(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 12 iulie 2012

S-cribul si S-crima

Posted by Arca lui Goe pe iulie 12, 2012

Mărturisesc  spaşit că titlul de mai sus, fără nicio legătură directă cu conţinutul textului de mai jos, dar cine se mai uită azi la relaţiile directe dintre lucruri?, a fost inspirat a plagiat, dintr-un titlu al unui fost poet, pe numele lui Walter Scott Mayakovsky, care i-a facut cândva un portret şi lui Dorian, în tonuri de gri. Acel poet, care mă inspira azi urmuzian, in modestul meu titlu (iată aşadar şi legătura cu conţinutul textului, de mai pre-jos, astfel intitulat: modestia) a compus, cu căldură şi curaj, poemul F-rigul si F-rica (care nu stia să zică ram, raţuşcă, referendum). Ulterior sau anterior nu (boo), acelaşi poet WS Mayakovsky a mai compus un titlu foarte sonor, plagiat apoi rapid si repetat de către foarte mulţi alţi autori, mai autoritari, care si-au si dat fel de fel de doctorate, in baza paternităţii (desigur în fals) asupra termenului cu pricina: absurdistan. In acest context aş fi putut desigur (ei aşi) să-mi intitulez încă şi mai ilustrativ articolul voua, paragraful tz-vai, aliniatul ne-uf, litera tz, de azi: S-crinul si Ne-gura. Am stat mult în dilemă. A decis hazardul bastard: S-cribul si S-crima. Urmează pedeapsa. Dracu te-a pus să vii aci (Ei ştii că-mi placi! Dar ce? Te ţiu eu?):

Dăunăzi stăteam pe malul mării şi mă-ncălzeam la soare (atenţie plagiat) şi cugetam aşa… la limita pro-verbelor stramosesti: ca una e sa nu-ti fie frig si alta sa nu simti frigul. Si tot aşa şi cu fricaSi tot aşa şi cu prostia. Mai ales cu prostia. Luaţi cu prostia care ne mănâncă şi pe care nici n-o poti ignora decât dacă eşti mort (eee, ce bine era când eram, că mă apucă şi nostalgii) n-am băgat de seamă că (în loc) s-au întamplat evenimente majore, mult mai importante decat sinuciderea în primetime a lui Pontaşcrin, care iată ţine paginile ziarelor şi ecranele televizoarelor în reannimare. Dar despre ce e vorba?

  • Păi, întâi şi întâi că a fost descoperită Particula lui Dumnezeu. A fost descoperită şi… Si nimic. Mass-media nimic. Nimic. Toate Bisericile tac. Inclusiv Biserica Scientologică. S-a facut mai mult tam-tam la inaugurarea Marelui Accelerator care urma să producă o gaura neagra mai neagra şi mai adâncă decât gaura crizei financiare, decât acum când, icătă, a ieşit la iveală, din negura microcosmica, bosonul Higgs. Poate ca nu-ţi dai seama ce mare procopseală e şi cu bosonul ăsta. Pai cam e. E! Că bosonul ăsta foarte greu, ca nimeni, are spinul egal cu 0 (adica zero). Asa boson nu mai există. Si nici fermionii nu se pot lăuda cu aşa ceva. Asta ar inseamna, mai înainte de toate, că masa (inclusiv masa poporului) este un (d)efect colateral al interacţiunii dintre materie şi un câmp scalar universal, adică o proprietate intrinsecă a spaţiului (a vidului?) care pre-exista, pre-tutindeni şi în absenţa materiei. Iti dai seama? De aici ar rezulta (şi re-simt teamă, rusine, re-pulsie şi jenă, re-venind cu aceasta ipoteză sumbră) că Universul material pe care-l ştim noi (şi conu Zaharia), si care ne constituie (constituţional), nu este decât o ciupercă parazită pe pielea Spaţiului, o eczema în curs de vindecare. Fenomenele para-normale aflate în curs, în sectorul România, nu sunt, prin urmare, decat reverberaţii relativiste şi vagi ale efectelor şi aşa colaterale produse ca urmare a reacţiei imune a spaţiului faţă de ciuperca ce-l parazitează de circa 13,7 miliarde de ani, sub forma de materie. Un exces.
    .
  • In al doilea rând s-a mai întamplat că fermionul Mititelu a demonstrat în instantele civile, pe baza principiului excluziunii al lui Pauli, că regulile şi regulamentele după care funcţionează şandramalele barionilor Corleone şi Nasu (ce Ponta si Crin!!!) sunt ilegale şi anti-constitutionale, în ciuda semnalelor disperate venite din Federaţia Galactica UE-FA şi FI-FA. Bizar bazar. A fost nevoie de dispersia disperării fermionului Mititelul pentru a fi probata evidenţa cea mai evidentă precum şi faptul că cineva trebuie sa meargă, în grup, la cremenal. Micro-biştii ar trebui să spere că revoluţia lui piccolo Adriano, nu se va opri chiar de va fi să fie dureroasă. (Dureroasă pentru cine?)

Cât despre Absurdistanul cât China care se petrece zilele astea în România, consemnat majoritar în dări de seamă ale orbilor, care se dau miopi, vom mai avea ocazia sa discutăm, că n-au intrat zilele în sac. Asistăm la o parateză ruşinoasă a istoriei, care se va închide exact aşa cum s-a deschis, având ca efect amânarea iar nu contramandarea altor închideri. Vara nu. Toamna Patriarhului le va con-sfinti. Cu un cuc armenesc.

Posted in Arcaluigoeologie | 21 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: