5 ianuarie 2012 – Domnul Eu… este (pre-scurtarea de la) Dl.Eungen. Adica Dl.Goe. E un gen de dl.Goe, daca nu chiar Domnul Goe, el insusi in persoana, pe o (b)Arca si asa populata in exclusivitate cu doamne, domnisoare si domni Goe. Dl.Eu… a survolat Arca lui Goe de la joasa altitudine si a plouat meteoric (cu o ritmicitate descrisa de calendarul maya), trecand totusi aproape neobservat si nebagat in seama. Ploaia sa meteorica cu roci pretioase si semi-pretioase s-a ciocnit pe margini si piezis cu alte rebeliuni minerale sau revolutii de catifea polichinelliene, dar martorii n-au percutat. Dl. Eu (n-Gen) este, daca stam sa ne uitam mai atent, cel mai goe dintre goi. Atat de goe incat Dl.Goe, printr-un act super-ratat, l-a omis (unicizându-l) din lista oficiala si exhaustiva a personalitatilor felicitate (prin dedicatii muzicale la sfârsit de an) pentru contributiile aduse la indulcirea timpului petrecut pe Arca, in asteptarea godot-ica a Potopului de pe urma. Dl.Goe, puternic conditionat de pulsiuni venite din subconstient, actionand asadar in spirit de auto-conservare, l-a uitat (impur si complex) de Dl.Eu (n-Gen), marginalizandu-l, minimalizandu-l, pentru a-l face si mai nebagat in seama, dezinteresandu-l (actoriceste) in raport cu “rolul” imersonarii personajului “Dl.Goe”. Exista riscul sa se vada (din culise, din sala, din loja, de pretutindeni) ca Dl.Eu e mai Dl.Goe decat Dl.Ego. Actul super-ratat (in sens sig-Mundian) si-a facut efectul, dl. Eu re-actionand prompt, in sensul scontat, printr-o replica shakesperiana lipsita de ambiguitate si tact:
EUNGEN spus decembrie 30, 2011 la 12:29 pm – Multumesc si eu pe aceasta cale (fara intoarcere) pentru urari (da, cele de anul trecut) si pentru dedicatie. Mi-ati dedicat suficienta atentie si replici.
Lipsa de tact coboara, la dl. Eu, direct din faptul ca dânsul este tect. Arhi-tect. Si este arhi-cunoscut ca arhi-tectura este una dintre profesiunile cele mai de-formative, dintre cele care tind sa transgreseze persoana (precum se intampla si cu meseriile de contabil, avocat, medic, artist plastic, poet, ofiter si alte cateva asemenea) asa cum alte profesii (mai insipide) nu sunt in stare sa o faca. Si uite asa a ramas dl.Goe singur pe rol, ceilalti actori si figuranti din nor neputînd emite vreo pretentie serioasa in vederea reprezentatiei in premiera a dramei omonime (intr-un singur act, un singur tablou dar cu multe scene).
* * *
30 aprilie 2012. Timpul a zburat. Tu nu te-ai schimbat. Tot acolo stai. N-am uitat, asa-i?, adresaaaa ta… Tuna pe un album un al archi-tect cu ta-lent la muzica (Andri? Popa? Esi? Cel vestit). Nesfârsit, articolul dedicat d-lui Eu a ramas ascuns (privat) ca un zid parasit si neispravit. De pe calea sa lactee fara intoarcere (insa) galacticul Eu (n-gen) a mai tunat arar catre Arca lui Goe:
Eungen Înscris în 2012/02/16 la 12:24 am – “[…]viata este o forma malefica de organizare a materiei (ca o mafie), un exces malign, o excrescenta tautologic tumorala pe tesatura universului (a-emotional in sine), o etapa ontologic superioara, ca sursa si ca scop al raului.” Incepusem sa sper ca micul meu comentariu la tema “planeta-ou” a scapat necitit, fiindca necitit era si mult-hulitul autor al teoriei cu pricina. Sursa abnegaiei pentru pastrarea vigilentei in scanarea a tot ce misca si posteaza aici ramane pe mai departe un mister. Mr. Goe nu inceteaza sa ma fascineze cu texte pe gustul meu non-canibal. Poate doar acarian. Ca viata.
Cu referire la:
Eungen – Înscris în 2011/09/30 la 9:59 pm | In reply to Dl.Goe. – Si cine e… gaina? Sau e ou de dinozaur? Nu cumva viul ca si crusta parazitara, pe coaja, adusa ca spori ici-colo prin bezna de pe un ou pe altul, e complet daunator? Sa meditam la ideea omenirii acariene.
Sau:
Eungen -Inscris în 2012/04/20 la 6:23 pm | In reply to RALG. – Multumesc, numa` bine fac. Renovez Caprica si dupa program joc barbut cu niste cyloni in cazinoul „Heisenberg”.
Wow! Modest, arhi-tectul Eu (n-Gen) minimizeaza importanta muncii sale (nu de renovare e vorba ci de reconstructie) si a curajului sau (nu de barbut este vorba ci de ruleta ruseasca) cu o falsa lejeritate care n-ar putea trece neobservata in momentele cheie ale spectaorului care sunt(em). Pe frontispiciul gotic al navei sale interioare, fixa in raport cu Universul, se afla scris cu litere de aur:
„Gandirea nu se poate gandi pe sine fiindca deja ganditul este livrat permanent constientului, simplul spectator autoerijat in producator ex nihilo. Logica materialista impune aceasta concluzie fatalista, desi se speculeaza pe seama salturilor cuantice”
Cat optimism!(?) Cata (falsa)blazare! Si câta speranta! Speranta unei posibile evadari prin, doamnelor si domnilor, salturi cuantice. Mai bine lasciate ogni speranza. Ca electronul se teleporteaza de pe un strat pe altul in “interiorul” atomului (fara sa se afle niciun “moment” intr-o pozitie intermediara), ori ca galaxiile masive si gaurile negre hiper-dense “curbeaza” spatiul, aflat el insusi in expansiune, ca timpul se dilata, ca lumnia poate fi oprita, ori alte asemenea “traduceri” matematice ale realitatii (!!??) in limba “mecanica”, singura pe care o vorbeste creierul uman actual, nu ne pot aduce dorita sansa a evadarii, nici din determinismul materialist-profan (care devine de la sine pre-determinism), nici din cel al vointei divine, echivalenta cu pre-destinarea per se. Oricate zaruri ar juca dl.Eu la cazinoul indeterminismului, niciodata, dar niciodata, nu-si va putea castiga liberul arbitru. Pentru sine, si, mai apoi pentru familia sa, pentru rasa sa, pentru specia sa… human race. Zarurile au fost (deja) aruncate. Les jeux sont fait , rien ne va plus.
17 Mai 2012 – Jocurile sunt facute (or fi) dar zidul a ramas tot parasit si nemantuit. Ne mai avand incotro il livram asa neispravit, in nesfarsire, ca pe Coloana Infinitului de la Curtea de Arges, sau altceva, cu apa lina, cu apa putina… Precum arhi-tectura firava a aripilor interioarea ale mesterului si maestrul e nebun. Te pui cu ne-bunii? La o data aproapea aleatorie… ACUM!
(b)Arca lui goE 