(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Cum a ajuns Hitler la putere sau cum pot muri democratiile

Posted by Arca lui Goe pe August 13, 2012

Articol preluat de pe Hydepark, in primul rand pentru a pune in evidenta progresele d-lui Sorin Cucerai. Acesta a evoluat in hiperspatiu, iata, din postura de troll de bine la Corabia si partener de hârjoane intelectuale al d-nei Stely, in aceea de partener de dialog al lui Vladimir Tismaneanu si arhivar la judecătoria de pace, circumscripția de galben. Il felicitam pe aceasta cale si-i uram la mai mare. Fara nicio legatura cu felul in care a venit AH la putere, ar fi de zis ca inlaturarea unui presedinte (Traian Basescu), pentru a fi inlocuit cu un ins anume, prestabilit, (Crin Antonescu), este un exemplu scoala de lovitura de stat. Sa zicem? Oricum celor care nu pot realiza acest fapt sim/plu, de natura evi/dentei, sau care realizandu-l refuza sa-l recunoasca nu li se pot tine predici sau discursuri lamuritoare. Ar fi inutil. Discutiile cu acest gen de persoane ar trebui sa vizeze stric divertismentul, cel putin pânå cand vor realiza singuri grozavia faptelor sau, lundu-se cu altele, in superficialitatea lor, vor uita de problema aceasta minora intamplata in peisajul politic, special pentru a fi trimisa in istorie. Interesanta ramane si categoria celor care accepta (mai cu jumatate de gura, mai cu gura plina) ca manevrele planificate si anuntate de multa vreme de catre Dan Voiculescu si Crin Antonescu (un complot ticluit initial in 5 etape, care intre timp au devenit 8) reprezinta ce-i drept o lovitura de stat dar ca aceasta ar  fi una cinstita, corecta, onesta, inevitabila, care trebuia facuta. Deocamdata Cucerai (ghici care-i Cucerai): 

Cum a ajuns Hitler la putere sau cum pot muri democratiile

Pe platforma „Vox Publica”, dl Sorin Cucerai imi da o lectie despre felul cum a venit Hitler la putere. Trec peste precaritatea (ma exprim bland) surselor bibliografice care se cam reduc la Wikipedia. Ma rog, istoria politica nu este punctul sau forte. Mi-e teama ca nici aceea intelectuala.
Il asigur pe dl Cucerai ca bibliografiile respectabile in lumea academica serioasa nu includ acest gen de surse. In ce ma priveste (si afirm in deplina cunostinta de cauza ca nu sunt singurul), nu accept referinte bibliografie la Wiki in lucrarile studentilor mei. Articolele sunt nesemnate, adeseori contin informatii eronate si interventii tendentioase. Exista, fireste, si texte foarte bune, dar ele sunt greu de distins in raport cu atatea articole controversate. Constat, asdadar, ca la acest capitol dl Cucerai nu si-a facut tema.

Iata ce spune dl Cucerai:

„Fiindca exista legenda potrivit careia Hitler a obtinut puterea pe cale democratica, dar mai ales fiindca personaje ca Vladimir Tismaneanu folosesc aceasta legenda pentru a sustine idea aberanta de “puci parlamentar”, “lovitura de stat parlamentara”, “dictatura parlamentara” sau cum or mai numi-o Tismaneanu, Monica Macovei, Aligica, Neamtu & compania, poate n-ar strica sa lamurim putin lucrurile. Sa vedem cum a ajuns cu adevarat Hitler la putere.”

Dl Cucerai ignora cu candoare de neofit o imensa bibliografie pe domeniu. Republica de la Weimar s-a prabusit ca urmare a tensiunilor interne exacerbate de criza economica si sociala globala. Weimarul, spre a relua titlul unei carti faimoase, s-a caracerizat prin disperare culturala. Dar a contat enorm faptul ca democratia liberala a fost atacata de patridele/miscari totalitare, in primul rand de NSDAP (Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania), condus de Adolf Hitler si de KPD (Partidul Comunist din Germania, sectie a Internationalei Comuniste), condus de Ernst Thalmann, dar de fapt de Stalin. Ambele partide faceau parte din Reichstag, ambele auveau factiuni parlamentare. Ambele foloseau strategiile de erodare a statului de drept si utilizare a Reichstagului (Parlamentului) pentru a-si atinge scopurile anti-democratice.

Pentru Hitler, recursul la „calea legala” nu insemna abandonarea tehnicilor violente de contestare a democratiei (batalioanele de asalt, SA). La fel, KPD avea propriile detasamente paramilitare, plus organizatia tehnico-militara secreta. Hitler a reusit sa-si construiasca, in 1932, un sistem de aliante care au emasculat centrul politic. In ianuarie 1933, a ajuns la putere in urma deciziei presedintelui von Hindenburg de a-i incredinta mandatul de cancelar (cu baronul von Papen pe post de vice-cancelar).
Din acel moment, Hitler a dispus discretionar de majoritatea parlamentara de care avea nevoie pentru a impune legislatia exceptionala si a organiza uniformizarea (Gleichschaltung), deci coordonarea si acapararea totalitara a institutiilor statale, inclusiv a justitiei. Deci nu am negat vreodata elementul violent in actiunea de luare a puterii de catre nazisti. In consens cu majoritatea coplesitoare a expertilor (istorici, economisti, specialisti in drept, politologi, filosofi, sociologi, teologi), consider ca a fost vorba de o combinatie de mijloace democratic-legale si de metode extra-legale.
Recomand cartile clasice ale lui George Mosse si ale lui Fritz Stern, lucrarea despre Republica de la Weimar de Eric Weitz, biografia lui Hitler (in doua volume) de Ian Kershaw si volumul „Comparative Fascist Studies: New Perspectives” editat de profesorul Constantin Iordachi de la Central European University, aparut in 20120 la editura Routledge:
.

De asemenea:

22 răspunsuri to “Cum a ajuns Hitler la putere sau cum pot muri democratiile”

  1. Radu Humor said

    Goe, ai început timid, dar ai terminat în forță !
    Atâta te-ai scremut, până te-ai căcat pe tine 😳

    • Dl.Goe said

      Noroc ca sunteti mereu la prindere. Reciclati? Da, dar mai si metabolizati. Aveti grija la efectul acumularilor cantitative. 🙄

  2. Radu Humor said

    În condiții normale Tismăneanu n-ar merita nici măcar să-i facă pantofii unui istoric onest și bine documentat precum Sorin Cucerai.
    Pentru că primul nu știe decât istorii care-i convin, iar al doilea le -a studiat și pe celelalte !
    Dar, mă rog, pentru asta s-au și inventat cimitirile de elefanți ideologi specializați în comunism și mai apoi vopsiți în capitalism !

    • Dl.Goe said

      Stimate domn laudele d-voastra pentru un istoric onest și bine documentat precum Sorin Cucerai sunt extrem de bine venite in context, constituind o ilustrare superba a mesajului nostru, ales pentru a justifica preluarea, fara ghilimele, a textului scris din neatentie de catre „lustrangiul” politolog Vladimir Tismaneanu. E bine sa fie clar cui se adreseaza Sorin Cucerai, cine anume ii apreciaza munca si-l clasifica cu competenta in structura ierahica a valorilor nationale. O lauda sincera venita de la un limbric face intotdeauna toti banii. Incepusem sincer sa ma ingrijorez (ba chiar sa ma deprim) constatand ca singurii pe care-i apreciaza la intelect si-i lauda dl.Radu ar fi dl. Crin si dl.Goe. Eee dar daca l-ati introdus si pe dl.Sorin in gasca, se schimba treaba. Mai aveti si alti favoriti? Haide nu va sfiiti! Mentionati-i.

  3. kibby said

    dl Cucerai reuseste sa fie si el ridicol, adica plecam de la fapte enumerate, acceptate si cunoscute de toti (da, toti, chiar si cu diferentele situarii in context pt prabusirea republicii de la Weimar) – doar ca sa ajungem la concluzia care vrem noi sa fie concluzie. mai ales daca vine de la tismaneanu atunci clar tre sa fie ceva rau. pai bine dom Cucerai, inteleg ca nenea radu nu e naimit ci un don quijote la pensie – OK, da cu dvs ce se intimpla? nu sinteti poet ci istoric, aveti un job de birou ca mai toata lumea – putina rigoare va rog!
    🙂

    wtf – chiar e important un cuvint sau altul? usl se fut in tot ce inseamna „regula a jocului”, doar ca sa le iasa lor pasentele de cacat. 4-5 mari penali, si alte citeva zeci de penali mai mici in spate lor, cu televiziuni cu tot. plus handicapatu de crizel. plus niste penibili ca emil constantinescu, invinsul care s-a alaturat invimgatorilor.
    sint membru pnl (am semnat o adeziune in 1992, nu stiu la ce ar mai folosi o demisie :)) va intreb – la ce bun tot circu asta?
    mes salutations distinguees

    • Dl.Goe said

      Traim era in care lucrurile clare nu sunt clare, desi sunt clare. Greu de anticipat ce se poate naste dintr-o atat de imensa confuzie.

      • kibby said

        cam da. totus i- uneori lucrurile care-s clare ramin clare si n-ai ce face decit sa le vezi
        acuma poate dna Macovei exagereaza cu pericolul razboiului civil sau dl Tismaneanu cu ascensiunea lui hitler (dvs ca un domn Goe serios precis v-ati gindit la asta)
        este foarte clar, clarissim de-a dreptu, ca usl din rau sensibil mai mare a ajuns un rau substantial mai mare. asa se vede din quebecu francofon si stingist, nu stiu ce se vede din germania (cred ca mai rau); o sa dea salarii marite pe dracu, ca nu au de unde si oricum nu ei le dau, sa vedem cum se vor imprumuta pt a da maririle alea promise…
        🙂
        ps -am remarcat dispretul dlui D Tudoran pt dl Tismaneanu (da, gratie postarilor dvs ca nu ma omor sa citesc prea multe bloguri) – – asta seamana cu alte chestii culese citind presa romana – condamnarea comunismului ca regim ilegitim si criminal – nu poate fi validata daca seful comisiei nu bifeaza urmatoarele -atentie – trebuie sa fi fost roman, nascut in romania, cu nume romanesc, si dizident inainte de 89 (dupa 89 nu conteaza ce a facut).
        zic dispret ca doar nu poate fi ura de la inaltimea nasului domniei sale (nasurile din Banat sint la mare inaltime din cite imi amintesc din anii de la timisoara..)

        asa deci, altfel condamnarea e invalida, trebe retrimisa spre validare.
        daca nu inteleg eu, va rog sa-mi explice cineva.

        • Dl.Goe said

          Probabil ca Monica Macovei exagereaza dar cu siguranta ca Mircea Dogaru nu exagereza (Dan dådu de-a dura doua doage duduind demential). Doagele care-i lipsesc lui Dogaru. In ceea ce priveste analogia dintre Hitler si Antonescu (el Crin) sa ne pastram sobrietatea. Mijloacele de atingere ale unor scopuri (politice ?!) pot semana, insa asemanarile se incheie aici. Crin Antonescu este un bidon gol. La fel de hilare fiind si acuzatiile (pretinsele acuzatii speculate de unii pentru ca, in fapt, nu l-a acuzat nimeni de asa ceva) cum ca ar dori (el Crin and Co) reorientarea Romaniei dinspre UE spre Moscova. Individul e departe de a putea avea asemenea viziuni indepartate. E Crin nu nazareste nimic dincolo de „jos Basescu – Crin hopa sus” nici macar referitor la treburile curente ale unei administratii, iar a-i atribui prezumtia de strategii geo-politice este o blasfemie.

          Despre Dorin Tudoran (un blogger si atat) cu tristete trebuie sa spun ca, in opinia mea de d.goe, domnia sa s-a predat cu totul umorilor si neputintelor sale de om batran. A devenit reprezentantul pe cinste al unei noi tipologii: mofluzul intelectual. Nu cred ca va avea sansa de a evada vreodata din aceasta gubernie. Conditia fizica precara in care se afla nu-i mai ingaduie o greva a foamei purificatoare. Nici macar o greva a scrisului nu-i mai este la indemana. De fiecare data cand a inceput cu surle si trambite cate o astfel de greva a scrisului (si-a inchis definitiv blogul de trei ori pana acum), n-a rezistat rigorilor unor asemenea cure de dezintoxicare, intorcandu-se mereu, pe sest, la falsa terapie de grup (certocrata) unde a reusit sa adune o mica sleahta de indivizi slabi care n-ar putea suporta sevrajul mai mult de o luna. Ca fenomen uman ramane insa interesant, motiv pentru care-l vizitez din cand in cand.

        • Gaw Goo said

          ati observat ca blogul certocratia aduna acelasi numar de comentarii pe zi indiferent daca proprietarul posteaza sau nu preun pre/text ? sa fie asta un pas mic catre „transcendenta” al omului?!

      • anonim pe arca said

        Dl Goe,
        Incercarea dvs ,de a demonstra progresele d-lui Sorin Cucerai, este laudabila . Dar eu consider ca „progresul ” este numai partial . Ar fi fost total daca ar fi revenit cu niste replici pe masura ,poate mai documentate, la articolul destul de riguros si incitant al domnului Tismaneanu . Ori nu l-am vazut (pe „Hydepark”)printre comentatori ,ca de altfel destul de incisivi ,atit la adresa dumnealui cit si la a cea a domnului Tismaneanu.. Nici macar pe „arca lui Goe „,unde altadata a fost in mare voga si nu s-a sfiit sa-si continuie si aici „hirjoanele ” incepute la „Corabia” .Prin urmare consider ca in privinta asta progresul nu se confirma . In schimb celalalt ,” de arhivar la judecatoria de pace” galbena „,da . Da ? % Da? Daca-i asa imi este tare mila de el . Ar fi meritat ceva mai bun ,macar cit prietenul d-lui ,Marius Oprea.

        • Dl.Goe said

          Dl. Sorin este specialist in specializarea filosofie moral-politica. In plus este cercetator independent. Va dati seama cate constrangeri presupun aceste detalii biografice? Nu cred. Cine si-ar da. Sa cercetezi independent (adica nesponzorizat) o combinatie atat de neasteptata (fatala as zice) precum filosofia cu morala si cu politica (lupul, capra si varza) nu este la indemana oricui. Prin urmare orice mic progres trebuie remarcat si incurajat. Faptul ca politologul Tismaneanu il ia pe dl.Sorin drept pretext pentru un articol este o reusita notabila pentru ooo prea indepependentul Cucerai, ramas cam pe ne drept in umbra ooo prea dependentul Marius. Va rog sa acceptati ca este un progres.

        • Tarzan said

          Marius Oprea: Niciun securist nu a fost condamnat. Tortionarii au pensii imense

          Istoricul Marius Oprea a declarat, luni, la Brasov, ca a facut sute de plangeri penale impotriva securistilor si fostilor activisti comunisti, insa nimeni nu a fost condamnat. In opinia sa, comunismul ar trebui tratat la fel ca Holocaustul.

          Director al departamentului de Investigatii Speciale din cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea catalogheaza ca esec condamnarea comunismului, cat timp niciunul dintre cei care au efectuat crime in numele acestei ideologii nu a platit.

          „Pana in 2010 am facut peste 400 de plangeri penale impotriva securistilor si activistilor PCR vinovati de crime. Apoi, lunar, primeam de la Parchetul General raspunsuri cu neinceperea urmaririi penale ori cu suspendarea cercetarilor, pe motiv ca faptele respective s-au prescris. Asa am ajuns sa nu avem nici un securist sau un activist in boxa acuzatilor”, a precizat Marius Oprea, citat de Transilvania Expres.

          „De la inceput nu am militat pentru condamnarea comunismului, ci a comunistilor. Nu poti aduce in fata instantei o ideologie – fiindca, vorba unui procuror, trebuie sa stii prenumele comunismului, data nasterii si adresa lui pentru a putea fi citat – dar ii poti condamna pe cei care se fac vinovati de crimele in numele lui”, a completat Oprea.

          El a spus ca, in Romania, comunismul nu a disparut, ci s-a „privatizat”, beneficiarii acestui proces fiind fostii activisti, militieni si securisti, estimati la 10.000, „care s-au regrupat rapid in 1990 si se bucura si acum din plin de averi, pozitii si privilegii, atat ei, cat si fiii lor”.

          „Un securist tortionar are pensie de 70 de milioane, in timp ce victima sa, un fost detinut politic, abia daca are sapte milioane”, a concluzionat istoricul Marius Oprea.

  4. Radu Humor said

    Tismăneanu mai are puțin și pățește ca ăsta .
    Deocamdată are doar amnezii, dar…..

    „La 95 de ani Don Juan s-a decis sa se mai insoare o data….cu Ana, o
    tanara de 25 de ani. Dupa nunta, din cauza diferentei de varsta, Ana
    s-a decis sa doarma in camere separate.

    Dupa petrecere, Ana se pregateste sa se culce, cand….ciocanituri in
    usa…Este proaspatul ei sot, Don Juan trecut de 95 de ani.

    Ii ofera Anei un numar de neuitat si zambind, ii da un pupic, apoi se
    intoarce in dormitorul sau.

    Peste o jumatate de ora bate din nou la usa Anei….pregatit pentru
    numarul urmator…care-i reuseste fara probleme. Un zambet si un
    pupic…si se intoarce in dormitorul sau.

    Dupa nici o ora acesta bate din nou la usa Anei…proaspat de parca ar
    fi de 25 de ani. El incepe un numar irezistibil si salbatic ca in
    tinerete. Ca de obicei, la sfarsit…pupic si… la el in dormitor.

    A cincea oara sta iarasi in fata usii de parca nu ar fi fost niciodata
    acolo. Cand vrea sa se intoarca in dormitorul lui, Ana il intreaba
    daca nu vrea sa ramana acolo, dar Don Juan ii raspunde ca la varsta sa
    nu mai are rezistenta si trebuie sa se odihneasca. Ana izbucneste in
    ras:

    – Modestule, eu am cunoscut atatia barbati cu multe decenii mai tineri
    ca tine, care nu mi-au oferit ce mi-ai oferit tu !!!

    Don Juan sta cateva minute pe ganduri, contrariat, dupa care o intreaba pe Ana:

    – Am mai fost azi la tine?

    MORALA :
    Alhzeimer are avantajele ei…”

    Pentru că simptome de astea pare să aibă și el, uitând că noi nu uităm cine se apucă să ne dea lecții 🙄

    • Gaw Goo said

      cica radu humor se insoara cu o francofona din coasta de fildes , tinara si oachesa care voia sa-si ia cetatenie romana . in noaptea nuntii mireasa intra in baie si sta si sta si nu mai iese . radu humor asteapta ce astepata apoi isi ia inima in dinti si bate la usa . dinauntru se aude „qui est?”, iar radu humor raspunde „c’est moi… e”. era vorba de limba lui cea dulce .

      • Radu Humor said

        Văzând câte știi, m-am gândit că pe asta sigur n-o știi, sau dac-o știi, te faci că n-o știi 😉
        De ce sunt țiganii atât de talentați și buni muzicanți ?
        Pentru că dorm la „sol” și vorbesc cu „fa” !

  5. Antropologia said

    Naziștii și useliștii. Istoria se repetă. Cum a preluat USL președinția țării.

    by BLEEN on AUGUST 13, 2012 · 897 COMMENTS
    http://www.blogary.ro/2012/08/nazistii-si-uselistii-istoria-se-repeta-cum-a-preluat-usl-presedintia-tarii/

    În 1933, președintele Hindenburg îl numește cancelar (premier) pe Adolf Hitler. În același an, prin Actul de Abilitare, adoptat cu o largă majoritate (în jur de 80%) în Parlamentul german, guvernul premierului Adolf Hitler primește puteri sporite pentru patru ani și poate încălca Constituția. În 1934 președintele Hindenburg moare. În 1934, prin referendum, Hitler primește puteri nelimitate și devine Fuhrer.

    Legea de abilitare, unul dintre actele decisive ale preluării puterii de către naziști, prevedea că guvernul (condus de premierul Adolf Hilter) poate emite legi fără acordul și controlul parlamentului (adică ordonanțe de urgență), ba chiar la limită, în situații de urgență, aceste legi pot încălca chiar și Constituția. Fiindcă Hitler voia să dea o aparență de legalitate dictaturii, Actul de Abilitare a fost reînnoit în 1937 și 1941.

    În 19 august 1934, la 17 zile după moartea președintelui Hindenburg, prin referendum, funcția de președinte și cea de premier se contopesc într-una singură. Astfel, premierul Adolf Hitler devine Fuhrer. 90% dintre alegători au votat DA. În toată această perioadă, trupele paramilitare ale partidului nazist au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, parlamentari, funcționari, simpli cetățeni, în general oponenți politici ai partidului nazist.

    Naziștii nu au preluat puterea cu tancurile. Au preluat-o prin alegeri, intimidare, propagandă, legi și referendum.

    În aprilie 2012, președintele Băsescu îl numește pe Ponta premier. În 3 iulie 2012 președinții celor două camere sînt revocați. Prin revocarea președintelui Senatului, celălalt lider al USL, Crin Antonescu, devine al doilea om în stat și președinte interimar în cazul suspendării președintelui Băsescu. Tot în 3 iulie, Avocatul Poporului este revocat iar în 6 iulie președintele este suspendat de Parlament, cu o largă majoritate. Astfel, Crin Antonescu, devine președintele României în 6 iulie, după ce devenise președintele Senatului, al doilea om în stat, cu numai 3 zile înainte. În același timp, guvernul premierului Ponta folosește ordonanțele de urgență pentru a legifera fără acordul și controlul Parlamentului. Prin înlocuirea Avocatului Poporului, ordonanțele de urgență scapă și controlului Curții Constituționale (doar Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență). În același timp, atribuțiile Curții Constituționale sînt restrînse. În chiar ziua suspendării președintelui, un judecător al Curții Constituționale este amenințat cu moartea. Cu numai cîteva zile înainte, lideri ai USL încercaseră să elimine din Curtea Constituțională judecătorii incomozi.

    Între 6 iulie și 29 iulie, USL încearcă să schimbe regulile electorale după care se ține referendumul, guvernul Ponta emițînd acte neconstituționale. În același timp, președintele interimar, Crin Antonescu, încearcă schimbarea directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale. În 29 iulie, la 23 de zile de la suspendarea președintelui, se organizează referendumul de demitere a Președintelui. În semn de protest și pentru a nu legitima lovitura de stat, o mare parte dintre cetățenii cu drept de vot refuză să participe la referendum. 87% dintre cei care au mers la vot, au votat pentru demiterea președintelui. În ciuda fraudei masive, fără precedent în perioada postdecembristă, nu se realizează cvorumul necesar validării referendumului. Printr-un act în care neagă propriile date trimise anterior referendumului, guvernul condus de Victor Ponta blochează Curtea Constituțională încercînd să împiedice invalidarea referendumului și revenirea în funcție a președintelui ales. În același timp, judecători ai Curții Constituționale, apropiați USL, falsifică acte ale Curții. USL începe o campanie de demonizare și intimidare a Curții Constituționale. USL încearcă iar să elimine din Curte judecătorii incomozi. În toată această perioadă, revoluționarii și militarii în rezervă conduși de colonelul Dogaru au amenințat și intimidat, prin demonstrații de forță, oponenții politici ai USL-ului.

    USL a premeditat și organizat un puci pentru a prelua puterea fără alegeri. Asistăm la o lovitură de stat comparabilă cu cea prin care naziștii au preluat puterea în Germania, cu deosebirea că naziștii au fost ceva mai înceți decît useliștii. În același timp, astăzi contextul internațional este mult mai defavorabil useliștilor decît a fost acum 80 de ani naziștilor. Forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din România anului 2012 sînt cuprinse de aceeași paralizie, lipsă de reacție, irelevanță, naivitate sau chiar orbire ca și forțele democratice, societatea civilă și marile mase populare din Germania anului 1934. Doar marile puteri occidentale și contextul politic internațional pot face diferența.

    Scopul USL: preluarea președinției țării, cea mai înaltă funcție a statului român, fără alegeri, prin propulsarea în această funcție a unuia dintre liderii USL.

    Mijloace: suspendarea Președintelui ales, fără ca acesta să fi încălcat Constituția; înlocuirea nejustificată, la limita legii, a celor doi președinți ai Camerelor Parlamentului; înlocuirea Avocatului Poporului; trecerea Monitorului Oficial sub autoritatea Guvernului; restrîngerea atribuțiilor Curții Constituționale; legiferare neconstituțională; blocarea instituțiilor statului; anihilarea statului de drept; încălcarea oricăror reguli democratice sau schimbarea acestora, prin forță, de cîte ori interesul de grup o cere; amenințarea oponenților politici, de la amenințarea cu moartea a Președintelui țării la amenințarea cu războiul civil.

    Scopul USL este unul antidemocratic, anticonstituțional, împotriva statului de drept. Mijloacele utilizate pentru atingerea acestui scop sînt, deasemenea, nedemocratice, neconstituționale și ilegale.

    Cînd, în istoria statelor democratice sau a statului român modern, primii trei oameni din stat au fost schimbați în numai 4 zile, fără alegeri? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, au fost atacate unele dintre cele mai importante instituții ale statului, Președintele țării, Curtea Constituțională, Președinția Senatului, Președinția Camerei Deputaților, Avocatul Poporului, Monitorul Oficial? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai o săptămînă, au fost atacate instituțiile statului despre care Constituția spune că ”reprezintă statul român, garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, este garantul supremaţiei Constituţiei”? Cînd, în istoria statelor democratice, în numai 4 zile, o forță politică preia puterea, fără alegeri?

    Scopul USL a fost acela de a prelua puterea totală, fără alegeri.

    Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 3 iulie 2012

    Președintele României, Traian Băsescu
    Președintele Senatului, Vasile Blaga
    Președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase
    Primii 3 oameni în stat, dimineața zilei de 7 iulie 2012

    Președintele României, Crin Antonescu
    Președintele Senatului, Petru Filip
    Președintela Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea
    În numai 4 zile au fost schimbați primii trei oameni în stat, fără a avea loc alegeri. În numai 4 zile, Președintele României a fost înlocuit, fără a avea loc alegeri, de unul dintre liderii USL. În aceeași perioadă, a fost schimbat Avocatul Poporului, Monitorul Oficial a trecut de sub autoritatea Parlamentului sub cea a Guvernului iar Curții Constituționale i-au fost reduse atribuțiile. De reținut că Avocatul Poporului era singurul care putea sesiza neconstituționalitatea în cazul unei întregi categorii de acte normative emise de Guvern (Ordonanțele de Urgență), că Monitorul Oficial este cel care decide cînd și în ce ordine sînt publicate toate actele normative și implicit cînd intră acestea în vigoare și că prin reducerea atribuțiilor Curții Constituționale a ieșit de sub controlul de constituționalitate o întreagă categorie de acte normative emise de Parlament, și anume hotărîrile.
    Conform Constituției, Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Președintele țării numește magistrații, directorul Serviciului Român de Informații și directorul Serviciului de Informații Externe. Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Tot conform Constituției, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor iar Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice.

    Pentru a-l înlocui pe Președintele României, USL s-a folosit de instituția suspendării. Să zicem că scopul USL a fost acela de a-l suspenda pe Președinte pentru încălcarea gravă a Constituției. Sau să presupunem că scopul USL a fost pur și simplu de a-l suspenda pe Președintele României, indiferent dacă a încălcat sau nu Constituția. În aceste condiții, președinte interimar ar fi devenit președintele Senatului, Vasile Blaga. Dacă problema era încălcarea Constituției de către Traian Băsescu sau dacă era doar persoana lui Traian Băsescu, prin suspendarea acestuia președinte interimar ar fi ajuns președintele Senatului, Vasile Blaga. Despre acesta liderii USL au și declarat public în mai multe rînduri că este un politician respectabil, echilibrat, echidistant. Și atunci de ce a fost schimbat președintele Senatului, al doilea om în stat, un politician echilibrat, echidistant și respectat de toate forțele politice, așa cum au susținut în repetate rînduri chiar liderii USL? Nu oare pentru că scopul USL era de a-l înlocui pe Președinte cu unul dintre liderii săi?

    Cum se face că în numai 4 zile, unul dintre liderii USL, adică cel anunțat ca viitor candidat la președinție, devine din senator Președintele României, fără a avea loc alegeri? În dimineața zilei de 3 iulie 2012, Crin Antonescu era senator, în dimineața zilei de 7 iulie 2012, era Președintele României, fără ca între timp să fi avut loc alegeri și în condițiile în care în 3 iulie 2012, la declanșarea operațiunii, al doilea om în stat era Vasile Blaga.

    Ținta atacului USL, ținta loviturii de stat, nu este Traian Băsescu, este însăși instituția prezidențială, și, mai departe, justiția și statul de drept. Dacă Traian Băsescu a încălcat Constituția sau este pur și simplu un personaj politic nociv în viziunea USL, suspendarea sa ar fi fost suficientă. Cum justifică însă liderii USL înlocuirea lui Vasile Blaga din funcția de președinte al Senatului? Avînd în vedere că suspendarea Președintelui Băsescu era decisă și inevitabilă atunci cînd Vasile Blaga a fost revocat din funcția de președinte al Senatului, putem spune că USL a declanșat o dublă suspendare: a Președintelui României și a înlocuitorului acestuia. Chiar dacă cronologic, ordinea a fost inversă, logic ordinea a fost aceasta: USL a îndepărtat din funcție Președintele ales României apoi și pe înlocuitorul acestuia, Vasile Blaga, președinte al Senatului ce urma să funcționeze ca președinte interimar al României pe perioada suspendării Președintelui ales.

    Înlocuirea celor doi președinți ai Camerelor, și mai ales, a lui Vasile Blaga, trecută oarecum cu vederea, reprezintă cheia intențiilor USL-ului. USL nu a vizat doar înlocuirea lui Traian Băsescu, ci înlocuirea sa cu Crin Antonescu, cel pe care USL l-a pregătit pentru președinție.

    Astfel, USL a folosit instituția suspendării pentru a înlocui președintele în funcție cu unul dintre liderii săi.

    • Radu Humor said

      Văiecăreli de curve ce se dau mironosițe !
      Atunci când un individ concentra în mâinile sale toată puterea, nici o madamă de asta nu și-a ridicat poalele-n cap, țipând ca din gură de șarpe că e violată !
      Constituția, nu ea !
      Că ea cade la prima adiere de prohab, în brațele oricui o plătește pentru servicii din cele mai ordinare ( vezi avansarea în bordelul central ) !
      Spaima atavică a perciunaților ăștia, de o obrăznicie rar întâlnită, este că nu mai pot mulge cum vor ei bugetul de stat, așa cum făceau pe vremea vândutului la cine se nimerește să dea mai mult ;
      americani, nemți, francezi, englezi, nici nu mai contează, că dacă-i studiezi mai bine observi că toți sunt tăiați împrejur 🙄
      Marele lor cusur ! 😆

      Cică bleenoragia portocalie e la liber 🙄
      Nu se mai protejează deloc, a renunțat la prezervativul banării și se dă/ia gratis :mrgreen:

  6. Radu Humor said

    Unul dintre principiile fundamentale de drept este principiul adevarului. In Codul de procedura civila il gasim la art. 129, alin. 5: “Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.”

    Daca ni se pare neclar acest articol, ne ajuta comentariile de pe dreptonline.com : “In dreptul procesual civil principiul adevărului este consacrat de art. 129 alin. 5 Codul de procedură civilă, care obligă pe judecători să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză. Principiul adevărului trebuie să guverneze activitatea de înfăptuire a justiţiei, exprimând cerinţa ca toate faptele cauzei care se judecă să fie stabilite în deplină concordanţă cu realitatea. Astfel, întreaga activitate a instanţei de judecată urmăreşte să stabilească în mod precis şi complet faptele reale având în vedere împrejurările în care s-au petrecut.

    Hotărârea judecătorească pronunţată cu neobservarea principiului adevărului este în principal netemeinică, iar cea pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale este nelegală.
    Principiul adevărului este premisa că judecătorul depune toate eforturile în vederea stabilirii corecte a stării de fapt, astfel încât hotărârea pronunţată să corespundă adevărului.”

    Dar ce mai conteaza principii fundamentale de drept intr-o tara in care cei ce-au mers la vot asteapta sa fie chemati la politie sau parchet ca sa explice de ce au votat.

  7. delphy said

    Primul mesaj al lui Adrian Năstase de după gratii: „M-am trezit dintr-o comă profundă”
    Autor: Alexandra Postelnicu

    Adrian Năstase a publicat pe blogul personal, prin intermediul familiei, un prim mesaj după evenimentele din 20 iunie 2012, zi în care fostul premier a fost condamnat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calităţii”.

    În seara aceleiaşi zile, Adrian Nastase a încercat să se sinucidă, la locuinţa sa din strada Zambaccian. El a fost internat la Spitalul Floreasca din 20 până în 26 iunie, când a fost dus la Spitalul Penitenciar Rahova.

    „În 20 iunie, printr-o voinţă superioară voinţei mele, am început un nou capitol de viaţă. Nu ştiu dacă Nietzsche avea dreptate când afirma „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”. Ştiu însă că am adăugat multe gânduri la ceea ce credeam despre viaţă, despre familie, despre prieteni, despre politică. După o lună şi jumătate, am impresia că m-am trezit dintr-o comă profundă. Privesc în jur la viaţa politică, la disensiunile şi haosul care se instalează tot mai mult şi mă întreb cui i-a folosit condamnarea mea „emblematică”?!”, este o parte din mesajul lui Năstase pentru „prietenii” de pe blog.

    El le-a mulţumit pentru sprijinul din aceste zile, „pentru mine şi pentru familia mea. Sprijin care a contat enorm.”

    „M-am hotărât să reîncep să scriu editoriale pentru Jurnalul Naţional. M-am hotărât, de asemenea, să vă trimit, periodic, unele gânduri sau comentarii, prin Andrei, Mihnea şi Manuela”, dezvăluie Adrian Năstase de după gratii.

    „Vă doresc să fiţi sănătoşi şi să vă bucuraţi de viaţă şi vă asigur, în continuare, că nu voi accepta niciodată „Noul limbaj” – cel de care vorbea Orwell – „Războiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa este Putere. Ceea ce a fost bun este acum rău; ceea ce a fost rău este acum bun”. Pentru mine, demnitatea este, în continuare, demnitate. La fel onoarea şi prietenia. Iar laşitatea şi oportunismul le voi defini, pe mai departe, cu aceste cuvinte.”, încheiat Adrian Năstase.

  8. delphy said

    Vasile Dâncu: Am încercat să-i vindec pe prietenii din USL de PSIHOVIROZA de a scăpa de Traian Băsescu
    Autor: Carmen Vintilă

    Sociologul Vasile Dâncu a scris pe blog că a încercat să-și convingă prietenii din USL că nu au șanse să-și îndeplinească visul de a scăpa de Traian Băsescu fără a respecta proceduri și instituții. „Răspunsul a fost acela că am simpatii băsiste”, a scris Vasile Dâncu.

    „Îmi transmite prietenul meu că mă urăsc nişte uselişti, dar este preţul pentru că, timp de câteva luni, am încercat să-i scap pe prietenii şi camarazii mei de o psihoviroză care inexplicabil a lovit o mare parte din clasa politică: obsesia de a scăpă prin orice mijloace de Traian Băsescu, fără a respecta proceduri, instituţii. Le-am spus că nu va fi prezenţă destulă, deci cvorum, căci migraţia a împrăştiat vreo 2 miloane de români prin lume, fără să-şi schimbe domiciliul. Le-am spus şi că Europa nu va accepta raţionamentele noastre, dar nu i-a oprit nici constatarea de la suspendarea trecută, când procedura a durat 65 de zile, nu s-au schimbat legi şi nimeni din Europa nu a protestat în apărarea Presedintelui României. Ca şi în 2007 singurul răspuns a fost acela că am simpatii băsiste. Acum mă uit la dezastrul rezultat şi mă aştept să vina delegaţii ONU cu misiuni de pace, pentru a opri jihadul nostru naţional”, a scris Vasile Dâncu pe blog.

    „Nici o haltă, imediat la putere”
    Potrivit sociologului, bătălia este una între oameni şi mizele nu sunt instituţionale. „Este o bătălie umană, orgolioasă, pe viaţă şi pe moarte. Este o încăierare politică, nicidecum vreo mare bătălie strategică pentru România. Va trece ziua, combatanţii se vor spăla de sânge şi fecalele primite în faţă, se vor îmbăta în crâşme separate, iar luni o vor lua de la capăt. Luni dimineaţa oamenii vor înjura şi vor uita, vor spera degeaba sau se vor uita nelămuriţi în zare. Da, privitul în zare este singura noastră operaţiune prospectivă”, a mai spus Dâncu.
    Socilogul a mai dezvăluit că s-a declarat învins atunci când a constatat că visele camarazilor săi semănau cu un drum cu sens unic: spre putere, acum şi aici. „Nici o intersecţie, nici o pauză, nici o haltă, imediat la putere. Disperarea era cu atât mai mare cu cât aveam sentimentul că astfel se zădărniceşte un proiect de care România cred că are nevoie, un deceniu de conducere de stânga, care era la doar cateva luni distanţă, cu ocazia alegerilor din toamnă”, a arătat Dâncu.

  9. Tarzan said

    Nastase, din inchisoare: Nu s-au intrebat ce urme lasa in suflet un glont cu calibrul 38 special

    La 50 de zile dupa tentativa de sinucidere esuata, fostul premier Adrian Nastase a scris, pentru prima data, in Jurnalul National, cotidian care i-a gazduit editorialele inainte de condamnarea sa definitiva la inchisoare.

    Intr-o scrisoare aproape emotionanta, publicata in Jurnalul National, Nastase multumeste prietenilor, familiei, celor de la Antena 3, care nu „s-au intrebat nici o clipa cat de ‘superficiala’ poate fi o rana la distanta de 1mm de carotida si nici ce urme lasa in suflet un glont cu calibrul 38 special”.

    „Au trecut 50 de zile. Pline cu semne de intrebare. Pline de tristete si de revolta. Am acceptat insa, in final, ca exista o alta vointa – cea a destinului – mai puternica decat vointa mea. Si merg mai departe…”, isi incepe Adrian Nastase epistola catre cititorii Jurnalului National.

    Fostul premier promite ca aceia care si-au dorit eliminarea sa din societate nu vor reusi.

    „Acum, instalat in spatiul de 4m2 ‘rezervat’ mie, fara ostilitate, la celebrul penitenciar Jilava, prin respectarea tuturor regulilor, vreau sa-mi demonstrez, in primul rand mie, ca obiectivul celor care si-au dorit „eliminarea mea din societate” nu poate fi atins, libertatea insemnand si (sau, poate, in primul rand) o chestiune interioara bazata pe ganduri si pe sentimente”, mai scrie Nastase.

    In incheiere, fostul premier reia „Decalogul presedintelui”, cele 10 angajamente pe care si le-a luat in 2004, in campania electorala pentru prezidentiale.

    Tot marti, Adrian Nastase a trimis un text pentru a fi publicat pe blogul sau. In acesta, fostul premier scrie despre „coma” din care s-a trezit, despre „noul capitol” din viata sa si analizeaza cum ar fi fost daca ar fi fost ales presedinte in 2004.

    „Dragii mei prieteni, in 20 iunie, printr-o vointa superioara vointei mele, am inceput un nou capitol de viata. Nu stiu daca Nietzsche avea dreptate cand afirma ‘ceea ce nu ma omoara ma face mai puternic’.

    Stiu insa ca am adaugat multe ganduri la ceea ce credeam despre viata, despre familie, despre prieteni, despre politica. Dupa o luna si jumatate, am impresia ca m-am trezit dintr-o coma profunda. Privesc in jur la viata politica, la disensiunile si haosul care se instaleaza tot mai mult si ma intreb cui i-a folosit condamnarea mea ‘emblematica’?!

    Vreau sa va multumesc pentru sprijinul vostru, din aceste zile, pentru mine si pentru familia mea. Sprijin care a contat enorm”, scrie el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: