(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Despre Distante

Posted by Arca lui Goe pe Mai 2, 2012

Update – Perspective (6):

Cat de mare este Universul:

Despre distante si proportii…

Scopul formal al acestei disertatii Despre Distante (fara nicio legatura cu albumul omonim al omivorului Alexandru Andries, convertit recent la vegetarianism) este acela de a explica, intr-o maniera simpla si intuitiva, aparenta neconcordanţa intre varsta de (13,7 miliarde de ani) a UNO (Universului Nostru Observabil) si dimensiunea radiala (44 miliarde de ani lumina) a acestui Univers, „măsurată” din centrul Pămantului, in toate direcţiile, pâna la limita sa observabila, ambele (si varsta si dimensiunea) fiind calculate in acord si pe baza „teoriei” Big-Bang. Discuţia ar putea fi ingreunata foarte (mult) de anumite confuzii, care persista in mintea multora dintre noi, in legatura cu aceasta nebuloasa problema cosmica si cosmogonica a „Universului”, si care confuzii se transforma adesea in gaunoase premise pre-intelese (pre-concepute), capabile sa altereze dramatic (uneori iremediabil) intelegerea unor informatii noi referitoare la acest subiect sau perceptia ansamblului, in context „Big-Bang”. Desigur aceste confuzii nu sunt facute de catre prea-cinstitul cititor curent al Arcei lui Goe, dar, intrucat nu stim cine altcineva anume ne priveste „incognito” din adancul insondabil al Cosmosului virtual (acum si/sau intr-un ipotetic viitor), este mai degraba nimerit să testam/forţăm limitele rabdarii/exasperarii celui care stie deja cum stau lucrurile, si sa amintim, explicit, confuziile pe care NU TREBUIE SA LE FACEM (ne raman destule pe care le putem face fara probleme). Le vom mentiona din loc in loc, punctual, atunci cand va fi cazul, inserand cate o „NOTA: Atentie la neatentie – ASA NU!”. Este deja cazul (de doua ori): (1) NOTA: Atentie, nu confundati Universul !!! si mai ales (2) NOTA: Atentie, nici de data asta (a treia oara !!!) Pamantul nu este in Centrul Universului!

Un fapt extrem de semnificativ ar fi acela ca „teoria” Big-Bang-ului isi datoreaza existenta unor neconcordante intre ceea ce oamenii (de stiinţă) au observat in Cosmos si ceea ce oamenii (de ştiinţă) se asteptau sa observe in Cosmos, bazindu-se pe observatiilor si concluziile lor anterioare. Va trebui sa lamurim in egala masura ce se asteptau ei sa observe, ce-au observat de fapt, in ce au constat discrepantele si cum anume au fost interpretate ele incat s-a ajuns la „teoria” Big-Bang-ului. Trebuie amintit ca Oamenii de Stiinta au cucerit Universul din aproape in aproape, pas cu pas, plecand de la premisa ca ceea ce se intampla aproape trebuie sa se intâmple „cam” la fel si (mai) departe, precum pe Pamant asa si in Cer. In acest context problema departarii si cea a distantelor dintre corpurile ceresti a devenit o problema fundamentala. Pana la urma istoria cuceririi (intelectuale, ca sa zicem asa) a Cosmosului a fost in primul rand o problema spatiala (literalmente o problma de geometrie in spatiu; si ce spatiu),  de stabilire „cantitativa” (prin calcul) a dimensiunilor si distantelor specifice obiectelor observate. „Restul” ramanand pentru foarte multa vreme o colectie de detalii anexe neimportante. Viteza de deplasare a corpurilor observate ori structura si/sau compozitia lor (oarecum chimica) au intervenit, in ecuatia modelarii universului observabil, mult mai tarziu, in fapt extrem de recent. In acest context trebuie spus ca oamenii (de stiinta fireste, caci altii nu-si pierd „timpul” cu asa ceva) au utilizat intotdeauna pentru evaluarea (din ce in ce mai exacta a) distantelor extraterestre (masurare indirecta, prin „calcul”)  exact (dar exact) aceleasi modalitati (principii) precum cele folosite pe Pamant pentru evaluarea distantelor (care nu sunt masurate sau masurabile in mod direct, cu sublerul sau cu stânjenul), adica metodele folosite atât de catre oameni cât si de catre toate celelalte animale cu vedere binoculara. Inainte de a explica pe ce ne bazam afirmatia despre faptul ca principial „masuram” distantele in Cosmos exact asa cum le „masuram” pe cele de pe Pamant ar fi (credem) utila o mica escapada in: (3) Nota: LUMEA DISTANTELOR TERESTRE si o alta intr-un: (4) NOTA: Scurt istoric al felului in care a crescut Universul in mintea Omului.

Dupa ce au ajuns la concluzia ca foarte multe dintre obiectele observate pe cer sunt extra-galactice si se afla la distante mult mai mare decat cele evaluate anterior, savantii au facut ce-au stiut mai bine pentru a calcula distanta la care s-ar afla acele obiecte. Nu se putea trece mai departe la incercarea de a elabora un model structural al Universului, al felului in care sunt grupate si cum interactioneaza entitatile ceresti, daca nu s-ar fi stiut care unde este si cat de departe sunt unele de altele. Presupunand ca obiectele observate sunt similare cu cele apopiate si ca prin urmare ar trebui sa aiba o magnitudine (luminozitate) absoluta, asemanatoare, comparand apoi aceasta magnitudine absoluta cu cea aparenta si masurand diferenta s-a putut evalua distanta, ajungandu-se la concluzia ca lumina, sosita de la anumite corpuri, a pornit spre Pamanat cu miliarde de ani in urma.  Se parea ca avem de-a face cu un univers omogen si izotrop populat cu Galaxii care formeaza grupuri de galaxii, super-grupuri de grupuri, ziduri de galaxii si siruri (fire) de galaxii, univers despre care se putea presupune ca se intinde dincolo de raza de vizibilitate oferita de instrmentarul trestru (care mergea pana pe la aproximativ 15 miliarde de ani lumina) intinzandu-se, la fel, eventual, pana la… infinit. Surpriza a aparut cand astronomii si astro-fizicienii au observat ca lumina sosita de la anumite entitati ceresti suferea un soi de alterare a frecventei in sensul scaderii acesteia (deplasare spre rosu) in raport cu felul semnalului luminos asteptat de catre savanti pe baza a ceea ce ofereau surse de lumina similare, aflate mai aproape. S-a constata ca exista o relatie intre distanta de la care ne soseste semnalul luminos si fenomenul deplasarii spre rosu, acesta fiind cu atat mai accentuat cu cat sursa era mai indepartata (indepartata in acord cu evaluarile anterioare ale savantilor). Cautand sa gaseasca o explicatie a acestui misterios fenomen, astro-fizicienii si-au amintit ca un fenomen similar se petrece atunci cand o sursa de lumina (sau a oricarui alt semnal bazat pe unde, inclusiv undele sonore prin aer) se deplaseaza in raport cu observatorul (exact precum frecventa sunetului sirenei unei locomotive care se apropie si apoi se departeaza facind ca, pe peron, sunetul egal al sirenei sa ajunga intai mai ascutit si apoi mai grav). De unde savantii au tras concluzia ca obiectele de la care ne soseste lumina s-ar indeparta (radial !!!)  fata de Pamant. De fapt la inceput ei au zis ca lucrurile se intampla „ca si cand galaxiile s-ar indeparta”, dar pe urma, negasindu-se (in pripa ultimei sute de ani) alta explicatie plauzibla s-a votat ca da, galaxile chiar se indeparteaza. Am dori acum sa  subliniem in fata onoratei instante a prea-cinstitului cititor al Arcei lui Goe in ce consta fragilitatea logica a acestei concluzii votate de catre stiintifici. Sensul logic al relatiei de succesiune cauzala intre cauza si efect spune ca DACA obiectul sursa al unui semnal ondulatoriu (luminos, acustic, vibratil) se indeparteaza de un observator ATUNCI observatorul receptioneaza semnalul cu o frecventa mai mica decat frecventa cu care a fost emis de catre sursa aflata in miscare de indepartare. Nu invers. Daca v-as vorbi pe un ton mai grav (decat de obicei) asta n-ar putea insemna musai ca ma intepartez. Poate sunt racit. Poate vreau sa-mi dau importanta. Sau poate ma indepartez. Poate. Dar nu sigur. Prin urmare, in acord cu logica, este posibil ca deplasarea spre rosu sa fie cauzata de deplasarea galaxiilor dar nu obligatoriu. Din faptul deplasarii spre rosu nu decurge cu necesitate faptul ca galaxiile s-ar indeparta. Ca de fiecare data cand au ajuns la limitele cunoasterii (confundate cel mai adesea cu limitele Universului si inceputul lui Dumnezeu), savantii au facut astfel de presupuneri (despre care adesea s-a constatat dupa o vreme ca sunt ridicole) neingaduindu-si sa lase nicio spartura intre OM si DUMNEZEU. Intotdeauna insa procesul a fost unul benefic (…).

Odata inceput procesul de inmugurire a presupunerilor unice acesta n-a mai putut fi oprit. Savantii au constatat ca cea mai accentuata deplasare spre rosu o au galaxiile cele mai indepartate, ceea ce in lumina intunericului presupunerii anterioare, conducea la concluzia ca acestea se indeparteaza cel mai repede. Repetam, este vorba despre o indepartare radiala, in raport cu Pamantul care s-ar comporta, sub acest aspect, ca un soi de centru al Universului. Calculand insa viteza cu care ar trebui sa se indeparteze galaxiile in raport cu Pamantul pentru a putea justifica respectivele deplasari spre rosu (amploarea acestor deplasari), au reiesit din calcule valori ale unor viteze inimaginabile. Se parea ca unele galaxii aflate la limita universului observabil s-ar deplasa cu viteze comparabile cu viteza luminii ori (teoreticeste vorbind) chiar superioara acesteia. Teribil. Ingrozitor. Nimic din teoriile fizice existente, inclusiv teoria relativitatii, nu puteau suporta acest model. Asupra respectivelor galaxii ar fi trebuit sa se exercite, de undeva, niste forte infinite (sau chiar mai mari, sic).  Bazandu-se pe faptul ca in orice directie a Cosmosului galaxile egal departate de Pamant par a se deplasea cu aceeasi viteza s-a putut face urmatoarea presupunere aparent socanta: Este posibil ca in fapt nu galaxiile sa se departeaza ci insusi spatiul se extinda. Ceea ce observam se intampla ca si cum spatiul insusi s-ar extinde. Galaxiile se misca si ele, ce-i drept, unele in raport cu altele sub actiunea fortelor gravitationale, dar acestea sunt niste miscari extrem de lente, foarte lente, neglijabile, inobservabile in raport cu timpul de constatare terestru (de zgâim la cer de abia cateva mii de ani si observam galaxii de abia o suta de ani) si mai ales in raport cu vitezele calculate, rezultate din ipotetica extindere a spatiului. Svantii au mai presupus ca fenomenul deplasarii spre rosu s-ar manifesta si ar putea fi observat exact la fel din orice alt punct din interiorul Universului vizibil. Daca am putea observa universul dintr-un punct aflat intr-o galaxie indepartata semnificativ in raport de Calea Lactee am putea fi ceva mai „siguri” ca deplasarea galaxiilor nu este una radiala in raport cu Pamantul, si ca Pamatul nu este centrul de fuga al galaxiilor. Totusi savantii au facut aceasta presupunere, in baza ipotezei de izotropie a Universului, intarind presupunerea ca spatiul insusi s-ar extinde. Cumva. Deci o noua presupunere in sirul presupunerilor inmugurite in capul deplasarii spre rosu. Cert este ca DACA spatiul s-ar extinde in fiecare punct al sau (ca si cum orice volum de, sa zicem, 1 cm cub ar deveni dupa o vreme de 2 cm cubi) ATUNCI, ca rezultat galaxiile s-ar indeparta una de alta (chiar cu viteze mai mari decat viteza lumini !!!!!, in fapt oricat de mari), iar lumina sosita de la ele ar suferi, in fiecare punct de observare, o deplasare spre rosu corespunzatoare. Iar savantii au zis, citand-o pe Zoe din Scrisoarea Pierduta: „Alta solutie nu vad, alta solutie nu exista”. Din calcule simple s-a calculat astfel presupusa rata de extindere a universului (cunoscuta sub numele de constanta Hubble) presupusa ca fiind aceeasi in fiecare punct din univers (trebuie sa fie!) dar eventual variabila in timp. Astfel se zice ca azi aceasta constanta (calculata pe baza observatiilor recente al galaxiilor distante) ar fi de circa 70 de km/secunda/Megaparsec, ceea ce vrea sa spuna ca dupa fiecare secunda, spatiul care avea un mega-parsec, creste cu 70 de km. Prin ormare 30274560000000000 km devin in fiecare secunda 30274560000000070 km si tot asa. Deci crestem cam cu o rata de 0.00000000000002 % pe secunda. Il rugam pe prea-cinstitul cititor al Arcei lui Goe sa calculeze cu cat a crescut el insusi de cand a inceput sa citeasca acest topic si pana acum.

Aplicand sofisticate corectii empirice si evaluand cam cat va fi fost rata de extindere a spatiului in trecut (constanta lui Bubble care ca orice constanta din manualul inginerului amator trebuie considerata variabila), aceasta „constanta” fiind practic o marca a fiecarei ere cosmice, acceptand ca valide si si intocmai cu realitatea toate presupunerile expuse mai sus, au rezultat in mod logic cateva concluzii:

a) Ca urmare a extinderii spatiului (!!!!!) galaxiile a caror lumina a calatorit pana la noi 13 miliarde de ani, se afla acum, dupa calcule care folosesc rata medie de extindere a universului, la circa 44 miliarde de ani lumina. Asta e!

b) Intrucat fiecare „fragment de spatiu” (fiecare metru de ex) care ne separa de un alt obiect se extinde independent, efectul cumulat face ca viteza aparenta aferenta sa fie din ce in ce mai mare cu cat obiectul se afla mai departe. In acest fel, in mod inevitabil, ne va aparea ca de la anumita distanta inolo corpurile se vor indeparta de noi (smulse de spatiul aflat in extensie) cu o viteza mai mare decat viteza luminii. Prin urmare nici o informatie sau influenta nu ne va mai putea parveni de la acele obiecte (atata vreme cat viteza maxima efectiva a materiei, radiatiei electomagnetice si chiar a gravitatiei) este chiar viteza luminii. Va fi ca si cand corpurile aflate dincolo de aceasta limita nici n-ar exista. Aceasta limita este estimata la circa 68 miliarde de ani lumina. Aceasta este dimensiunea observabila maxima a universului pe baza modelelor actuale si a observatiilor savantilor. Ceea ce eventual se afla dincolo de aceasta limita nu prezinta niciun interes, atata vreme cat spatiul nu se opreste din crescut.

c) Daca ceea ce intampla acum s-a intamplat si in trecut, atunci rezulta (logic nu?) ca in trecut (in fiecare moment din trecut) materia era inghesuita intr-un spatiu mai mic (adica in acelasi spatiu care era el insusi mai mic), universul fiind nimic altceva decat o intamplare a spatiului. Cu cat consideram un trecut ai ibdepartat cu atat mai inghesuita trebuie sa fi fost materia (sarmana fara nicio vina) dimpreuna cu spatiul in care se afla. Considerand ca Universul de azi este exact atat de mare pe cat au dedus savantii ca ar fi (pe baza unui lung sir de presupuneri de genul „e asa pentru ca nu poate fi altfel si nu poate fi altfel pentru ca nu vad cum altfel ar putea fi”),  se poate calcula simplu cand anume, in trecut, intreaga materie ar fi fost inghesuita intr-un „atom primar” zero-dimensional: Acum 13.7 miliarde de ani. Intrucat nu putem extrapola acest proces logic dincolo de acaesta presupusa singularitate s-a dedus ca inante de acel moment ZERO nu s-a intamplat nimic (pentru ca nimic nu se putea intampla desigur, timpul insusi fiind inexistent, ca si spatiul), iar ce se va fi intamplat atunci trebuie sa fie ceva ca o explozie care a startat timpul si spatiul, eliberand materia si energia inchise in singularitate (daca nu cumva se vor fi creat poate chiar atunci din nimic, adica din „spatiu-cretz”) si care materie se misca si interactioneaza, transformandu-se dupa legi care nu sunt complet dependente de procesul de extindere al spatiului, ba din contra par destul de independente in raport cu aceasta extindere nebuna a spatiului. Aceasta este teoria Big-Bang, numita impropriu „teorie” intrucat nu decurge cu necesitate pe baza unor postulate (necontrazise experimental), a unor seturi de date experimentale si a unor enunturi exprimabile matematic, care sa reflecte relatii legice sau logice intre marimile primitive ale teoriei. Fiind mai degraba un set de enunturi bazate pe anumite presupuneri, pe date experimentale extrem de aproximative si pe similaritati presupuse cu unele teorii fizice (reale teorii) aceasta „teorie” plauzibila este mai degraba o religie. Felul in care se raporteaza oamenii la ea o califica o data in plus pentru aceasta perspectiva.

d) Presupunand ca extinderea spatiala este un fapt real (spatiul devenind astfel un soi de materie, o tesatura cu o anumita structura interna; structura interna a abisului) si ca aceasta extindere va continua indefinit, in mod inevitabil, Universul (UNO) va evolua spre forme dramatic diferite fata de cele in care se afla azi. Ceea ce se intampla azi la nivel extra galactic, indepartand galaxiile una de alta pana dincolo de liminta in care acestea ar mai putea interactiona, se va intampla maine la nivel intr-a galactic, apoi din ce in ce mai aproape, la nivel planetar, molecular, atomic, sub atomic, cuantic. Fiecare entitate materiala (??) de acest fel se va destructura, rupta de catre extinderea spatiului, care va smulge din sine fiecare piesa de materie, din ce in ce mai mica, ajungandu-se vorba lui Padina, la starea omega, sau la un soi de moarte termica a universului. Desigur cu conditia (putin probabila, credem noi) ca de la o anumita micime incolo sub-sub-sub-particulele zise materiale sa nu mai aiba atributele organizarii, interactiunii, ale structurarii. Altminteri aceasta extindere nu va fi capabila decat sa produca alte mini-big-bang-uri la scara si la nivelul ficarei sub-sub-sub-particule elementare pe care o scoate din sine prin propria sa extindere, generand la scara respectiva felurite mini-meta-galaxii care nu pot avea habar nici macar de celelalte mini-meta-galaxii aflate aceeasi scara cu ele (din cauza distantelor relative enorme) daramite de cele aflate la alte scari, dintr-un sir infinit de scari. Acest infiorator infinit care nici macar n-are bunul simt sa stea locului, continund sa se tot extinda. Infinit in infinit in infinit la infinit.

Dar nu va ingrijorati. Savantii cauta deja cu infrigurare ceva ce ar putea explica extinderea spatiului ca fiind o cauza din exteriorul spatiului (care spatiu vezi Doamne n-ar putea sa se extinda asa… de capul lui din cauze sau din legitati interne, intrinseci sine insusi). Savantii cauta ceva de din afara structurii intime a spatiului, ceva material, precum anti-materia sau materia si/sau energia intunecate, care odata identificate ar putea fi „convinse” sa procedeze la oprirea extinderii universului sau (mai spera savantii) ca macar ar putea exista ceva, altceva, contrar (opus noua) care sa determine aceasta oprire. Ba chiar se spera la inca ceva mai mult de atat. Se spera sa evite si o eventuala viitoare contractie a universului, intr-un proces invers, tradus printr-un colaps universal, care sa ne duca inapoi la origine, la singularitatea initiala, amororsata, asa de test, de catre Bunul Dumnezeu in incearcarea repetata indefinit de a crea o lume mai buna (decat cea de dinainte, din cacat bici). Suntem siguri insa ca savantii vor gasi (sic) o cale prin care sa stabilizeze Universul incat acesta sa nu se mai extinda, si sa nu se mai contracte, si sa nu ne mai enerveze, si sa nu ne mai ingrijoreze, si sa nu ne mai streseze, sa nu ne mai contrarieze si contrazica cu legile lui mereu inexorabile si incogniscibile (facad sa planeze asupra noastra ideea sumbra ca de fapt nici macar n-am exista si ca tot spectacolul asta penibil la care asistam nu-i premira ci o doar repetitie oarecare, nici macare repetitia generala). Ar fi frumos ca savantii sa reuseasca (constatand ce este de constatat) stabilitatea sau stabilizarea universului, macar pana in clipa in care vom reusi sa-l populam pe tot, transformand intreaga materie din univers in materie organica, umana, de calitate, precum cea aflata in creierele unora dintre noi. Se stiu ei care.

(5) NOTA: Atentie la neatentie – Mamaliga n-a explodat. A explodat ceaunul!

Update – Perspective (2):

40 răspunsuri to “Despre Distante”

  1. Vizitatorul said

    aoleu bre nea goe ce-ti mai place sa vorbesti singur

    • Lucy said

      Si te-ai gasit d-ta sa-i strici placerea.

      • arcaluigoe said

        Dialogul nostru interior este perturbabil. Dar este perturbabil intr-o maniera necatastrofica pentru ca (de fapt) se afla (el dialogul) in echilibru indiferent, precum pietrele din Valea Mortii care se misca singure de colo-colo prin desert:

        • Lucy said

          – Alo ?

          – Da !

          – Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ?

          – Da, noi suntem !

          – Cu Gogu de la cazane, va rog.

  2. arcaluigoe said

    Update – Perspective(1):

  3. d'Artagnan said

    O lucrare MONUMENTALĂ…cu adevărat BIG …ca să fim modeşti în exprimare şi să păstrăm proporţiile!
    Mi-a plăcut şi periajul „Desigur aceste confuzii nu sunt facute de catre prea-cinstitul cititor curent al Arcei lui Goe” ce mi-a adus aminte de blogul unui politician cu mottoul ” cititorii mei sunt mai inteligenţi decât scriitorii altora”…
    Astea au fost primele impresii, după ce voi citi voi mai comenta.

    • RALG said

      Cat timp am „insailat” schela „despre distante – pentru distante” se vede treaba ca ne-am confruntat direct cu fenomenul dilatarii spatiului, care a „umflat” si acest text la dimensiuni mai mari decat s-ar fi cuvenit. Intr-un atare spatiu cu dimensiuni crescatoare, constatam si noi, ca s-au strecurat unele poliloghii, greseli, inconsistente, greucenităţi de exprimare ne-fortate si chiar contradictii logice. Nu putem spera ca vom gasi prea curand timpul (care ni se tot contracta) pentru a opera efectiv necesarele corectii, inspre maxima claritate si concizie, dar putem spera ca prea-cinstitului cititor curent al Arcei ii va sta la indemana sa opereze mental respectivele ajustari de indata ce va gasi ragazul si aplecarea necesara pentru a parcurge „momumentalul” text ajuns (fara voia noastra) atat de „big”. Merci din avans pentru intelegere si cooperare.

      Orice comentariu critic fiind nu doar un bonus ci o contributie directa la intelegerea neintelegerilor pe care le avem cu totii in legatura cu noua religie ai carei enoriasi suntem multi dintre noi, rezulta pe cale de consecinta ca orizontul asteptarii include cu generozitate toate acele potentiale comentarii, a caror natura ramane (astfel) deocamdata atat de… cuantica.

  4. Radu Humor said

    Mda! Incepe deplasarea spre roșu !
    După deșertul portocaliu cu bolovani ca Blaga, Videanu, Berceanu, , cu pietroaie ca Udrea; Sulfina, Ridzi, Roberta, Ancuța, cu movile ca Băsescu, Ungurenu și Boc pe post de rahat(i) cu moț(i), ce umblau aiurea ca disperații după șpagă și parandărăt ănurma vânzării până și a sufletelor .
    Unora din vârful piramidei ( Soros, Gitenstein, Draghi, Rompuy și nu mai găsești nimic 😉 ), singura care nu se mișcă din loc de bună voie, ca celelalte !
    Îi doare la bască pe ăștia dacă galaxiile se află la 13 mld de ani, la 44 de mld sau chiar la 68 de mld de ani lumină așa cum se screm unii să demonstreze.
    Pe ei aceste cifre îi interesează doar când sunt urmate de bani ( dolari , euro, sau alte monede naționale din ce mai mult doar virtuale, că tiparnițele mai au puțin și iau foc de la atâta activitate !).
    Nostim e că până și Goe și-a dat basca pe ceafă, a pus palma la ochi și se holbează la Universul care trece ca locomotiva prin gară cu sirena pusă la maximum, ba depărtându-se, ba comprimându-se, în funcție de celebrul „spațiu creț „, din care se știe că toți ne tragem, dar nu credeam că până și Universul cam tot de acolo a apărut ( ce mică-i lumea ?!) .
    Că-n timpul ăsta, la fel de dilatat sau comprimat , depinde din ce spectru privești ( roșii se dilată, portocalie se comprimă și se fac din ce în ce mai mici, chiar dacă cu gura încă mare 😉 ), se întâmplă chestii demne de comentat, acest lucru trece neobservat, mai ales că nu-i voie de discutat!
    Fiind un subiect prea delicat 🙄

    • RALG said

      Dupa cum bine anticipam (bine, rau, de bine de rau nu conteaza chiar deloc, de loc, de timp si de spatiu) amenitarea de non-combat se dovedeste inca o data fantezista. Inchis in unicul Univers disponibil, neavand asadar unde sa va duceti, continuati sa va re-produceti pre-conceptiile, in acelasi continuum spatio-temporal al Arcei lui Goe. Sper sa nu va suparati prea tare daca va reamintesc faptul ca sunteti cu mult, dar cu muuuult, mai ridiol decat AVP (el insusi un etalon al ridicolului virtual). Sper sa nu va suparati (prea tare) nici acum nici intr-un ipotetic viitor in care veti realiza stupefiat si nespasit ca chiar asa este, fix cum va spunem: ridicol. Ridicolas.

      N-am inteles ce „nu-i voie de discutat! Fiind un subiect prea delicat.” Ce va impiedica sa discutati inclusiv prin palavragire despre fanteziile d-voastra erotice cu conotatii (vai) politice? Ce?

      • meteor... said

        Eu recunosc ca de data asta „raducu” a produs unul dintre cele mai haioase texte . Ce mai ,se vede ca este multumit si …satisfacut .
        Dar dupa parerea mea placerea va fi de scurta durata . Doar pina in noiembrie …

        • RALG said

          Pai nu, ca de haios e haios. Intotdeauna. Credeti ca degeaba ii zice lui „humor”. Ceea ce nu-l impiedica sa fie (si) ridicol cat cuprinde (nu solitar ci solidar cu obsesiile sale hazlii, nu multe dar adânci).

          Dar! Ce anume ar urma sa se intample in noiembrie? Noi stiam ca pe 21 Decembrie era programat ceva, semnificativ, precum trecerea intr-o noua dimensiune a celor mai buni dintre noi care vor si celebra apoi 23 de ani de la 22 Dec-89, pe urma Craciunul si Anul Nou si Omul Nou si ce-o mai fi. Sau poate ca v-ati referit cumva la filmul „Noiembrie ultimul bal”. Un film despre care se poate spune ca „numai titlul a fost de el”, si acela ales (asa la misto si cu schepsis) de catre un regizor sui si ne/inspirat, intrucat titlul original al textului pe care s-a bazat filmul, desi nu era asa de percutant la momentul de atunci, era mult mai contingent cu realitatea perena a acestui plai mioritic plin de guru din rai. Apropo, titlul original al acelui text era: Locul unde nu s-a intaplat nimic. Acesta e!

  5. meteor... said

    Nu ,nu m-am referit la filmul „Noiembrie ,ultimul bal” ,regizat de acel regizor „ne/inspirat ” (Dan Pita ) inspirat din nuvela lui M.Sadoveanu „Locul unde nu s-a intimmplat nimic „… Da,coincide putin cu „ultimul bal „din decembrie 1989 …
    Dar se poate sa aveti de data asta (dvs) o premonitie pentru „noiembrie,ultimul bal” de anul asta ,cind vor fi alegerile parlamentare ,nu ? cind unii se vor bucura ,pentru ca vor mai avea destule „baluri” la care vor mai dantui ,iar altii vor mai avea de asteptat inca 4 ani…

  6. Radu Humor said

    Am observat că de când s-a transformat din *stea în @meteorit, parcă mai pică și ea pe subiect, pe aici 🙄
    În schimb nu știu dacă-i pică bine lui @AVP 😉

    • Radu Humor said

      @ Goe
      Parcă mă întrebasei ceva, dar nu mai rețin unde și când …
      Așa că te rog să consideri răspunsul meu ca fiind negativ, dacă te așteptai la un răspuns afirmativ.
      Și invers , binențeles 🙄

      Respectiv :
      Nu tratezi subiecte politice nu pentru că nu ți-ar place la nebunie ( mai ales că ai și un stil care se pretează la așa ceva 🙄 ), ci pentru că ți-e frică să nu te ia gura pe dinainte și să-l superi pe Volodea !
      Care-i el și așa destul de supărat, dacă nu reușesc beliții ăia sa-l lege de scaunul de la IICCMR (cat e Băse președinte, rămâne și ăsta, că el nici n-a auzit, nici n-are ONOARE, ca să-și prezinte singur demisia, măcar pentru neobrăzarea de a-i fi jignit impardonabil pe protestatarii din PU numindu-i PEGRA :mrgreen: )
      Dar mă rog, obrazul subțire cu cheltuială se ține !
      Nu-i vorba de al lui, că el n-are treabă cu asta, ci-i vorba de banii de la buget, pe care-i toacă/papă într-o veselie atât el cât și Patapievici, Mihăieș et comp.
      Și apropos de CE?
      Nimic! Mulțumesc !

  7. RALG said

    Update – Perspective (2) – Un fel in care frumusetea secreta a neinteleselor armonii „geometrice”, in care se afla planetele Sistemului Solar in miscarea lor, devine vizuala cu ochiul liber:

    De mii de ani persistă ideea unei ordonări matematice în alcătuirea sistemului nostru solar. Pitagora, Platon, Kepler… cu toții credeau în existența unei armonii planetare guvernată de legi matematice și relații geometrice precise. O străveche muzică a sferelor care a fost între timp dată uitării, fiindu-ne tăinuită de zgomotul existenței cotidiene cenușii.

    Vizitati blogul Cerul de stele!

  8. d'Artagnan said

    1. „Deci crestem cam cu o rata de 0.00000000000002 % pe secunda.”.Acum îmi explic eu de ce fiecare generaţie e mai înaltă decât precedenta.
    2. Dle Goe, explicaţi la fel de clar ca Simon Singh în a sa carte „Big Bang”, o foarte interesantă carte de popularizare a ştiinţei…Felicitări pentru calităţile pedagogice…
    3. Mi-a plăcut expozeul d-stră, mai ales micile artificii filozofico-logice…
    4. Un om cu un simţ dezvoltat al observaţiei s-ar întreba pe bună dreptate cum de DlGoe, repetent anul trecut, se descurcă atât de bine şi în exclusivistul domeniu al astronomiei…Se pare că a fost benefică acea călătorie cu trenul. Mam-mare cred că-i tare mândră!!
    5. Aştept la noapte să petrec cu privirea, poate ultima oară, stelele de la marginea Universului vizibil pentru că, nu-i aşa, după 44 miliarde de ani şi o fracţiune de secundă se vor ascunde în neant. N-au dansat decât 44 de miliarde de ani. Am aşa o senzaţie de ireparabil…
    P.S. Ca să vă fac o mărturisire, la noi, în sec. XVII, e linişte şi pace încă, avem alte probleme…

    • RALG said

      1) Gluma – gluma dar exista unii care sunt partizani ai ideii ca planeta Pamant chiar creste, aproape vazand cu ochii, nu doar cu rata rezultata din constanta lui Hubble, ci ca pur si simplu s-ar umfla sensibil pe parcursul erelor geologice ceea ce ar explica (zic ei) deriva continentelor (mai bine decat teoria tectonicii placilor). Unii cred ca planeta e goala pe dinauntru,iar altii considera ca sunetele misterioase inregistrate in cel mai adanc put sapat vreodata de catre echipa sovietica ce detine recordul la adancime sunt urletele si vaietele celor din infern. Cert este ca desi stim cat de cat ce si cum se afla la 44 de miliarde de ani lumina nu prea stim deloc ce se afla, ce se intampla si cum functioneaza materia din centrul Pamantului, la doar 6000 de km.

      2) Ar fi frumos sa fie asa. Noua ni s-a parut ca ne-am incalcit in explicatie si ca de fapt s-ar putea explica inca si mai simplu, mai intuitiv.

      3) Eeee, desi am incercat sa evitam inundatia cu „artificii filozofico-logice” (din imensul nostru rezervor cu speculatii ludice) ne-am gandit ca, aruncate asa din loc in loc, ca din intamplare, vor face mai suportabila predica despre „materia predata in scoala”. Ca sa zice asa, pentru ca din pacate lucrurile astea care pot da un inteles existential chiar si pe Pamant, nu se mai studiaza in scoala nicaieri in lume.

      4. Mamita, Mam’Mare si Tanti Mitza au fost intotdeauna mandre de domnul Goe. Sunt singurele pe lumea asata pentru care nu conteaza ca Dl.Goe ramane mereu si mereu repetent. La clasa I. Pe ruta Ploiesti – Bucuresti si retur. Si parada de 10 Mai s-a desfiintat.

      5. Da! Intristatoare perspectiva. Bietele galaxii. Nu se vor mai vedea niciodata una cu alta. Asteptam cu infrigurare sa fie calculata constanta Plank a spatiului (bine… mai intai ar trebui sa vina cineva cu ideea ca asa ceva exista) ca sa aflam cam ce dimensiuni are cuanta de spatiu (cel mai mic fragment de spatiu care poate exista). Vom putea astfel sa ne facem o idee pana la ce scara in jos se va produce dilatarea universului cu efecte pentru stabilitatea sa relativa si daca exista particule suficient de mici care sa nu fie niciodata afectate de dilatarea spatiului asa cum se intampla sa fie azi meta-galaxia. Cica ar exista si o cuanta de timp. Va dati seama? Practic traim intr-un univers digital. E clar ca e facut pe calculator.

      P.S. Nu fiti asa de calm si nevigilent, simtindu-va protejat de linistea si pacea sec. XVII in care va aflati claustrat. Este posibil sa abordam problema calatoriei in timp. N-o sa mai prididiti cu oficiile de intampinare ale turistilor din secolele viitoare care vor da buzna sa va viziteze secolul (prin ONT).

    • d'Artagnan said

      …salarii mici, pâine puţină, credinţă multă, neîncredere în ştiinţă…dar înţeleg că-i cam la fel şi în sec. ăsta.

      Dle Goe, dar noi cu cine votăm? Am mers pe Religie, ni s-a spus că-i depăşită. Am cotit-o pe Big Bang, aud că scârţâie. Suntem acum cu fundul în două luntre, ca un măgar al lui Buridan care o să „moară” neştiind ce să aleagă. Că la mine nu durează miliarde de an sau măcar milioane, până se ajunger la ADEVĂR. Eu mâine pomâine dau colţu şi mă trezesc în faţa Lui Sfântu Petru şi n-o să-mi meargă cu Big Bangul. Deja intru în criză de timp. M-am simţit confortabil când aveam o Religie, fie ea şi Big Bang. Dacă-i falsă, se cheamă că voi deveni ateu. Ceea ce-i nasol pentru psihicul unui om, chiar muschetar fiind. Când intram în bătălii mă rugam înainte la Big Bang, spuneam rapid Teoria Relativităţii ( aia Generală, nu mă încurc cu rugăciuni restrânse…) şi mergeam pe Principiul Incertitudinii adversarului asupra poziţiei mele în mişcare variabilă.
      Am mers pe Creaţionism, a fost liniştitor, am trecut cu arme şi bagaje la Evoluţionism…până mi s-a explicat clar că, orice-ar fi făcut Natura de-a lungul timpului, este de neexplicat cum de a reuşit să iasă ceva aşa de complicat şi specializat ca ochiul, de exemplu. Atunci m-am prăbuşit nervos.
      Deci, DleGoe, viaţa trece, dăm colţul când nu gândeşti şi noi suntem complet descoperiţi…noi cu cine votăm, noi în CINE sau în CE să mai credem?! Mă întereabă şi pe mine colegii de regiment…ştiu că am pile în sec.XXI…

      • RALG said

        Dramele d-voastra imi amintesc de aventurile legendare al unui erou numit Albert (Intrerupatorul de H.Salem, Biblia noastra in materie de Umor). Parca ati fi decupat de acolo. Dupa vorba, dupa port. Oti fi evadat de pe Nomalis (o planeta blestemata din roman) sau veti fi fiind un posibil autor de asa ceva, nu ne dam seama, dar daca aveti nevoie de o Biblie din care sa va inspirati cand va rugati inaintea bataliilor virtuale v-o recomandam cu caldura pe aceasta: Intrerupatorul de H.Salem. Credem ca e buna si ca izvor de inspiratie si/sau de tamåduire vizavi de intrebarea „Bine, bine, hâc, da’ io cu cine votez?”. Speram sa ne scuzati daca am vom fi fost prea evazivi (in viitorul anterior al secolului al XXI-lea)… Mai vorbim, mai punem cate un maieu pe noi si pana la urma aflam noi, in timp util cu CINE, CU CE si DE CE votam.

        • d'Artagnan said

          Dintre toate aceste întrebări, necunoscute, mistere, cel mai teribil, cel mai de neînţeles, cel mai tragic este DE CE votăm!!! Când votăm. Că tot nu se schimbă nimic.

        • eungen said

          „Un om sfârsit” – Giovani Papini. Poate ca trebuie pusa in ecuatie si necesitatea de a intreba.

        • arcaluigoe said

          @Eungen – Nici daca ati fi orbitat (pe cvasi-departe) o gaura neagra, pe buza acesteia, la limita critica, la care „forta” de absortie a haului colapsînd va fi fiind egala cu cea de smulgere spre infinit, cea generata de expansiunea inexorabila a dis/continuum-ului spatial, taman in punctul acela in care va aflati pe respectiva buza, intr-un echilibru de o clipa, si tot n-ati fi putut emite o mai mai potrivita radiatie gamma decat aceasta recomandare de lectura. Ingaduiti-ne nitzel patetism pe tema asta. V-am ramane indatorati daca, atunci cand se va clarifica cine va fi castigat aceasta disputa asupra traietoriei d-voastra (d/intre + si – infinit) veti reveni, eventual, cu detalii despre relatia omului sfârsit cu necesitatea de a (mai) intreba. Asa cum se vede de pe planeta d-voastra.

          „De ce nene Anghelache, de ce?”; „Cuminte, virgula, nenea Anghelache n-a vrut sa raspunza!”

        • meteor... said

          Imi place asta :

          „Sunt suspendat între cer şi pământ, prea greoi ca să mă înalţ spre stele şi prea eteric ca să scormonesc în noroi” (Giovanni Papini -„Un om sfirsit „)

          Totusi ,cum o fi mai bine ?

          • arcaluigoe said

            Mai bine ar fi

            a) sa ne fie bine acolo unde suntem, pe Pamant, in Cer, sau undeva la mijloc intre troposfera si infinit… cand mai sus (printre stele) cand mai jos (printre flori)… pana la urma si ingerii si stelele tot acolo se afla, intre Pamant si Cer (nu pe Pamant, nu in Cer)…

            b) si daca (a) nu se poate si nu se poate, atunci mai bine ar fi incercam telechinezia onirica…

            c) iar daca stradaniile noastre in telechinezie n-or sa ne aduca niciun rezultat direct, totusi, dupa o vreme de chin, ne vom trezi cu o bagheta de diamant in mâna (pentru scormonit in noroi) si cu o aripa de lumina in spate pentru strafulgerarea spre cer…

            Asta v-o spunem noi care le stim pe toate ca niste oameni mari. Ori mai fi si altele…

        • eungen said

          @Arcaluigoe – Pentru mine e un mister reactia Redactiei Arca lui Goe (in frunte cu Secretarul General, AGA si marea masa ovala a oamenilor muncii) la zgarcita mea observatie de mai sus fiindca dpdv meu de vedere aluzia a fost clara, asa cum era si cea oferita de subtila deviatie primita de Pendulului lui Foucault. Lucrurile converg, dar nu spre singularitate, nu se destrama la final in radiatie gamma si nu alimenteaza disperari de-o viata. Asta fiindca asa vreau eu si fiindca foamea de sens poate fi sublimata intr-o altfel de radiatie – artistica, retorica, narcisista. Si dupa cum zic unii, o constructie artistica („opera”) emite sensuri dincolo de planificarea autorului, adica pare-se ca prinde viata autonoma si ii face pe unii sa creada in genialitatea respectivului. E un fapt care prieste si panseaza orgoliul, nu si neastamparul existential. Asa imi explic eu mecanismul logoreic, scribulistica cronofaga si alte forme de devianta accelerata pe care le pun in categoria drogurilor crepusculare. Iar combustibilul dezechilibrului, al acestei stari febrile devenita sevraj pe alocuri, este pardalnica autochestionare „profunda”, adica subiectiva, obsesiva, abuziva.

          • arcaluigoe said

            Aveti dreptate, este viciu si dependenta. Un exces de excese si o exagerare. Un caz oarecare (banal, individual) in lista exceselor care definesc-ilustrand viata in general si specia in particular, felul prin care ratarea si capata sensurile si implinirea. Daca vreti. Dand chip destinului. Ne vom aminti de vorbele d-voastra cand si daca vom ajunge la „Omul in exces”.

    • Radu Humor said

      „Ca să vă fac o mărturisire, la noi, în sec. XVII, e linişte şi pace încă, avem alte probleme…”

      Aveți și voi problemele pe care le meritați 🙄
      D/Ungurean ăsta s-a dovedit prea Atzhos pentru unul ca Pontdaian și i s-a luat permisul de port Aramis, astfel că nu mai poate dirija/conduce guvernul, care s-a dovedit a fi o pălărie prea mare pentru el, mai ales că începuse a se purta cam fără mănuși, căutând să taie din radăcini, cu sabia FMI, orice speranță de mai bine a românilor.
      Că doar el nu era.
      Nici interesat, nici preocupat de soarta lor, ci a celor care l-au trimis la luptă.
      Pe viață și pe moarte ! :mrgreen:
      Și puțin mai lipsea să iasă invingător 😉

      • d'Artagnan said

        Tristă ţară, noroc că avem Humor!
        Domnule, nu crezi că e timpul să ne apucăm de beştelit Guvernul NOU!? Ăla VECHI, de care vorbeşti dumneata, cu un prim ministru INDEPENDENT bun dar cu subordonaţi slabi, puşi politic, A CĂZUT! Să fie într-un ceas bun! Sper că peste 44 miliarde de ani să nu rămâi tot critic al lui Ungureanu. Parcă eşti un japonez din al doilea război mondial care a fost uitat în tranşee zeci de ani, acesta neştiind că s-a terminat războiul.
        Eu nu am resentimente, îmi doresc ca Victor Ponta să-mi umple buzunarele. Începutul însă cam lasă de dorit…şi în ce priveşte competenţa viitorilor miniştri şi a promisiunilor de pe vremea când era în Opoziţie, care se pierd încet, încet, dincolo de Universul nostru Vizibil ( şi Big Bangul Ponta nu are decât câteva zile…hai să zicem lumină, să nu fim răi…) Cam rapidă dispariţia…Oare care i-o fi constanta? Aia calculată de constanţii baroni locali…care-i fac acum şi pururea Guvernul, în vecii vecilor, Amin!
        Sunt un fel de politeist…

        • Radu Humor said

          Sper că peste 44 miliarde de ani să nu rămâi tot critic al lui Ungureanu. Parcă eşti un japonez din al doilea război ..
          ( voi vă spuneți mușchetari după categoria intelectuală ( muscă) la care evoluați ?! 😉

          Mai mare-i probabilitatea ca și după 68 mld ani lumină ( ai văzut cum trece timpul, sau tu te uiți doar la/în gura lui Băsescu ?!) să rămâi tu pupin Băsescu 🙄
          Și să semeni și la propriu, nu numai la figurat cu un japonez, cu ochii mici și oblici, din cauza constipației mentale, de data asta la figurat și să nu te poți
          kk de foamea subiectelor ce te vor urmări și atunci, din blog în bloc (militar !) !

        • d'Artagnan said

          Hoțul strigă: ”Hoțulee!”. Maniacul strigă: ”Maniaculee!” Pupinul lui Antonescu strigă:”Pupinuleee!” Talibanul USL strigă…
          Amice, care dintre noi doi pare stresat de problema Băsescu sau de politică, în general: eu, care vorbesc aici ”despre distante” sau dumneata care duci toate discuțiile spre politică?
          Ei? De ce nu iei mătăluță puțintel ”distanță” de politică? Mai vorbim și altceva, ești om inteligent după câte văd…
          P.S. Promit că voi scrie și lucruri bune despre USL, atunci când vor fi. Dar asta depinde de ei.

          • arcaluigoe said

            Sunteti de-a dreptul mistic. Aceasta constatare decurge din persistenta cu care considerati ca personaje precum cele din constelatia Humor ar prezenta vreo sensibilitatea anume la discursurile rationale.

        • d'Artagnan said

          Este imun?

  9. athos said

    Am promis ca vin si pana la urma am venit. Frumos articol… Ma uit fascinat pe Discovery Science la emisiunea despre Univers, prezentata de Morgan Freeman. Cand apuc…
    Mi-a placut observatia care facea distinctia intre corelatie si cauzalitate. O eroare frecvent intalnita.

    • arcaluigoe said

      Fiti bine venit! Presupun ca impartasim anumite „fascinatii”, adica o colectie de „potentialitati” pentru viitoare „atingeri”, aici sau in deca(b)log, care sa poata fi asimilate, din cand in cand, câte unui onomatopeic „touche”. Cat priveste tema de astazi a Frumosului articol, sunt atat de multe care au ramas nespuse in raport cu prea-multele spuse deja incat trebuie sa ramanem rezervati in legatura cu vreo viitoare finalizare (facultativa), valorand cat o finalitate. Daca nu se va intampla, tot (ne) vor ramane de contemplat efectele Doppler din ce in ce mai accentuate ce vor marca, inevitabil, acest topic despre… distante (?!).

  10. Radu Humor said

    @ D/Artagnane
    Apropos de cine , ce și de ce strigă :
    Bulă o face pe soața Bubulina idioată, în prezența mai multor amici, dar spre uimirea tuturor aceasta nu se supără și filosofează ca pentru sine :
    – Păi să știi că ai dreptate dragule și n-am de ce să mă supăr !
    Așa-i !
    Dacă eram căsătorită cu un preot, de exemplu, mi se spunea preoteasă, fiind căsătorită cu tine, ce-aș putea fii decât idioată ?! 😉

    • Radu Humor said

      Eu nu duc discuțiile spre politică, ci ele vin spre mine !
      De altfel și spre tine (voi), care păreți mai interesați de cifra exactă 😆 a anilor lumină care ne despart de Bing Bangul cu care L-ati ucis pe Dumnezeu, decât de metodele criminale prin care ne ucid ăștia cu zile :mrgreen:
      Sunteți inconștienți, sau prea conștienți de misiunea voastră 😉

      P.S. Când îți arde casa, nu-ți mai fu ți nevasta !

  11. Radu Humor said

    Priviți luna plină din această noapte !
    E ceva magnific !
    Serios !
    Uitați-vă chiar acum !
    N-o să regretați 🙄

  12. Lucy said

  13. Radu Humor said

    @D/Arta de a-ți da cu stângul în dreptul, fără să te doară nici un cap 😉

  14. Lucy said

    Uite aşa a apărut viaţa pe pamînt:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: