Restituiri II

Respinse undeva, candva. Se poate afla. Unde. Pe unde alpha. Rejectare, respingere, repulsie, banare, blocare dar cu modera-tie 😉 mie.

(a) Ah, Coane Dorine, este adorabil felul in care va justificati a n-a oara pentru faptul ca n-aveti motive sa va justificati. Superb. Ati inventat un perpetum mobile de speta a treia. Sa-l brevetati pana nu vi-l fura altii. (b) Buna treaba. L-ati schimbat pe Radu Humor cu Viorel Padina. Aparent ar fi vorba de un progres. In realitate Neantu Tiziganu are dreptate. Ce ati luat pe mere ati dat pe pere. Nu va vad bine. Dar daca vreti sa faceti o fapta crestineasca oferindu-i lui AVP iluziile pe care i le-ati spulberat alta data fara nicio mila, ma rog… Omul se plictiseste teribil la blog la Corabia si faptul ca scrie el aci, e un semn ca accepta gesturile d-voastra ca pasi spre impacare. Va recunoaste de sef in divizia dizidenti fara recunoastere pe masura ieroismului lor. (c) Coane Dorine, raspunsul la intrebarea De ce romanii n-au un Havel al lor? e foarte simplu. Simplisim. Raspunsul este: Da’ cehii de ce n-au un Caragiale al lor? – Aceea-i intrebarea, acesta e raspunsul. (d) Articolul e frumos dar prea lung. Ati fost vreodata la Cetate? E o comuna dunareana (ca Corabia) pe undeva intre Dabuleni si Maglavit, pe unde umbla poetul (unul dintre poeti) cu capra. Trebuie sa mergeti si dv. in vizita, sa vedeti minunea si sa va in/cante Mambo Siria la conac, depanand amintiri de batalie, la un pahar de cognac (de Segarcea) cu amicele Mircea (Dinescu nu Ivanescu), in contra inamicelui Cezar Boliac sau… Ivanescu sau… Bolintineanu, naiba mai stie dintre atatia si atatia poeti valoroasi, dintre care doar Padina mai lipsea. P.S. (e) L-ati banat pe Radu Humor sau vreti sa-l combinati cu Viorel Abalaru intru sporirea gratuita a audientei? Ca mi-ati trezit curiozitatea.   

* * *

@AVP – Foarte frumos. Impecabil. Ai facut exact cum te-am sfatuit. Ai dat fuga la conul Dorin ca sa bati fierul cat e cald. Bravo. N-ai calcat in strachini ba chiar ai fost abil sugerandu-i conului (care sufera, chiar daca nu vrea s-o recunoasca) ca la o adica l-ai accepta ca partener egal in divizia dizidenti adevarati dar nerecunoscuti ca ieroi didiloi si havel-doi 😉 Asta e tactica cavaleriei. Asta o sa-l inmoaie. Da-i-nainte. P.S. Nu uita de frontul Gogea. P.P.S. AVP, as vrea sa-ti cer un favor, dar sa nu ma tratezi cu refuz. Conul Dorin ma cenzureaza. Nu-s ce are cu mine. Ai putea sa publici pe blogul tau replicile pe care mi le refuza? La urma urmei el nu-l gazduieste pe R-adu Hunor? Serios acuma! Gandeste-te si da-mi de stire. Am cateva comentarii dragute refuzate abuziv pe Certocratia. Astept cu nerabdare decizia d-voastra.

* * *

asta e; iar avem opinii diferite.  – ha-ha-ha… Buna asta… he-he-he, asta e; iar avem opinii diferite… N-am mai râs de mult cu atata pofta. Si cum ambii poeti cu blog au pareri opuse d-lui Goe (care n-are nicio parere) se ajunge astfel, la principiul tertzului, iata, exclus. Pe ambele bloguri. Mare-i Banatul romanesc.  De la Dunare la Sena, din Carpati la Potomac. Atlanticul fiind un fel de Milcov sau de Prut, dar ceva mai mare. Nu poate fi cu niciun chip secat dintr-o s-orbire.

* * *

Coane Dorine ma vad obligat sa protestez vehement. Nu-mi pasa ca sunt bånåtzean peste tot, inclusiv pe Arca lui Goe, ca sunt persecutat politic. Am anduranta. Protestul meu se indreapta impotriva unei alte atrocitati pe care ati comis-o cu sange rece: banarea lui Radu Humor. Va rog sa reveniti urgent asupra deciziei. Individul perfid s-a apucat sa duca pe Arca lui Goe mesajele pe care i le cenzurati. Mi se pare inadmisibil. Va rog in modul cel mai politicos dar ferm totodata sa reparati de indata aceasta… eroare. 

* * *

AVP – Uraaaa, am invins Viorele. Fa-te ca muncesti. Conul Dorin l-a banat pe R-adu Hunor pe Certocratia. In disperare de cauza individul si-a dus mesajul cenzurat pe Arca lui Goe. Te rog sa-l ignori. Fara replici inutile. Merci in avans.

* * *

Coane Dorine, vad eu bine ca lucrati inca la perfectionarea perpetuumului mobile pe care l-ati brevetat deja, cu biela-maniveala. Daca veti trai destul de mult (ceea ce eu va doresc din toata inima) cred ca si dupa inca 45 de ani (sa zicem) de acum incolo, dv., in tandem cu Viorel Padina, veti vorbi pe bloguri (sau pe ce-o mai fi la moda atunci ca instrument de socializare pentru masele populare) tot despre aventurile dv. cu securisti care va urmareau pretutindeni, in cei 45 de ani de comunism Romanesc. Inolo nu. Din povestile d-voastra reiese usor, usor, si asa de inaltator, cum ati fost domnia voastra foarte prieten cu toata lumea buna din Romania (scriitori, artisti, antrenori, activisti de bine etc) si cum va ura si va carota toata lumea rea (securisti, turnatori, impostori, cacanari). Iar domnia voastra ati decis sa-i abandonati pe prieteni si sa le dati satisfacie inamicilor lunadu-va lumea-n cap. Chiar fara niciun efect contabil si patrimonial? Ca istoric vorbind, gestul n-a adus nimic Romaniei sau romanilor ori istoriei literaturii. Dar, coane Dorine, partir c’est mourir un peu, n’est pas? Acum incercati Invierea pe cont propriu? Asistat de apostolii blogului or what? Ati ajuns sa-l concurati pe Padina in narcisisme mistice pentru pozita de Mesia al post-comunismului. Bine va sade. Maine-poimanie incepeti sa va declarati poezel de geniu al natiei, poate unicul. Eu zic sa sariti peste Inviere, daca tot n-ati murit inca, si sa treceti direct la Inaltzare. La cestiune, la cestiune. De unde pana unde este plebicistul in actualitate? Incepuseti un serial despre reforme si evolutii in Iran si in lumea islamica, inca inainte de primavara araba. Ne aflam in plina criza a capitalismului, a Americii, a UE. Spectrul unei noi depresiuni si amenintarea unor catastrofe militare, politice, climatice si economice fara precedent sunt in atentia tuturor. Si domnia voastra ce face? Il imita pe Padina, cautand pretexte in orice pentru a-si peria nitel faptele eroice dintr-un trecut imemorial. La cestiune, coane, la cestiune, daca se poate. Daca nu nu. Da?  

* * *

Mda… in lumina asta de acum (clar obscurul de lucididate) se vede bine ca mesajele sarmanului goe erau cam penibile in patetismul lor candriu. Totusi inca nu se intelege prea bine nici de ce au fost zise dar nici de ce au fost in-ter-zise. Si neinteles va råmâne.