(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

O-magiu o-da demo-cratiei (II)

Posted by Arca lui Goe pe Mai 11, 2012

1. Un muzeu din New York doreste sa achizitioneze o statuie despre care se presupune ca ar proveni din spatiul Greciei antice (anul 600 b.c.). Pentru luni de zile specialisti atestati o supun unor teste si analize combinate (interdisciplinare) pentru a-i proba autenticitatea. In final statuia este declarata autentica, iar muzeul plateste 10 milioane de dolari pentru statuie. Inainte de a fi disponibila publicului larg stauia (mandria muzeului) este prezentata unor vizitatori privilegiati care provin din lumea artelor si muzeelor. Pe baza primei impresii cativa dintre ei isi exprima serioase rezerve in ceea ce priveste autenticitatea ei. Desi nu pot spune ce anume ii face sa creada asta, insistenta cu care isi exprima indoiala duce la comandarea unor noi seturi de teste si investigatii care dovedesc faptul ca statuia este un fals.

2. Un grup de specialisti in psihologie si sociologie descoprea ca pe baza analizei unor filme care se rezuma la câte circa 15 minute, pe care sunt inregistrate conversatii oarecare ale unor cupluri normale, se pot face predictii, reusite cu o precizie de peste 95%, prin care se anticipeaza care dintre cuplurile studiate astfel vor mai fi impreuna si care vor fi divortate peste 15 ani.

3. Unui numar semnificativ de studenti, proaspat inscrisi la o universitate li se prezinta pe esantioane filmate (unele de 15 minute, altele de 5 minute, altele de doar 2 minute si fara sonor) diferiti profesori care sunt la catedra si predau. Li se cere studentilor ca pe baza fimelor vizionate sa completeze niste chestionare, utilizate de obicei la sfarsitul anului universitar, pe baza carora studentii apreciaza, sub diferite aspecte, activitatea profesorilor lor. In mod surprinzator rezultatele obtinute astfel nu se deosebesc cu nimic de cele rezultate prin analiza chestionarelor completate de alte grupuri de studenti dupa un an de frecventare a cursurilor, seminariilor si examenelor cu acei profesori.

4. Francis Galton organizeaza o tombola la un targ de vite. Participantilor li se cere sa evalueze din priviri greutatea unui bou urmand ca cel care va fi cel mai aprroape de greutatea reala a acestuia sa primeasca un premiu. Francis Galton are surpriza sa constate ca rezultatul obtinut ca medie a tuturor valorilor avansate de catre participanti reflecta aproape cu precizie greutatea reala a animalului, fiind o apreciere mai exacta decat a oricui din grup, inclusiv decat oricare dintre estimarile separate efectuate de experti in bovine.

5. Pus in situatia de a cauta un submarin pierdut, intr-o arie circulara cu raza de 200 de km, un general are ideea sa solicite in mod independent mai multor feluri de specialisti sa calculeze cea mai probabila pozitie la care se poate afla submarinului esuat, pe baza datelor legate de ultima pozitie la care a fost localizat inainte de a se pierde legatura cu el, a curentilor maritimi in zona si a conditiilor meteorologice date. Rezultatele furnizate de catre specialisti in privinta pozitiei probabile difera semnificativ de la un expet la altul. Generalul are ideea de a calcula centrul de greutate al poligonlui format din pozitiile indicate de fiecare membru al grupului de experti. Submarinul este gasit foarte aproape de locatia calculata astfel.

6. Imediat dupa explozia navetei Challenger se inregistreaza la bursa o scadere a valorii actiunilor tuturor companiilor care sunt furnizori ai programului spatial. Totusi dupa cateva ore pretul actiunilor se stabilizeaza pentru toate companiile cu exceptia uneia singure dintre ele, in contextul in care pe niciun canal public nu se facuse nicio referire la vreo posibila cauza a accidentului. Abia a doua zi se fac anumite speculatii despre posibile cauze care indica ca posibil vinovat o cu totul alta companie decat cea ale carei actiuni, in mod misterios, cuntinua sa aiba probleme la bursa. Dupa o ancheta care a durat 6 luni o comisie stiintifica stabileste ca vinovatia apartine in mod exclusiv companiei ghicite de catre masa amorfa a investitorilor bursieri.

7. In lumea furnicilor nu exista o autoritate centrala. In acelasi timp fiecare dintre indivizi este complet stupid, totusi la nivelul grupului este procesata informatie intr-un mod care denota o inteligenta surprinzatoare.

Cazurile de mai sus ilustreaza existenta unor tipuri de inteligenta diferite fata aceea inteligenta analitica oglindita in IQ testabil al indivizilor si anume inteligenta intuitiva si inteligenta colectiva, care in multe circumstante se pot dovedi mai eficiente decat inteligenta traditionala (ca asa ne exprimam asa). Despre aceste genuri de inteligenta vorbesc doi autori a caror notorietate a crescut extraordinar de mult intr-un timp foarte scurt, dupa ce au publicat volomele din care au fost extrase exemplele prezentate mai sus. Este vorba despre:

Malcom Gladwell (nice name 🙂 ) – autor (printre altele) al volumului „BLINK” (The Power Of Thinking without Thinking), tradus in româneste sub titlul „(S)Clipirea – Puterea gândului negândit”

si despre

James Surowiecki – autor al volumului „The Wisdom of Crowds” (Why the Many Are Smarter Than the Few and How Collective Wisdom Shapes Business, Economies, Societies and Nations) publicat in 2004 si tradus la noi cu titlul Intelepciunea multimilor.

Despre Malcom Gladwell si despre Inteligenta Intuitiva (un subiect fascinant) speram sa mai vina vorba. Deocamdata ar fi de spus ca acesta este autor al mai multor carti care s-au bucurat de un succes la public mult peste asteptarile cele mai optimiste ale autorului. Ca urmare a simtit nevoia sa scrie o noua carte in care sa incerce sa(-si) explice felul in care s-a produs acest succes surprinzator. A rezultat o carte care a devenit in scurt timp bestseller, sporindu-i popularitatea pana pe Dâmbovita. (Cartea – Outliers: The Story of Success (2008) – a fost recenzata de Cristian Ghinea: AICI – in Dilema Veche )

Despre „Intelepciunea multimilor” a lui James Surowiecki ar fi multe de spus. Malcolm Gladwell, de ex., zice ca este:

…Uluitoare… Una dintre acele carti care-ti schimba radical perspectiva asupra lumii. Este o poveste de aventuri, un manifest si cea mai stralucita carte despre afaceri, societate si viata de zi cu zi pe care am citit-o pana acum. 

Consideram ca acest volum contine o multime de argumente valide ale faptului ca democratia electiva este un mod de guvernare mai eficient si mai practic decat altele si ca n-ar trebui sa ne ingrijoreze prea tare faptul ca majoritatea indivizilor care merg la vot si voteaza sunt idioti si/sau needucati, lipsiti de orice cultura politica, economica etc. In carte sunt prezentate conditiile in care inteligenta colectiva a unui grup larg, format din indivizi mediocri, este mai eficienta decat inteligenta unui numar mic de experti elitisti. In egala masura sunt prezentate limitele acestui fel de inteligenta si conditiile in care poate functiona defectuos sau chiar catastrofic. De fapt titlul cartii este o aluzie la o alta lucrare de succes despre psihologia turmei si nebunia gloatelor (Extraordinary Popular Delusions and the Madness of Crowds, publicata de catre scotianul Charles Mackay in secolul al-XIX-lea).

Inainte de alte posibile dezvoltarii ale subiectului ar fi de zis ca, prin lectura cartii, fiecare dintre chibitii experti in politica, cu blog sau fara, cu barca (majoritatea neavand lotca lor) sau fara, ori simpli gura-casca de colo pana colo, ar fi in castig daca s-ar lua mai putin in serios atunci cand isi expun teoriile infailibile (clamandu-si obiectivitatea, impartialitatea, onestitatea si ce-or mai avea, in cap) asteptand ceva mai senini rezultatele electorale pe care oricum nu le pot influenta deciziv prin zbaterile lor pline de re/sentiment si elanuri, acceptand ca acele alegeri vor rezolva corect (ca mai intotdeauna) ecuatia electorala a anului. 2012. Desigur insa ca aceasta recomandare nu-i poate viza in niciun fel pe agentii electorali (voluntari sau involuntari). Se stiu ei, ii stiu si altii. Nu va fi cazul sa ne facem Inima Rea pe tema asta. Are cine. Daca nu, nu si cerul instelat. Deasupra noastra.

10 răspunsuri to “O-magiu o-da demo-cratiei (II)”

  1. d'Artagnan said

    Păi pe blogul nostru atâta s-a discutat despre democraţia electivă şi d-stră nu aţi spus nimic de cărţile astea…trebuie să le aduc la cunoştinţă imediat colegilor.

    • RALG said

      Lucrarea „Intelepciunea Multimilor” nu se refera in mod explicit la democratia electiva sau la democratie ori politica in general. Lucrarea incearca sa contribuie la intelegerea mecanismelor prin care agregarea raspunsurilor, deciziilor si actiunilor individuale, independente, ale membrilor unor grupuri largi reflecta adesea cea mai buna solutie posibila in rezolvarea unor probleme, mult prea adesea mult mai aproape de optim decat solutiile propuse de catre un grup restrans de experti. Atat de „adesea” incat este exclusa poasibilitatea ca acest efect sa fie rezultatul intamplarii. Pana la urma inteligenta este abilitatea de a colecta si prelucra informatii in scopul atingerii unei finalitati. Daca acceptam aceasta definitie nu putem evita luarea in considerare la modul cel mai serios al notiunii de „inteligenta colectiva” ca fiind „o entitate” cu consistenta si coerenta. Ceea ce desigur nu exclude, ca si in cazul fiecarui individ in parte, si notiunea pereche, aceea de „prostie colectiva”. In India de exemplu, prostia colectiva (bazata pe traditie) a dus la un fenomen de masa: promovarea avorturilor fetusilor de sex feminin ajungandu-se la un exces de 40 de milioane de baieti si barbati, cele mai multe dintre efectele pe termen lung ramanand… imprevizibile.

  2. RALG said

    Un alt exemplu ilustrativ (si elocvent) invocat in carte este cel rezultat din observarea popularei emisiuni de televiziune „Who Wants to Be a Millionaire?” (Vrei sa fii miliardar?). Statisticile arata ca atunci cand concurentii apeleaza la „Cheama un prieten” este obtinut raspunsul corect in doar 60% din cazuri in timp ce varianta „Intreaba publicul” conduce la succes in 92% din cazuri. Prin urmare o banda de gura casca veniti sa faca galerie sunt, cumva, mai destepti (dar numai impreuna) decat „expertii individuali”.

    Lucrurile devin interesante daca analizam un pic felul in care se obtine solutia corecta prin votul independent al „gloatei”. Sa zicem ca raspunsul corect dintre cele patru este „A” si ca raspunsul plasat pentru a crea confuzie este „B” (fiind cumva cam din aceeasi zona tematica cu „A”). Putem constata ca publicul voteaza cam asa:

    pentru „A” – 35 de participanti.
    pentru „B” – 33 de participanti.
    pentru „C” – 8 participanti
    pentru „D” – 2 participanti.

    Concurentului nu i se comunica aceasta distributie (care l-ar baga in ceata) ci i se spune doar ca publicul a decis ca „A” este raspunsul corect. Ceea ce in 92% din cazuri este corect.

    Faptul ca in grup au existat 8+2 = 10 habarnabisti care au votat (ori la intamplare ori din „prostie”) pentru „C” si „D”, a contribuit la obtinerea rezultatului corect. Daca acestia ar fi fost ceva mai in tema ar fi putut sa raspunda „B” ceea ce ar fi putut conduce per total la o „catastrofa”. Felul in care se compenseaza erorile in grupuri mari este doar unul dintre elementele constitutive ale „inteligentei colective”.

    Acuma insa nu stim ce s-ar putea intampla atunci cand raspunsurilie „B” si „C” pun de o Uniune, iar raspunsul „D” opteaza pentru o titulatura mai categorica: „DDD”. Vom trai si vom vedea.

  3. Dl.Goe said

    Intrucat amicul mieu conul Dorin si amicii sai, impartiali ca intotdeauna, se ocupa de ironizarea com-plezenta a MANG-afalei MANG-litoare (deci ca sunt obiectivi si echidistanti si nu partizani ai lui Ponata, nuuuu) si pentru ca e important de evitat pe viitor-ul foarte imediat o numire si mai abramburistica la educatie mi-as permite sa recomand spre lectura „prea-cinstitului cititor al Arcei” mele (aloo) un articol care propune o solutie. Sau o dilema. Din care nu veti putea iesi:

    AICI… Va rog sa aranjati in ordinea corecta cuvintele: daniel, pippidi, aligica, funeriu, alina, dragos, mungiu, vaca, iarba, educatie, legalizare.

    • d'Artagnan said

      Funeriu este exclus, talibanii USL ar face atac de cord…Alina pare OK.

      • RALG said

        „pare”! Bine zis! Daca ar depinde de noi si am vrea sa ne amuzam pe seama p.m-ului Ponta am ezita mult intre a o numi la Educatie pe Alina sau pe Zoe (Zoe Petre). Desi printre favoritele noastre blonde se mai numara si Corina Cretzu. Presupunem insa ca nici numirea pe care o va face (daca o va face) chiar Mircea Ponta (sic) n-o sa fie lipsita de haz. Acuma daca cea garantata de Vanghelie (Ecateina Abramburescu) refuza sa serveasca patria ar putea sa se tina seama ca si mai garantata este Onana Niculescu de la Mizil, pe care s-ar putea s-o sustina si con-citatinul Adrian Nastase. Apropo, ati vazut ce haituit este saracul? Mai – mai sa-i refuze judecatorii amanarea procesului. Unde s-a mai pomenit asa ceva?

  4. Dl.Goe said

    Si daca tot l-am pomenit pe prea-cinstitul cititor despre care pot presupune lejer ca este familiarizat din familie cu limba franceza si cu filmele lui Louis de Funes as mai propune (acum pe tura moderatorului temporar) in interesant film in care este vorba despre Greci care asadar si prin urmare fac comert pe mare… Insist sa-l vizionati si sa va abtineti sa aveti pareri oficiale despre continutul sau. Zau.

  5. Vizitatorul said

    bre nea goe ai luat-o pe aratura rau de tot . pai cu carti din astea grele si cu teme epatante n-o sa capeti empatiile necesare in veacu vecilor .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: