(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 26 iulie 2012

Lovitura de na-ţie

Posted by Arca lui Goe pe iulie 26, 2012

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, traim vremuri tulburi in care se intampla lucruri grave! Hâc! (adica sâc; sâc-sâc). Si nu ma refer catusi de putin la chestiunea cu lovitura de stat, la plebicist (la plebicist, la plebicist) sau la incaierarea dintre politicieni. Nu. Astea sunt bagatele. Pe onoarea me. O sa vii acuma d-ta, cetatean onorabil, cu simţ civic, civil, opinent public, si-o sa te revolti: „Cum adica bai nene, lovitura de stat e bagatela? Bag seama ca esti cam sisi!”. Sau din contra. O sa zici: „Ce lovitura de stat, care lovitura de stat? Ne ajunsese apa la gura domnule. Nu se mai putea indura traiul cu pastramagiul. Trebuia gonit Tiranul. Trebuia rasturnata Dictatura. Sa vie poporul la putere. Ca el e suveran etc, etc, etc.”

Totusi, domnilor, dati-mi voie, astea toate sunt bagatele, mizilicuri, maruntisuri de doi lei si restul bani. Ei bine, da, in Romania se afla in desfasurare o lovitura de stat. Preluarea puterii (puterilor) prin alte mijloace decat prin alegeri libere este, indiferent de ce clameaza „neutrii” (neutrinii de la blog) , lovitura de stat. Totusi in cazul unui stat ca al nostru (ce e statul?) ramane o bagatela. Daca ma credeti bine, daca nu ma credeti iara bine. Cui sa-i pese de ce poate crede un gura casca? Mie nu. Partea nostima este ca despre chestia asta colaterala, asta cu incaierarea politica, stii colea, verde, româneasca, la care priveste cu nesat si coana Europa, de peste gard, nu se poate discuta, pentru ca n-are cine. N-are cine. Nu mai ai cu cine discuta o asa telenovela atat de usurica. O telenovela despre cum se darama o sandrama (statul de drept) din cauza ca antenele de pe acoperis sunt prea grele. Se darama? Da-o dracu. Facem maine alta la fel de „minimala” si caraghioasa, din resturile asteia de azi. Ce treaba ai tu uratule?  Acuma cu putina luciditate orice trestie ganditoare ar putea realiza ca desi cei care se incaiera azi anti-constitutional, i-moral si i-legal, nu-s chiar la fel unii cu altii si ca unii sunt mult mai rai decat ceilalti, mai disperati, si mai ticalosi, totusi viata, traiul si malaiul, insului si naţiei nu depind nici pe departe decisiv de cine anume va castiga incaierarea. Acuma eu (dl.Goe) nu zic sa stai deoaprte, sa n-ai pareri, preferati… Nici vorba. Eu am fost intotdeauna de partea divertismentului, de calitate, pe gratis. „Eu am fost dintotdeauna de partea comediantilor si mascaricilor„. Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine (dl.Goe) este felul in care chibitii se iau in serios, se implica (mai ales aia care se dau neutri, impartiali, unii dintotdeauna, altii mai de ieri de alaltaieri), se dedica cu devotament cauzei si se agita de parca le-ar fi in joc destinul si chiar viata de apoi. Ho! Pacalicilor. Nu se intampla nimic. Numai vi se pare. Si sunteti teribli cand va casuna dupa ce vi se nazare. Toti cei care moare si da din chişoare de grija natiei, a moralei, a dreptatii, a elegantei si a frumosului in lume, si anumpe pe plai, au ajuns sa aiba simpatii si antipatii, ptiu, politice, pe cale eminamente afectiva, sentimentala, fara nicio urma de rationalitate. Singura ratiune a ratiunii in aceeasta istorie, pentru cei care si-au pastrat vreo umbra de ratiune, este aceea de instrument pentru justificarea alegerilor sentimentale prestabilite. Nici asta n-ar fi grav. Asta e natura umana. Bunaoara dl.Goe prefera „fenomenul Basescu” (fenomen in care insul Traian are un rol cu totul si cu totul secundar) si detesta sincer fenomenul care nici macar nume n-are, identificându-se provizoriu cu emblema „fenomenul anti-Basescu”, din motive de natura pur afectiva care s-au acumulat cu fiecare detaliu care a compus, in timp (si se stie ca „timpul” nici nu exista), cele doua fenomene. Dar n-ar avea niciun rost sa intru in astfel de detalii. Dl.Goe, ca majoritatea, este spectator, nu actor. Drama, care frizeza nebunia, este ca fiecare spectator a ajuns sa se creada actor, combatatnt, indreptatit sa „omoare” pe oricare dintre actorii opusi (sic). Si cu asta ajung la chestiune. La chestiune. La cestiune: Lovitura de na-ţie.

Romania pitoareasca a ajuns un imens station de fotbal in care, ca si la fotbalul-fotbal, galeriile nu se multumesc sa priveasaca si sa incurajeze ori sa huiduie  jocul, lupta sau, dupa caz, incaierarea din teren. Nu. Nici vorba. Galeriile se inaiera, se bat, se zgarie, se scuipa, se detesta si se urasc sincer si cu patima, din oficiu, independent de ceea ce se petrece in teren. Ireversibil, ireconciliabil, la stadion, pe strada, acasa, la blog. Nimeni nu mai stie de gluma. Nimeni nu mai realizeaza ca „fotbalul” e doar un joc, si ca fericirea personala nu depinde nici de „Steaua”, nici de „Dinamo”. Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, traim vremuri tulburi in care se intampla lucruri grave!  Naţia este intoxicata (de sus pana jos)  si nu da semne ca s-ar putea vindeca. Cineva a pus la cale o lovitura de na-ţie, si figura i-a reusit. Nu, nu este vorba despre conflictualul Basescu, nu este vorba despre conspiratia mondiala ori despre forte oculte din  afara ţarii, ori de altii care ar dori sa elimine, sa dizolve, natia romana. Nu, nici vorba. Este vorba de cineva care are nevoie de naţie. Mare nevoie. Ca de aer. Cineva care are nevoie ca naţia sa existe, sa fie foarte vie si foarte bolnava (niciodata nu esti mai viu decat atunci cand esti bolnav), tulbure si cetoasa. Acestia sunt patriotii care nu vor ca naţia sa dispara (Doamne fereste), si care n-au avut niciun scrupul, nicio ezitare in a o transforma intr-o imensa perdea de fum. Mai au un pic si si-o adjudeca. Europa sa-si vada de treburile ei. Ca are si asa destule. Pe moment. Iar patriotii nu puteau rata momentul. Mai tarziu ar fi fost prea tarziu. Multi dintre sepectatori (in special cei care nu stiu de gluma) vor ramâne schiloditi sufleteste pe viata. Atata cata le-a mai ramas. Este un risc pe care patriotii si-l asuma. Ca ce-i costa? Eeeee, dar mai stii? Poate-i costa. Natiune fii desteapta.

Posted in Arcaluigoeologie | 20 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: