Ohh, ceruri, universuri, mii de găuri negre, dacă eu, celebrul dArtagnan, „nu mai îndrăznesc”…pentru asemenea vorbe de ocară ar trebui să vă provoc imediat la duel! Dar fie, să o lăsăm aşa! Am să-l vizionez aşa cum am promis, deocamdată nu am timpul necesar, şi am să-mi spun părerea.
    Auzi, nu îndrăznesc…ce îndrăzneală să spui aşa ceva…

  9. Racoritor excurs. Ca sa nu ne mai credem buricul universului.
    In toate mitologiile avem, in final, lupta dintre Lumina si Intuneric. Oare nu cumva se refera exact la expansiunea materiei intunecate – o descoperire de data relativ recenta?

    • RALG said

      Gabriela, noi oamenii suntem extremi de inventivi atunci cand trebuie sa ne prea-marim ego-urile (si „trebuie” cam des). Pentru unii imenstatea spatio-temporala a Universului este un argument in plus pentru „buricie”. Cunosc un mare buric al Pamantului (caruia i se pare in firea lucrurilor sa fie Buric al Pamantului atata vreme cat aceasta planeta ovoida e populata, in rest, cu loaze), pentru ca apoi sa declare ca Pamantul este singura planeta locuita in Univers si prin urmare, pe cale de consecinta, dânsul este (voila) buricul Universului. Caci, trebuie sa fie ceva de capul acestei specii de maimutzoi (nu?), daca Dumnezeu a construit un ambalaj atat de grandios(imens, urias, monstruos) pentru un fir de pilitura dintr-un fir de nisip care sa-l gazduiasca pe unicul Fiu al lui Dumnezeu. Ne e teama insa ca multi dinte fanfaronii planetei chiar nu realizeza proportiile…

      In ceea ce priveste „materia intunecata” nu stim ce sa zicem. „Descoprită” ar fi mult sa zicem. Sa zicem ca-i o ipoteza recenta. Materia intunecata, energia intunecata… constinta intunecata. Noua ne e teama ca exista si spatiu „intunecat”, adica anti-spatiu…Tot un fel de spatiu… dar negativ. Ba chiar ne temem ca in lume nu exista nimic altceva, nu exista nici materie, nici energie, nici constiinta ci doar atat: spatiu. Spatiu care se contorsioneaza si vibreaza miscat de porniri launtrice. Spatiul poate fi chiar Dumnezeu. Dupa cum zic si misticii nu exista nimic altceva, decat Dumnezeu. Ca un spatiu infinit dimensional , infinit in fiecare dimensiune si care se mai increteste, pe ici pe colea, facand noduri sau valuri, la fel de fel de scari fractale…

      Ai vazut „Horton Hears a Who”? Daca nu, trebuie sa-l vezi. Sunt sigur ca (si) fiului tau ii va placea (si filmul si sarada)…

      • Multumesc, il vad cat de repede.
        Brrr…!!! Cum adica, doar spatiu? La asta nu m-am gandit.

        • RALG said

          Acuma stim si noi? Adica asa… doar spatiu. Un spatiu foarte fin care se increteste fractalic pe ici pe colea. Cretzurile mai „grele” si mai greu de mutat „din loc” fiind „materie”, iar cele mai usoare care umbla liber (pe unde, pe unde vor ele) sunt radiatiile (luminoase sau ne)… La cat de gol e de fapt universul „ne gandim ca ar putea fi gandit si asa”. Considerand cu mare indulgenta ca nucleele atomice ale atomilor care ne compun ar fi (cat de cat) pline asta face, tinand seama de faptul ca „volumul” nucleelor este de mii de ori mai mic decat al atomilor, ca in proportie de 99% sa fim compusi din… vid. Daca n-ar exista partea „eterica” de natura electro-magnetica, si am incerca sa ne atingem, imbratisandu-ne, sansele sa reusim ar fi extrem de mici, sub 0,01%. In mod firesc am trece unul prin altul fara sa ne atingem, ca doua holograme ce suntem. Daca mergem si mai departe cu pesimismul am putea crede ca ideea cum ca nucleele atomice ar fi pline este de fapt gresita acestea fiind in fapt cam 99% goale, vide… si asa mai departe, am putea ajunge cu mintea noastra la o viziune a unui univers eminamente spatial in care nu exista nimic altceva, nici timp (asta chiar ca nu exista), nici materie, nici energie, si ca in fapt nu exista nimic, doar Spatziu. Ma rog ideea ca Universul ar fi fost creat din nimic nu-i chiar noua. Iar faptul ca-i veche n-o face automat valida… Zicem si noi asa, nu trebuie sa ne credeti pe cuvant. Oricum avem de a face cu un nimic foarte versatil si dragut (spatiul asta dumnezeiesc) de vreme ce ne poate crea cu atata usurinta iluzii vii pe care le hraneste cu lapte. Din Calea Lactee. 🙂 Cert este ca nu suntem nici pe departe „emnamente” „substantiali”. Ci dimpotriva.

        • Vizitatorul said

          haide bre nea goe ca esti pierdut in spatiu pe planeta gigantilor . ai ajuns sa vrajesti cocoanele cu nimic-uri .

  10. Rebeliunea minerală said

    Dumnezeu ne-a presărat pâcla gândirii în căile minţii, pentru a nu-L putea înţelege.

    • RALG said

      Conform canoanelor in vigoare, cu sau fara pâcla gândirii, Dumnezeu nu este accesibil prin întelegere (nici n-ar putea fi) ci (doar) prin credinta. Credem sau nu credem. Atat. Abilitatile (atâta cat sunt) de a „intelege” au cu totul al rost decat de a proba si/sau demonstra existenta sau inexistenta Lui. Ideea ca stiinta si credinta ar trebui sa convearga pana la urma ni se pare o… enormitate. Acuma daca d-voastra sunteti informat ca Dumnezeu ar fi facut ceva inadins pentru ne face incapabili sa-L intelegem, noi nu stim cum sa procedam cu aceasta informatie: sa (vă) credem sau sa (vă) cercetam? Sa aiba asta vreo legatura cu faptul ca incapabilii aceia de la CERN nu sunt in stare sa descopere particula lui Dumnezeu?

      • Rebeliunea minerală said

        Pe vremea lui Platon adevărul logic era tot atât de inteligibil, cât sunt azi adevărurile intuitiv şi revelat.
        Ca să pricepem gândirea religioasă, trebuie să înţelegem vremurile, paradigma „genezei” acesteia. Pentru antic, „adevărul” era inspirat de divinităţi, de oracole etc., şi, dacă nu era sacru – profan – era „neadevăr”. Insistenţa de a-şi face contemporanii să gândească cauzal- PROFAN l-a dus pe Socrate la moarte. Nu suntem mai breji prin reticenţele manifestate faţă de „adevăruirile” artistice şi religioase, şi, dacă nu le mai dăm cucută, sau, din căldura noastră, pe ruguri, îi marginalizăm şi chiar ostracizăm pe cei care gândesc intuitiv sau revelativ. Risc afirmaţia că traversăm iresponsabil un obscurantism raţionalist, eroarea căruia – ecologică -poate fi ultima pentru omenire.
        Dumnezeu este o fiinţă, nu o existenţă; nu există, dar este: începuturile Fiinţei
        umane.

        • RALG said

          RM: …îi marginalizăm şi chiar ostracizăm pe cei care gândesc intuitiv sau revelativ – Daca am fi cinici am zice (si noi): „Mai bine noi pe ei decat ei pe noi”… Dar pentru ca nu suntem cinici (oricat de bizar ar parea) ci doar naivi nu raspundem ci intrebam: La ce va referiti? Fara (macar cateva) exemple concrete ne va fi extem de greu, prin pâcla gândirii, sa ne dam seama cine sunt cei ostracizati si cine sunt ostraizatorii. Va referiti la Viorel Padina? (Avansam aceasta ipoteza intrucat il putem recunoaste, in zona, printre cei care gandesc relativ). Dar si mai curiosi am fi sa aflam cine-i marginalizeaza/ostracizeaza. Ne-ar interesa (enorm) daca respectivele entitati marginalizatoare comit sau nu vreo nedreptate (la nivel tribal) si mai ales care credeti d-voastra ca ar trebui sa fie alternativa? Cum anume ar trebui sa fie tratati cei cu gandire intuitiv-relativa? Sa fie ignorati, adorati, promovati… D-voastra cum credeti? Si in ce scop? Catre ce liman? Din mare nefericire, multi dintre cei cu gandire intuitiv-relativa nu sunt decat niste auto-sarlatani care fenteaza in egala masura si sacrul si profanul. Este desigur foarte posibl sa ne inselam, noi (noi suntem profani, nu pro-fani, o recunoastem)… ceea ce ne-am dori din toata inima si din tot ego-ul (…).

          Ni se pare ca afirmatia „Dumnezeu este o fiinta” (care fiinteaza) este hazardata.

          Credeti ca ar fi potrivit sa existe o religie unica, mondiala?

        • Rebeliunea minerală said

          Padina, daimonul dv. cântă la altă masă.

        • RALG said

          Noi avem (mai) multi „daimoni” inghesuiti intr-o tara mica (oooo ce tzara mica, numai câteva mese), o lume mica, dar stim foarte bine sa „deal”-uim cu ei. Dar oare am putea face ceva pentru a va impiedica as va eschivati atat de usor? Cine ar fi asadar cei pe care ziceti ca i-ar nedreptati rationalistii profani (categorie in care intelegem ca v-ati auto-include)? Chiar nu puteti da niciun exemplu notabil? Ar fi pacat… Nu credem ca eventualele temeri care v-ar putea retine de la propunerea unor exemple concrete ar putea fi realmente justificate. L-ati avut cumva in vedere pe Amit Goswami? Pe mistici in general? Pe d-voastra insiva? Ati vrut doar sa glumiti cu noi?

        • Rebeliunea minerală said

          Prin metafore, parabole şi alegorii – dualiste în esenţa lor – toate religiile „releagă” lumea de reprezentarea ei – realitatea – pildele atenţionând că şi realitatea lumii a fost Făcută şi este, la rându-i un Univers. Axiomele, teoremele, legile, principiile, valorile, ideile, sentimentele etc. fac cărările, zidurile, podurile, turnurile, bălăriile şi vieţuitoarele realităţii, mai corect, aproximativ sau greşit reprezentându-ni-le pe cele ale lumii. Fiece re-realizare a lumii este mesianică prin reînvierea spirituală activată. Chiar e greu de-nţeles ce este, de primul mugur de gând la infinitatea disponibilităţilor ei, această Fiinţă a omenirii?

        • RALG said

          „Chiar e greu de-nţeles ce este, de primul mugur de gând la infinitatea disponibilităţilor ei, această Fiinţă a omenirii?” – Greu de spus daca, realmente, este sau nu greu de-nteles, intr-o lume atat de relativa. Luând ca refereinta relativa chiar intrebarea d-voastra putem spune ca, in mod categoric (adica aproape sigur), este un pic mai usor de intrebat decat de raspuns. Cat de greu v-a fost sa ne intrebati?

          Interesanta dihotomia pe care o propuneti intre Lume si Realitate. Cu atat mai mult cu cat in sens restrans prin Lume se intelege Omenire (Umanitate)… Adica atat de mult si atat de putin.

        • Vizitatorul said

          cre ca e vorba de realitatea virtuala

  11. RALG said

    S-a complicat simplificarea! 😯 Ne-am complicat incercand sa simplificam explicitarea despre distante (ne-au mai complicat si cupele europene la fotbal) asa ca ne vedem nevoiti sa amânam disertatia despre distante. Ca sa nu va plictisiti pana atunci dam mai departe o recomandare de lectura venita din eter de la dl.Goe (AICI) impreuna cu cateva aprecieri critice extrase direct din spam:

    Si cu asta coane Dorine l-ati egalat pe Radu Humor in libidosenie (politica?). Acum inteleg eu de ce l-ati banat pe Raducu: pentru ca va facea concurenta.

    P.S. Voluptatea cu care va ingaduiti etalarea indecenta a sentimentelor (de parca nu era destul ca le aveati) fata de cei despre care apreciati d-voastra, mofluzul, ca v-ar fi luat fatza, fara s-o merite, va face simultan si egalul lui Viorel Padina. O splendida confirmare a regulii tranzitivitatii. Noi am postulat de mult ca Radu Humor si Viorel Padina sunt egali (sinonime perfecte). Daca ati fi fost egal cu unul si nu si cu altul ne-ati fi stricat postulatul, asa insa ii dati o stralucita confirmare. Faptul ca amandoi (RH si AVP)sunt banati pe Certocratia si ca in acelasi timp domnia voastra impreuna cu domnia congruentului Radu Humor sunteti banati pe Olelia, devine doar o consecinta colaterala a egalitatii perfecte intre membrii tripletei de aur: Dorin-Radu-Viorel. Aferim! Sa ne ferim, ca libidinos mai sunteti coane Dorine.

    • RALG said

      Iar daca nu va place articolul prietenului Tudoran exista alternativa unui text (dragutz) al prietenului prietenului Tudoran:

      O, cititor fatarnic, tu, semenul meu, frate!
      24 aprilie 2012 Mircea Dinescu 0 comentarii

      Caderea în banalitate a binelui a început înca de la facerea lumii, ofilindu-se treptat în azilul miturilor biblice.
      În schimb, caderea în banalitate a raului, datorata promptitudinii chelnerilor de imagini de a ni-l servi proaspat la televizor oricît de departe s-ar afla, ca sa-l digeram rapid în asteptarea altuia si mai gustos, da masura acestui secol si raspunde egoismului nostru înnascut, ce ne face sa ne bucuram ca raul exista, dar ca el nu stie adresa noastra.
      Sigur ca tata Gherghina sufera mai mult cînd e anuntata ca i-a murit o gaina spînzurata-n gard decît la auzul stirii ca la Kabul au mai murit doua sute de oameni într-o piata de flori. Parodiindu-l pe Flaubert, fiecare dintre noi poate spune „Tata Gherghina c’est moi“, fiindca nici impresionabilitatea noastra de oameni de oras nu depaseste, în realitate, doi metri patrati de plapuma.
      Evident ca am devenit europeni de Obor si experti subtili ai razboiului înca neîntîmplat dintre Israel si Iran. Evident ca stim ce politician a mai fugit de acasa sau din partid în ultima vreme si ce oligofren a mai omorît o babuta pentru un ou. D’aia trecem indiferenti pe lînga omul cazut pe strada, gata sa-l facem betiv pe cel lovit de infarct – fiindca e mai comod sa fii abonatul mijloacelor de comunicare în masa decît sa-ti complici existenta comunicînd cu omul de vizavi.
      Întocmai versatelor actrite ale suferintei angajate sa plînga cu ora la mortii altora, noi, jurnalistii, am ajuns un soi de bocitoare de lux, prefacîndu-ne ca suferim pentru raul din jur, consumînd tone întregi de hîrtie si scormonind în ranile omenirii, pentru a gasi ceva interesant, ceva senzational, ceva nemaiauzit…
      Cînd mortii nu exista, îi inventam cu complicitatea fratelui nostru, cititorul, care simte nevoia acuta de a fi mintit cel putin o data pe zi, nemaisuportînd banalitatea de a nu se fi întîmplat nimic îngrozitor în ziarul pe care da banii echivalenti cumpararii unei pîini.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: