(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Iesirea din Dilema capitalista

Posted by Arca lui Goe pe Iunie 13, 2012

13 mai 2012 – Dupa cum bine stiai, iar daca nu stiai n-ar strica sa afli, pe la inceputul acestui an de gratie (vorba vine) 2012, mai precis prin februarie 13 (ziua de nastere a lui Nenea) hebdomadarul simpaticului Plesu, patronat de Caragiale, administrat de Vasilescu, comentat de Georgescu si intitulat Dilema Veche (Siamo vechi Giovani), imitand (si se stie ca imitatiile n-au valoare) gestul de acum cativa ani (buni, vorba vine) a celor de la Academia Catzavencu (neicusorule, care va sa zica ca ma intzeledzi), a introdus abonamentul digital. Prin urmare ca sa citesti Dilema on line trebuie sa-ti livrezi identitatea civila, redactiei si mai civile a revistei, plus un bonus de 3 euro pe luna. Un pas mic pentru om (sa-l numim Vasilescu) un pas mare pentru omenire (sa-i zicem Dilema plus opinia publica si cu publicul).  Am putea zice ca, prin aceasta man-opera, s-a trecut (doamnelor si domnilor) de la (până la) Dilema Veche la:

Dilema de Trei Parale

Un business cu cultură care pune in comun şarmul sărmanului Plesu, notorietatea bietului Caragiale, sobrietatea seriosului Vasilescu si cu umorul involuntar al bravului Georgescu (zis si Razvan). Popescu lipsind nemotivat din inventar. Un gest disperat sau o masura pragmatica? Grea Dilema. Am avut la vremea respectiva un schimb de replici cu dl. Vasilescu, in subsolul articolului sau (Tot despre abonamentul digital) in care incerca sa explice de ce e bine (corect, moral, estetic si oportun) sa se introduca aceasta taxa pe lectura adaugata. In finalul acelui dialog (consemnat aici: Dilema Abonamentului Digital) ii promisesem (semili-solemn) d-lui Vasilescu, con-sul-tanţă domgoistă (gratis mama soacră) in vederea sporirii traficului on-line la Dilema. Ceea ce-mi si propun cu limba de moarte.

Cat de eficienta si convingatoare a fost disertatia explicativa a d-lui Vasilescu se poate constata din lectura multelor (si simptomaticelor) comentarii adaugate in subsolul articolului (record absolut pentru dl.Vasilescu) si pe care te invit sa le citesti (AICI) ca sa-ti faci o idee puicusorule. Con-vingatoare sau nu, nu conteaza, intrucat micul pas pentru om a fost facut, si asa, pe multe articole din Dilema de Trei Parale, a fost pus lacatul (vezi la fata locului). Pe altele nu. Lacatul, simbolul deschiderii catre economia de piată si al iesirii din era gratuitatilor comunistoide. Pai nu? Pai da. Pentru ca Dilema (in spiritul si litera termenului) să nu piară (de la gară pân la moară) si să nu moară, capitalismul de trei parale, instaurat pe o latura a dilemei, este balansat de tenta si tonul comunistoide  aferente comentariilor facute de catre vătafii vii ai revistei (altminteri simpatici), Vasilescu si Chivu (baiat tânar, de viitor). Asadar Dilema persista. Daca s-or fi rezolvat sau nu problemele financiare ale Dilemei si daca balanta contabilă denotă succes de cassa, n-am de unde sa stiu… Ceea ce stiu este ca numarul cititorilor (baza selectiei comentatorilor pseudo-anonimi) a scazut si că, pe termen lung, sansele atragerii in circuit a mai multor cititori (de calitate) s-a diminuat. Ceea ce este o pierdere. Socială. De dragul discutiei si utopiei am schitat o lista de sugestii (a la Dl.Goe) pe care o revista cu profilul si componenta Dilemei le-ar putea incerca pentru a spori… doritele efecte ale unei astfel de intreprinderi… Aparitia listei de sugestii (nu reclamatii) este programata anterior la o data ulterioara din motive de impact pre-calculat (pe scara Richter cu dispensă). Pana la acea aparitie (care oricand ar fi nu poate insemna decat curand) ma intreb retoric (si te intreb si pe tine la fel) daca:

a) O exista vreunul dintre autorii de la Dilema Veche care considera ca ar fi firesc sa-si poata castiga existenta (sau o parte substantiala a acesteia) scriind un articol pe saptamana la Dilema Veche.

b) Este benefic faptul bizar ca navigatorii independenti, care esueaza fara abonament, pret de un bob zabava, la Dilema foarte veche si online, sa poata citi comentariile amatoricesti pe larg ale anonimilor cu abonament pe scurt, scrise sub un ciot dintr-un articol ce pare cenzurat… Cat de hilar…

(Para-n-teza: Din cand in cand, cate un articol de interes national al cate unui autor altminteri incuiat (sub lacat), apare la vedere.

„Constat cu oarecare mirare ca articolul de azi al d-lui Andrei P. este disponibil la liber (cum s-ar zice), vizibil pentru toata lumea. Daca nu-i cumva vorba despre o promotie menita sa atraga mai multi abonati, cred ca ar putea fi vorba ori de una ori de alta. Dilema. Ori Dilema s-a sesizat fata de mesajul in care constatam cu agreabila surpriza ca mesajele d-lui Goe sunt accesibile tuturor in timp ce ale d-lui Andre P., nu (cum ar veni cenzurat la dansul acasa) luandu-se astfel masuri in contra concurentei neloiale, ORI domnul Andrei P. scrie doua feluri de articole: unele pentru mase (ca acesta, vizibil la liber) si altele dedicate elitelor (ca cel de data trecuta). Sper sa ma lamureasca dl. Vasilescu. Daca nu, nu.”

Para-n-teza inchisă)

c) Or fi crescut semnificativ incasarile? Dar traficul? Dar patima? Dar rostul?

Sper ca in rest esti bine, sanatos… tu trecatorule 😉

2 răspunsuri to “Iesirea din Dilema capitalista”

  1. Hmmm? Popescu? Poate e sub țifru, neicusorule…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: